52) Enrico Fanciotti s-a născut la Brăila la 11

februarie 1924 dintr-o familie veche de italieni, venită

la Brăila la jumatatea secolului al IX-lea, când un
mare număr de italieni au venit în „Principatele
Române”, căutând o viaţă mai bună. Primul venit a
fost străbunicul lui Enrico, Marchiani Fanciotti,
comandant de corabie, al cărui fiu, Ernesto Fanciotti,
avea să ajungă mare bancher la Brăila, dar şi mare
iubitor de muzică. În această atmosferă artistică şi-a
crescut fiul, pe Romulus Fanciotti, primul medic
urolog din spitalul Brăilei. Acesta este tatăl
inginerului architect, pianist şi compozitor Enrico
Fanciotti. Mama, Zoe Fanciotti, este fiica italienilor
Emma, profesoară de canto, şi Andrea Balatii,
profesor de pian şi de vioară. Andrea a studiat
Conservatorul în Italia la Neapole unde l-a avut
profesor pe celebrul Mercadante. A fost coleg cu
Alfonso Castaldi cu care a rămas în relaţii de prietenie
pe tot parcursul vieţii. La Conservator a cunoscut o
colegă de la secţia canto care i-a devenit soţie. Toţi trei
au venit în România. La Brăila, a fost prima dată
profesor de pian, la o şcoală particulară elenă, iar soţia
sa profesoară de canto la aceeaşi şcoală. Ambii ofereau
şi lecţii particulare la domiciul lor. din strada
Bucureşti, casele Zurmale etajul de sus.
Şi unul şi celălalt au apărut în numeroase
manifestări ce se organizau mai ales în cercuri
restrânse de către comunitatea italiană şi în cele
organizate de elita brăileană care, deobicei, aveau şi
un scop filantropic. A fost membru al Societăţii
Filarmonice Lyra şi a predat pianul la una din clasele
Lyrei. A decedat la Brăila în anul 1914 şi a fost
înmormântat în cimitirul catolic. A avut mormântul
în faţa capelei Verona. A avut o fată care a devebit
soţia lui Arthur Verona, Amalia Verona. A avut, ca şi
mama ei o voce frumoasă de soprană dramatică şi a
cântat la multe spectacole de binefacere. Atât
Romulus cât şi Emma au hotărât şi-a dat băiatul, încă
de la patru ani, să înveţe pianul, la început cu bunicul
său, iar mai târziu cu Thalia Dimopol şi Giuseppina
Papanti, la Conservatorul „Lyra”, din Brăila.
Din familie şi, în deosebi de la mama sa, a primit
educaţia religioasă. Copil fiind a fost „ministrant” la
biserica catolică şi tot acolo a început să cânte la orgă,
instrument către care s-a simţit atras toată viaţa. Enrico a
terminat 4 clase primare la Şcoala Catolică de băieţi, în
anul 1933-1934, cu media 9,53. Certificatul era valabil
numai pentru înscrierea la Liceul „Nicolae Bălcescu” din
Brăila. În cazul în care nu s-ar fi înscris, sau n-ar fi reuşit
la examenul de admitere la liceu, certificatul trebuia să fie
restituit urmând ca elevul să fie înscris în clasa a V-a a
învăţământului primar. Ca elev al liceului „Nicolae
Bălcescu” s-a remarcat prin studii de matematică, de
istorie, de muzică şi de desen. În fiecare an, cu ocazia
spectacolelor organizate cu ocazia patronului liceului, era
prezent pe scenă cu remarcabile interpretări de pian. Prin
ultimii ani de liceu se făcuse cunoscut ca şef de orchestră
de muzică uşoară şi ca organizator al unor spectacole cu
program distractiv. În această orchestră, deşi cu patru ani
mai mic, a cântat şi tatăl meu la trompetă. De la această
vârstă datează primele compoziţii ale lui Enrico care se
remarcau prin fineţe şi lirism.
 După terminarea liceului s-a înscris la Facultatea de
Arhitectură „Ion Mincu”, din Bucureşti, unde, în timpul
liber, împreună cu alţi colegi de an, printre care cu Liviu
Ciulei1) şi brăileanul George Marinescu2), a organizat
spectacole studenţeşti de teatru şi muzică.
Paralel cu activitatea artistică, Enrico Fanciotti a
desfăşurat o susţinută acţiune de arhitect proiectant şi
constructor. Între anii 1952-1953 a realizat planul
Palatului Poştei din Bucureşti, a cărui construcţie a avut
loc în anii '60, sub conducerea inginerului Elizeu Oanţă.
Tot el este autorul planului Palatului Poştei din Ploieşti.
Pasionat fotograf, Fanciotti a susţinut conferinţe cu
proiecţii de diapozitive privind monumentele istorice şi de
arhitectură din România şi din străinătate, redactând şi un
„Ghid turistic al Capitalei şi împrejurimilor sale” (rămas
în manuscris). Ca arhitect şi-a prelungit activitatea
artistică organizând orchestra de muzucă uşoară a
arhitecţilor din Bucureşti „Enrico Fanciotti” (1952-1972)
al cărei pianist şi dirijor a fost. Începând cu anii 1952-
1953, orchestra s-a impus în viaţa muzicală a ţării fiind
preferata Radiodifuziunii şi a Televiziunii române. În
această calitate a colaborat cu diverşi cântăreţi prntre care
Gică Petrescu3) fraţii Grigoriu4), Eva Kiş5), Cleopatra
Melidoneanu,6) Aurelian Andreescu7) , Corina Chiriac 8),
Roxana Matei9), Dorin Anastasiu10), Anda Călugăreanu11),
Daniela Vlădescu12) , Marina Voica13), Margareta Pâslaru14),
Mihaela Mihai15), Luminiţa Dobrescu 16) etc.
O parte dintre aceştia (Luminiţa Cosmin, Roxana
Matei, Mihaela Mihai, Aurelian Andreescu) au fost lansaţi
în lumea cântecului de Enrico Fanciotti. Nu a fost cântăreţ
de muzică uşoară care să nu-şi introducă în repertoriul său
măcar una din compoziţiile lui Fanciotti.
Timp de douăzeci de ani, fără întrerupere, orchestra
„Fanciotti” a cântat la „Clubul Arhitecţilor”, apoi la acela
al ziariştilor şi scriitorilor, în timpul concediilor de vară,
ani în şir la Cazinoul din Sinaia şi la cel din Mamaia. Cu
ocazia „Simpozionului Naţional de Telecomunicaţii” din
1938, Fanciotti a încheiat un contract cu Direcţia de
Telecomunicaţii a Municipiului Bucureşti prin care se
obliga să compună „Imnul telefoniştilor”, text şi muzică şi
să le depună împreună cu banda de magnetofon cu
înregistrarea, pentru care urma să primească suma de 1200
lei.
În 1961 debutează la televiziune cu piesa „Nu ești de
vină tu”, lansată de Constantin Drăghici. Piesa a fost
înregistrată pe disc împreună cu o altă melodie intitulată
„Gelozia” şi cu „Nu-i nimic”, muzica şi versuri Enrico
Fanciotti.
În calitate de colaborator al Radioului şi Televiziunii,
Enrico Fanciotti a fost prezent împreună cu orchestra sa
de arhitecţi în numeroase emisiuni şi spectacole precum:
„Unda veselă”, „De la haz la haz”, „Muzica uşoară şi
complicaţiile ei”, „Arhitectura de-a lungul veacurilor”,
„Studioul umorului”, „Politicoşii”, „Conferinţă de muzică
uşoară”, „Glume noi din epoca de piatră”. În toate acestea
i-a avut colaboratori pe Toma Caragiu17) , Birlic18) ,
Arşinel19), Stela Popescu20), Rodica Popescu Bitănescu21) ,
Coca Andronescu22), Mihai Fotino23), Ileana Stana
Ionescu24), Octavian Cotescu25) etc.
Ca pensionar şi-a continuat activitatea muzicală
devenind organistul bisericii Maica Maria Indurerată din
Bucureştii şi a colaborat temporar la Biserica „Italiană” şi
la Catedrala „Sf. Iosif” din Bucureşti. Colaborator
permanent (compozitor, dirijor, pianist) la radio şi
televiziune, împreună cu orchestra sa de muzică uşoară a
participat la emisiunile „Unda veselă”, „De la haz la
haz,” „Muzica uşoară şi complicaţiile ei”, „Glume noi din
epoca de piatră”, „Studioul umorului”, „Magazin de
sticlărie”, „Conferinţe de muzică uşoară” etc. A dat la
iveală numeroase compoziţii de factură religioasă printre
care: „Meditaţii”, „Azi plin de credinţă”, „Azi vom
căuta”, „Bucură-te Maria”, „Ave Maria”, „Sfântă
Fecioară Maria”, „Doamne tu ne eşti speranţa”,
„Rugăciune”, „Numai un cuvânt”, „Noapte sfântă”,
„Sfinte Antoane”, „Kyrie-Eleison”, „Sanctus”, „Agnus
Dei”. Multe din ele i-au fost interpretate vocal de
inginerul Costică Constantin, brăilean, solist în corul
Patriarhiei (fiul preotului Constantin de la biserica „Maica
Domnului” şi de Nicolae Creţu şi de Alfredo Urlovici,
voci de o rară frumuseţe.
A scris muzică pentru copii: „Omul de zăpadă”,
voce şi pian, versuri de George Popovici; „Moş Gerilă”
voce şi pian, versuri de George Popovici; „Poveştile
mătuşii mele”, ciclu de 9 cântece, voce şi pian, versuri de
Octav Pancu-Iaşi; „Doi răţoi cu ghete noi”, ciclu de 4
cântece, voce şi pian, versuri de Dida Teodoriu; „Hai la
şcoală”,voce şi pian, versuri de Eduard Jurist; „Întâlnire
cu piticul”, voce şi pian, versuri de George Popovici;
„Tabăra veseliei”, voce şi pian, versuri de Ioana Zamfir;
„Concertul bradului”, voce şi pian, versuri de George
Popovici; „Labirint muzical”, voce şi pian, versuri de
George Popovici; „Veselii drumeţi”, voce şi pian, versuri
de Ion Mustaţă; „Poveste adevărată”, voce şi pian, versuri
de George Popovici; „Cântec de excursie”, voce şi pian,
versuri de Enrico Fanciotti; „Ala, bala, portocala”, voce şi
pian, versuri de George Popovici; „Am plecat la
drumeţie”, voce şi pian, versuri de Eduard Jurist;
„Cântecul cabanierului”, voce şi pian, versuri de Eduard
Jurist şi Ion Mustaţă; „Melodii pentru copii”, voce şi pian,
versuri de Victor Popa, Eduard Jurist etc.; „Cântece
pentru copii” („Şcolăriţa”, „ABCD”, „Păpuşica”), voce şi
pian, versuri de Geo Dimitriu.
Muzică uşoară: „Spre Universitate”, voce şi pian, versuri
de Costin Alver; „O oră doar”, voce şi pian, versuri de
Enrico Fanciotti; „Astăzi te iubesc, primăvară”, voce şi
pian, versuri de Enrico Fanciotti; „Pentru un om, pentru
un vis, pentru o floare”, voce şi pian, versuri de Enrico
Fanciotti; „Când cade zăpada”,voce şi pian, versuri de
Dan Gherman; „Îmi spuneai, cândva, mai ştii”, voce şi
pian, versuri de Alexandru Culescu; „Ce bine-ar fi”, voce
şi pian, versuri de Enrico Fanciotti; „Nu ne lăsăm”, voce
şi pian, versuri de Enrico Fanciotti; „Vieni, vieni”, voce şi
pian, versuri în italiană de Enrico Fanciotti; „Cine poartă
vina”, voce şi pian, versuri de Alexandru Culescu şi
Enrico Fanciotti; „Bun venit”, voce şi pian, versuri de
Flavia Buref; „Mult mi-e drag şi cânt”, voce şi pian,
versuri de Ion Socol; „Te aştept în staţia de metrou”, voce
şi pian, versuri de Alexandru Culescu şi Enrico Fanciotti;
„Azi o floare mi-a surâs”, voce şi pian, versuri de Enrico
Fanciotti; „Un gând, un zâmbet, un cuvânt”,voce şi pian,
versuri de Enrico Fanciotti; „Mi-a vorbit de tine ploaia”,
voce şi pian, versuri de Enrico Fanciotti; „Nu sunt flori
de-ajuns”, voce şi pian, versuri de George Popovici; „A
sosit vacanţa”, voce şi pian, versuri de George Popovici;
„Greierele şi furnica”, voce şi pian, versuri de George
Popovici şi Enrico Fanciotti; „E-adevărat”, voce şi pian,
versuri de George Popovici; „Început de mai”, voce şi
pian, versuri de George Popovici; „Îţi mulţumesc”, voce
şi pian, versuri de George Popovici; „Orizont senin”, voce
şi pian, versuri de George Popovici; „Nu mai cred”, voce
şi pian, versuri de Ion Socol; „Cri-cri”, voce şi pian,
versuri în italiană de Enrico Fanciotti; „L’aurora”, voce şi
pian, versuri în italiană de Enrico Fanciotti; „Un om ca
tine”, voce şi pian, versuri de George Popovici; „Mi-a
vorbit de tine primăvara”, voce şi pian, versuri de George
Popovici; „Vis de primăvară”, voce şi pian, versuri de
Enrico Fanciotti; „Primăvara în Bucureşti”, voce şi pian,
versuri de Gina Teodorescu; „Niciodată”, voce şi pian,
versuri de George Popovici; „Ce mult doresc”, voce şi
pian, versuri de George Popovici; „Speranţa”, voce şi
pian, versuri de Nicolae Dumitru; „Pentru un om”, voce şi
pian, versuri de Enrico Fanciotti; „Eu iubesc pe cine-mi
place”, voce şi pian, versuri de Ştefan Kiriţescu;
„Legenda unei nopţi de vară”, voce şi pian, versuri de
Ştefan Kiriţescu; „Numai pe tine te am”, voce şi pian,
versuri de Enrico Fanciotti; „Parfum de primăvară”, voce
şi pian, versuri de Enrico Fanciotti; „Vânzătorul de ziare”,
voce şi pian, versuri de Costin Alver şi Enrico Fanciotti;
„Emillie”, voce şi pian, versuri de Enrico Fanciotti;
„Tangoul mării”, voce şi pian, versuri de George
Popovici; „De ce te superi”, voce şi pian, versuri de
Alexandru Culescu; „A mai trecut o zi”, voce şi pian,
versuri de George Popovici; „Nu-i uşor”, voce şi pian,
versuri de George Popovici; „Prima zi de mai”, voce şi
pian, versuri de George Popovici; „A fost odată”, voce şi
pian, versuri de George Popovici; „Porumbel călător”,
voce şi pian, versuri de George Popovici; „N-o fi foc”,
voce şi pian, versuri de George Popovici; „Moş Crăciun”,
voce şi pian, versuri de Costin Alver şi Enrico Fanciotti;
„Pastel de toamnă”, voce şi pian, versuri de Enrico
Fanciotti şi Costin Alver; „Nu eşti de vină tu”, voce şi
pian, versuri de George Popovici şi Enrico Fanciotti; „Nu
regreta”, voce şi pian, versuri de George Popovici;
„Sanda”, voce şi pian, versuri de Enrico Fanciotti; „M-ai
necăjit un pic”,voce şi pian, versuri de George Popovici;
„Ninge iar”, voce şi pian, versuri de George Popovici;
„N-are rost”, voce şi pian, versuri de George Popovici;
„Un nufăr şi-o stea”, voce şi pian, versuri de Enrico
Fanciotti; „Mi-a zâmbit o floare”, voce şi pian, versuri de
Enrico Fanciotti; „Ecouri de romanţă”, voce şi pian,
versuri de Enrico Fanciotti; „Îmi place viaţa”, voce şi
pian, versuri de Alexandru Culescu; „E vraja nopţilor de
mai”, voce şi pian, versuri de Nicolae Dumitru; „Nu
plânge”, voce şi pian, versuri de Alexandru Culescu;
„Tamara”, voce şi pian, versuri de George Popovici şi
Enrico Fanciotti; „Micuţa balerină”, voce şi pian, versuri
de George Popovici şi Enrico Fanciotti; „Cine poartă
vina”, voce şi pian, versuri de Alexandru Culescu şi
Enrico Fanciotti; „Vise de poet”, voce şi pian, versuri de
George Popovici; „Steluţe de zăpadă”, voce şi pian,
versuri de George Popovici; „Concert în pădure”, voce şi
pian, versuri de George Popovici; „Nu mă supăr
niciodată”, voce şi pian, versuri de Costin Alver; „Ce
drăguţă erai”, voce şi pian, versuri de George Popovici;
„Un vals pentru mama”, pian solo; „Valsul litoralului”,
voce şi pian, versuri de George Popovici; „Dana”, voce şi
pian, versuri de Costin Alver; „Călin”, voce şi pian,
versuri de George Popovici; „Un vis şi câteva cuvinte”,
voce şi pian, versuri de Enrico Fanciotti; „Nu amâna de
azi pe mâine”, voce şi pian, versuri de George Popovici;
„Săniuţa”, voce şi pian, versuri de George Popovici;
„Când cade noaptea-n biblioteca mea”, voce şi pian,
versuri de Enrico Fanciotti.
Muzică vocală:
„Tatăl nostru”, voce şi orgă, „Simeon i-a spus mamei”,
psalm, voce şi orgă; „Slavă Lui”, voce şi orgă; „Doamne
Sfinte”, voce şi orgă; „Slavă Ţie, Doamne”, voce şi orgă;
„Privim spre cer”, voce şi orgă; „Azi în casa Ta”, voce şi
orgă; „Intermezzo” I- VI, voce şi orgă; „Ajun”, voce şi
orgă, versuri de Costică Hauser; „Colind”, voce şi orgă;
„Dorinţă”, voce şi orgă.
A fost bun prieten cu tatăl meu, au făcut muzică
împreună şi i-a dedicat trei piese pentru pian, „Meditaţie”,
„Intermezzo” şi „Largo”, şi romanţa-vals „Primăvara”,
text şi muzică de Enrico Fanciotti.
Ca organizator al serbărilor cu ocazia cemtenarului
spitalului, tata l-a invitat şi pe Enrico Fanciotti. La scurt
timp după acest eveniment Enrico Fanciotti i-a trimis o
scrisoare de mulţumire pe care o redau mai jos.

. Dragă Nicule ,
Copleşit încă de emoţiile avute la Brăila cu prilejul
sărbătoririi spitalului şi evocarea tatălui meu, de căldura
cu care am fost primit, doresc în primul rând să-ţi
mulţumesc pentru amabilitatea ta de a mă fi invitat,
dându-mi astfel prilejul să trăiesc clipe de mare intensitate
sufletească, clipe de neuitat. Doresc totodată să te felicit
pentru excepţionala plimbare pe Dunăre, pentru talentul
tău, atât muzical cât şi literar şi pentru pasiunea ta privind
susţinerea unei activităţi culturale în oraşul meu natal.
La Brăila m-am revăzut elev al Dnei Papanti, la „Lyra”,
cântând un vals de Chopin, duminica dimineaţa, în sala
cinematografului, sub privirile severe şi critice ale
profesorului Macedonescu ; mi-am reeditat anii copilăriei,
când mama mă chema de pe strada „ Coroanei”, unde mă
jucam cu mingea, ca să-mi pregătesc lecţiile...la pian; mi-
am amintit când mai târziu transportam cu „membrii
orchestrei” pianul meu de acasă la TEATRUL
COMUNAL , ca să ne producem în spectacolul
„ Arhitecţilor”, în turneu la Brăila ; mi-am revăzut fiecare
colţ al oraşului drag încărcat de bucurii şi decepţii; prima
dragoste nevinovată pentru o fată cu cozi de la „ SANCTA
MARIA”, primele încercări la orga bisericii catolice,
oamenii dragi care au dispărut în neant; mi-am amintit de
anii studenţiei, când veneam în fugă de la Bucureşti la
Brăila şi pentru a sta mai mult cu tatăl meu cum asistam la
spital la operaţiile pe care le făcea, mulţumit de
profesiunea pe care o alesesem, cunoscându-mi în
amănunt firea mea emotivă, nepotrivită pentru a deveni
medic.
Iată ce a însemnat pentru mine cele două zile petrecute la
Brăila.
Doresc în semn de prietenie şi recunoştinţă să
primeşti pe casetă cu înregistrări din compoziţiile mele
mai noi, mai vechi, mai culte, mai uşoare! ( Sper că ai
un casetofon cu amplificare).
După cum ştii, muzica a fost în viaţă şi pentru mine, boala
cea mai contagioasă. Sper că te voi amuza. Anexez şi
câteva partituri: o romanţă gen care nu mă caracterizează,
dar am considerat eu, ca fost elev al „Conservatorului
GEORGE CAVADIA”, reprezintă un fel de datorie
spirituală. Poate ţi-o vor cânta lăutarii tinereţii mele ,
GHEORGHE FLOAREA ŞI CHITIC la „un şpriţ” şi te
vei gândi la mine! Celelalte sunt „miniaturi” pentru orgă
(transpuse pentru pian), compoziţii recente, modeste,
legate de noua mea activitate duminicală. În casetă sunt
înregistrări de muzică uşoară (Antonel Dumitrache,
câştigător cu ani în urmă a Concursului STEAUA FĂRĂ
NUME şi LOTCA DE AUR la Brăila) şi câteva imprimări
de la radio; romanţa imprimată acasă cu NICOLAE
CREŢU, solist a Teatrului de Operetă din Bucureşti şi
totodată „brăilean”, în fine compoziţiile pentru solist şi
orgă cântate de CONSTANTIN CONSTANTIN, solist al
corului Patriarhiei, prieten şi brăilean de asemenea.
Observi deci că brăilenii nu se lasă mai prejos nici la
Bucureşti!?! Aici în capitală ni se spune că suntem mai
uniţi decât oltenii.
Sper să-ţi fac o mică plăcere cu preocupările mele
„componistice”. Cu speranţa că nu mă vei ocoli când treci
prin Bucureşti, dorind cu nerăbdare să împărtăşesc pe viu
impresii cu tine, să stăm la o „şuetă” muzicală, repet
telefonul meu : 65.42.08, iar adresa Bd. 1 Mai nr. 152,
bloc 6, ap.185, etaj 6. În luna august lipsesc din Bucureşti,
îmi fac „concediul” la Sinaia, unde şi acolo pot fi găsit
foarte uşor, în spatele POŞTEI, la CASA DE ODIHNĂ A
CULTURI ROMANO CATOLIC. Cine ştie, poate treci
prin Sinaia.
Cu dorinţa de a ne revedea la Bucureşti, Sinaia sau
poate la Brăila, îţi transmit afectuoase salutări prieteneşti
şi încă o dată felicitări şi sincerele mele mulţumiri.
Cel mai arhitect dintre compozitori sau cel mai
compozitor dintre arhitecţi, cum mă prezenta pe scenă
cândva un coleg!
Cu drag Enrico
Totodată i-a expediat şi două casete cu melodii compuse
de el: 1. Meditaţie, înregistrare acasă, a cărei partitură este
anexată scrisorii.
2. Noapte de Crăciun, cântă CONSTANTIN
CONSTANTIN, înregistrare acasă
3. Numai un cuvânt , cântă CONSTANTIN
CONSTANTIN, cu orgă, înregistrare în biserică
4. Rugăciune- idem
5. Ecou de romanţă şi 6. Baladă , înregistrări acasă la
mine cu Armand Gheorghiu la vioară, lângă un „şpriţ”,
bucurându-ne de revederea noastră. Venise de la Las
Vegas cu vioara, pentru a ne reaminti de tinereţe când
cântam împreună (acum 4 ani)
7. Primăvară , (partitură anexată) înregistrare acasă cu
Nicolae Creţu.
II.
1. Moş Gerilă, cântă Antonel Dumitrache, o reeditare a
 vechiului meu şlagăr, înregistrare acasă.
2. Niciodată , cântă Anda Călugăreanu, pe vremea când
o preocupa muzica uşoară, acompaniată de orchestra
E.F., înregistrare radio mai veche (scuze pentru
calitatea slabă a benzii originale).
3. Nu regreta, cântă Eva Kiss, orchestra Abramovici,
înregistrare radio.
4. Mi-a zâmbit o floare , cântă Ioana Negriloiu,
orchestra Abramovici, înregistrare radio,
5. Frunze de toamnă, cântă Luminiţa Cosmin, orchestra
de strada Radio, înregistrare mai veche , în emisie şi
astazi toamna !?!
6. De câte ori se-aprinde o stea, cântă Antonel
Dumitrache, orchestra OMNIA (radio) înregistrare
radio .
7. M-ai necăjit un pic , cântă Elena Constantinescu ,
orchestra ENRICO FANCIOTTI, înregistrare radio.
8. Nu eşti de vină tu , cântă Ioana Negriloiu, orchestra
ABRAMOVICI, o reeditare „disco” a vechiului meu
şlagăr.
Enrico Fanciotti a murit la 11 iulie 1993 la Bucureşti la
locuinţa sa din Bulevardul 1 mai 152 Bloc G ap. 185 scara
F et. 6 şi a fost înmormântat la Brăila în cavoul familiei
din Cimitirul catolic.
Pentru tot ce a însemnat Enrico Fanciotti, ca arhitect
de vază şi ca muzician de talent, brăilenii l-au aşezat în
rândul oamenilor lor de seamă. Speră ca generaţiile
viitoare de brăileni să-i poată lua ca exemplu frumoasa şi
bogata lui viaţă, să se înalţe până la el, spre gloria şi
strălucirea urbei noastre..

***