Max Auschnitt: marirea si decaderea ,,Regelui de Fier".

Carol al II-lea: ,,Jidanul tot

jidan ramane, oricat de simpatic ar fi ca om"
Medeea Stan,

Image not found

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2020/04/04/5e8851c95163ec42716e6b83/646x404.jpg6

Max Auschnitt, administratorul Uzinelor si Domeniilor Resita, a fost unul dintre intreprinzatorii iscusiti ai
Romaniei interbelice, insa traiectoria in afaceri i-a fost influentata de cei aflati la putere. Carol al II-lea a
acceptat sa-l trimita la inchisoare pe omul de afaceri evreu, insa maresalul Ion Antonescu i-a redat libertatea in
vremuri marcate de antisemitism.

Numele lui Max Auschnitt e strans legat atat de industria utilajelor grele si a armamentului, cat si de pungile de
plastic cu fermoar, pe care inca le folosim astazi. De la el ne-au mai ramas ruinele uzinelor metalurgice Titan-
Nadrag-Calan (TNC), pe care le-a fondat in perioada interbelica, si povestile din timpurile in care era actionar
principal la Uzinele de Fier si Domeniile Resita (UDR). Cand le-a preluat Auschnitt, fabricile din Resita aveau
deja aproape doua secole de existenta, fiind ridicate de austrieci. Societatea UDR, nationalizata in '48, este
astazi o companie privata, Uzina Constructoare de Masini Resita, patata de scandaluri de coruptie.

Traiectoria antreprenoriala si sociala a lui Auschnitt s-a schimbat in functie de preferintele celor care detineau
puterea politica in Romania. Cat timp regele Carol al II-lea i-a apreciat cadourile, sub forma de pachete de
actiuni la diverse intreprinderi, afacerile i-au mers ca pe roate. Cand regele si membrii camarilei l-au dispretuit
din cauza originilor evreiesti si pentru ca se cam zgarcise la daruri, a ajuns la inchisoare si a pierdut o mare parte
din avere. Salvarea i-a venit de la maresalul Ion Antonescu. Dorind sa se razbune pe Carol al II-lea, l-a eliberat
din inchisoare pe Auschnitt, intr-o perioada in care evreii romani erau deportati si trimisi in lagare de
concentrare. Inainte de instaurarea regimului comunist, industriasul a fugit din Romania, a locuit o vreme in
Franta, dupa care s-a mutat in Statele Unite. Acolo, impreuna cu fiul si cu fratele lui, a lansat pe piata primele
pungi cu fermoar, premergatoare pungilor ziplock din zilele noastre. A cumparat drepturile de productie de la un
inventator danez, care inca nu le gasise intrebuintare in viata de zi cu zi, a fondat compania Minigrip si, alaturi
de o alta firma, le-a scos pe piata in 1968. Succesul nu a fost, insa, imediat. Abia dupa vreo cinci ani au devenit
necesare, cu precadere in industria alimentara.

Comercializarea fierului, din tata-n fiu

Max Carol Auschnitt s-a nascut la Galati, pe 14 februarie 1888, intr-o familie de evrei ucraineni. Tatal lui facea
comert cu fier in cadrul unei mici firme de import-export pe care o detinea. Parintii l-au trimis pe tanarul Max sa
studieze la Viena, unde a absolvit Academia de Inalte Studii Comerciale si de Export. La revenirea in Romania,
in 1910, a preluat o fabrica de sarma si cuie din Galati, fondata de tatal lui. Apoi, a reusit sa se extinda in tara,
iar dupa Unirea din 1918, a deschis birouri si in Banat. In jurul anului 1924, impreuna cu Edgar, fratele lui, a
format Societatea Metalurgica Titan-Nadrag-Calan, cu sediul in Bucuresti si cu uzine in judetele Hunedoara si
Timis de azi. Pana in 1938, afacerea celor doi frati ar fi ajuns la un capital de 120 de milioane de lei, cu 4.900 de
angajati.

Intre timp, in 1929, Max Auschnitt a primit si o propunere de nerefuzat de la Consiliul UDR: sa administreze
societatea, la acea vreme cel mai mare producator romanesc de otel, laminate, locomotive si alte produse din
fier. Industriasul si-a dovedit iscusinta si a transformat o companie aflata in pragul falimentului intr-una
profitabila, in 1938, cu cel mai mare capital social din Romania, 1 miliard de lei, cea mai mare cifra de afaceri si
cei mai multi angajati, 16.669, arata unele surse.

Desi preocupat sa-si dezvolte afacerile, Auschnitt nu si-a neglijat nici viata personala. S-a casatorit in 1924 cu o
evreica si, inainte ca aceasta sa-si piarda viata, cei doi au avut un fiu, pe Steven, care a devenit un antreprenor de
succes in Statele Unite. Barbatul a venit in Romania, a recuperat o parte din averea tatalui si i-a construit un
Centru Memorial in 2012, pe meleagurile Banatului, in Timis.

Foto: Ruinele Uzinei Calan, in 2012; Sursa:Tetcu Mircea Rares

In hora cu PNT si cu regele Carol al II-lea

De-a lungul anilor, interesele economice ale lui Max Auschnitt au fost, fireste, in stransa legatura cu cele
politice. Intre 1929 si 1933, acesta a reprezentat Camera de Comert si Industrie Galati in Senatul Romaniei si a
sustinut financiar guvernarea Partidului National Taranesc (PNT) - il simpatiza, intre altii, pe economistul
taranist Virgil Madgearu. In acelasi timp, omul de afaceri facea parte din camarila regelui Carol al II-lea,
facandu-si loc in grupul de industriasi, bancheri si politicieni favorizati de rege si apreciati de Elena Lupescu,
amanta suveranului. Printre privilegiati se aflau industriasul Nicolae Malaxa, marele rival al lui Auschnitt, si
bancherul Aristide Blank. Cel care urmarea cu atentie fiecare miscare a oamenilor avantajati de monarh era
Ernest Urdarianu, viitor Maresal al Palatului si ministru al Casei Regale.

Relatiile dintre Auschnitt si suveran s-au sudat prin 1931, cand Carol al II-lea, proclamat rege in iunie 1930, si-a
propus sa sprijine industria. Nu exista o competitie deschisa intre fabrici; prin lege, primeau comenzi de la stat,
li se asigura finantarea, iar la final, tot statul le achizitiona productia. Asta in vreme ce marea criza economica
din 1929-1933 afecta intreaga lume.
Bancherul a apasat pe un buton si a deschis un seif cat peretele, ticsit cu teancuri de bancnote, de sus pana jos.
Birlic s-a speriat si s-a dat doi pasi inapoi. Nu mai vazuse in viata lui un perete captusit cu teancuri de bilete de
banca de cate 500 si 1.000 de lei. <<Atata va ajunge >>, a intrebat Auschnitt, prinzand cu doua degete un teanc
de bani.
Rivali, dar si parteneri
Auschnitt, supranumit ,,Regele de Fier" in epoca, a fost si partenerul de afaceri, dar si rivalul lui Nicolae
Malaxa, fondatorul Uzinelor Malaxa din Bucuresti, cunoscute azi sub numele de Faur. Ambii si-au dezvoltat
afacerile datorita contractelor guvernamentale si, la un moment dat, si-au dorit sa-si arate gratitudinea fata de
Carol al II-lea. Asa ca, in 1931, Malaxa si Auschnitt l-au vizitat pe rege si i-au daruit o geanta cu bani.
,,Majestate, industria grea va este profund recunoscatoare pentru tot ce ati facut si va roaga sa primiti aceasta
suta de milioane de lei, ca o modesta contributie pentru operele de asistenta sociala ale Palatului", consemna
istoricul Ioan Scurtu in volumul ,,Istoria romanilor in timpul celor patru regi", aparut in 2010. Carol al II-lea si-a
primit incantat recompensa.
La jumatatea anilor '30, Auschnitt castigase
aprobarea regelui, avea capital pentru afaceri,
nu-i mai ramanea decat sa se implineasca si pe
plan personal. Vaduv de mai multi ani, voia sa o
ia de sotie pe Leonora Brooke (foto), o
printesa dintr-o dinastie monarhica britanica,
insa ea s-a razgandit si l-a parasit pentru un alt
barbat. Industriasul a trecut rapid peste deceptie,
iar in 1935, ca sa oficializeze relatia cu Livia
Pordea, noua lui logodnica, a hotarat sa se
converteasca la catolicism, cum i-au cerut
parintii ei. Alaturi de viitoarea lui sotie, care
provenea dintr-o familie de politicieni cu
radacini in zona Clujului, a mai avut un fiu, pe
Robert.

,,Perete captusit cu teancuri de bancnote"

Pe langa pachetele de actiuni la diverse societati
primite de la Auschnitt si Malaxa, Carol al II-
lea mai avea o sursa de venit: jocurile de poker
la care ii invita pe membrii camarilei si unde ei,
din obligatie, pierdeau sume mari de bani, care
ajungeau in buzunarul regelui. Elena Lupescu
era, de asemenea, prezenta la aceste activitati de
divertisment, adesea amintite in insemnarile
zilnice ale monarhului.
In 1939, Carol al II-lea voia sa croiasca alte
planuri pentru viitorul Romaniei - sa apropie
tara de Germania nazista. In plus, Ernest
Urdarianu i se plangea regelui si Elenei Lupescu ca Auschnitt nu mai era mana larga atunci cand venea vorba de
finantarea Casei Regale, comportandu-se mai degraba ca un mecena.
Poetul Dumitru Corbea a povestit in memorii o scena, in care personaje principale au fost actorii Grigore
Vasiliu-Birlic, Puiu Iancovescu si Auschnitt. Artistii aveau nevoie de bani si s-au incumetat sa-i ceara. ,,<<Cat,
domnilorţ>> <<Cat puteti mai mult, domnule Auschnitt>>, a indraznit Iancovescu. Bancherul a apasat pe un
buton si a deschis un seif cat peretele, ticsit cu teancuri de bancnote, de sus pana jos. Birlic s-a speriat si s-a dat
doi pasi inapoi. Nu mai vazuse in viata lui un perete captusit cu teancuri de bilete de banca de cate 500 si 1.000
de lei. <<Atata va ajungeu>>, a intrebat Auschnitt, prinzand cu doua degete un teanc de bani. <<Deschideti mai
tare degetele, domnule Auschnitt>>, a propus Puiu Iancovescu. Bancherul a zambit si a deschis mai tare
degetele si a tras teancul de hartii".

Cum l-a scos Urdarianu, ,,un tip plin de curaj", din gratiile Regelui

Foto: Regele Carol al II-lea si Elena Lupescu s-au bucurat de banii camarilei, din care facea parte si Max
Auschnitt

Dupa 11 iulie 1939, relatia dintre Carol al II-lea si Auschnitt a inceput sa se raceasca. Un prim pas: regele l-a dat
afara pe industrias de la masa de poker. ,,Jidanul tot jidan ramane, oricat de simpatic ar fi ca om. Max
[Auschnitt] a probat-o inca o data", nota Carol al II-lea in jurnal, in iulie 1939. Din memoriile lui Constantin
Argetoianu aflam ca Ernest Urdarianu fusese numit presedintele Consiliului de Administratie al UDR, fapt care
prevestea inlaturarea lui Auschnitt. Chiar in iulie '39, lui Victor Slavescu, ministrul Inzestrarii Armatei,
Urdarianu i-a dat vestea despre schimbarile ce aveau sa se petreaca la UDR: ,,romanizarea si ordinea". In
,,Notele si insemnarile zilnice" ale lui Slavescu apare si informatia ca Urdarianu a anuntat in Consiliul de
Administratie al fabricii ca voia sa elimine strainii si sa nationalizeze uzinele.
Foto: Max Auschnitt a fost inlaturat de la
conducerea uzinelor Resita, in ultimii ani de
domnie ai lui Carol
al II-lea; Sursa: Getty Images

Consemnari despre tensiunile din acele zile au

ramas si de la Constantin Argetoianu,
presedintele Senatului intre 1938 si 1939, care
amintea: ,,Dupa adunare ne-am intrunit in
Consiliu, la sediul Societatii. Am intronat pe
Urdareanu ca presedinte. Tipul e plin de curaj
si de stapanire de sine. Are stofa. A vorbit de
sus de reaua administratie care trebuie sa
inceteze si a accentuat punctul esential al
programului sau: eliminarea tuturor strainilor si
nationalizarea reala a Societatii. (Demagogie
destinata celor de afara)", banuia Argetoianu.
,,A mai declarat ca membrii Comitetului de
Directie (presedintele si cei doi delegati,
Malaxa si Auschnitt) vor lua hotarari prin
majoritate de voturi (intelegerea Urdareanu-
Malaxa e asigurata) si ca catestrei renunta la
tantiema suplimentara (anul acesta a fost un
milion 1/2 pe cap!) pe care statul le-o
asigura."

Razboi cu Malaxa
O luna mai tarziu, ziarul ,,Universul" dadea
deja vestea ca Auschnitt a demisionat de la
UDR, iar Urdarianu punea in aplicare planul regelui: l-a denuntat pe Auschnitt ministrului Justitiei, Victor
Iamandi, pentru periclitarea productiei de armament a Romaniei, in urma realizarii unor tranzactii financiare
ilegale prin UDR. Dilema lui Argetoianu din acele zile, in legatura cu Auschnitt, se regaseste in insemnarile lui:
,,Era de mai bine de un an in razboi cu Malaxa. Pentru asta a fost dat afaraS Sau pentru ca era ovreip Sau pentru
ca era ovrei, primise Malaxa ordin sa se certe cu elv".

In toamna, Auschnitt a fost audiat de procurori, iar o alta presiune venea din partea lui Malaxa, care cauta o cale
sa-l oblige pe rivalul lui sa-i cedeze actiunile societatii Compagnie Europeenne et Participations Industrielles
(CEPI), unde erau parteneri, si prin intermediul careia Malaxa detinea, la randul lui, actiuni la UDR. In
noiembrie 1939, la 51 de ani, Auschnitt a fost arestat si inchis la Vacaresti. Fortat de imprejurari, i-a cedat pana
la urma lui Malaxa actiunile de la UDR.

Era de mai bine de un an in razboi cu Malaxa. Pentru asta a fost dat afaraS Sau pentru ca era ovreip Sau pentru
ca era ovrei, primise Malaxa ordin sa se certe cu ele

Constantin Argetoianu, in ,,Insemnari zilnice"

,,A fost imbracat in straie vargate, urcat intr-o duba si trimis la Doftana"
Ca sa se spele pe maini de Auschnitt, Carol al II-lea i-a explicat lui Victor Iamandi, ministrul Justitiei in
perioada martie 1938-noiembrie 1939: ,,Este pentru mine un proces istoric in faza de renastere a Romaniei. E
inceputul unei curatiri si terminarea unei ere de imunitate a acelora care cred ca cu banul lor pot cumpara orice
si pe oricine."

Istoricul Ioan Scurtu a vorbit despre acest proces la o emisiune difuzata de RFI Romania: ,,Sunt doua aspecte.
Unul care tine de o anume frana pe care la un moment dat Max Auschnitt a pus-o in ceea ce priveste cadourile si
sustinerile financiare pentru Carol si Elena Lupescu. El cauta sa se afiseze prin opere caritabile de mai mare
amploare, ajutand pe cei saraci, intretinand scriitori, artisti", a explicat el. ,,In al doilea rand, faptul ca Auschnitt
era evreu si nu a agreat dezvoltarea relatiilor Romaniei cu Germania lui Hitler." Spre deosebire de partenerul si
concurentul lui, Nicolae Malaxa, Auschnitt a incercat sa diminueze dezvoltarea comertului cu nemtii, ,,de la bun
inceput a sesizat ca Germania devine prima putere a Europei".

Foto: Uzinele UDR, in 1937, cand inca erau sub administrarea lui Auschnitt

Unul dintre martorii in procesul lui Auschnitt a fost chiar Malaxa, care detinea un document compromitator
despre transferurile valutare ale Uzinelor de Fier si Domeniilor Resita, cu detalii despre ilegalitatile societatii.
Amanunte a redat ziarul ,,Timpul", controlat de regalitate, in februarie 1940: ,,Auschnitt a instrainat ca renta
straina cota de 7,5%, in valoare de 18 milioane de franci francezi, apartinand Societatii Resita, constituind-o
drept gaj, fara autorizatia organelor in drept, Societatii CEPI din Monaco. Actul era ilegal, deoarece Auschnitt
indeplinea, in acelasi timp, functia de administrator delegat al Societatii Resita si vicepresedinte al Consiliului
de Administratie al Societatii CEPI". Ziarul urmarea sa ii convinga pe cititori de culpabilitatea omului de
afaceri: ,,De asemenea, nu a adus din strainatate intreaga cantitate de fier vechi, pentru care primise devize de la
Banca Nationala a Romaniei. (...) Prin aceasta manevra a lovit si in capacitatea de aparare a tarii, deoarece fierul
respectiv trebuia utilizat pentru fabricarea de armament".

In primavara anului 1940, Auschnitt a fost condamnat la sase ani de inchisoare. Constantin Argetoianu il
compatimea pe industrias: ,,A fost imbracat in straie vargate, urcat intr-o duba si trimis la Doftana. Cata ura si
cat venin in sufletele bandei Carol, Urdareanu, Malaxa ca sa maltrateze asa pe cel ce juca poker cu regele acum
un an si-i umplea pe toti cu daruri si parale!".

Cum si-a cumparat libertatea de la statul roman

Dupa ce Carol al II-lea a renuntat la tron, pe 6 septembrie 1940, Ion Antonescu a preluat puterea in Romania. La
scurt timp, s-a aliat cu Legiunea Arhanghelului Mihail si a proclamat statul national-legionar. Max Auschnitt isi
dorea sa iasa cat mai curand din inchisoare, asa ca a facut o solicitare de revizuire a sentintei si, pentru a fi mai
convingator, a decis sa doneze statului roman pachetul lui de actiuni de la Titan-Nadrag-Calan, unde era
majoritar. Pentru ca statul sa poata primi averea, Auschnitt l-a imputernicit pe Constantin Orghidan, presedintele
Consiliului de Administratie al TNC, astfel incat totul sa se desfasoare fara sa bata la ochi intelegerea dintre cele
doua parti.

Germania nazista era cu ochii pe administratia de la Bucuresti. Sicherheit Dienst, agentia de informatii a SS,
aflase ca Auschnitt isi cedase averea statului roman si planuia sa emigreze din Romania. Deja obtinuse un
pasaport. Joachim von Ribbentrop, ministrul de Externe al Germaniei naziste, voia sa-l convinga pe maresalul
Antonescu sa-i interzica parasirea tarii, de teama ca ar fi putut lua legatura cu americanii si cu britanicii,
oferindu-si serviciile de export de armament catre inamicii Axei.

Foto: Muncitorii de la UDR, stransi in curtea

fabricii, la nationalizarea din 1948

Se temea si de legionari, si de comunisti

Auschnitt a ramas la inchisoare pana in iulie
1942, cand a fost eliberat de Antonescu. Atunci
Romania lupta in cel de-Al Doilea Razboi
Mondial de partea Germaniei naziste si
impotriva URSS. Istoricul Ioan Scurtu considera
ca Antonescu a facut acest pas si i-a redat
libertatea, in ciuda contextului politic, pentru a-l
sfida chiar si de la distanta pe fostul rege Carol
al II-lea, care ii lasase tronul lui Mihai. Pe langa
asta, donatia omului de afaceri a cantarit mult.

Jocurile politice si economice ale vremii nu sunt usor de priceput. ,,Cand a venit Goga la putere (n.r. - in
decembrie 1937), a interzis ziarele <<Adevarul>> si <<Dimineata>>, care apartineau unei familii de evrei", a
explicat istoricul Ioan Scurtu intr-un interviu pentru RFI Romania. ,,Au ramas utilajele, salariatii, le-a cumparat
Max Auschnitt si le-a facut cadou legionarilor, care au scos ziarele lor: <<Bunavestire>>, <<Cuvantul>>. Cel
mai probabil, ca sa se simta protejat". E unul dintre motivele pentru care comunistii nu l-au agreat: i-au retras
cetatenia romana si l-au acuzat de tradare, iar presa de propaganda il prezenta drept un mare burghez care i-a
exploatat pe muncitorii romani pana la epuizare. Insa Auschnitt deja reusise sa fuga din tara. Nu a resimtit
persecutiile comuniste decat sub forma confiscarii si nationalizarii tuturor afacerilor sale. Dupa o perioada
petrecuta in Franta, industriasul roman a reusit sa se stabileasca in Statele Unite, unde a si murit, in 1959, la 71
de ani.
O camera din locuinta lui Auschnitt de pe Bulevardul Park Avenue, New York

Steven Ausnit, mostenitorul

Steven Ausnit (fiul a dorit sa-si scrie numele
romaneste) (foto; sursa:
stevenausnitmemorialfund.com), la 83 de ani, in
anii 2000, a recuperat o parte din averea tatalui
sau, confiscata de comunisti. Printre
proprietatile pe care le-a primit de la statul
roman s-au numarat 20 de case din orasul Otelu
Rosu, din judetul Caras-Severin. Omul de
afaceri nu a profitat de aceasta victorie si le-a
cedat cladirile chiriasilor, oameni cu venituri
mici, care locuiau acolo de multi ani. Dar i-a
vandut lui Gigi Becali un palat retrocedat, aflat
pe Aleea Alexandru, colt cu Aviatorilor, in
Bucuresti. Ausnit nu a dorit sa faca publica
suma de bani pe care a primit-o de la Becali,
insa a marturisit ca au batut palma dupa o
discutie de zece minute la telefon. ,,Mi-a dat
pretul meu! Mi-a spus ca facem afacerea in
doua zile. M-am gandit ca doua zile e cam putin
pentru asa o afacere. Vorbim de milioane. In
ziua urmatoare s-au intalnit avocatii si apoi a
platit. S-a dus numai sa se uite la casa, fara sa
verifice actele. Si gata!", a declarat in 2007,
pentru ,,Evenimentul zilei". Atunci, Steven
Ausnit aproxima ca averea tatalui, la cursul
valutar al anilor 2000, ar fi fost cel putin 60 de
milioane de dolari.

Despagubiri de 37 de milioane de dolari

In schimbul actiunilor de la Uzinele de Fier si Domeniile Resita a obtinut un titlu de stat de aproximativ13
milioane de dolari. Abia in 2011, dupa un proces care a durat zece ani, instanta a decis ca fiul lui Max Auschnitt
are dreptul la despagubiri de 37 de milioane de dolari. A mai durat, insa, vreo trei ani pana a primit prima transa
de bani. Unii jurnalisti i-au argumentat ca poate statul nu are bani. ,,Are. Statul are actiuni in compania de gaz,
in alte companii, si poate pune actiunile astea", a raspuns el. A explicat ca jumatate din despagubiri urmau sa
intre in contul avocatilor de la Rubin Meyer Doru & Trandafir, care l-au reprezentat. Cealalta jumatate din suma
urma sa o imparta cu unul dintre verii lui si cu o cumnata. ,,Din total, eu raman cu o optime. E o bucata mica din
valoarea pe care o aveam, dar nu ma plang, pentru ca in alte tari, altii care au fost in situatia mea nu au capatat
nimic. Romania macar a facut ceva."

Datorita actiunilor primite de-a lungul anilor, despre care n-a dat foarte multe detalii, a devenit una dintre
persoanele fizice cu cel mai mare pachet la Fondul Proprietatea. In 2012, la Pro TV, Steven Ausnit a amintit
dificultatile cu care s-a intalnit odata ce a inceput sa se zbata ca sa-si obtina mostenirea. ,,Cea mai mare parte
din avere era in fabricile de la Titan-Nadrag-Calan, pe care tata le-a creat. Cand ne-am dus sa cautam
documentele si arhivele, ne-au zis ca n-au nimic. Un prieten a gasit 18 dosare si atunci am avut dovezile
necesare, Curtea ne-a dat dreptul."
Centrul Memorial Max Auschnitt, ridicat de fiul lui, in Lugoj

A locuit in SUA, dar a investit si in Romania

Ausnit s-a straduit sa recupereze si 11.000 de hectare de la Nadrag, dar, intr-un final, a renuntat. Asociatia
Societatea Anonima Forestiera Nadrag, a omului de afaceri Florin Maran, care l-a reprezentat, a revendicat
terenul, dar Directia Silvica n-a fost de acord cu retrocedarea. ,,Au in mana padurea asta si probabil le aduce
destul de multi bani. Poate ca nu vor sa ne dea padurea si pentru a nu crea un precedent, pentru a nu fi nevoiti sa
dea si altora daca au dreptul", a explicat mostenitorul, care voia sa ridice in acel spatiu o fabrica de case de lemn.

Omul de afaceri a investit, impreuna cu niste asociati romani, 2 milioane de euro intr-o parcare de camioane,
ridicata dupa standarde europene, in Lugoj. Desi el a locuit in SUA, si-a dorit sa investeasca in Romania ca sa-si
motiveze nepotii sa vina in tara in care tatal lui s-a remarcat in afaceri. Steven Ausnit a murit in noiembrie 2019,
la 95 de ani, in New York.

Stelian Tanase, istoric: ,,Nu cred in implicarea directa a regelui in procesul lui Auschnitt"
FOTO: Eduard Enea

Scriitorul si istoricul Stelian Tanase explica, pe scurt, de ce considera ca procesul lui Max Auschnitt, in
urma caruia a ajuns la inchisoarea Vacaresti, cu o condamnare de sase ani, nu a fost pus la cale de Carol
al II-lea, ci de camarila regala. De asemenea, spune ca industriasii Max Auschnitt si Nicolae Malaxa -
inainte sa se numere printre favoritii regelui - isi dezvoltasera afacerile prin munca si priceperea lor, si
ca erau antreprenori veritabili.

,,Weekend Adevarul": Domnule Stelian Tanase, explicati-ne ce se putea intampla cand un membru al
camarilei regale cadea in dizgratia lui Carol al II-lea.
Stelian Tanase: Asa cum s-a vazut, daca pici din gratia patronului suprem, cum era Carol al II-lea, sigur ca ti se
putea intampla orice. Max Auschnitt l-a sustinut pe Carol multa vreme. El a cazut prizonier unei masinatii. Cred
ca afacerile care se faceau in camarila si afacerile lui Auschnitt au intrat in contradictie. S-au gasit destui care sa-
l cante la rege. Regele nu s-a razbunat, nu era nevoie sa se ajunga pana acolo, dar s-au gasit destui care sa-i faca
proces si sa il bage in puscarie, sa-l scoata din circuit. Nu cred in implicarea directa a regelui; nu era ca la
comunisti, regele nu punea mana pe telefon sa il sune pe ministrul Justitiei. Asta nu se intampla niciodata. Nu
spun ca la o partida de poker cei din camarila n-au barfit ce se intampla cu Auschnitt si cu afacerile lui, dar nu
cred ca regele a initiat si a avut un ochi care sa vizeze acea rafuiala dintre oamenii cei mai bogati din Romania,
care a fost joasa.
Auschnitt sigur ca facea afaceri, cum se fac si astazi, banii se misca cum se misca, dar nu era vinovat.
Toata lumea stia, nu numai Antonescu.
Cum se explica faptul ca, intr-o perioada de antisemitism si in Romania, dar si in Europa, maresalul Ion
Antonescu i-a permis lui Auschnitt sa iasa din inchisoare
Legea era lege, s-a vazut ca nu era vinovat de tot ce i se pusese in carca. Apoi, mai era si un dinte pentru Carol
al II-lea, adica a vrut sa probeze ca i s-a inscenat ceva lui Auschnitt si ca poate chiar regele a fost implicat. Asta
a fost mesajul. L-a scos din inchisoare tocmai ca o revansa vizavi de Carol. Vezi, Doamne, a reparat niste erori
facute de Carol si de oamenii lui. Auschnitt sigur ca facea afaceri, cum se fac si astazi, banii se misca cum se
misca, dar nu era vinovat. Toata lumea stia, nu numai Antonescu.

De ce considerati ca mai este important sa vorbim astazi despre industriasi precum Max Auschnitt
Este foarte important sa vorbim despre oamenii care au facut mari cariere, afaceri si averi prin munca lor.
Despre el, Mociornita, Malaxa. Au fost marii industriasi ai Romaniei si oamenii care s-au ridicat prin forte
proprii.