Corneliu Zelea Codreanu, biografie (1899 - 1938)

Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul

Mişcării Legionare, România

Autor: Ștefan Bolocan

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut pe data de 13 septembrie 1899, în oraşul Huşi, România. Putem
împărţi viaţa sa în mai multe perioade, în modul următor: copilăria (1899-1919), studenţia (1919-
1922), colaborarea cu A.C.Cuza (1922-1927), şi perioada "Legiunii" (1927-1938).

Despre copilărie, Căpitanul a lăsat puţine mărturii. A preferat să vorbească mai puţin despre această
perioadă. Totuşi, din cartea sa autobiografică "Pentru legionari", aflăm că între anii 1912-1916 a
studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea "Dealul". În acelaşi an 1916, îşi urmează tatăl pe font. Ulterior,
între anii 1916-1919, continuă studiile militare la Şcoala Militară de Infanterie Botoşani. Anume în acea
perioadă, a învăţat să iubească tranşeea şi să urască salonul, primind o educaţie militară care l-a
marcat în mod benefic, întreaga viaţă.

În cea de-a doua perioadă a vieţii sale, se încep atît greutăţile, cît şi afirmarea sa. Intră la Facultatea
din Drept a Universităţii din Iaşi. În cei trei ani de studenţie, are parte de îndrumarea profesorului
Cuza, iar acest lucru a fost de un real folos. În anul 1920 intră în rîndurile "Gărzii Conştiinţei
Naţionale", organizaţie condusă de muncitorul Constantin Pancu. În cadrul acestei organizaţii duce o
continuă luptă contra încercărilor de bolşevizare a maselor munictoreşti din Iaşi. În primăvara lui 1920,
reuşeşte chiar să zădărnicească o încercare de revoluţie bolşevică la uzinele CFR din Iaşi. Din cauza
atitudinii sale îndrăzneţe este exmatriculat pentru o perioadă, din universitate. Tot în cadrul acestei
perioade, reuşeşte să organizeze Asociaţia Studenţilor Creştini, pe care a condus-o.

Cea de-a treia perioadă se încadrează între anii 1922 şi 1927. În aceşti ani, colaborarea sa cu A.C.
Cuza devine şi mai productivă. Profesorul de economie politică îl susţine în manifestaţiile studenţeşti
care aveau loc în anii 1922-1923. Tot împreună, creeză Liga Apărării Naţional Creştine (martie 1923).
Corneliu Codreanu îşi manifestă deschis dezacordul faţă de modificarea Constituţiei din anul 1923
(mai ales contra articolului 7, prin care România înceta ca Stat Naţional).

În toamna lui 1923, ia o decizie îndrăzneaţă. Alături de cîţiva foşti colegi, decide să pedepsească
clasa politică pentru adoptarea noii Constituţii. Planul este trădat de un coleg, şi nimeresc ci toţii în
închisoare. Cu toate acestea, în urma procesului, studenţii sunt declaraţi nevinovaţi.
În mai 1924, deschide prima tabără de muncă, la Ungheni. Iar acea frumoasă tradiţie a taberelor de
muncă începea să fie pusă în practică. În vara aceluiaşi an se căsătoreşte cu Elena Ilinoiu, nunta
Căpitanului fiind o imensă manifestaţie, la care au participat în jur de 80 000 de oameni. Petru a ne
face o închipuire despre mulţimea care era adunată la nunta Căpitanului, trebuie să spunem că şirul
de care ce iaşeau din oraş se întindea pe o lungime de peste 7 km.

În toamna lui 1924, este închis din nou, pentru faptul că l-a împuşcat, din legitimă apărare pe prefecul
de poliţie din Iaşi, Mancu. După o detenţie de 9 luni, este eliberat din nou. Trebuie să menţionăm că la
acest proces, s-au înscris peste 1 900 de avocaţi pentru a-i lua apărarea. Iar în drum spre Iaşi, prin
gări, Căpitanul era întîmpinat de mulţimi de zeci de mii de oameni care îi apreciau îndrăzneala şi tăria
de caracter.

Între anii 1925-1927 îşi face Doctoratul în Economie Politică la Grenoble, Franţa. A reuşit acest lucru,
cu toate că a întîmpinat imense lipse materiale.

Din 1927 începe ultima, şi cea mai grea perioadă a vieţii sale. În acest an, în contextul scindării LANC-
ului, relaţiile cu profesorul Cuza se răcesc. Înconjurat de puţinii colegi de studenţie, formează
Legiunea "Arhanghelul Mihail", în data de 24 iunie 1927. Drumul la care a pornit era destul de greu şi
periculos. Ei înşişi se speriau de sărăcia şi neputinţa lor. Şi totuşi, faptul că au crezut necondiţionat în
misuinea pe care o aveau, le-a dat puteri să formeze o asmenea organizaţie ca Mişcarea Legionară.
Din acei 5 tineri săraci şi lipsiţi de susţinere, peste 10 ani Mişcarea număra peste un milion de membri
(cifre oficiale)...

Din acel an, biografia lui Corneliu Zelea Codreanu s-a contopit practic cu cea a Mişcării Legionare,
oranizaţie de renaştere spirituală, pe care a condus-o cu mînă forte. În decurs de doi ani, Mişcarea
scotea cîteva ziare, cu un tiraj de zeci de mii de exemplare.

În anul 1930, Căpitanul a reuşit să facă un marş în Basarabia. Martorii oculari ai acelor evenimente au
rămas profund marcaţi de întîlnire, şi chiar şi unii evrei au recunocut acest lucru.

Din anul 1930, înfiinţează Garda de Fier - secţia politică a Mişcării Legionare. În anii următori - 1931,
1932 şi 1933, Garda de Fier este dizolvată de 3 ori, şi de fiecare dată - fără motiv.

Trebuie să mai menţionăm ca la Mişcarea fondată şi condusă de Corneliu Codreanu au aderat

sufleteşte majoritatea intelectualilor români de atunci. Aceştia, fie că aveau convingeri ortodoxe de mai
înainte, fie că aderînd la Mişcare, s-au schimbat spre bine. Din lungul şir al intelectualilor deveniţi
legionari, putem enumera pe: Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Traian Brăileanu, profesorul Găvănescul,
Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Polihroniade, Gheorghe Clime şi mulţi alţii.

Spre sfîrşitul vieţii, Căpitanul ajunsese unul dintre cei mai apreciaţi şi stimaţi oameni din ţară. În
rîndurile organizaţiei intrau oameni din toate catogoriile sociale - studenţi, intelectuali, ţărani, munictori,
ect. Singurii care îl urau şi nu erau de acord cu Căpitan erau regele, concubina sa, politicianiştii, marii
bancheri (în marea lor parte evrei).

Pentru atitudinea sa dîrză, pentru lupta sa neîncetată pentru Ortodoxie, şi pentru simplul fapt că îşi
dorea un viitor mai bun pentru neamul său, Corneliu Codreanu a trebuit să "plătească". În urma unui
proces mai mult decît batjoocritor, el este condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru simplul fapt
de-al fi numit pe N. Iorga "necinstit sufleteşte".

Este asasinat în noaptea de 29-30 noiembrie, alături de Nicadori şi Decemviri, la ordinul lui Carol II, şi
al lui Armand Călinescu. Peste trupurile celor 14 eroi s-a turnat acid sulfuric, și groapa comună a fost
umplută cu beton.

Ca urmare a instaurării Statului Naţional Legionar, trupul Căpitanului este deshumat, şi reîngropat la
Casa Verde din Bucureşti. Din păcate, astăzi nu se cunoaşte locul de veci al Căpitanului, mormîntul
său fiind distrus de regimul comunist.
Prin ceea ce a creat şi ne-a lăsat moştenire, Căpitanul va rămîne de-a pururi în memoria poporului
român. Datorită lui, România a trăit una din rarele ei treziri la viaţă. Cauza sa rămîne actuală şi azi. Şi
această luptă va continua mereu, pînă la veacul de apoi: lupta pentru mîntuirea neamului românesc.

 
Sursă:

1. http://stefanbolocan.wordpress.com/2010/09/14/corneliu-zelea-codreanu-scurta-biografie/