Cinematografele Istorice Si Tehnologia Digitala A Industriei de Film

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ION MINCU
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ DE INTERIOR
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Profesor Îndrumător Student

Lector dr. arh. Cristia Chira Istudor Luiza
2022
CINEMATOGRAFELE ISTORICE ȘI TEHNOLOGIA DIGITALĂ A
INDUSTRIEI DE FILM. FUNDAMENTAREA PROIECTULUI DE
CONVERSIE A CINEMA-ULUI CAPITOL ÎN CENTRU DE
CINEMATOGRAFIE.
Student: Istudor Luiza, Profesor Îndrumător: lector dr. arh. Cristia Chira
Plan dezvoltat de idei
1. ISTORIA CINEMATOGRAFULUI
Argument pentru analiza istorică.
1.1. Scurt istoric al apariției și evoluției cinematografiei
Fenomenul apariției cinematografului, evoluția sa tehnologică și începuturile

industriei de film.
1.2. Apariția și evoluția programului de cinematograf în Europa și în America
Apariția primelor săli de cinema și aportul adus în perioada interbelică pentru acest
nou program arhitectural.
1.3. Contextul apariției cinematografului în România și clasificarea sa
1.3.1. Cinematografele din centrul Bucurestiului
Primele cinematografele apărute în centrul Bucureștiului din considerente economice,

realizate pe modelul teatrelor clasice.
1.3.2. Cinematografele din mahalale
Cinematografele apărute în zone non-centrale, în scopul divertismentului, cu cinema

interior și exterior, ce capătă statutul de cinematografe de cartier.
1.3.3. Cinematografele din imobile
Cinematografele apărute în contextul modernizării arterelor principale de circulație,

cu săli de cinema adaptate la noile standarde de performanță.
1.4. Cinematografele socialiste
Cinematografele apărute în perioada comunismului și realizate pe modelul sovietic.
Concluzie
Preocuparea pentru avansul tehnologic al aparatelor de proiecție, adaptarea sălilor

existente și dezbaterile cu privire la dezvoltarea noului program.
2. SITUAȚIA ACTUALĂ
Fenomenul degradării cinematografelor și dezvoltarea industriei.
1
2.1. Cinematografe în degradare
Prezentarea cauzelor de degradare și a transformărilor suferite de cinematografe în

ultimii ani.
2.2. Inițiative de reabilitare și cinematografe funcționale în prezent
Prezentarea inițiativelor de reabilitare și a cinematografelor rămase funcționale astăzi.
2.3. Industria de cinema după revoluție
Scurtă prezentare a felului în care s-a schimbat industria de cinema după revoluția din
‘89.
2.3.1. Casele de producție independente
Prezentarea caselor de producție apărute după 1990 cu motivația care a stat la baza
apariției lor, precum și o scurtă descriere a mediului de producție.
2.3.2. Studio-urile și agențiile VR
Prezentarea studio-urilor și agențiilor care folosesc noile tehnologii.
2.3.3. Comunitatea artistică- asociații, reviste și evenimente de film
Prezentarea comunității de film și a felului în care a luat naștere, prin evenimentele de

film, prin lansarea de reviste sau asociații.
Concluzie
Degradarea cinema-urilor și motivațiile inițiativelor de a le reintegra în oraș.
3. STUDII DE CAZ
3.1. Restaurarea unui cinema de dimensiuni mari din Glasgow - Designer mcGinlay Bell
Exemplu de restaurare a unui cinematograf prin aducerea sa la performanța spațiilor

proiectate astăzi și beneficiul funcțiunilor inovatoare.
3.2. Renovarea unui cinema istoric din Brandenburg - Weltspiegel Cinema- Studio
Alexander Fehre
Exemplu de amenajare cu o tematică simbolică și conceptuală, cu scopul de a re-

aduce în lumină fenomenul vizionării de filme.
3.3. Restaurarea și renovarea unui cinema din Berlin - Yorck Kino Passage- Batek
Architekten
Amenajarea parțială a unui fost cinema, cu scopul de a-l reintegra în circuitul public-
contemporan, prin contrastul culorilor și materiale moderne.
3.4. Conversia unui cinema în spații de birouri - Cinema Urania- 3LD
Exemplu de conversie a unei săli de cinema într-o funcțiune de spații de birouri ce a

reprezentat provocarea de a ilumina natural spaţiul interior.
2
3.5. Conversia unui teatru-cinema abandonat în spațiu performativ din San Francisco
- Teatrul Strand- SOM DESIGN
Renovarea Teatrului Strand reprezintă un exemplu de conversie a unui fost cinema în

academie de teatru, sub motivația recuperării unui spațiu abandonat.
Concluzie
Reintegrarea în mediul urban, provocarea temelor inovatoare, interpretarea stilistică,

explorarea conceptului de film în limbajul arhitectural și impactul asupra mediului social și
cultural.
4. CENTRU DE CINEMATOGRAFIE ÎN FOSTUL CINEMA CAPITOL
Scurtă prezentarea a amplasamentului fostului cinema Capitol și a potențialului

clădirii pentru a fi reintrodusă în folosința publică.
4.1. Etape de construcție ale cinema-ului Capitol și starea sa actuală
4.1.1. Construcția sălii în anul 1912
Transformarea imobilului în sală de cinema, prezentarea aspectelor tehnice și scurtă

descriere a clădirii, precum și a stării actuale.
4.1.2. Realizarea Teatrului de vară Alhambra 1916
Descrierea Teatrul de Vară și intervențiile suferite de-a lungul timpului.
4.1.3. Intervenția arhitectei Henrieta Delavrancea
Descrierea intervenției asupra fațadei și accesului, realizată de arhitecta Henrieta

Delavrancea și intervențiile suferite de-a lungul timpului.
4.2. Argument pentru alegerea programului- Centru de Cinematografie
Propunerea Centrului de Cinematografie cu motivația spațiilor de întâlnire necesare

pentru cineaști, a avantajului filmării în platou și a aportului simulărilor digitale, precum și a
îndeplinirii cauzei de a readuce spectatorii de film în sălile de cinema.
CONCLUZIE FINALĂ
Prezentarea importanței studiului istoric pentru înțelegerea patrimoniului. Prezentarea

avantajelor programului de centru cinematografic prin continuitatea funcțională, aspectul
multifuncționalității și a provocărilor constituite de contrastul dintre vechi și nou.
3
Cuprins

1.3. Contextul apariției cinematografului în România și clasificarea sa
1.3.1. Cinematografele din centrul Bucurestiului
Concluzie

2.3. Industria de cinema după revoluție
2.3.2. Studio-urile și agențiile VR
Concluzie
3. STUDII DE CAZ
3.1. Restaurarea unui cinema de dimensiuni mari din Glasgow - Designer mcGinlay Bell
3.2. Renovarea unui cinema istoric din Brandenburg - Weltspiegel Cinema- Studio
Alexander Fehre
3.3. Restaurarea și renovarea unui cinema din Berlin - Yorck Kino Passage- Batek
Architekten
3.4. Conversia unui cinema în spații de birouri - Cinema Urania- 3LD
3.5. Conversia unui teatru-cinema abandonat în spațiu performativ din San Francisco
- Teatrul Strand- SOM DESIGN
Concluzie
4. CENTRU DE CINEMATOGRAFIE ÎN FOSTUL CINEMA CAPITOL
4.1. Etape de construcție ale cinema-ului Capitol și starea sa actuală

4.2. Argument pentru alegerea programului- Centru de Cinematografie
CONCLUZIE FINALĂ
Cuvinte cheie: cinematografie, conversie, reabilitare, comunitate, tehnologie.
4
ARGUMENT
Prezenta lucrare stă la baza proiectului de conversie a Cinematografului Capitol în Centru de

Cinematografie prin analiza fenomenului de apariție, evoluție și răspândire a cinematografelor,
analiza situației actuale de degradare a acestora și prezentarea inițiativelor de reabilitare, precum și
explorarea situației prezente a industriei de film și nu în ultimul rând, analiza studiilor de caz.
Un motiv pentru alegerea acestui subiect îl reprezintă cinematografia devenită în 100 de ani o
industrie complexă, păstrându-se și astăzi ca o sursă de inspirație căutată de cinefili și un mod de
expresie pentru cineaști. Observăm că există o căutare pentru un fel de apreciere specifică lumii
artistice, susținută de cauza readucerii spectatorilor de filme în sălile de cinema ce rulau odată cu
program permanent de filme. Luând acest fapt în considerare, studiul se va extinde și în aria
comunităților cineaste ce abia încep să se coaguleze, pentru o analiză a felului în care se desfășoară
activitatea de producție în prezent.
Degradarea fostelor săli de cinema reprezintă o a doua motivație a acestei lucrări. Aceste săli
au fost abandonate din considerente ce țineau de inadaptarea la noile performanțe tehnologice, însă
aceste împrejurări nu mai sunt actuale astăzi. Degradarea continuă din cauza costurilor mari ale
investițiilor de consolidare, reabilitare și/sau restaurare, care au împiedicat autoritățile să intervină.
Multe dintre aceste cinematografe au fost declarate monumente istorice și se află în zone protejate ale
orașului, motiv pentru care în ultimii 10 ani, au fost inițiate mai multe campanii de conștientizare
asupra patrimoniului.
Cinematograful Capitol constituie o perspectivă importantă asupra societății bucureștene, prin

transformările suferite, odată a arhitecturii spațiului, dar și a specificului filmelor difuzate, contribuind
astfel la o identitate colectivă cu legături strânse create între lumea filmului și arhitectură. Această
identitate particulară de adaptare la contexte diferite a Cinematografului Capitol, permite realizarea
unui program multifuncțional cu spații necesare pentru dezvoltarea industriei de film românești.
5
În încercarea de a găsi motivații pentru conversia sau restaurarea patrimoniului arhitectural

reprezentând cinematografele ieșite din funcțiune, din București este important să înțelegem istoria
cinematografului și o clasificarea a sa în funcție de contextul apariției.
Cinematografia începe la începutul secolului 19, odată cu descoperirea remanenței luminii pe

retina ochiului, după o serie de experimente științifice pentru a identifica durata de rezistență a
ochiului uman la lumina soarelui. De atunci și până la sfârșitul secolului, s-au înregistrat multe
încercări, realizate de cercetători, de a imprima imaginile din realitate pe pelicula de celuloid și de a
produce efectul mișcării. Thomas Edison este cel care a reușit să producă primele fotografii animate și
celui care îi datoram existența peliculei de 35 mm. Invenția lui, denumită kinetoscop, producea filme
cu durată de 60 de secunde prin marcarea unui timp de oprire foarte scurt în axa optică a lentilei, apoi
mișcarea cu un pas, în timp ce un obturator rotativ cu lame se deschidea pentru desfășurarea rapidă a
imaginilor. Aparatul era conceput pentru vizionarea de către o singură persoană. Ideea proiecției pe un
ecran a fost a lui Emile Reynaud care a pus-o în practică cu ajutorul unui dispozitiv numit
praxinoscop. De această dată, imaginile nu erau captate din realitate, ci erau migălos desenate pe o
bandă și proiectate cu ajutorul oglinzilor.1
După popularizarea acestor două aparate (kinetoscop și praxinoscop) și după adaptarea lor cu
soluții împrumutate din cronofotografie, s-a produs un dispozitiv care putea să realizeze filme cu
durată mai mare, cu imagini preluate din realitate și cu posibilitatea de proiecție pe un ecran. Frații
Lumiére au fost cei care, pe lângă execuția acestui dispozitiv, au reușit brevetarea lui sub denumirea
de cinematograf.2 Cuvântul "cinematograf" reprezintă, din punct de vedere etimologic, expresia de
“imagine in mișcare”. 3
Odată cu realizarea primei proiecții de film din istorie, ce a avut loc în camera indiană a
restaurantului denumit Grand Cafe din Paris în anul 1895, cinematograful a fost lansat comercial și
apreciat de un public ce a crescut exponențial. 4Cu toate acestea, producțiile de film erau la acea
vreme, fără sonorizare și realizate numai în tehnică alb-negru. Uneori erau aduse în săli orchestre, dar
în cele din urma a fost adăugat sonorul și într-un ritm mai încet, introdusă tehnologia celor 3 culori-
rosu, albastru, verde. La început sonorul era un sistem rudimentar, în care sunetul trebuia sincronizat
foarte bine cu imaginea, deoarece acestea erau înregistrate pe diferite echipamente. Așa au apărut și
studiourile de înregistrare, deoarece echipamentele de înregistrare a sunetului trebuiau amplasate în
mod controlat în spațiu. De asemenea echipamentul folosit pentru a crea imaginea colorată, fiind de
trei ori mai mare decât greutatea și dimensiunea camerelor de film făcea ca suprafața dedicată
camerelor de proiecție să fie mai mare decât până atunci.5 6
Până la inovațiile sonorizării și a culorii aplicate în anul 1930, industria începuse deja să
prindă contur având la bază aceeași constantă preocupare pentru dezvoltarea tehnologică de proiecție
a filmului. Tehnologia aparatelor Edison a fost răspândită rapid și în Europa și intra deseori în
competiție cu adaptările aduse altor tipuri de aparate. Astfel, încep să apară o varietate de școli
dedicate acestor tehnologii. Contribuția popularizării filmului revine, însă fraților Lumiére care au
creat, în mod strategic- de a câștiga atenția spectatorilor- “vederile aduse din lume” ce reprezentau
cadre scurte suprinse în toate colțurile lumii și aduse înapoi în Franța de unde erau difuzate.7 Separat
1
Articol publicat pe o platformă online- Istoria tehnică a cinematografiei - frwiki.wiki
2
Călin Căliman- Istoria Filmului Romanesc (1897-2017), Ed. A 3-a, București, Contemporanul, 2017, pg. 10
3
Articol publicat pe o platformă online- Istoria tehnică a cinematografiei - frwiki.wiki
4
5
Călin Căliman- Istoria Filmului Romanesc (1897-2017), Ed. A 3-a, București, Contemporanul, 2017, pg. 88, 89
6
Articol publicat pe o platformă online. Era mută- Istoria cinematografiei: de la origine la modernitate - Ştiinţă - 2022
(warbletoncouncil.org)
7
6
de tehnică și strategii ale comercializării, este inovația montajului, care a prins formă în școala din
Brighton din Anglia cu adepți cineaști cât mai inventivi. Atunci au fost asamblate bucăți de peliculă
într-un fel în care putea exista, pentru prima oara, o alternare a scenelor și a planurilor filmate. În
perioada de început a industriei de film de la Hollywood, odată cu apariția montajului apar pentru
prima oară lungmetrajele. În Franța, Georges Méliès este cel care a îmbinat mai multe role, extinzând
durata înregistrării la 9 minute și a creat, de asemenea, diferite efecte speciale creative prin desenul
direct pe peliculă, venind pentru prima oară cu ideea editării filmului. Preocuparea primilor
reprezentanți pentru lumea filmului a fost transmisă mai departe și către public, care devine în mod
exponențial mai prezent în sălile de cinema.8
Spațiile în care s-au desfășurat primele proiecții au fost cele cu funcțiuni comerciale
(cafenelele, restaurantele, vitrinele magazinelor) și cele cu o capacitate mare de locuri și o acustică
favorabilă (sălile de teatru, sălile de bal, bisericile și sălile de auditorium). Acestea erau adaptate
temporar în cadrul evenimentelor ce durau câteva zile. Cinematograful capătă și forma portabilă, în
cazul proiecțiilor din aer liber, în grădini sau în timpul târgurilor, cunoscut ca "cinematograful
ambulant". Teatrul Nickelodeon, un alt cinematograf portabil, inventat în 1899 de Sigmund Lubin, era
amplasat deobicei în vitrinele spațiilor comerciale. 9
În scurt timp, atât în Europa, cât și în America, fenomenul filmului ia amploare. Cât mai
multe spații sunt adaptate proiecției datorită publicului ce creștea exponențial și apare nevoia unor
spații dedicate proiecțiilor permanente. Atunci începe construirea teatrelor noi cu o echipare specială
ce reprezenta spațiul dedicat proiecției, un spațiu dedicat depozitărilor de role de film și ecranul adus
ca un nou accesoriu zonei de scenă. Primele clădiri recunoscute ca cinematografe din lume sunt:
Teatrul Eden, din sudul Frantei, datând din 1889 unde au fost difuzate în mod regulat proiectiile
fraților Lumiere10 și hipodromul Montmartre, o clădire construită în Paris, pentru Expoziția
Universală din 1900, ce a fost transformată în mod oficial în cinematograf în anul 1911 de către Leon
Gaumont, fondatorul primului studio major de film francez din 1895.
O încercare considerentă de a aduce calitate spațiului dedicat acestei noi forme de artă au fost
dezbaterile din perioada interbelică privind conceperea sălilor de cinema. Această nouă artă era
considerată, prin excelență modernă, pentru ca era concepută pentru noua tehnologie și destinată
consumului în masă, iar pentru ca nu exista referință în trecut, s-a încercat găsirea unor metode de
construcție cu totul inovatoare. Le Corbusier a fost arhitectul preocupat să atragă atenția asupra
acestui nou program, lansând prin intermediul revistei L’Esprit nouveau invitații la dezbateri. Printre
acești invitați s-au numărat arhitecți celebri precum Auguste Perret, Tony Garnier, Henri Sauvage,
Walter Gropius, Adolf Loos, Joseph Hoffmann, Frank Lloyd Wright, Peter Behrens, Bruno y Max
Taut, Henry van de Velde, Henri Prost. Chemarea a rămas însă fără răspunsuri concludente iar
rezultatul demersului nu a fost publicat niciodată de revista L’Esprit nouveau. Conform articolelor
scrise de Le Corbusier, era vorba de o artă “care nu și-a găsit încă expresia totală a mijloacelor sale,
nici localizarea perfect adaptată scopului pe care îl are” [1]. Le Corbusier considera că, în oraș,
cinema-ul trebuie sa fie un loc de relaxare pentru oameni așa cum sunt cafeneaua, sala de conferințe,
galeria expozițională etc: cinema-ul nu este nici locuință, nici loc de muncă ci un loc de relaxare” [1].
Și atunci trebuia tratat ca atare.11
Preocupări pentru noul program au mai existat și au venit din partea altor arhitecți creativi ai
perioadei. Poziția de raport cu arhitectura teatrelor în care teatrul servea drept model a fost exclusă din
start de către aceștia. Robert Mallet- Stevens exprima public în 1924: “O sală de cinema nu se
8
Articol publicat pe o platformă online. Nașterea unei industrii- Istoria tehnică a cinematografiei - frwiki.wiki
9
The First Permanent Movie Theatres: Film History Before 1920 (filmsite.org)
10
Articol Eden regained: World's oldest public cinema re-opens after restoration | France | The Guardian
11
Mihaela Pelteacu - CineBucuresti. 100 de ani de modernitate -Sala de cinema= CineBucharest- a century of modernity- the movie theatre/
Mihaela Pelteacu, Laurențiu Damian, București: Procultura, 2018 , pg 34
7
construiește la fel ca un teatru sau o sală de concert; programul pe care trebuie sa îl realizeze
arhitectul este altul. Primele rânduri nu mai reprezintă locurile cele mai bune iar fotoliile laterale ale
teatrului, dispuse circular, din care poți să vezi lojele elegante doar îndreptând privirea înainte, nu au
nicio valoare în cazul cinema-ului, unde sala este obscură, și ceea ce se privește este ecranul, nu
publicul.” [1] 12De amintit este și aportul arhitecților Pierre de Montaut și Adrienne Gorska- arhitecți
de notorietate, apreciați în Franța, pentru ideile inovatoare legate de arhitectura cinematografului de
actualități- asa-numitul CINEAC. Pierre de Montaut și Adrienne Gorska au creat un lanț de
cinematografe adaptate în mod special pentru criteriul economic prin aspecte funcționaliste privind
fluxul continuu de oameni și aspecte tehnice privind optica și acustica, dar și a siguranței și ventilației.
Acestea, precum și rigoarea tehnicii de construcție a acestor cinema-uri devin criterii care dau naștere
unei tipologii de funcțiune ce nu fusese realizată până atunci. În continuare au apărut peste tot noi
provocări legate de structura de rezistență, curba de vizibilitate optimă, acustică și siguranța în
exploatare, astfel ca majoritatea sălilor de cinema au ajuns sa fie materializate conform concepției
unor specialiști cu abilități clare, dedicate numai noului program. 13
Noile cinematografele din perioada modernistă au fațade realizate într-un limbaj distinct,
dezvăluind de cele mai multe ori identitatea de cutie închisă a sălii de cinema. Golurile din fațadă sunt
puține sau inexistente, accesul reprezentând singurul portal deschis pentru a atrage spectatorii,
cuprinzând afișajele programelor de filme. La interior, amenajarea reprezintă dispunerea unui iluminat
ce accentuează zonele de circulație pentru a facilita orientarea și realizarea mobilierului în culori
stridente, ce împreună produc un efect vizual menit să te introducă într-o atmosferă diferită de ceea ce
fusese realizat până atunci și specifică spectacolului de film asociat în mod simbolic cu experimentele
cu lumină.
1.3. Contextul apariției și clasificarea cinematografelor din București
Primul spectacol cinematografic în România a avut loc la cinci luni după reprezentația din
Paris, în clădirea ziarului L'Independence Roumanie (care se afla pe Calea Victoriei, peste drum de
actualul Palat al Telefoanelor). În timp, evenimentul s-a mutat în clădirea de pe bulevard a Eforiei
Spitalelor civile, apoi în sala Hugues- peste drum de vechiul Teatru Național- iar după o întrerupere,
pe timpul verii, și-a reluat, în septembrie, o activitate regulată, revenind în localul ziarului
L'Independance Roumaine. Alte locații au fost sala Teatrului Liric, Circul Sidoli, Terasa Oteteleșanu
(fost Hotel Frascatti, actualul Teatru de Revistă Constantin Tănase).14
Au urmat câțiva ani în care cinematograful nu a mai atras curiozitatea publicului, și nici
critica din partea grupurilor de intelectuali nu a fost pozitivă. Astfel, filmul va dispărea din viața
publică bucureșteană ani de zile. Când va reapărea, rațiunile predominante vor fi comerciale,
publicitare.15
12
Mihaela Pelteacu, Laurențiu Damian, București: Procultura, 2018 , pg 36
13
Autor María Pura Moreno Moreno, 2018 (PDF) The Cinéac movie theatres of Adrienne Gorska and Pierre de Montaut: To adapt a “type”
(researchgate.net)
14
15
8
Figură 1. Cinema Volta [2]
Figură 2. Cinema Lux [2]
Figură 3. Cinema Capitol [2]
1.3.1. Cinematografele din centrul Bucureștiului
Primele cinematografe au apărut în centrul orașului, în proximitatea celor mai frecventate

zone, cu potențial de atracție a unui număr mare de spectatori. Conform unor descrieri despre
Bucureștiul din acea perioadă istorică, “bucureștenii iau cu asalt sălile de cinema”. “Sălile Capitol,
9
Trianon, Eforia, Voiculescu, Bulevard Palace, Odeon, Vlaicu stau, unele lângă altele, de la începutul
începutului, pe Bulevardul Elisabeta, astfel încât doritorii pot ieși de la un film și intra imediat la cel
de alături.” [3]16
Considerat primul cinematograf pentru că avea program permanent și o sală dedicată exclusiv
proiecțiilor de film a fost Cinema Volta, instalat în 1909, într-o clădire existentă, la intrarea în Grădina
Blanduziei. În anul următor, pe strada Doamnei, apar cinematografele Venus și Apollo, și ulterior se
vor deschide și cinematografele Terra și Lux. Unul singur dintre acestea, cinematograful Terra, a
rămas până astăzi, însă fosta grădină interioară de vară a devenit Terasa Doamnei. În același an, se va
deschide și cinematograful Bleriot pe strada Sărindar 4 (azi Constantin Mille). Deschiderea
cinematografului Clasic (numit ulterior Cinema Capitol) din anul 1912, a fost punctul culminant al
cinematografelor apărute în centrul orașului, având cea mai mare sală realizată până atunci, cu peste
1000 de locuri. După inaugurarea acestuia, pe noul bulevard Regina Elisabeta se construia și Hotel
Palace (azi Hotel Cișmigiu), după planurile arhitectului Arghir Culina, la parterul căruia a fost deschis
Cinema Palace. Sălile de cinema Regal și Trianon vor da naștere unui lanț de cinematografe cu acces
din bulevardul Regina Elisabeta, în imobile construite în anul 1886. În clădirea Cercului Militar
Național va funcționa cinema A.R.P.A. iar în continuarea rețelei de cinema-uri, Cinema Odeon.
Ultimul cinematograf construit pe bulevard va fi cinema Corso, la numarul 27.17
Cinematograful Trianon a fost realizat prin integrarea unei săli într-un imobil de raport
existent încă din 1884, de tip haussmanian, cu puține niveluri, cu apartamente și spații pentru comerț
la parter. Accesul la sala de cinema se face prin coridorul lung de pe latura de est a imobilului,
intrarea din strada Constantin Mille rămânând una secundară, inaccesibilă spectatorilor, fiind
intercalată poziția scenei. La interior, se identifică trăsături clasice ale sălii de teatru- loja, elemente de
decor aplicate pe plafon și pereți și forma curbată a scenei cu treptele dispuse simetric. (Vezi Figură 6.)
Pe Calea Victoriei se va deschide în 1908, Cinema Select cu o sală apreciată pentru eleganța
ornamentelor. Se va deschide un cinematograf și pe strada Academiei, în anul 1919, numit Cinema
Tivoli, lipit de calcanul Academiei de Arhitectură. În subsolul Ateneului Roman fusese amenajat încă
din 1914 Cinema Franclin, cu o sală de așteptare, casierie și vestiar, și putea primi 200 de spectatori.
În același an, funcționa și sala de cinema Zaharia pe strada Lipscani. Proiectul cinematografului și
amenajarea interioară au fost realizate în stil eclectic cu elemente neoclasice, bogat decorate, de
arhitectul Dimitrie Harjeu. Astăzi este spațiul actualului Teatru de pe Lipscani. 18
Figură 4. Teatrul de pe Lipscani (fost cinema Zaharia) [2]
16
Ioana Pârvulescu- Întoarcere în Bucureștiul interbelic, București- Humanitas, 2018, pg. 132
17
Mihaela Pelteacu, Laurențiu Damian, București: Procultura, 2018, pg. 62
18
10
Figură 5. Cinematograful București/ Trianon [4]
Figură 6. Interior - Cinematograful București/ Trianon [5]
Primele săli din mahalale au fost amenajate în clădiri existente cu funcțiuni comerciale, pe
principalele artere comerciale: Calea Moșilor, Calea Văcărești, Calea Dudești, strada Buzești și Calea
Griviței. Caracteristica apariției acestor cinematografe a fost spontaneitatea, de aceea de cele mai
multe ori, sălile nu dispuneau de toate dotările. Cu toate astea, erau la fel de frecvente precum cele din
centrul Bucureștiului, în scopul divertismentului. Multe dintre acestea erau organizate și în exterior, în
grădini sau terase cu capacități mai mari decât sălile interioare.
În perioada interbelică se vor realiza și clădiri destinate exclusiv funcțiunii de cinema cu

adaptarea corespunzătoare. Cinematograful Edison, amenajat în 1919 pe calea Dudesti, este un
exemplu de cinematograf construit în acea perioadă, ce oferea proiecții de film la interior și la
exterior. Accesul se făcea de pe colț, la intersecția dintre străzi, într-un vestibul larg cu casierie de
unde se intra în sala de cinema. Cinema Pache, la intersecția străzii Mătăsari cu Matei Elina Voievod
avea, de asemenea, intrarea principală pe colț și o fațadă cu elemente art deco. Ieșirile din sală se
făceau pe latura lungă a clădirii. La intrarea în actualul Parc Carol, în Piața Libertății a fost realizat și
un cinema de proporții mici, numit Cinema Odeon. Fiecare dintre acestea a căpătat în timp statutul de
cinematograf de cartier. 19
Cinematograful Marconi de pe Calea Griviței funcționa încă înainte de 1910. Clădirea

existentă astăzi a fost ridicată în 1926-1927 de către arhitectul Constantin Cananău pe amprenta
19
11
fostului cinematograf. În anul 1930 a fost inaugurată cu o sală cu capacitate de 434 de locuri.20
Accesul se făcea pe colț într-un mic hol cu casa de bilete și garderobă, iar pe cele două laturi spre
stradă erau amenajate mici spații comerciale cu vitrine. Fațada clădirii era decorată cu o multitudine
de elemente în stilul art-deco: tâmplării din lemn, ancadramente pentru uși și ferestre, fresce depictând
diferite scene istorice, balconul dispus deasupra accesului și frontonul accentuând înălțimea. Spațiul
dedicat spectatorilor era o sală pe dublă înălțime cu balconul cu gradene la etaj, orientat spre o scenă
de dimensiuni mici, încadrată de un fronton impozant și puternic decorat. Circulațiile pentru actori se
făceau printr-un coridor lateral sălii, pe 3 niveluri, cu posibilitatea accederii în separee și curtea
interioară din spatele scenei. Cinematograful Marconi a fost clasat ca monument istoric și a fost
subiectul a mai multor inițiative de reabilitare.
Figură 7. Cinematograf Pache [4]
Figură 8. Cinematograf Odeon [2]
Figură 9. Cinematograf Marconi [6]
20
Monica Buică, 2018 Art Deco în arhitectura spectacolului - Cinematograful Marconi/Dacia - B:MAD (artdecobucharest.ro)
12
În perioada interbelică se construiește actualul Bulevard Magheru- Brătianu, între Piața
Romană și Piața Universității, parte a unui amplu proiect urbanistic de restructurare. Pe acest bulevard
se vor construi clădiri de apartamente, spații de birouri, hoteluri, magazine și săli de spectacole. Se
vor deschide cinematografele Carlton, Scala și Patria și se vor folosi pentru proiecția filmelor și sălile
Fundației Dalles și a Palatului Societății Funcționarilor Primăriilor Municipiului București (actualul
sediu ARCUB). Până la începutul celui de al doilea război mondial se va deschide și cinema Studio și
se vor proiecta filme și în grădina hotelului Lido.21
Sala cinematografului ARO (astăzi Cinema Patria) a fost proiectată de arhitectul Horia
Creangă și inginerii Cristea Mateescu și Ștefan Mavrodin și reprezintă cea mai mare sală de cinema
construită în București. Cinematograful, poziționat la parterul imobilului, dispunea de un foaier larg
cu casă de bilete și garderoba. Sala era adaptată noilor performanțe tehnologice și avea o capacitate
mărită, de aproape 2000 de locuri pentru spectatori. Iluminarea era asigurată de scafe dispuse pentru a
marca accesul și circulațiile. Aceasta logică constituie și unicul „decor” al plafonului, accentuând,
totodată, forma generală a sălii. Intradosul balconului este, la fel, gândit în directă legătură cu accesul.
Înălțimea redusă a acestei zone (cca. 3,40 m) generează un contrast spațial cu dimensiunile ample ale
sălii, iar iluminatul dispus pe curba elegantă a balconului permite orientarea spectatorilor.22
Cinematograful Studio, de pe Bulevardul Take Ionescu, are un acces retras și acoperit, un hol
generos pe două niveluri asigurând accesul în sală. Imobilul a fost construit de arhitectul Jean Monda.
Tot arhitectul Jean Monda este cel care proiectează și sala de spectacole a imobilului din strada Eforie
6, unde funcționează astăzi Cinemateca Eforie. În Cinemateca Eforie, accesul se realizează din același
tip de foaier pe două niveluri, ca în cazul cinematografului Studio, prin intermediul unei scări duble,
mai amplă pentru coborîrea la nivelul inferior și mai îngustă și dispusă lateral pentru accesul de la
etaj. Restul suprafeței din acces este atribuit casei de bilete și unui spațiu amenajat astăzi cu mese și
scaune. În anul 1945, se construia pe strada Câmpineanu un alt imobil similar cu sala de spectacole
unde funcționează cinematograful Union.23
La finalul anilor ‘30, se construiesc imobile de raport cu spații comerciale și cinematograf la

parter, și în zonele mai puțin centrale: Cinema Volga pe Calea Dorobanți, Cinema Miorița (astăzi
Europa) pe Calea Moșilor, Cinema Cotroceni pe Șoseaua Cotroceni, Cinema Vergu pe Șoseaua Mihai
Bravu și Cinema Viitorul pe strada Mihai Eminescu.
21
22
Nicolae Lascu, 2019 SALA DE CINEMA ARO | Arhitectura 1906 (arhitectura-1906.ro)
23
13
Figură 10. Cinema Scala [7]
Figură 11. Interior- Cinema Patria [8]
În contextul naționalizării, în anul 1948 au intrat în gestiunea noului stat comunist 64 de

cinematografe din București. Alături de cele existente se vor construi și 13 cinematografe noi,
reprezentând modelul sovietic. Primul cinematograf socialist este Grivița Roșie în clădirea Înfrățirea
dintre Popoare, în Bucureștii Noi. Această clădire avea caracterul unui centru cultural care deservea
ansamblului de blocuri dimprejur. La parterul ei erau spații largi cu scenă pentru spectacole, un bufet
și o bibliotecă cu sală de lectură. Cuprindea o sală mare de proiecții cinematografice la etaj, cu
coridoare laterale pentru circulație, spațiul dedicat proiecției și scena cu vestiare și spații tehnice. 24
În 1955 este deschis cinematograful Vasile Alecsandri, pe strada General Eremia Grigorescu,
care functionează astăzi ca Teatrul Țăndărică. Doi ani mai târziu, în 1957, este deschis un
cinematograf pe Șoseaua Giurgiului, pe locul unui cinematograf de mahala, Cinema George Bacovia,
cu o capacitate de 400 de locuri. În 1958 au fost construite alte 4 cinematografe similare: Ferentari,
Drumul Sării, 23 August și Barbu Delavrancea. Dintre acestea, doar cel din Drumul Sării mai există
astăzi, fiind transformat în restaurant. În 1962 au fost deschise cinematografele Ștefan cel Mare, pe
Șoseaua Ștefan cel Mare, Grivița, pe Calea Griviței, Floreasca, George Coșbuc și 1 Mai. În 1964 a
fost construit și Cinema Flamura pe Șoseaua Giurgiului. Singurul cinematograf construit în zona
centrală a orașului în anii 60 a fost Cinema Luceafărul, în clădirea ce fusese încă din 1938 proiectată
cu sală de cinematograf, însă abandonată construcția în 1940 și reluată de către arhitectul Virgil
Nițulescu care realizează un cinematograf cu un foaier amplu, denumit astăzi Cinema Pro. 25
24
25
14
Cinematografele socialiste aveau săli de dimensiuni mari, cu capacități duble în comparație cu
cinematografele realizate în perioada de început de secol. Noua proporție a fost condiționată și de
echiparea cu ultima tehnologie de la vremea aceea și a condiționat, mai departe, o suprafață pe măsura
alocată foaierului precum și spații tehnice adiționale. La exterior, clădirile erau deobicei impozante,
atât prin mărime, cât și prin tratarea fațadelor în stil brutalist sau deopotrivă, clasicist.
Figură 12. Cinematograful Grivița Roșie [2]
Figură 13. Cinematograful Giulești [4]
Concluzie
În perioada de început a producției de filme, a fost perpetuată de către cercetători și oamenii

de știință o preocupare pentru avansul tehnologic al aparatelor de proiecție. La scurt timp, filmul a
devenit mai mult o căutare a regizorilor pentru a un mod de expresie prin film și a căpătat astfel
statutul de formă de artă, captând rapid și interesul publicului.
Pe măsură ce numărul spectatorilor a crescut au fost adaptate săli existente ce puteau oferi o
capacitate cât mai mare de locuri. Prima formă a cinematografului se caracteriza prin trăsături
întâlnite la clădirea teatrului clasic (loja, săli de forma rectangulară sau favorabile acusticii). Ulterior,
odată cu apariția sonorului și a culorii au fost inițiate schimbări care să permită amplasarea
echipamentelor mari și o capacitate mai mare pentru public. Astfel, în perioada modernismului,
începe să capteze și atenția arhitecților care propun mai multe dezbateri cu privire la dezvoltarea
noului program până la punctul încadrării acestuia într-o nouă tipologie. După construirea unor
cinematografe mai performante, cele realizate la începutul secolului au fost considerate depășite și
abandonate.
15
Cinematografele de pe noul bulevard Regina Elisabeta au contribuit la identitatea orașului
București, fiind deschise în perioada de început a secolului 20 în număr cât mai mare și realizate pe
modelul teatrului clasic. În România, noul cinema modernist se concretizează cel mai mult prin sălile
de cinema integrate la parterul imobilelor de apartamente, birouri sau hoteluri cu preocupări vizibile
pentru creșterea capacității de locuri, a dotării corespunzătoare și a unui limbaj stilistic reprezentativ
perioadei (linii curbe, iluminat care creează o atmosferă specifică, materiale moderne, etc). În timpul
regimului comunist cinematograful construit dupa modelul sovietic avea fațade impozante, foaiere
largi și sală de cinema cu o capacitate mare, adaptată și pentru conferințe sau alte tipuri de spectacole.
Cinematografia astăzi reprezintă în mod majoritar filmul realizat după revoluția digitală de la
jumătatea secolului trecut. Ruptura bruscă de filmul produs după revoluția industrială a dus la
degradarea cinematografelor realizate în acea perioadă, în toată lumea. Deși această situație poate fi
interpretată ca o dezvoltare pentru industria filmului și o regresie pentru recepția sa, este cazul unei
schimbări ce s-a produs prea repede și care nu a lăsat suficient timp pentru a acționa.
Fenomenul degradării cinema-urilor din România începe în anul 1948 când industria
cinematografică este naționalizată odată cu instaurarea noii conduceri politice totalitariste. Atunci vor
trece în gestiunea statului toate cele 408 cinematografe și 26 de case de film. Se anunță că
"întreprinderile trec în proprietatea Statului cu fondul de comerţ şi cu toate obligaţiunile contractate în
vederea exploatării lor". Urmau, de asemenea, a fi administrate de alți directori împuterniciți și
reprezentanți ai acestui regim. 26
Dezvoltarea cinematografiei și a televiziunii din acest moment s-a realizat în jurul

propagandei totalitariste și nu a făcut decât să distorsioneze realitățile sociale ale românilor, din cauza
cenzurii regimului și a accentului politic asupra căruia s-a insistat. Cu foarte puține excepții,
producțiile de film și de televiziune au distorsionat în diferite grade realitățile prezentate. Producția va
lua amploare, sub aceeași gestiune a statului, în momentul înființării Studioului Buftea, Academiei
Sahia și Institutului de Cinematografie "I. L. Caragiale". Filmele nou create trebuiau să pornească de
la principiile etice şi estetice ale socialismului, de la scopul societăţii româneşti, acela de a crea omul
nou, integrat unor relaţii interumane de tip nou. Conştiinţa naţională trebuia menținută trează prin
exemplele redate pe peliculă cinematografică, în paralel cu demararea realizării serialelor de
televiziune.27
Așa începe parcursul haotic și perpetuu incert - până și astăzi - al acelor cinematografe
construite în perioada de început deoarece au fost considerate depășite din punctul de vedere al
performanței și lăsate, de cele mai multe ori, în abandon. Altele au dispărut în valul demolărilor
majore din anii '80 din cartierul Uranus, Calea Moșilor sau cartierului evreiesc, Calea Văcărești-
Dudești.
În perioada digitalizării filmului reorientarea interesului oamenilor către o experiență diferită

de vizionare a filmelor, începută cu răspândirea și dezvoltarea transmisiilor televizate a schimbat
definitiv cursul cinematografelor realizate până atunci. Numărul celor care frecventează sălile de
cinema a scăzut progresiv odată cu apariția sălilor multiplex. România se va sincroniza cu tendințele
deja apărute în Europa în anii '70 abia la finalul secolului. În 1999 se va construi la București primul
26
27
16
multiplex. Acest fapt a dus la închiderea multor săli istorice, care nu au mai putut face față
concurenței. 28
Degradarea continuă, astăzi, din cauza costurilor mari ale investițiilor de consolidare,
reabilitare și/sau restaurare, care au împiedicat autoritățile să intervină. Totodată prin procesele de
retrocedare au fost închise și sălile situate pe bulevardul Gh. Magheru: Scala, Patria și Studio. În cazul
clădirii cinematografului Patria și a hotelului Lido, în care, pe același model al imobilelor cu cinema,
funcționează un cinematograf la parter, acestea au fost temporar închise în conformitate cu
prevederile Legii nr. 282/2015 până la terminarea lucrărilor privind reducerea riscului seismic.29
Figură 14. Cinema Patria [4]
Figură 15. Cinema Patria- interior [9]
Situația cinematografelor socialiste după anul 2000 reprezintă cele mai multe transformări
realizate în fostele săli de cinema prin recompartimentarea spațiului sălii și schimbarea destinației în
supermarket, cazino, bar, club, anulând în totalitate funcția de cinema (Cinema Melodia- în club
Melody, cinema Floreasca- club, cinema Drumul Sării- restaurant, cinematograful Aurora-
supermarket, cinematograful Modern- supermarket, cinema Vergu- restaurant, Cinema Cultural-
supermarket). Alte cinematografe socialiste în stare vizibilă de degradare: Cinema Favorit, Cinema
Lira, Cinema Giulești, Cinema Flamura, Cinema Cosmos. În cazurile fericite, au continuat să
funcționeze, cu reprezentarea altor destinații funcționale apropiate: teatru sau studio de televiziune-
Cinema Excelsior- studioul Antena 1, Cinema Pacea- Teatrul Masca.
Cu toate acestea, cele care necesită intervenții urgente sunt cinematografele construite la
începutul secolului trecut din cauza stării precare, ce rerprezintă un pericol pentru oraș și locuitorii săi
(Capitol, Trianon, Marconi, Corso, Festival, Odeon, Pache, Arta, Lira).
28
29
17
Figură 16. Cinema Favorit [4]
Figură 17. Cinema Cosmos [4]
Figură 18. Cinema Arta [4]
18
Figură 19. Cinema Flamura [4]
Multe dintre aceste cinematografe au fost declarate monumente istorice și se află în zone
protejate ale orașului, motiv pentru care în ultimii 10 ani, au fost inițiate mai multe campanii de
conștientizare asupra patrimoniului. Sub forma activismului artistic și arhitectural, pe fondul nevoii de
spații pentru activități culturale, a regenerării urbane, dar și pentru a re-aduce experiența spectacolului
de film vizionat la cinema acești promotori ai patrimoniului au încercat constant să atragă potențialul
de salvare al clădirilor în declin. Câteva dintre aceste inițiative sunt: Asociația pentru Promovarea
Filmului Românesc (APFR) care susține constant prin campania Salvati Marele Ecran! acțiuni
culturale ce urmăresc stoparea fenomenului de dispariție a cinematografelor; Organizația Save or
Cancel care în anul 2008 a demarat o serie de evenimente culturale independente pe durata a trei luni;
RE:thinking cinemas, un eveniment care aduce împreună diferitele inițiative legate de reactivarea
cinematografelor, în special a celor aflate în clădiri de patrimoniu, deschizând dialogul privind
posibilitățile de intervenție în viitor; CineBucureşti., un proiect cultural inițiat de Asociaţia Pro
Cultura, ce pune în valoare identitatea cultural-arhitecturală a Bucureştiului prin recuperarea
arhitecturii uitate a cinematografului; Industrii Cultural Creative, o asociație ce a lansat campania de
sensibilizare Cinema Marconi- Motor!, co-finanțată de Administrația Fondului Cultural Național în
cadrul ariei tematice Patrimoniu cultural material și implementată în parteneriat cu Uniunea
Arhitecților din România și Fundația Pro Patrimonio. 30
Campania Cinema Marconi – Motor! a făcut ca, după mult timp de activare, în toamna anului
2015, timp de 10 zile, în cinematograf să se aprindă lumina si un film să ruleze în interior, iar prin
ferestrele clădirii, care în mare parte lipsesc, sunetul să răsune și în afară. Pe fațada clădirii au fost
proiectate 3 filme originale create pentru acest eveniment de 3 tineri regizori. Proiecțiile au atras
deopotrivă public local, al cartierului dar și curioși sau turiști ai zonei, cazați în hotelurile din
vecinătate sau în tranzit către Gara de Nord. Un an mai târziu, parte a proiectului Marconi
playground, fațada clădirii fostului cinema Marconi a fost „pictată” de artistul Alexandru Ciubotariu,
cunoscut și ca ‘Pisica Pătrată’. El a „umplut” ferestrele și ușile fostului cinema cu desene făcute pe
panouri, în încercarea de a atrage atenția asupra stării clădirii. Soluția panourilor a fost singura
posibilă pentru că, legal, nu se pot realiza intervenții de amploare asupra clădirii monument de
arhitectură (fără autorizație). Proiectul a adus un aport și pentru educație invitând copiii din
comunitate să-și fotografieze cartierul, fotografii ce au fost expuse în două expoziții distincte.31
30
Mihaela Pelteacu, Laurențiu Damian, București: Procultura, 2018, pg. 31, 32
31
Articol scris de Alina Neagu/ Proiecte editoriale/ 12.04.2018 București: Fostul Cinema Dacia stă să cadă după ce nu a mai fost reabilitat
de peste 70 de ani - PRESShub
19
Astăzi, în București, mai funcționează 5 săli istorice: Cinemateca Union, Cinemateca Eforie,
Cinema Europa, Cinema Pro, Glendale și se află în curs de amenajare cinematograful Corso. Dintre
acestea, singurul cinematograf datând din perioada interbelică este Cinema Corso. Celelalte se află în
clădiri realizate în perioada de modernizare sau în perioada comunistă. De asemenea, specificul
filmelor proiectate diferă în cazul Cinematecilor Eforie și Union, accentul punându-se aici pe
proiecția filmelor clasice realizate pe pelicula. La Cinema Pro, Europa și Glendale întâlnim varietate
în rândul proiecțiilor, dar primează proiecția filmele realizate după perioada digitalizării.
Mai funcționează și câteva din sălile aflate în clădiri de instituții culturale: sala de cinema a
Cercului Militar (Cinema A.R.P.A.), sala de cinema a Fundației Dalles, sala Muzeului Țăranului
Român, însă în aceste cazuri sălile stau la dispoziția publicului numai în perioada evenimentelor
culturale, dedicate sau nu filmului sau funcționând doar în cercuri închise și restrânse pentru
conferințe. Tot la capitolul sălilor de cinema care au devenit puncte de atracție pentru evenimente sunt
de menționat Sala Cinema-ului Elvire Popesco, din cadrul Institutului Francez cu același nume și
Auditoriul Sillas, sala fostei Clădiri Palace, actualul Hotel Cișmigiu recent renovat, în care
funcționează și Institutul Cervantes. Aceste două săli reprezintă singurele exemple de re-amenajare
interioară în tendințe contemporane din București. Sub intenția Primăriei de introducere a
spectacolelor desfășurate în spațiul public, a fost renovat în ultimii ani și cinematograful în aer liber
Gloria, din parcul Titan.
În concluzie, în București, din 77 de cinematografe funcționale în anii 1990, 5 mai

funcționează în condițiile cinema-urilor cu proiecție constantă și alte 6 cu proiecții desfășurate în
cadrul evenimentelor culturale, ajungând la un total de 11 cinematografe funcționale astăzi.
Figură 20. Cinema Elvira Popescu- interior [10]
Figură 21. Cinema Elvira Popescu- interior [10]
20
1.3. Industria de film românesc după revoluție
În primul an de libertate de după revoluție, au fost așteptări mari de la industria

cinematografică mulți crezând ca filmul va căpăta un statut de artă înaltă, având în spate filmul istoric
din perioada comunistă. Însă nu a fost așa, ba mai mult, în primul an nu a fost făcut niciun film
românesc de lung metraj. Pe de altă parte, cineaștii și-au dobândit rapid independența artistică și
administrativă. La început de an 1990, au fost propuse spectatorilor creații cinematografice românești,
mai vechi sau mai noi, interzise în timpul dictaturii. Filmul modern românesc s-a născut ca o
eliberare, iar anul 1991 va rămâne în istoria cinematografului românesc drept anul redescoperirii
producției particulare de film. 32
După anii '90 a urmat ca cei pasionați de film să-și creeze propriile studiouri de creație,
oferindu-și în același timp serviciile altor case de film- din țară și din străinatate-, reușind, relativ
repede să-și prezinte publicului primele producții cinematografice, contribuind, astfel, la crearea unei
baze de producție. Tot atunci, Castel Film a pus România în prim-planul producției internaționale de
filme. Producători din întreaga lume și-au adus proiectele în România datorită varietății mari de locații
disponibile, construcției de decoruri de înaltă calitate și la prețuri reduse, precum și pentru valorea
acordată echipajului.
Astăzi, industria cinematografică românească este o comunitate vibrantă de antreprenori,

producători, regizori, artiști, profesioniști și tehnicieni apreciați în întreaga lume. Mărturie sunt
nenumăratele premii ale filmelor românești în festivaluri și producții internaționale prestigioase. Cu
toate acestea, în ultimele două decenii, atenția și suportul pe care statul român le-a acordat acestui
sector cultural au fost limitate, comparativ cu țările din estul și sud-estul Europei.
Libra Film a fost înființată în 1994 din dorința de a produce filme și totodată evenimente. În
afară de cele peste 30 de filme produse, românești sau co-producții, echipa Libra Film este baza
Asociației pentru Promovarea Filmului Românesc, apărută în 2001, care organizează Festivalul
Internațional de Film Transilvania, Gala Premiilor Gopo, Caravana TIFF, Noaptea Albă a Filmului
Românesc și EducaTIFF. Strada Film este un exemplu de casă de producție înființată după anul 2000
când tinerii cineaști simțeau nevoia controlului total asupra filmelor lor. Un alt exemplu este casa de
producție We are basca, înființată pe modelul colaborativ, cu scopul susținerii producției
independente, cu o atmosferă pozitivă și relaxată a mediului de lucru. În 2013, după mai multe
experiențe în producția independentă de film, a fost fondat Papillon Film. Ideea acestei case de
producție a pornit din anii studenției cu principala misiune de a sprijini filmele independente. Echipa a
inițiat și un program special, Film +, care selectează câteva proiecte pe an la care contribuie.
Funcționează, la fel ca și în celelalte cazuri ale caselor de producție apărute după 2000, ca un colectiv
cu pasiune pentru film.33
1.2.2. Studio-uri de post-producție și VR
După anul 2010, apar și studio-uri echipate cu tehnologie de ultimă generație, care furnizează
serviciile de post-producție în procesul de realizare a filmului. Câteva dintre acestea sunt: Avanpost
Studio, Safe Frame și Augmented Space Agency.
Avanpost Studio a fost gândit pentru mai multe companii și liber-profesioniști din industria
cinematografică și muzicală. Aproape de Podul Constanța, în fostele hale industriale ale unei fabrici
32
33
Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor: Aarc.ro - Totul despre Filmul Romanesc
21
de becuri, se află un complex de studiouri de montaj imagine și sunet, amenajat în stil minimalist, cu
echipamente performante, un studio Dolby Atmos și un bar.34
Studioul de producție virtuală Safe Frame realizează proiecte pentru diferite industrii –
publicitate, film și televiziune, e-sports, gaming, muzică etc. – și colaborează cu case de producție,
agenții de publicitate, televiziuni, firme de organizare de evenimente, companii locale și
multinaționale.35
Figură 22. Avanpost Studio [13]
Figură 22. Safe Frame [12]
34
Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor- Case de producție- Aarc.ro - Totul despre Filmul Romanesc
35
Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor- Case de producție- Aarc.ro - Totul despre Filmul Romanesc
22
Figură 24. Safe Frame [12]
Figură 25. Augmented Space Agency [11]
Augmented Space Agency este un studio de AR/VR, care își propune să exploreze noile
teritorii, aflate la convergența dintre real și virtual. Activitatea lor gravitează în jurul tehnologiilor
new media, experiențelor imersive, interactive și digital augmentate. Câteva dintre cele mai cunoscute
proiecte la care au contribuit sunt You Are Another Me—A Cathedral of the Body VR (o experiență de
virtual embodiment) parte din proiectul Adinei Pintilie prezentat în cadul Bienalei de Artă de la
Veneția.
Odată cu digitalizarea apare o nouă direcție, decorul simulat. Maria Elena Peici, autoarea
cărții cu titlul Scenografia de film, anii 2000-2017, prezintă cum noile medii digitale au transformat
modul de abordare, de înțelegere și realizare a filmelor. Acest lucru a reîntors filmările din locații, pe
platourile exterioare ale studiourilor. 36
CGI- Computer Generated Imagery sau pe scurt efecte vizuale se regăsesc în toate filmele
produse în ultimii ani. CGI include grafică digitală 3D, respectiv modelare 3D, animație, mixajul
imaginilor filmate cu cele generate simetric, și tot ce presupune alterarea sau construcția imaginii, prin
adaos de elemente, multiplicare, texturare, prin lumină sau culoare. 37
36
37
23
“O importantă caracteristică a scenografiei actuale în film este aceea de a îmbina elemente
reale cu cele create digital contopite prin cosmetizare grafică în post-producție. Dispariția graniței
dintre real/virtual/ imaginar și tatonările în încercarea unei imersii cât mai profunde în imaginație,
provoacă căutarea unor alte direcții de exprimare artistică și o reevaluare a relației operă- spectator,
deschizând drumul experimentului. Printerele 3D, realitatea virtuală, realitatea augmentată, sau
filmările 360 grade sunt primii pași într-o nouă direcție, neclară încă.” [14]
În prezent, odată cu ieșirea de sub administrația vechilor instituții, lumea filmului începe să fie
definită de o nouă formă de a privi lucrurile, orientată spre viitor, prin intermediul comunității formată
de cineaști tineri. Apar asociații și reviste, iar organizarea de evenimente și festivaluri continuă cu o
frecvență mai mare. Două asociații active în lumea filmului sunt: Alianța Producătorilor de Film, ce
are ca scop reprezentarea intereselor domeniului cinematografic și audiovizual din România atât la
nivel național cât și internațional și Asociația de Dezvoltare a Filmului Românesc, înființată la
începutul anului 2017, care are ca scopuri principale sprijinirea producției și distribuției de film
independent și dezvoltarea unor noi comunități de cineaști și cinefili în România. Films in Frame si
FILM MENU sunt două reviste care își doresc să sprijine formarea viitorilor specialişti în cinema din
țara noastră, atât prin promovare, cât și prin discuțiile critice aduse producțiilor locale. 38
După revoluție s-au născut câteva festivaluri precum DaKINO și CineMAiubit (lansat de
profesori ai actualei Universități de Arta Teatrală și Cinematografică), care au crescut an de an. Un
festival foarte important creat în ultimii an la Cluj-Napoca este Transilvania International Film
Festival (T.I.F.F.), inițiat de regizorul Tudor Giurgiu, iar festivalul anual Next este dedicat îndeosebi
cineaștilor tineri “de viitor”. În Capitală, primăvara, an de an se desfășoară și două festivaluri
internaționale, unul de lung metraje, Bucuresti Film Festival și unul de scurtmetraje, Bucharest Short
Film Festival. De asemenea, de menționat sunt și: Festivalul Anim’est, festivalul consacrat filmului
documentar, Astra, anualele Premii Gopo și American Independent Film Festival, ce își propune să
propage valori culturale ale lifestyle-ului american.39
Figură 23. Festivalul TIFF [14]
38
Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor: Aarc.ro - Totul despre Filmul Romanesc
39
Călin Căliman- Istoria Filmului Romanesc (1897-2017), Ed. A 3-a, București, Contemporanul, 2017, pg. 668, Revistă online editată de
Uniunea Cineaștilor: Aarc.ro - Totul despre Filmul Romanesc
24
Figură 24. Festivalul CineMAiubit [15]
Re-aducerea spectatorilor în sălile de cinema rămâne unul dintre obiectivele primordiale ale
comunității, după cum s-a constatat ca sălile de cinema se află într-o degradare continuă peste tot în
țară.40
Concluzie
Degradarea fostelor săli de cinema s-a realizat în mod excesiv în România și unele dintre
împrejurările care au condus la acest fenomen nu mai sunt actuale astăzi. Astfel au apărut inițiativele
de a le reintegra în oraș și de a le redeschide publicului. Digitalizarea producției de film reprezintă o
oportunitate pentru a folosi aceste foste cinematografe în detrimentul industriei. În ceea ce privește
comunitatea de cineaști și cauza acestora de a aduce spectatorii în sălile de film, acest lucru poate fi în
continuare posibil, prin intermediul tehnologiei de mobilier flexibil.
3. STUDII DE CAZ
Proiectele de restaurare și conversie presupun o analiză istorică pentru înțelegerea clădirii, ce

conduce deobicei la o căutare pentru îmbunătățirea acestora. Acestea vizează reintegrarea în oraș ca
punct de atracție, continuarea expresivității stilului istoric prin manieră atât conservativă, cât și
interpretativă, dar și aspecte funcționale precum accesibilitate și circulație optimizată la interior.
Cinematografele transformate în funcțiuni noi reprezintă o provocare. Conversia reprezintă o inovație
benefică, atât pentru arhitecți, cât și din punctul de vedere al impactului social și cultural asupra celor
care folosesc noul spațiu.
Atât în cazul cinematografelor restaurate, cât și în cel al cinematografelor transformate

căutările ajung la soluții spațiale care favorizează întâlnirea, socializarea și relaxarea spectatorilor și la
soluții cu teme educaționale, de sustenabilitate a programului și soluționări prin intermediul
tehnologiilor avansate.
3.1. Restaurarea unui cinema de dimensiuni mari- Cinema Glasgow- McGinlay Bell
În 2011, Teatrul de Film din Glasgow a trecut printr-o renovare semnificativă a fostei clădiri
de cinema realizată de James mcKissack în anii 1930. Cheia primei intervenții, finalizate la sfârșitul
anului 2013, a fost introducerea unui nou acces și inserarea atentă a unui nou auditoriu de 60 de
locuri. A doua fază, se concentrează pe transformarea și reinterpretarea tuturor spațiilor interioare, în
afara celor trei săli principale. Modificările majore sunt efectuate atât în zonele publice, cât și în cele
private din clădirea cinematografului. Renovarea inserează o suită de noi detalii contemporane și
îmbogățite de o paletă de materiale atent selectate.
40
25
Figură 25. Cinema Glasgow- McGinlay Bell - Scara fluture [16]
Esența proiectului a fost îmbunătățirea accesibilității, circulației și orientării în întreaga

clădire. Astfel, proiectul se concentrează pe crearea unui nou foaier conectat cu orașul, care generează
operativitate în cazul cozilor la casele de bilete și ajută la direcționarea spectatorilor în jurul clădirii,
oferind în același timp o oportunitate ca ei să se întâlnească, să se adune și să se relaxeze. Ca o
singură piesă centrală de ‘dramă’ a proiectului, scara fluture originală a cinematografului din anii ‘30
este reintrodusă ca un nou dispozitiv arhitectural de ‘mișcare’. Proiectul a oferit de asemenea, o
oportunitate de explorare în design prin selecția materialelor din lemn, insitu-terrazzo, oglindă și
alamă, o serie de elemente de tâmplărie la comandă, jocul și compoziția detaliilor.
La nivelurile superioare, zona mai privată se concentrează în jurul noilor spații de birouri din
fața casei și a zonelor pentru personal, dar, în plus, oferă o nouă facilitate - „Camera de proiecție", în
scop educațional, echipată complet pentru proiecții, jocuri, închiriere comercială și în special
programelor de formare cinematografică.
26
Figură 26. Cinema Glasgow- McGinlay Bell - Sală cinema [16]
Figură 27. Cinema Glasgow- McGinlay Bell - Sală cinema [16]
Teatrul de Film din Glasgow, reprezintă un exemplu de regenerare a unui cinematograf

accesând două instrumente arhitecturale elementare- accesibilitatea și circulația. Aducerea lor la
performanța spațiilor proiectate astăzi, permite, mai departe, ca spațiul să beneficieze și de alte
funcțiuni inovatoare sau conexe. Alegerea pentru materiale în stilul celor clasice întărește specificul
acestui tip de restaurare.41
3.2. Renovarea unui cinema istoric în Brandenburg- Weltspiegel Cinema- Studio

Alexander Fehre
41
Cinema Glasgow- McGinlay Bell -https://divisare.com/projects/393197-mcginlay-bell-glasgow-film-theatre-completion-project
27
Luxul și eleganța din vechea lume primesc un come-back modern în restaurarea
cinematografului istoric Weltspiegel din Cottbus, Brandenburg, Germania de către Studioul
Alexander Fehre. Cu o istorie de peste o sută de ani, clădirea este una dintre cele mai vechi clădiri de
cinema din Germania. Arhitectura clădirii datează inițial din mișcarea Jugendstil cu preluarea unor
elemente din tradiția germană, însă imaginea de ansamblu este creată de marginile precise și dure,
elemente destul de diferite de stilul naturalist al vremii. Cu toate acestea, noua arhitectură a fost
realizată printr-un design interior universal și contemporan, cu referiri la istoria timpurie a filmului,
creând astfel o îmbinare captivantă a istoriei și a epocii moderne.
Aducând un omagiu istoriei clădirii, precum și elementelor sale originale, arhitecții au păstrat
sala istorică cu o capacitate de 520 de locuri și au reconditionat tavanul cu panouri aurii, catalogat ca
unul dintre elementele istorice ale clădirii, restabilind astfel starea inițială din 1911. Culoarea și
conceptul de material sunt orientate către tonurile originale, deoarece arhitecții au respectat istoria
clădirii. Portalul scenei și balconul au fost tratate în același ton pentru a marca faptul că aceste
componente nu existau în construcția inițială (circa 1911), ci au fost realizate într-o fază de
reconstrucție în anii 1950.
Cinematograful reprezintă locul în care vizitatorii pot evada din realitate și pot intra într-o
lume cu totul nouă. Acesta a reprezentat tematica principala în conceptul de amenajare. Diverse
elemente din filmografie, precum și fotografia de secvență au fost luate și aplicate în interioare pentru
a face referire la spațiu. Covorul a fost personalizat cu efectul moiré 3D special. Golurile eliptice au
fost realizate în tavanul foaierului, cu videoclipuri proiectate pe ele, astfel încât să deschidă o fereastră
imaginară în lumea fanteziei pe care spectatorul este pe cale să o experimenteze. Fantele de lumină
fluorescentă ascund difuzoarele dispuse în pereții laterali ai foaierului, care asigură totodată intrarea
aerului. În plus, pe măsură ce spațiul trece în zona barului, peretele este placat cu elemente textile care
creează, împreună cu furnirul de stejar, o legătură a lumilor materiale între ambele încăperi. În
încercarea de a aduce un omagiu filmelor mute, arhitecții au construit sistemul de sunet în perete și l-
au acoperit cu material textil, asigurând în același timp o acustică de calitate premium. Mai mult decât
atât, becurile intermitente plasate în casete creează o senzație falsă de cer stelar care se întunecă pe
măsură ce începe filmul. Toate cele cinci sute douăzeci de locuri au fost tapițate astfel încât să se
potrivească cu schema de culori și designul original. În plus, dezvoltatorul a solicitat o platformă
specială; platforma poate fi complet retrasă și eliberată dezvăluind parchetul situat sub ea. Pe de altă
parte, platforma pe care sunt montate rândurile de scaune poate fi retrasă cu câteva mișcări ale mâinii
ca un telescop. Vechea scenă a fost renovată după designul inițial. Inspirați de lambriurile din lemn
din tavan, arhitecții au folosit lemnul într-o manieră ingenioasă ca element de tranziție pentru
preluarea stingătoarelor.
Figură 28. Weltspiegel Cinema- Studio Alexander Fehre- Sala de cinema [17]
28
Noile completări la Weltspiegel existente sunt cele două noi săli de film care permit proiecții
simultane. O scară de formă triunghiulară leagă clădirea veche de cea nouă. Deși similare ca design și
capacitate, cele două noi săli de film prezintă două arhetipuri diferite – „Kinematograful” și “Cutia
Neagra”. Sala de proiecție „Kinematograf” amintește de camerele vechi prin modelul grafic al unei
deschideri foto aplicat pe sticla de proiecție a filmului. În plus, în tavan au fost introduse lumini în jos,
accentuând scaunele și producând o legătură între proiector și pânză. Spre deosebire de a treia sala,
rândurile sunt organizate într-o formă rotundă, păstrând în același timp o capacitate de 80 de locuri.
Pe de altă parte, sala de film „Black Box”, cu aspectul său modern și liniile luminoase „cu margini
dure”, evocă o nuanță de filme științifico-fantastice. Vizitatorul experimentează o senzație
cinematografică puternică – spațiul este păstrat în întuneric complet și toată acustica este ascunsă de
țesătura de perete pentru ca nimic să nu distragă atenția spectatorului de la film.
29
Renovarea cinema-ului istoric din Brandenburg este un exemplu de amenajare cu o tematică
simbolică și conceptuală, cu scopul de a re-aduce în lumină fenomenul vizionării de filme, așa cum
era el perceput în perioada sa de apariție.42
Figură 31. Weltspiegel Cinema- Studio Alexander Fehre-Foayer [17]
Figură 32. Weltspiegel Cinema- Studio Alexander Fehre-Foayer [17]
Figură 33. Weltspiegel Cinema- Studio Alexander Fehre- Foayer [17]
42
Weltspiegel Cinema- Studio Alexander Fehre - Alexander Fehre’s Renovation Of The ''Weltspiegel Cottbus'' Century-old Movie Theatre
| Yatzer
30
Figură 34. Weltspiegel Cinema- Studio Alexander Fehre- Sala Kinematograf [17]
Figură 35. Weltspiegel Cinema- Studio Alexander Fehre- Sala BlackBox [17]
3.3. Restaurarea și amenajarea unui cinema din Berlin- Yorck Kino Passage- Batek
Architekten
Yorck Kino Passage, unul dintre cele mai vechi cinema-uri din Berlin, realizat în anul 1908, a
fost restaurat de studio-ul Batek Architekten într-o maniera interpretativă în tendințe contemporane a
unui stil neoclasic original. Piesa reprezentativă a acestei interpretări este noul bar amplasat în foaierul
clădirii. Structura de bază a foaierului în suprafața de 325 de metri, cu elemente decorative din stucco,
este păstrată în original, la fel și scările și sala cinema-ului. Celalalte încăperi au fost renovate și
mobilate de-a lungul anilor.
Noul bar amenajat în culori pistacchio cu elemente de tipul arcelor și placărilor pentru pereți,
de asemenea în culori saturate, a oferit spațiului un aer contemporan, integrat celui original. Culoarea
în nuanțe pământii ale pardoselii originale a fost aleasă și pentru alte elemente din spațiu, în acord cu
atitudinea conservativă, de protecție a monumentului cu care s-a abordat proiectul. A fost folosit și un
material acustic- pluta, pentru acoperirea pieselor de mobilier folosit pentru depozitare. Pluta permite
31
etanșarea acestor spații de depozitare și de asemenea fixarea afișajelor sau a post it-urilor. În mod
adițional, materiale existente în spațiu au fost reciclate și re-instalate ca panouri, finisaje ale muchiilor
și elementelor de fixare pentru noul bar. Au fost restaurate și toate monturile pentru elementele de
iluminare, realizate din alamă, precum și mulajele de ipsos.
Figură 36. Yorck Kino Passage- Batek Architekten – Foayer cu bar [18]
Figură 37. Yorck Kino Passage- Batek Architekten- Foayer cu bar [18]
Pe lângă intervenția din foaier, au mai fost renovate două dintre sălile de auditorium. Aici au
fost adăugate culori intense, care au fost considerate potrivite pentru ambianța proiecțiilor, folosind
albastru pentru una din săli și roșu pentru cealaltă. Sălile de auditorium sunt amplasate în subsol, încă
un motiv pentru care s-a dorit o atmosferă intimă. Au fost instalate, de asemenea, podium-uri noi
pentru a optimiza vizibilitatea.
Restaurarea cinema-ului Yorck a constat în amenajarea partială a unui fost cinema, cu scopul
de pune în lumină, prin contrastul culorilor, elemente ce aparțin unui stil istoric considerat valoros
pentru patrimoniu. Reprezintă, deci, un cinematograf renovat în scopul impactului cultural- social de
reintegrare modernă în lumea contemporană.43
43
Yorck Kino Passage- Batek Architekten - https://www.dezeen.com/2022/03/23/batek-architekten-yorck-kino-passage-cinema-renovation/
32
Figură 38. Yorck Kino Passage- Batek Architekten- Sala de cinema [18]
Figură 39. Yorck Kino Passage- Batek Architekten- Sala de cinema [18]
3.4. Conversia unui cinema în spații de birouri- Cinema Urania- 3LHD
Teatrul/Cinema Urania este unul dintre numeroasele cinema-uri vechi construite în orașul
Zagreb la începutul secolului 20. Aceste tipuri de cinema au fost răspândite printre zonele urbane de
blocuri din centrul orașului. Deși construit în 1939, întreaga structura de beton a fost destul de bine
întreținută cu toți stâlpii de structură și arcele principale ale foaierului, la fel și plafonul. Plafonul este
un exemplu special pentru unele dintre primele structuri de beton cu elemente longitudinale repetitive
înguste specifice perioadei.
33
Figură 40. Cinema Urania- 3LHD - Plan Parter [19]
Figură 41. Cinema Urania- 3LHD - Plan Etaj [19]
În ciuda vechimii ei, această clădire deține condiții optime pentru adaptarea ei și conversia
într-un nou spațiu de birouri publice. Au fost păstrate 3 dintre cele 4 volume principale; accesul de 3
etaje, foaierul și sala de cinema pe dublă înălțime. Singura nouă intervenție constă în adăugarea unui
pavilion de sticlă, ce a fost realizat pentru accesul în cinema.
34
Figură 42. Cinema Urania- 3LHD- Configurare inițială a sălii de cinema [19]
Figură 43. Cinema Urania- 3LHD - Noua configurare a sălii de cinema [19]
Majoritatea materialelor a fost păstrată în original, cu intervenții minime de restaurare- pereți

din zidărie aparentă, beton pentru pardoseală și tavan, în timp ce tot ce a reprezentat intervenție nouă a
fost realizat cu 3 materiale- stejar pentru pardoseli și metal pentru placarea pereților și a finisărilor
interioare.
Noul Urania cuprinde spații pentru o varietate de evenimente culturale și câteva spații pentru
birouri. Este echipată și o sală multifuncțională cu multimedia, în relație cu un bar cu cafenea și o
curte interioară- patio și terasă pe acoperiș, de asemenea. Scopul au fost întâlnirile sociale și
activitățile publice, la fel ca workshop-uri educaționale, prezentări, conferințe, expoziții, proiecții.
Transformarea clădirii a fost efectuată prin cercetarea, excavarea, adăugare și conectarea spațiilor care
vor oferi suport pentru comunicare și schimb între ocupanți și comunitate. Proiectul a reușit să
integreze un spațiu nou cultural într-un țesut istoric existent.
Transformarea Cinema-ului Urania în hub cultural, realizat de biroul 3LHD din Zagreb,
Croaţia reprezintă un exemplu de conversie a unei săli de cinema într-o funcțiune de spații de birouri
ce a venit cu provocarea de a ilumina natural spaţiul interior. Una dintre intervenţii a fost
transformarea coridoarelor laterale adiacente sălii de cinema în atrium-uri şi, deci posibilitatea
iluminării spaţiului de la parter. După împărţirea sălii de cinema în două etaje s-a putut realiza
iluminatul zenital şi pentru cel de-al doilea etaj.44
44
Cinema Urania- 3LHD - https://www.archdaily.com/936863/urania-cinema-transformation-
3lhd?ad_source=myarchdaily&ad_medium=bookmark-show&ad_content=current-user
35
Figură 44. Cinema Urania- 3LHD [19]
3.5. Conversia unui teatru-cinema abandonat în academie de teatru- Teatrul

Strand- SOM Design
Renovarea Teatrului Strand, un cinematograf vechi de 100 de ani de pe Market Street din San
Francisco, a fost realizată pentru a oferi un spațiu de spectacole pentru o companie de teatru,
American Conservatory Theatre. Noul spațiu include facilități educaționale, un nou teatru cu 282 de
locuri, un teatru cutie-neagră de 120 de locuri și spațiu de repetiție, suport scenic, un hol public și o
cafenea. Aceste elemente noi sunt introduse în carcasa fostului cinematograf cu 800 de locuri,
suprapunând elemente esențiale ale teatrului modern peste fundalul brut al clădirii originale.
36
Designul creează o prezență civică prin deschiderea holului și a fațadei către stradă și trotuar,
energizând atât clădirea, cât și cartierul din jur și reprezentând o componentă cheie pentru regenerarea
acestei părți odată vitale a orașului. Designul include o restaurare meticuloasă a fațadei istorice pentru
a păstra caracterul exteriorului original, cu ferestrele originale din stejar, restaurate.
Holul teatrului a fost conceput ca o scenă dinamică, în care studenții și membrii publicului
sunt interpreți, iar scara, balconul și panoul LED transparent reprezintă un fundal. Holul este animat
de casa de bilete, cafenea și găzduiește adunări înainte de spectacol. O scară centrală este organizată
în jurul ecranului și leagă teatrul de la nivelurile inferioare de teatrul cutie neagră de la nivelul
superior. Amintind de ecranul de film din anii teatrului ca cinematograf, peretele-ecran afișează o
gamă largă de imagini statice și în mișcare, artă video și branding, precum și identitatea grafică pentru
spectacole și evenimente speciale. Ecranul servește și ca marcaj, afișând informații pentru emisiunile
și evenimentele viitoare. Chiar și atunci când teatrul este închis, imaginile de pe scrim transformă
dramatic caracterul clădirii, proiectând energia teatrului în stradă.
Carcasa istorică a clădirii a fost atent modernizată cu un nou sistem structural. Sistemele
portante existente au fost modernizate și reabilitate într-un mod care reutilizează 81% din structura
originală din oțel și beton, reducând astfel impactul carbonului al construcției. Sprijinit de o nouă
placă de podea, un spațiu polivalent la nivel superior este folosit ca teatru, sală de repetiții și sală de
clasă. Un subsol a fost excavat sub scena teatrului pentru a găzdui salonul și vestiarele actorilor.
Etajul al doilea inițial al teatrului a fost demolat pentru a crea holul cu înălțime dublă, fapt care reduce
sarcinile de fundație. Au fost adăugate balcoane de vizionare în consolă, o scară monumentală și
niveluri de mezanin.
Figură 47. Teatrul Strand- SOM Design- Fațadă [20]
Figură 48. Teatrul Strand- SOM Design- Sala de cinema [20]
37
Figură 49. Teatrul Strand- SOM Design- Sala multifuncțională [20]
Figură 50. Teatrul Strand- SOM Design- Foayer [20]
Renovarea Teatrului Strand reprezintă un exemplu de conversie a unui fost cinema în școala
de teatru, sub motivația recuperării unui spațiu abandonat și de adaptare pentru o nouă nevoie
funcțională.45
Concluzie
Situația cinematografelor abandonate nu o întâlnim numai în România, acestea regăsindu-se

pe tot globul, în aceeași situație incertă provocată de apariția sălilor multiplex. Cu toate acestea studiul
proiectelor de restaurare sau conversie dezvăluie provocări ale proiectării de arhitectură în fostele săli
de cinema: reintegrarea în mediul urban, provocarea temelor de proiectare inovatoare, interpretarea
stilistică, explorarea conceptului de film în limbajul arhitectural și impactul asupra mediului social și
cultural.
4. CONVERSIA CINEMATOGRAFULUI CAPITOL ÎN CENTRU DE

CINEMATOGRAFIE
45
Teatrul Strand- SOM Design - The Strand, American Conservatory Theater (A.C.T.) – SOM
38
Fostul Cinema Capitol se află într-o zonă protejată cu caracteristici ale țesutului haussmanian,
însă nu a beneficiat de intervenții de protejare a ansamblului și face parte din fondul construit în
proces de dezintegrare. A fost ținta a mai multor campanii de conștientizare asupra importanței
patrimoniului care au reușit să-l mențină în atenția comunității drept un reper important cultural din
centrul orașului.
Bulevardul Elisabeta căpăta o identitate aparte în perioada de început de secol 19, devenind
cunoscut sub numele de “bulevardul cinematografelor” prin semnalistica din tuburi de neon a cinema-
urilor și a reclamelor luminoase care anunţau filmele viitoare, special concepute pentru plimbarea şi
vederea nocturnă. 46Cinematograful Capitol a fost primul realizat din lanțul de cinematografe de pe
Blvd. Elisabeta și sala a cărei prime proiecții se poate lăuda cu unul dintre cele mai cunoscute filme
istorice, Le Voyage dans la Lune de Georges Méliès. Reprezintă, totodată, o clădire cu un parcurs
întortocheat trecând prin patru transformări, de la prima- transformarea imobilului de raport în sală de
cinema, până la interventiile cu beton realizate în comunism. Nu în ultimul rând, clădirea este
emblematică pentru asemănarea cu teatrele din perioada renascentistă din Italia, în cazul teatrului de
vară, și pentru fațada cu elemente art-deco către bulevard, proiectată de arhitecta Henrieta
Delavrancea, încadrând astfel două curente diferite din puncte de vedere stilistic și arhitectural în
același ansamblu.
4.1. Etapele de construcție ale cinema-ului Capitol și starea sa actuală
Istoria fostului Cinema Capitol începe în anul 1912 odată cu iniţiativa a doi tineri artişti,
Nicolae Grigorescu si Mănescu, de a transforma imbilul dr. Dobrovici de pe bld. Elisabeta într-o mare
sală de cinema şi teatru, sub denumirea de Cinema Clasic. 47Imobilul din 1912 apare în documentările
fotografice ca o clădire realizată în stil clasic, cu elemente decorative aplicate pe fațadă, încadrând
ferestrele și două portaluri de acces în clădire la parter. Fațada intra în relație de asociere stilistică cu
celelalte clădiri înșiruite ce au devenit cinematografe- Festival/Regal și Lumina/Odeon, precum și
Trianon/București, realizat în 1884. Afișajul filmului realizat din material textil era agățat de la baza
etajului 2 și acoperea 3 ferestre ale etajului 1.
Nivelul parterului cuprinde foaierul cu garderobă- bar și sala de cinema. Primul etaj era
atribuit unor camere- foste depozitări ale benzilor de pelicule și balconului - lojă cu acces și din
coridor. Al doilea etaj se desfășoară doar pe zona accesului de la parter și putea fi accesat pe o scară
separată de la etajul 1, numai de către operatorul de proiecție. La acest etaj era poziționată camera de
proiecție și spațiul de depozitare pentru pelicule și alte echipamente, ventilat prin fațada dinspre
Regina Elisabeta. Zona ecranului de proiecție cuprindea o scena de dimensiuni mici, cu scări laterale,
un spațiu tip-turn în spate și un subsol tehnic pozitionat sub scenă. Sala era elegantă, cu un rând de loji
la etaj și peste 1000 de locuri pentru spectactori. Decorurile erau aplicate pe plafon, pe pereții sălii și
balustrada balconului și reprezentând o caracteristică preluată de la teatrele clasice. De asemenea,
sala permitea accesul direct în grădina teatrului de vară.
Starea actuală a sălii de cinema este reprezentată de câteva degradări precum tencuiala
decopertată din cauza depunerilor chimice, lipsa tâmplăriilor originale, a finisajelor din pardoseală și a
corpurilor de iluminat, precum și degradări considerabile în zona scenei.
46
47
39
Figură 51. Cinema Capitol- balcon-lojă [21]
Figură 52. Cinema Capitol- balcon-lojă [21]
La doar 4 ani de la inaugurarea cinematografului Clasic se va proiecta și construi Teatrul de

Vară Alhambra pe terenul aflat în nordul parcelei cinematografului cu acces prin strada cu actuala
denumire de C-tin Mille. Arhitectul Nicolae Nenciulescu propune realizarea unei scene pentru
spectacole cu loc de orchestră şi anexe, un corp de acces care includea şi un rând de balcoane spre
scenă şi o grădină pentru spectatori, ale cărei elemente sunt decorate cu sculpturi cariatide realizate
din gips de sculptorul Spiridon Georgescu. 48Și aici stilul este unul clasicizant, dar într-o manieră mai
fastuoasă, realizat ca o intenție de a accentua caracterul ‘dramatic’.
La sfârșitul lunii august, 2021, Teatrul Elisabeta anunța că Grădina Alhambra/Capitol din
București se redeschide, după aproape 30 de ani, cu un concert de pop-opera și o petrecere cubaneză
cu muzică live și dans. În luna următoare, 112 Patrimoniu, un proiect al Grupului de Lucru Patrimoniu
din cadrul Ordinului Arhitecților din România, Filiala București, sesiza Direcția Generală de Poliție
Locală și Control și Direcția Generală de Urbanism și Amenajarea Teritoriului cu privire la lucrările
din strada Constantin Mille nr. 13. Ambele direcții au răspuns că nu există nicio autorizație de
construire emisă pentru această adresă. La scurt timp, Grădina Alhambra se va închide în asteptarea
finalizării procesului demarat de către autorităţi, urmând a se redeschide în vara anului curent. Nu au
fost efectuate construcții noi în ansamblu, însă este important de luat în considerare lipsa de
preocupare pentru restaurarea corespunzătoare. Terasa de la etaj este cea care creează o atmosferă
atipică, datorită nivelului superior față de stradă și a celor două calcane mai înalte decât ansamblul
fostului teatru.
48
Cinema / Teatrul de vară Capitol, istoric și perspective / e-zeppelin.ro - e-zeppelin.ro
40
În 1937, Cinema Capitol, precum și celalalte cinematografe de pe bld. Elisabeta vor fi
modernizate în contextul apariţiei noilor imobile cu cinematografe integrate de pe actualele bulevarde
Magheru şi Bălcescu. Arhitecta Henriette Delavrancea-Gibory este cea care proiectează o nouă faţadă
pentru Capitol, în linia stilului modernist al cinematografelor europene folosind o semnalizare
luminoasa verticală ce încadra numele cinematografului.49 Parterul era atribuit accesului principal şi
vitrinelor, iar la primul etaj era amenajată o zona de afişaj specifică simulând un cadru de film. Noul
foaier cuprindea un parter mai primitor cu publicul și strada, prin suprafețele vitrate. Fațada a fost
eliberată de elementele decorative și ferestrele au căpătat o nouă formă. Tratarea suprafețele la interior
și echiparea foaierului cu garderoba și casa de bilete, precum și vestiare și un spațiu comercial cu
acces separat din stradă, au adus intervenției o influență în stilul art-deco.
După naţionalizarea clădirii au fost efectuate o serie de modificări asupra compartimentărilor

de la etaje și îndepărtate sculpturile de pe fațada corpului de acces în grădina teatrului de vară care au
alterat autenticitatea spațiului în mod semnificativ. Accesul și fațada realizate de arhitecta Henrieta
Delavrancea au fost puse într-un plan secund după transformarea vechiului foaier în restaurant fast-
food, obturând complet identitatea fostului cinema.
4.2. Argument pentru alegerea programului - Centru de Cinematografie
Centrul de Cinematografie propus presupune spații ce favorizează întâlnirea, precum foaierul

cu bar de la parter, săli de cursuri pentru formare cinematografică și sală multifuncțională cu două
variante de amenajare: sală de cinema cu gradene mobile și studio de producție. Grădina ar putea fi
pusă la dispoziție pentru proiecțiile în aer liber în timpul unor evenimente organizate, de asemenea cu
bar amenajat și alte spații în relație cu strada, precum un spațiu expozițional dedicat filmului din
corpul de acces.
Continuarea în formarea cinematografică după absolvirea studiilor de specialitate s-a constat a

fi o nevoie în urma prezentării felului în care au apărut casele de producție independente și a
constantelor colaborări cu producțiile internaționale. Un interes major acordat în ultimii ani pentru
aria marketing-ului și a business-ului, suprapuse producției de filme, au inițiat o nouă tipologie de
școala de film, ce nu este prezentă încă în România.
În cazul scenariului de amenajare a unui studio de producție, mediul ar putea fi în continuare

unul dinamic prin comunicare, acesta fiind definitoriu și pentru aria producției. Producția de film,
după cum declară și directorii caselor de producție din București, reprezintă munca colaborativă a zeci
de persoane, adeseori în echipe cu sarcini diferite, de la regizori, producători, directori de imagine și
manageri de producție până la specialiști în modelare digitală, în efecte vizuale, tehnicieni.50
Astăzi, decizia de a filma pe platou sau în locații ține de multe considerente: scenariu, locul
acțiunii, considerente financiare, ușurința filmării, anotimp, vreme. Gradul de autenticitate, nivelul de
detaliu al spațiilor reale, exterioarele sau peisajele înclină balanța spre filmare în locație. Filmările
exterioare pe străzile orașelor ridică, însă, uneori, probleme logistice, precum necesitatea opririi
traficului, devierii circulației de pietoni, etc. Dezavantajele filmării în locații mai reprezintă și faptul
că acestea sunt disponibile doar un timp limitat sau nu sunt adecvate pentru scenariu, din punctul de
vedere atât al dimensiunii, cât și al configurării spațiului. De aceea se apelează deseori la extensii
CGI. Avantajele filmărilor în studio se regăsesc și în controlul luminii, sunetului și al traficului,
maximizarea concentrării actorilor, câștigul timpului prin randament. Construcția de la zero oferă
libertate: stilistică, de configurare și mobilitate a pereților, a dimensiunii spațiului și a unghiului de
filmare. 51
49
50
Maria Elena Peici- Scenografia de film anii 2000-2017, Editura Universitară, București 2019, pg. 21
51
41
Propunerea unei săli multifuncționale cu diferite propuneri de amenajare are la bază și nevoia
pentru un mediu dedicat comunității de cineaști, care să ofere oportunitatea de întâlnire și dezbatere,
de prezentare a ideilor sau a susținerii interviurilor, deci a continuării de expunere a filmelor în cadrul
festivalelor existente sau a altor tipuri de evenimente.
Luând în considerare complexitatea producției de filme din prezent, precum și nevoia pentru
săli deschise unui public implicat, un program de tipul centrului de cinematografie ar putea mări
libertatea de acțiune și de creativitate a regizorilor. 52
CONCLUZIE FINALĂ
În analiza istorică identificăm progrese semnificative ale cinematografiei realizate în trei

perioade istorice distincte și mai mult, o revelație generală și un interes crescut oferit de public. În
mod comparativ cu situația de atunci, regăsim o asemănare cu cinematografia din prezent, care se
bucură în continuare de progres tehnologic și creativitate în procesul de producție, diferențele
regăsindu-se în moduri noi de abordare și înțelegere prin aportul digital.
Programul de centru de cinematografie urmează analizei de context istoric și investigațiilor

privind etapele de construcție a clădirii. Avantajul cultural prin mediul asociat în mod direct cu
spectacolul de film reprezintă posibilitatea de a transmite mai departe valori ce aparțin de lumea
filmului. În acest fel, Cinema Capitol ar putea continua să fie o clădire-simbol, nu numai pentru
perioadele traversate și arhitectura sa, ci și pentru potențialul de activare în prezent.
Analiza situației de degradare a sălilor din București și totodată a studiilor de caz cu proiecte
actuale de conversie a cinematografelor conduce la o abordare experimentală în proiect, cu
provocarea de a adapta acest spațiu la tehnologia actuală. Se va explora mai departe contrastul dintre
vechi și nou, atât pentru soluțiile funcționale, cât și pentru amenajarea cu finisaje și mobilier
contemporan.
Aspectul multifuncționalității Centrului de Cinematografie oferă avantaje sociale, culturale și

economice. Toate acestea gravitează în jurul posibilei intersecții dintre spectatori și creatori, care ar
putea crea noi situații sociale. În plus, acest aspect răspunde nevoilor pentru recuperarea spațiilor
abandonate și refolosirea lor pentru activități culturale într-un fel în care generează flexibilitate în
folosirea spațiului.
Foaierul va fi reprezentativ pentru arta cinematografică prin alegerea unui iluminat vizibil din
stradă, precum și a unui mobilier în materiale și culori contemporane. Accesul din foaier către sălile
de cursuri de la etaje, va putea fi posibil atât în cazul amenajării sălii multifuncționale în studio, cât și
în cea a sălii de cinema. Accesul comun ar putea favoriza întâlnirea dintre diferiți participanți la lumea
filmului. Aceste săli de cursuri ar putea funcționa prin închirierea de către asociații și pentru
organizarea de workshop-uri. Fiecare sală ar putea dispune de o proiecție video de dimensiuni mici.
Temporar, aceste săli pot fi amenajate și pentru a oferi o experiență de Virtual Reality sau Augmented
Reality celor interesați. Tot în cazul scenariului de amenajare a workshop-urilor ar putea fi folosit și
spațiul balconului-lojă pentru îndrumarea cursanților în primii pași ai concepției de filme sub forma
concursurilor și prezentărilor ideilor de scenaristică sau regie.
Sala multifuncțională a Centrului de Cinematografie reprezintă o fostă sala de cinema,

restaurată conform situației originale, cu gradene amplasate la nivelul parterului și a balconului-lojă,
cu capacitate totală de 300 de locuri. Gradenele sunt realizate din materiale ușoare cu o tehnologie
flexibilă, putând fi demontate sau împachetate și depozitate. Un alt element restaurat conform
originalului este scena, realizată atunci pe structură de lemn. Ecranul de proiecție are proporții medii
și poate fi retractabil. Proiecția se poate face atât prin videoproiectare montate pe un suport în tavan,
52
42
cât și din camera veche de proiecție. Tot în sala de cinema ar putea fi amenajate spații pentru
discuțiile după expunerea filmelor sau a susținerii interviurilor.
Funcțiunea Grădinii Alhambra va fi transformată din Teatru de Vară în Cinematograf în aer

liber amenajat cu mese și scaune orientate către ecran, cu videoproiectorul amplasat în vechea camera
de proiecție existentă în corpul accesului și ecran de proiecție demontabil și impermeabil. Iluminatul
va fi integrat în pardoseala scenei și grădina va fi amenajată și cu un bar exterior, folosind spațiul
destinat în trecut orchestrei ca circulație separată de zona vizionării. Va fi păstrată o singură scară
exterioară pentru accesul la terasă, unde vor fi dispuse mese cu scaune. Grădina va putea fi închiriată
pentru organizarea de festivaluri sau alte evenimente. Din corpul de acces vor putea fi achiziționate
biletele și de asemenea, va putea fi vizitat un spațiu expozițional dedicat istoriei cinematografice.
Grădina poate funcționa, la fel ca sala de cinema de la interior, ca un spațiu multifuncțional,

unde se poate instala un platou exterior. Accesul încăpător permite, în acest caz, folosirea unui decor
mai mare. În cazul studio-ului de la interior se va folosi decor de proporții mici, asamblat ulterior în
platou. Fațada dintre strada C-tin Mille va fi decorată cu sculpturi contemporane, o propunere în scop
memorialistic pentru sculpturile realizate de sculptorul Spiridon Georgescu ce au fost îndepărtate de
pe fațadă în perioada comunistă.
Studio-ul de producție care va putea fi montat în sala multifuncțională va avea proporții mici,
cu o suprafață de aproximativ 100 de mp și o înălțime care va atinge 10 m. Studio-ul nu va altera în
niciun fel sala de cinema restaurată, fiind realizat cu o structură metalică, independentă de pereții sălii.
Scheletul metalic format din stâlpi, grinzi și schele va permite închiderea studio-ului pe orice latura,
inclusiv pe cea a tavanului și prinderea proiectoarelor. Vor putea fi instalate și ecrane cu forme curbe
sau ecrane Performance capture – motion capture (tehnologia ecranelor verzi). Pentru a putea
controla compozitarea imaginilor mai eficient de către regizori se vor amenaja în proximitatea studio-
ului și birouri pentru post-producție. Vor fi dispuse birouri pentru randarea în timp real a imaginilor, a
procesului de Digital Intermediates ce permite manipularea culorii și a altor elemente de imagine și
pentru construcția decorului 3D. În studio-ul de producție vor fi folosite Camere Virtuale ce permit
suprapunerea imaginilor reale din timpul filmării cu cele create digital pe calculator, astfel încât
regizorul să poată indica mișcarea actorilor în cadru. Suplimentar, pot fi amenajate cabine de vestiare
pentru actori și un lounge pentru relaxare.
“Digitalul transferă energia investită în documentare spre implicare în acțiune. Subțiază linia
dintre real și imaginar. Mijloacele de realizare a iluziei filmice sunt aceleași dintotdeauna: spațiu,
formă, culoare, textură obiect, plus cele digitale compozitare: CGI, corecție cromatică. Spectatorul de
astăzi are mobilitate asociativă și spațială. Dorește mult în timp cât mai scurt. Rezultă ideea de
spectaculos.” [14]
Bibliografie
1. Călin Căliman- Istoria Filmului Romanesc (1897-2017), București, Contemporanul, 2017;
43
2. Ioana Pârvulescu- Întoarcere în Bucureștiul interbelic, București- Humanitas, 2018;
3. Mihaela Pelteacu, Laurențiu Damian - CineBucuresti. 100 de ani de modernitate -Sala de

cinema, București, Procultura, 2018;
4. Maria Elena Peici- Scenografia de film anii 2000-2017, Editura Universitară, București 2019.
Referințe
[1] Mihaela Pelteacu, Laurențiu Damian - CineBucuresti. 100 de ani de modernitate -Sala de cinema,
Procultura, 2018
[3]Ioana Pârvulescu- Întoarcere în Bucureștiul interbelic, București- Humanitas, 2018
[14] Maria Elena Peici- Scenografia de film anii 2000-2017, Editura Universitară, București 2019.
Webografie
Istoric
1. Articol publicat pe o platformă online Istoria tehnică a cinematografiei - frwiki.wiki
2. Articol publicat pe o platformă online Film History Before 1920 (filmsite.org)
3. Peter Berry, 2021 Istoria cinematografiei: de la origine la modernitate - Ştiinţă - 2022

(warbletoncouncil.org)
4. Autor María Pura Moreno Moreno, King Juan Carlos University, 2018. (PDF) The Cinéac movie
theatres of Adrienne Gorska and Pierre de Montaut: To adapt a “type” (researchgate.net)
5. Autor Monica Buică, 2018 Art Deco în arhitectura spectacolului - Cinematograful

Marconi/Dacia - B:MAD (artdecobucharest.ro)
6. Articol scris de Alina Neagu, 2018 https://presshub.ro/bucuresti-fostul-cinema-dacia-sta-sa-cada-

dupa-ce-nu-a-mai-fost-reabilitat-de-peste-70-de-ani-1145/
7. Autor text Nicolae Lascu, 2019 SALA DE CINEMA ARO | Arhitectura 1906 (arhitectura-
1906.ro)
Industria de film
8. Revistă online. Aarc.ro - Totul despre Filmul Romanesc
Studii de caz
9. Subcapitol 3.1 https://divisare.com/projects/393197-mcginlay-bell-glasgow-film-theatre-

completion-project
10. Subcapitol 3.2 https://www.yatzer.com/Alexander-Fehre-weltspiegel-Cottbus-theatre
11. Subcapitol 3.3 https://www.dezeen.com/2022/03/23/batek-architekten-yorck-kino-passage-

cinema-renovation/
12. Subcapitol 3.4 https://www.archdaily.com/936863/urania-cinema-transformation-

13. Subcapitol 3.5 https://www.som.com/projects/the-strand-american-conservatory-theater-a-c-t/
44
Surse imagini
[2] CINEMAS OF BUCHAREST – Collecting Places (cplaces.net)
[4]41 de foste și actuale cinematografe în București • feeder.ro
[5]Cinematograful Trianon – București – REPTILIANUL
[7]locuri în Bucureşti...: Imobilul Scala, 1935 (armyuser.blogspot.com)
[8]Aarc.ro - Totul despre Filmul Romanesc
[10]Reabilitare Cinema Elvira Popescu Renovation of Elvire Popesco Cinema... - Attila KIM •
architects
[11]Augmented Space Agency | Facebook
[12]Safe Frame (safe-frame.com)
[13]Avanpost Media | Film Production and Post Production | Avanpost
[14] [14]https://tiff.ro/
[15]CINEMAIUBIT ⎥ Începe Festivalul Internațional de Film Studențesc! – Tabu
[21]Cinema / Teatrul de vară Capitol, istoric și perspective / e-zeppelin.ro - e-zeppelin.ro
[16] https://divisare.com/projects/393197-mcginlay-bell-glasgow-film-theatre-completion-project
[17] [17]https://www.yatzer.com/Alexander-Fehre-weltspiegel-Cottbus-theatre
[18] [18]https://www.dezeen.com/2022/03/23/batek-architekten-yorck-kino-passage-cinema-
renovation/
[19] [19]https://www.archdaily.com/936863/urania-cinema-transformation-
[20] [20]https://www.som.com/projects/the-strand-american-conservatory-theater-a-c-t/
45

Cinematografele Istorice Si Tehnologia Digitala A Industriei de Film

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cinematografele Istorice Si Tehnologia Digitala A Industriei de Film

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ION MINCU

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ DE INTERIOR

Profesor Îndrumător Student

Plan dezvoltat de idei

Argument pentru analiza istorică.

1.1. Scurt istoric al apariției și evoluției cinematografiei

Fenomenul apariției cinematografului, evoluția sa tehnologică și începuturile

1.2. Apariția și evoluția programului de cinematograf în Europa și în America

1.3. Contextul apariției cinematografului în România și clasificarea sa

1.3.1. Cinematografele din centrul Bucurestiului

Primele cinematografele apărute în centrul Bucureștiului din considerente economice,

1.3.2. Cinematografele din mahalale

Cinematografele apărute în zone non-centrale, în scopul divertismentului, cu cinema

1.3.3. Cinematografele din imobile

Cinematografele apărute în contextul modernizării arterelor principale de circulație,

1.4. Cinematografele socialiste

Cinematografele apărute în perioada comunismului și realizate pe modelul sovietic.

Preocuparea pentru avansul tehnologic al aparatelor de proiecție, adaptarea sălilor

Fenomenul degradării cinematografelor și dezvoltarea industriei.

Prezentarea cauzelor de degradare și a transformărilor suferite de cinematografe în

2.2. Inițiative de reabilitare și cinematografe funcționale în prezent

Prezentarea inițiativelor de reabilitare și a cinematografelor rămase funcționale astăzi.

2.3. Industria de cinema după revoluție

2.3.1. Casele de producție independente

2.3.2. Studio-urile și agențiile VR

Prezentarea studio-urilor și agențiilor care folosesc noile tehnologii.

2.3.3. Comunitatea artistică- asociații, reviste și evenimente de film

Prezentarea comunității de film și a felului în care a luat naștere, prin evenimentele de

Degradarea cinema-urilor și motivațiile inițiativelor de a le reintegra în oraș.

Exemplu de restaurare a unui cinematograf prin aducerea sa la performanța spațiilor

Exemplu de amenajare cu o tematică simbolică și conceptuală, cu scopul de a re-

3.4. Conversia unui cinema în spații de birouri - Cinema Urania- 3LD

Exemplu de conversie a unei săli de cinema într-o funcțiune de spații de birouri ce a

Renovarea Teatrului Strand reprezintă un exemplu de conversie a unui fost cinema în

Reintegrarea în mediul urban, provocarea temelor inovatoare, interpretarea stilistică,

4. CENTRU DE CINEMATOGRAFIE ÎN FOSTUL CINEMA CAPITOL

Scurtă prezentarea a amplasamentului fostului cinema Capitol și a potențialului

4.1. Etape de construcție ale cinema-ului Capitol și starea sa actuală

4.1.1. Construcția sălii în anul 1912

Transformarea imobilului în sală de cinema, prezentarea aspectelor tehnice și scurtă

4.1.2. Realizarea Teatrului de vară Alhambra 1916

Descrierea Teatrul de Vară și intervențiile suferite de-a lungul timpului.

4.1.3. Intervenția arhitectei Henrieta Delavrancea

Descrierea intervenției asupra fațadei și accesului, realizată de arhitecta Henrieta

4.2. Argument pentru alegerea programului- Centru de Cinematografie

Propunerea Centrului de Cinematografie cu motivația spațiilor de întâlnire necesare

Prezentarea importanței studiului istoric pentru înțelegerea patrimoniului. Prezentarea

1.1. Scurt istoric al apariției și evoluției cinematografiei

2.1. Cinematografe în degradare

4. CENTRU DE CINEMATOGRAFIE ÎN FOSTUL CINEMA CAPITOL

4.1. Etape de construcție ale cinema-ului Capitol și starea sa actuală

Cuvinte cheie: cinematografie, conversie, reabilitare, comunitate, tehnologie.

Prezenta lucrare stă la baza proiectului de conversie a Cinematografului Capitol în Centru de

Cinematograful Capitol constituie o perspectivă importantă asupra societății bucureștene, prin

În încercarea de a găsi motivații pentru conversia sau restaurarea patrimoniului arhitectural

1.1. Scurt istoric al apariției și evoluției cinematografiei

Cinematografia începe la începutul secolului 19, odată cu descoperirea remanenței luminii pe

1.2. Apariția și evoluția programului de cinematograf în Europa și în America

1.3. Contextul apariției și clasificarea cinematografelor din București

Figură 2. Cinema Lux [2]

Figură 3. Cinema Capitol [2]

1.3.1. Cinematografele din centrul Bucureștiului

Primele cinematografe au apărut în centrul orașului, în proximitatea celor mai frecventate