Sunteți pe pagina 1din 10

http://phantasma.ro/wp/?

p=2998&lang=en

Arhitectura interbelic si chestiunea identittii colective

phantasma.ro

n 1937, Romnia se prezenta la Expozitia Universal de la Paris cu un pavi-lion national proiectat de Duiliu Marcu. Aflat n imediata proximitate a unui cuplu de edificii att de tensionat pavilionul nazist (arh. Albert Speer) vs. cel stalinist (arh. Boris Iofan) pavilionul regal romn ncerca s tin pasul cu aceast defilare de clasicism epurat (stripped classicism). Este destul s privim cu luare aminte modificarea adus de Duiliu Marcu Operei din Timisoara spre a ntelege si tema pavilionului: un mare arc pe o elevatie altfel absolut plan arc de triumf, asadar, cu semnificatiile care deriv din folosirea tocmai a acestei figuri a arhitecturii imperiale romane n anul de gratie 1937. Asa descris, doar prin fatada sa principal, pavilionul romnesc ar fi ns profund incomplet. Aceea era doar fatada oficial. Ctre curtea interioar, acelasi pavilion ne prezenta o fatad de prisp neorom-neasc, cu stlpi de lemn si arcatur de mnstire olteneasc n jurul unei fntni maure1, pentru ca restaurantul adiacent s propun o decrispat arhitectur modern (mai precis: post-Art Deco) de felul celei pe care acelasi arhitect nu, dar multi dintre colegii si romni o profesau deja de peste un deceniu prin Bucurestii emancipati din jurul Parcului Bonaparte. Ca ntr-un ciob holografic, n ezitrile lui Marcu se pot strvedea ambiguittile unei arhitecturi cu mai multe viteze, precum cea interbelic din Romnia. Or, arhitectura, mpreun cu pandantul ei localizator urbanismul sunt oglinzi mai degrab fidele ale societtii care le genereaz. Iat pentru ce, n textul care urmeaz, vom ncerca s urmrim detectivistic aceste oglindiri imaginale spre a trage unele concluzii de parcurs despre realitatea oglindit, care, ntre timp, a disprut.

Retorica national: politici si stiluri

n acest peisaj plural, pentru economia textului de fat intereseaz n primul rnd politicile si mecanismele formale prin care ideea national, creia artele si arhitectura la finele secolului anterior nu doar i-au dat chip vzut, dar i l-au si modelat cu osrdie, capt combustie nou prin unirea tuturor provinciilor romnesti ntr-un singur stat. Construirea unei retorici national(ist)e unificatoare, pe care artele s o fac vizibil n toate provinciile nou adugate vechiului regat a fost de aceea o preocupare constant a guvernelor interbelice si, prin intermediul ctorva campanii promovate de acestea, a arhitectilor romni. Exist n acest proces nuante, directii, rzgndiri2 si polenizri ncrucisate3 ntre stilurile vremii. Cu privire la amestecul aiuritor de stiluri (i.e. despre incoerenta oraselor romnesti), prerile arhitectilor erau mprtite. Un arhitect mai degrab cunoscut n epoc, Florea Stnculescu, se pronunta nc din acea vreme: Si orasele noastre au acest aspect: jumtate cu(stil romnesc) si jumtate cu(stil modern). Cred c adevrul nu e nici de o parte si nici de alta si nici la mijloc.4 Dimpotriv, arhitectul vedea viitorul ntr-o simfonie de caractere ale diferitelor programe, zone ale orasului si edificii cernd fiecare o identitate proprie: Deci un oras se va mprti dup aceste ca-ractere. Iar arhitectii trebuie s aib conceptii adequate (sic!) si s dea caracterele constructiilor, cartierelor si oraselor. Ne-norocirea mare este amestecul de conceptii pentru acelas (sic!) program de constructie si pentru acelas cartier chiar pe aceeasi strad.() Din aceast frmntare si contopire de conceptii poate va iesi peste un secol, un stil, care cert, nu va semna deloc cu romnescul de astzi si sigur nici cu modernul de astzi, dar va fi un stil. Si cu att mai meritoriu pentru generatiile care l vor fi cristalizat, dac acest stil va avea rdcinile n pmntul trii noastre si va purta pecetea romneasc.5. Dimpotriv, G.M.Cantacuzino era mai degrab sceptic n privinta sanselor unui stil autohton croit doar din zestrea artei polulare, cu vechile amintiri bizantine, cu darul decorativ al romnului, cu spiritul su inventiv si fantazia proprie6, ct vreme societatea nssi nu si are precizate dezideratele. Problema rspunsului la modernism este una reactiv: dac va fi s fie un stil national, acela va fi rspunsul local dat modernittii ubicue: Vrnd, nevrnd, participm la o civilizatie unitar care se ntinde pretutindeni n lume.() Din efortul acesta de adaptare si mai ales de asimilare se vor preciza, poate, n lupt cu fortele strine, si mai mult adevratele nsusiri ale sufletului romnesc7. 04/11/2012 06:15 AM

Page 1 of 10

http://phantasma.ro/wp/?p=2998&lang=en Exist de asemenea o evident devenire n paralel, cu dinamici diferite, a programelor cu combustie oficial (edificii ale administratiilor central si local, edificii ale armatei, catedrale ortodoxe, palate si resedinte regale, sau ale ierarhiei ecleziale ortodoxe) pe de o parte si a celor promovate comunitar sau chiar privat (cartiere de locuinte individuale, biserici de parohie, cldiri de birouri si hale industriale) pe de alt parte. Edificiile din prima categorie sunt asezate n pozitii privilegiate n oras fat de celelalte constructii care le tin front sau doar fac pur si simplu parte din textura urban. Primele sunt retrograde stilistic n raport cu celelalte, ct vreme, n afara aspectului de ustensil, edificiile adevrat architecture parlante aveau de rostit si textul subiacent despre stabilitate, ordine, ierarhie societal si/sau cereasc, sau despre unitate national. Cum provinciile nou adugate statului romn trebuiau cu deosebire apropriate prin colonizarea noilor edificii ale puterii romnesti n contexte urbane pre-existente, care nu le erau consngene, imaginile rezultate din aceste compozitii fortate vor pstra mult vreme un vdit sens politic.

Stilul (neo)romnesc

De remarcat este transmutarea unor imagini cu identitate arhitectural distinct, evident local, n alte provincii ale trii fat de sursa lor asa cum este cazul catedralei ortodoxe moldovenesti de la Timisoara. Gestul deliberat de diminuare a specificului local n detrimentul celui national inevitabil construit, artificial si eclectic pare s sugereze de asemenea o atitudine politic. n spet, este un act de destabilizare a spiritului regional autonom si localist prin definitie puternic mai ales n Transilvania si Banat, care si astfel, la nivelul simbolicii urbane, trebuia s cedeze n fata avansului nivelator al statului national cu centrul n Bucuresti. Acestui peisaj trebuie s i aducem degrab si corectii: destule dintre bisericile ortodoxe ale epocii sunt mai degrab locale, chiar cu riscul confuziei cu lcasuri ale altor culte dect cel majoritar, iar lucrul acesta nu se petrece, cum am crede, numai n Transilvania (biserica ortodox din Medias, arh. Gh. Liteanu, 1928), care are deja o traditie semnificativ n acest sens, ci si n vechiul regat: este cazul, bunoar, al Bisericii Imprati Constantin si Elena din Constanta (arh. D. Ionescu Berechet, 1935), unde calcarul, textura zidirii si turnul unic de clopotnit amintesc mai degrab despre geamiile orasului. n fine, mai exist un motiv, pe care l vom gsi rostit explicit abia n anii de regim autoritar (1938-1944), mai cu seam cnd integritatea teritorial a trii ntregite va fi fost violentat si va fi nceput rzboiul sfnt de recuperare a Basarabiei. Astfel, ntre ingredientele identittii urbane locale din Transilvania si Banat gsim cu mare dificultate contributii ale etnicilor romni. Absenta precedentelor de prestigiu si de scar monumental datorate etnicilor romni fusese destul de dificil de surmontat si n vechiul regat n anii de nceput ai neoromnescului. Cum s faci primrii, eforii ale spitalelor, palate de justitie si trezorerii cnd tot ce ai la dispozitie este o arhitectur romneasc domestic arhaizant, vernacular, din materiale perisabile, sau una de mnstire sau urban mai apropiat ca scar, dar ridicat de mesteri strini pentru o ptur superpus (Eminescu) alogen? Nu este de mirare c efortul arhitectilor neoromnescului de prim generatie a fost unul comparativ mult mai dificil dect cel al scolii lui Lechner din Austro-Ungaria, devreme ce primii aveau de adus mpreun nu doar o diversitate debordant de tipuri arhitecturale medievale (n cazul arhitecturii ortodoxe din Moldova si Valahia, bunoar), ci si pentru c aceast diversitate provincial trebuia temperat n numele unor idealuri noi, cele ale unittii si omogenittii nationale si, pe cale de consecint, statale. Acestui efort initial soldat cu succese de stim de felul Bufetului de la Sosea atta timp ct edificiul rezultat se mentinea cu elegant nluntrul constrngerilor impuse de mrimea absolut (P.A.Michelis) a sursei i se adaug dup unire un al doilea val, ndreptat cu preponderent asupra provinciilor nou adugate, dar care propune si n vechiul regat edificii semnificative. Stilul neoromnesc devine un comentariu supraponderal la stilul brncovenesc singurul care putea oferi deopotriv argumente de scar si nationale cu privire la etnia eponi-mului su. Acum se vor produce excesele de scar ale arhitecturii neoromnesti si, cu ele, iesirea de sub tutela stabilizant a precedentului citabil. Va deveni astfel cu putint s colezi decoratii proprii unora sau mai multora dintre provinciile istorice sau tipuri arhitecturale locale pe o cldire nou, monumental dac nu de-a dreptul gigantic fat de modestia surselor, cum este cazul Primriei Bucurestilor a lui Petre Antonescu sau al cldirii actualului Muzeu al Tranului Romn a arh.Ghika-Budesti. Va fi chiar cu putint s inventezi, mixnd ludic (dar fr pic de ironie) ceea ce este propriu/specific cu ceea ce este impropriu/strin acolo unde traditia nu te ajut, ca n cazul cupolei de catedral ortodox, reprodus poate dup Pantheonul parizian la Cluj. Prin urmare, campania de romnizare a administratiei si are un pandant vizibil n tentativa de a autohtoniza,
Page 2 of 10

04/11/2012 06:15 AM

http://phantasma.ro/wp/?p=2998&lang=en rescriind-o n spiritul etniei majoritare, arhitectura oraselor intracarpatice ale Romniei Mari. Un prim val (al anilor douzeci si pn la jumtatea anilor treizeci) este acela al catedralelor si marilor biserici ortodoxe n centre urbane semnificative (Catedrala ncoronrii de la Alba Iulia, 1924 arh. V. Stefnescu, catedralele ortodoxe de la Cluj, 1925/35 arh. G. Cristinel, Timisoara, 1935 arh. I. Traianescu, Satu Mare, 1930 arh. V. Smighelschi), cnd se ridic si Palatul Patriarhal de pe Dealul Mitropoliei din capital (arh. Gh. Simotta). Este n mod evident un gest politic: catedralele sunt de dimensiuni evident gigantice n raport cu locul amplasrii lor si ocup locuri privilegiate n centrele respectivelor orase, destinatia lor fiind una festiv si simbolic mai degrab dect liturgic8. Un al doilea val de arhitectur romneasc (n care administratia va fi la fel de activ ca si biserica ortodox) va urma n orase secunde ale Transilvaniei si chiar n Secuime n anii treizeci. Acest al doilea val colonizator va cuprinde ns si vechiul regat, mai cu seam Bucurestii, unde se ridic lcasuri de cult ortodox la scara preconizatei metropole (Casin, Sf. Elefterie Nou) si se preconizeaz noi monumente ortodoxe (Turnul Patriarhiei, 1937 arh. Gh. Simotta, o ampl Catedral Patriahal); unde, de asemenea, ncepe amintitul proces de ndreptare si modernizare a structurii urbane. Arhitectura ortodox din aceast a doua generatie postbelic este mai putin eclectic n sensul colajelor de localitti decorative sau tipologice si mai consistent bizan-tin(izant). Se produce ns acum o desprindere de modul initial de a nfiinta identitatea colectiv (national & romneasc dou atribute noi, fr precedent n istoria teritoriilor asamblate n stat). n cazul arhitecturii neoromnesti de prim generatie procedeul este acela de a obtine o identitate national prin colaj si combinatoric de date (tipuri spatiale, ornamentic) ale locurilor (cas submontan, muscelean la Mincu, bunoar) si provinciilor articulate n vechiul regat romn (vezi biserica nou a Mnstirii Sinaia9, unde Moldova aduce contrafortii si o parte din decoratia exterioar, iar Muntenia tipul de plan si numrul de turle). ntrebrii cine suntem?, aceast arhitectur i rspunde folosind conjunctii: romnii sunt valahi SI moldoveni, olteni SI dobrogeni, sud-basarabeni SI bucovineni (iar nsiruirea nu face dect s se multiplice dup 1918). Dimpotriv, arhitectura neoromneasc trzie, cea care face mariajul cu stripped classicism si cu modernitatea, va ncerca s pun ntre paranteze episodul medieval, stnjenitor din multe privinte (att istorice, ct si artistice) atunci cnd e vorba ca el s glsuiasc despre unitate si mndre fapte de arme (multe fiind, cum se stie, fratricide). Este interesant aceast optiune pentru solutii mai degrab atipice spatiului autoh-ton, unde bisericile ortodoxe medievale au fost oricum construite mai degrab n spiri-tul locurilor de unde proveneau mesterii (Serbia n sud, Armenia, Georgia sau Ucraina n Moldova, spatiul central-european n vest). n esent, ceea ce arhitecti de tipul lui Ionescu-Berechet, Tiberiu Niga sau, putin mai trziu, Constantin Joja au dorit s fac la Casin10 sau, respectiv, la Catedrala din Odessa11 si Biserica Neamului (proiecte de concurs)12 a fost s rezolve problema scrii si diversittii neconvenabile a precedentelor medievale din provinciile istorice. Aceasta s-a fcut prin punerea n parantez cu totul a episodului post-bizantin (n sens propriu). Vedem cum se ncearc din nou si din nou s se rspund ziditor ntrebrii colective cine suntem?, de data aceasta prin fetisizarea (esentialist) a originilor. Pare c sunt acestea mereu altele, n functie de necesittile prezentului religioase sau etnice; reale (i.e. argumentate istoric) sau imaginare (argumentate mitic sau propagandistic). Or, ntrebrii cine suntem i se putea rspunde fr a apela la episodul medieval: romnii sunt latini din punct devedere etnic si (post) bizantini din punct de vedere religios. Noua perspectiv, n care identitatea este dat nu de apartenenta geografic, ci de snge si religie, d seama despre o identitate dezirat (latinitate si ortodoxie, ambele imperiale) mai mult dect despre una construit pe principiul puzzle-ului din ingrediente modeste dar localizabile n chiar pro-ximitatea noilor biserici sau n interiorul te-ritoriului national. Rezultatul este acela c bisericile cele noi sunt mai putin autohtonizante Sunt ele, de asemenea, mai urbane prin scar si prin modul de ncadrare n spatiul urban perimetral, ca la Sf. Elefterie Nou. Invocarea direct, nemediat a (re)surselor bizantine si chiar romane prea c poate rezolva convenabil (si ntr-un singur edificiu) att problema scrii urbane, ct si aceea a subtextului identitar. Mai cu seam optiunea roman n cazul Bisericii Neamului a lui Joja si Goga, al proiectelor lor pentru concursul de la Odessa si, nc mai explicit latin, pentru c romanic n felul baptisteriului si a turnului din Pisa, cel al lui Tiberiu Niga la acelasi concurs pentru Odessa din 1942 ne apare astzi ca stranie. Prea s existe un consens n epoc privitor la caracterul feluritelor edificii: roman pentru administratie, bizantin pentru biseric. n anii patruzeci ns, sub spectrul rzboiului si al propagandei regimului antonescian, pare c asemenea ambiguitti sunt menite s dispar. Cum regimul ntrevede ca posibil (desi nu realizeaz niciodat) o ax latin n interiorul, dar nc mai plauzibil n afara Axei militare cu Italia si Spania, este de nteles de ce acest accent apsat si exclusiv pe componenta latin a originilor poporului romn, cele care i-ar marca definitiv nu doar limba, ci si mediul edificat.
Page 3 of 10

04/11/2012 06:15 AM

http://phantasma.ro/wp/?p=2998&lang=en Insistenta pe monumentele romane este semnul unui astfel de efort. Nu mai departe dect monumentul lui Apolodor din Damasc, Tropaeum Traiani, de la Adamklissi (cum suna n ortografierea epocii), ar fi trebuit restaurat, dar unde? n Parcul Carol din Bucuresti, iar aici transformat ntr-un Monument al Eroilor. O suge-reaz explicit arh. Spiridon Cegneanu, un critic acerb deopotriv al modernismului (ca aiureli13 lipsite de spiritualitate, de eroism) si al reveriilor ludice ale neo-romnismului14 (nefiind acesta din urm suficient de atasate traditiei). Fat de rezultatele ambigue ale concursului pentru un Mausoleu al Eroilor15, arhitectul propune nu att restaurarea sa n Parcul Carol, ct folosirea lui ca inspiratie pentru un mausoleu, si ma surprins c la concursul ce sa tinut nu sa gndit nimeni la asa ceva.()16 Critica principal adus competitiei era, asadar, aceea c nimeni nu sa adncit n psihologia subiectului si n traditia formelor plastice nationale spre a reda un mausoleu al ostasului romn, cum a dat Apolodor din Damasc un Tropaeum al gloriei romane.17 Edificiile si monumentele Romniei ar fi trebuit asadar s fie romane n esenta lor, ntocmai cum romani sunt n esent romnii n numele crora se fac ele18. Este de mentionat n acest context latinizant sprijinul acordat uniatilor (i.e bisericii greco-catolice) n acest efort de a romniza Transilvania. Biserica-sor, pe care multi o vedeau ntoars n 1918 la trunchiul din care fusese smuls la 1700 (chiar cu un gest generos din partea ortodocsilor de acceptare a unui patriarh al Romniei Mari provenind din snul uniatilor), putea sprijini acest avans latinizant, ct vreme avea n spatele su prestigiul Scolii Ardelene. E drept c multe dintre aceste noi lcasuri de cult sunt construite mai degrab dup chipul bizantinizant al bisericilor ortodoxe surori dect dup cel al lcasurilor bisericii catolice, de adoptie. Chiar dac nchiderea buclei istorice nu a fost posibil printr-o nou unire a uniatilor, evidentierea caracterului consngean al Bisericii romne unite prea c este cu putint si c acesta trebuia s fie evidentiat (si) n arhitectur.Bunoar, Biserica romn unit din Brasov (1932, arh. V. Smighelschi) este o form mai ampl de lcas din jurul Curtii de Arges. Este important a aminti aici interventia de substant a lui Petre Antonescu n chestiunea raportului arhitecturii ortodoxe noi cu chestiunea identittii si a noilor materiale, din expunerea Biserici noui dup cutremur, fcut la Academia Romn la 1 mai 194219. Modernizator chiar atunci cnd formele propuse nu o dovedesc explicit, discursul lui Antonescu vorbeste despre devenirea n timp a formelor arhitecturii de cult crestin n procesul de aducere la zi a materialelor; ca un corolar contemporan, despre necesitatea de a trece la beton armat: n proces, se vor elimina o va fi cerut materialul cel nou boltile si cupolele spre a le nlocui cu tavane plane brzdate de grinzi de BA; despre necesitatea de a face biserici tipizate, dup dou criterii: cel al zonei de amplasare si al destinatiei biseric de parohie, de mnstire sau catedral. Biserici nou este un studiu care ofer arhitecturii ortodoxe dou ci de adaptare la prezentul urban (ci nc scindate si neexploatate suficient nici astzi, dup saizeci de ani de la redactarea lui): modernizarea materialelor si, cu ele, a vocabularului formal aferent si/sau re-bizantinizarea o ntoarcere la origini att de ndeprtate, nct pot fi considerate un (nou) nceput, n felul n care arhitectura vernacular n genere si cea mediteranean n special au fost reconsiderate ca surs pentru (o parte din) arhitectura modernist. Acestei dimensiuni religioase a neo-romnescului ignorat aproape integral de istoriile arhitecturii din Romnia de pn la 1989 i se adaug n epoca studiat si efortul de a romniza o serie de sedii administrative locale, sau apartinnd unui anume minister. Este cazul, de pild, al sediilor financiare de sector din Bucuresti, fcute n aceeasi perioad sub patronajul arh. Statie Ciortan. Maniera neo-romneasc devine de asemenea si retoric oficial a scolii de arhitectur din Bucuresti, chiar dac deja tinerii viitori arhitecti se gndesc mai degrab la arhitectura modern(ist) dect la rescrieri ale trecutului pentru uzul prezent.

Stripped classicism

ncercarea de a surpasa ns caracterul stnjenitor prea pitoresc si mignon, adic rezistent la monumentalizare al acestei arhitecturi s-a produs tot sub patronajul versiunii locale de stripped classicism primul adevrat stil international, care a permeat arhitectura Europei si a Statelor Unite n anii treizeci pe deasupra celor mai diverse ideologii. Avnd aceeasi justificare identitatea national este dat de originea (de snge sau religioas) a etniei majoritare ca si n cazul bisericilor si catedralelor din preajma rzboiului, aceste edificii clasicizante si austere nu invoc prispa sau pridvorul, asa cum ar dori s ne fac s credem unii comentatori ai unor lucrri precum deja amintitele Palat al Victoriei si Oper din Timisoara (arh. Duiliu Marcu) sau pavi-lioanele de la Luna Bucurestilor (arh. Horia
Page 4 of 10

04/11/2012 06:15 AM

http://phantasma.ro/wp/?p=2998&lang=en Creang). O fac, poate, cel mult din perspectiva arcaturii romane periptere din, bunoar, piata civic de la Brescia, iar nu dinspre Mnstirea Hurezu (care, n fond, ea nssi aclimatizeaz teme ale renasterii ita-liene). Legtura acestei arhitecturi eroic-marmoreene cu vernacularul local este mi-nim, n vreme ce racordarea ei la arhitectura oficial a epocii este maxim. Fiind originar, ea este contemporan, ntruct mai toate variantele ei europene (si mai cu seam cele german si italian) glsuiesc despre originile sugerate de propaganda statului totalitar. Fiind originar, ea este trans-istoric si, prin urmare, evit multiplele identitti si punctele obligate ale istoriilor locale. Fiind originar, ea este pur si, deci, necontaminat de mult prea imersa n istorie si, deci, n devenire ornamentic.

Mezaliantele stilului national: modernism, Art Deco, stil romnesc de rit spaniol

O alt cale de a depsi tavanul de sticl al monumentalittii este, pentru arhitectura neoromneasc, polenizarea ncrucisat, (mez)aliantele cu o arhitectur modern care cuta cale de acces la respectabilitate (exprimat n comenzi si vizibilitate urban). Arhitectura aceasta, ambigu stilistic dar extrem de agreabil, care a fcut la vremea ei (parte din) carierele unora precum H. Delavrancea-Gibory (vile la Balcic sau Bucuresti) si Octav Doicescu (Yacht-Club Herstru, restaurant la Grdina Botanic), a mai putut fi revizitat la o scar mult mai ampl si dup intermezzo-ul stalinist abia n anii saizeci20. Din nefericire, lucrrile postbelice ale Henriettei Delavrancea-Gibory reprezint un regres ctre verna-cular si folcloric; arhitecta pare s fi abandonat cutrile de interfat ntre traditie si modernitate. Exist, altfel, multe edificii nalte si mai degrab moderne n orasele Romniei interbelice, care valorific (adaptnd, esentializnd sau doar schitnd) figuri ale arhitecturii rurale sau trgovete. Bovindourile de block-haus-uri, pridvoarele de ultim etaj sau geamlcurile unor balcoane sau case de scar reprezint tot attea eforturi de a ntlni la jumtate de drum si, n proces, de a face vandabile att spiritul timpului ct si nostalgiile smntoriste ale unor clienti extrasi prea brusc de la atipitele lor mosii spre a fi plantati n aerul tare al noilor metropole. Ct despre arhitectura modern, atunci cnd este propulsat de stat, ea este limitat la cmine de ucenici, locuinte sociale sau cldiri secunde, precum statia de radio de la Bod. Cnd este ns comandat de persoane sau institutii private, ea se rspndeste si pe teritoriul locuirii individuale, al cluburilor de noapte si industriei. Sanatoriile balneare sunt adevrati topoi ai epocii, alturi de block-haus; nu doar ale arhitecturii acesteia, prin modernitatea deliberat care este si una fortat de program, nu doar o decizie a arhitectilor ci si a nfiripatei literaturi mo-derne din Romnia interbelic (Blecher). Arhitectura industrial promoveaz criteriul eficientei utilitariste n absenta artificiului si a decoratiei si si are si n Romnia realizri de stim, produse bunoar de Horia Creang sau P. Em. Miclescu. Din exact aceleasi ratiuni utilitariste, arhitectura industrial si cea social din ntreaga Europ scpase n bun msur de contaminarea cu retoric totalitar; va mai reveni n aceeasi postur si n lagrul socialist postbelic, cnd a face arhitectur industrial a reprezentat un refugiu pentru arhitectii care nu erau interesati n mod deosebit de realism socialist. Fireste, nici nainte si nici dup rzboi evadarea arhitecturii industriale din plasa artei oficiale nu avea cum s fie deplin. Oricum, exista deja o traditie pmntean a contaminrii: s ne amitim doar de halele Fabricii de Bere Grivita, cum sunt ele ncununate cu turle de biseric ortodox. Asa se face c regsim si n croiala halelor uzinale moderne pre si post-belice ecouri stinse, e drept ale zarvei fcute n pietele publice de edificiile puterii. O a treia tem modern, pe care arhitectura o preia, este una mai putin vizibil pe fatade, dar care este de ntlnit n calitatea serviciilor comunale: aceea a higienei. Att Marcel Janco, ct si G-M. Cantacuzino dup el vorbesc n epoc despre necesitatea higienei si a luminii, ambele cu putint de pilotat la scar societal prin intermediul arhitecturii si a urbanismului edilitar or, nu alta este si credinta modernistilor occidentali. Iat, pe scurt si inevitabil sumar, explicatia celor trei fete diferite, cu zone de contaminare reciproc n zona de contact, a arhitecturii romnesti interbelice. Arhitectii romni ai vremii, mai cu seam cei a cror carier demarase nainte de primul rzboi mondial, vor da seam n operele lor de toate cele trei ipostaze posibile. Putem numi aceast quasi-absent a unui idiom propriu cameleonism, lips de program estetic, ori eclips a spiritului critic n raport cu gusturile clientilor? Probabil c exist o doz de adevr n toate acestea21. Dac adugm acestui portret complex si cele cteva tuse care nu se las modelate (confuziile destul de frecvente care se fac ntre modernism si Art Deco, acesta din urm destul de consistent prezent n epoc; arhitectura maur/ florentin ca fenomen atipic, de succes), avem reprezentarea
Page 5 of 10

04/11/2012 06:15 AM

http://phantasma.ro/wp/?p=2998&lang=en caleidoscopic a unor orase care se strduiau, mai cu seam n vechiul regat, s prseasc starea de trg spre a si-o nsusi pe aceea de metropol (occidental). ntr-un stat care se strduia s devin unul unitar si national, asadar centralizat, probabil c nu este lipsit de interes s urmrim cum acest ntreit portret este de gsit n chiar devenirea capitalei regatului romn.

Bucurestii: o schit de peisaj urban interbelic

La vremea proiectrii Pavilionului regal romn, tricefal, de la Paris, cu care am deschis acest text, Marcu era deja un arhitect de mare prestigiu si agreat de curtea regal spre a da chip proiectului lui Carol II de a rescrie din temelii capitala Romniei. 1937 este anul n care Scoala de Rzboi va fi inaugurat cu mare pomp n prezenta regelui si a Marelui Voievod Mihai. Cldirea relua teme dragi acelui oficial stille littorio din Italia fascist, promovat deja de nume celebre acolo: Piacentini (la cldirea Senatului Universittii din Roma), sau Michelucci22. Si, ca si pietele lui Piacentini, planul de urbanism al Bucurestilor din 1935, la care lucrase floarea arhitecturii si urbanismului romnesti, preconiza rescrierea din temelii a structurii urbane a trgului medieval proli-ferat acromegalic care erau, sunt nc, Bucurestii. Interventiile majore n tesutul urban medieval, considerat haotic (din perspectiva unui regim de ordine si control societal totalitar) urmreau un proces de upgrading urbanistic: ndreptarea retelei stradale, monumentalizarea edificiilor autorittii statale asezate n piete ample, destinate paradelor de masse si aducerea la zi a serviciilor comunale. n definitiv, acest remake arhitectural al apuse(ne)i severitti imperiale putea la fel de bine par a fi conchis arhitectii vremii si Marcu n prima lor linie s ilustreze renasterea fascist ca si pe cea romneasc, de vreme ce si poporul romn se revendica dintr-un acelasi scenariu mitic originar, chiar dac localizarea lui nu era centrul ultim al fostului imperiu, ci acele ultime limes dacice. Prin urmare, de la Piata Victoriei, de la noul Palat al Ministerului Afacerilor Externe care va fi nlocuit confuz-pitorescul Palat Stirbey (o rzbunare regal pe un personaj drag Reginei Maria?) si pn la Scoala de Rzboi, un bulevard major, unul din multele preconizate, urma s strbat capitala Romniei, flancat de colonade si pilastri de felul celor (mai timpurii) de la Senatul Universittii (azi Facultatea de Drept, arh. Petre Antonescu), sau de felul celei de la Palatul Victoriei nsusi (arh. Duiliu Marcu)23. Si de ce nu? Au nu visau n acea vreme nume importante ale culturii romnesti ca bulevardele capitalei s fie monumental-marmoreene (Clinescu), sau, oricum, bordate de trotuare ascunse n penumbra colonadelor (Martha Bibescu24)? Un Bucuresti monumental, eroic se ridica n Stilul Carol II, cum se grbiser s numeasc ludtorii vremii maniera local a clasicismului epurat. Pandantul su civil era ns Bucurestiul modern; unii cercettori, legnati de visri dulci si senine, ncercnd s ndrepte trecutul spre a-l putea idealiza, l numesc de-a dreptul modernist25. Bulevarde, de felul celui numit Magheru/ Blcescu astzi, bordate de ndelungi block-haus-uri, apar n anii treizeci ca din pmnt si dau seama mai degrab despre un mod de viat al boemei aristocratiei tinere dect despre vreun proiect total, politico-estetic, de rescriere a realittii, asa cum definea undeva Boris Groys ncercarea avangardei a celei arhitecturale constructiviste n primul rnd de a inventa, construind pe ruinele celei vechi, o realitate alternativ. Cu perspectivele lor lungi date de benzile continui de ferestre, cu garsonierele lor duble, fr buctrie (blocul Scala) sau cu intrare separat pentru servitori (n blocurile fcute de Marcu nsusi), ele ar putea sugera si, asa cum am artat deja, chiar o fac o masiv apetent pentru modernitatea care era nc un fenomen marginal si n Occident. Desigur, exist exemple de arhitectur modernist si n Bucuresti, iar unele dintre vilele lui Marcel Janco sau Horia Creang sunt gritoare din aceast privint. La scara productiei arhitecturale a vremii, ele sunt cantitativ insignifiante ns; ca pozitie n oras ele sunt discrete si lipsite de influent urbanistic (n felul n care multe din capodoperele modernismului american sunt ascunse de pdurile din Pennsylvania); ca tehnic de constructie si materiale ntrebuintate vilele autohtone zise moderniste sunt de o fiint cu oricare dintre vilele mai putin progresiste dimprejurul lor; n fine, ca pozitie social a destinatarilor lor, ele sunt marginale (chiar dac este vorba despre o marginalitate opulent, la vrf, sau despre una etnic) si, deci, incapabile s induc asupra societtii vreo influent modelatoare. Este destul s ne suim pe vreun bloc mai nalt (si mai trziu), precum a fcut-o si Kir Auctorele Mircea Crtrescu n romanul su Orbitor-Aripa stng, pentru a observa c acelor aplaudate block-haus-uri bucurestene le lipsesc terasele, avnd acoperisuri camuflate n atic: mai plate, e drept, dar gospodresc fcute, ca pentru o clim deloc mediteranean. Acestor fatade, camuflnd de fapt locuinte de oras ale protipendadei (care si decoreaz spatiul cubist, ca n Patul lui Procust, dar si face conacul neoromnesc sau chiar n stil romnesc de rit spaniol26) li se poate cu greu
Page 6 of 10

04/11/2012 06:15 AM

http://phantasma.ro/wp/?p=2998&lang=en concede apartenenta la modernism. Ele sunt mai degrab semnul unei inteligente, snoabe si nc! superficiale racordri la spiritul timpului dac privim la scara ntregii societti fr asumarea tuturor consecintelor de profunzime pe care proiectul de societate mo-dern le presupunea si pe care ar fi trebuit s le exprime n acest tip de arhitectur. Urbanistic vorbind, modernismul bucu-restean este nc mai absent dect cel din arhitectur. Planul din 1935 era aproape de planurile monumentalizante (si ideologizate n sens totalitar) ale Moscovei (1935), Berlinului (1936) sau ale oraselor italiene si departe de Planul Voisin sau de Cetatea Radioas ale lui Le Corbusier. Cartierele acelei upper-middle class bucurestene, fermecate nc de aristocratie (care, n perioada interbelic, ncerca s si gseasc un rost economic si politic dup abolirea marii proprietti funciare), pendulnd ntre mosie si club, ntre terenurile de tenis si burs, ntre bnci si Capsa, sunt ntr-adevr mpnate cu vile moderne, savant camuflate n verdeat; dar sunt, totodat, deliberat decuplate de la orasul propriu-zis, desprinznd astfel portiuni disproportionat de ample din spatiul public spre folosint exclusiv. Spatiul pu-blic era n suferint lucru nc nerezolvat nici astzi si nu este de mirare c s-au fcut eforturi urbanistice si arhitecturale n perioada interbelic pentru a-i da o form asemntoare celui din orasele occidentale. Cteva piete urbane noi vor fi nfiintate prin amintitul plan din 1935; altele vor cpta contur (real sau virtual) prin concursuri pu-blice, asa cum este cazul recent (1997) repetatului concurs pentru Piata Palatului Regal din 1942-4327. Jocul cu raportul public/privat n negocierea teritoriului orasului era ns mult mai complex chiar dect cel pe care urbanismul postbelic l va propune. Bunoar, ansamblurile de block-haus-uri construite n vremea aceea puteau ncorpora curti interioare nchise complet sau doar adosate constructiei, sau se puteau constitui n fundturi unde acest teritoriu amoebic, extras din spatiul public (n felul n care un bovindou extrage o portiune din spatiul camerei centrifug, ctre n afara ei), apartinea mai degrab celor care l foloseau n comun dect orasului. Servicii comunale, functiuni urbane si arhitecturale noi marcheaz orasul patriarhal postbelic, dup cum arhitecti strini, altii dect omniprezentii francezi cu ajutorul crora orasul eclectic se va fi format n a doua jumtate a secolului anterior, vin s lucreze n Bucuresti, adeseori prin intermediul unor mari companii strine. Multumit lor, apar n Bucuresti imagini arhitecturale strine, precum acel Palat al Telefoanelor Art Deco of Gotham City, dar fr vulturii cldirii Chrysler din New York si meserii adiacente lor, precum spltorul de geamuri la altitudine jumtate alpinist, jumtate chivut prezentat ntr-un film de propagand despre Bucuresti din anul 1940. Cu exceptia teritoriilor periurbane (cartiere sau mahalale, unele cu subculturi proprii), orasul n teritoriul su istoric se densifica, se nlta, ndreptndu-se ncet, dar aparent sigur, ctre acea mass critic dincolo de care s-ar fi putut vorbi despre o metropol contemporan celor din vremea ei. Acest proces fu ntrerupt ns cu brutalitate de cutremurul din 1940, de rzboi si de bombardamentele din faza sa final (1944). Reluat, el s-a fcut n numele unei ideologii care a distrus capitala n acelasi fel n care a distrus ntreg teritoriul national.

La final

Pavilionul regal al Romniei de la Paris 1937 este asadar un pavilion tricefal: solemn spre spatiul public; domestic, pitoresc-nostalgic ctre interior; n fine, monden si modern deopotriv, national si cosmopolit. S fie el semnul unei ambiguitti deliberate a arhitectului? S fie de vin complexitatea temei de proiectare, dorind s surprind n aceast reprezentare cubist, pluri-fatetat, imaginea trii? S fie de vin imprecisa identitate a trii nsesi? Fapt este ns c pavilionul reprezint n mic, dar complete, att ezitrile, ct si reusitele pe de o parte ale arhitecturii din care provenea si pe de alt parte ale societtii (sau, mai exact spus, ale elitei acesteia) care l trimisese acolo s o reprezinte. Tema forte a pavilionului este cea identitar. O tar care se rescrisese pe sine de cteva ori n mai putin de un secol, unde care coexistau cel putin dou ipostaze societale (feudalism si capitalism, n feluritele sale ipostaze); n care societatea, n partea sa superioar mai cu seam, era divers ca structur si ca etnie; unde regele nsusi era domn strin att Ferdinand, ct si Carol II veniti n Romnia dup lungi perioade de absent sau auto-exil; unde timpul prezent, modern si cel primitiv, arhaic, coexistau att n societate, ct si n cultur: iat patria care se voia reprezentat de pavilionul su national. S nu ne mirm deci de ambiguitatea solutiilor arhitecturale co-prezente n el, ci s admirm mai degrab inteligenta arhitectului care a reusit s modeleze ntr-o singur cldire temporar cutrile imaginare ale unui ntreg neam.
Page 7 of 10

04/11/2012 06:15 AM

http://phantasma.ro/wp/?p=2998&lang=en

Note 1 Confuzia maur/neoromnesc este mai veche dect 1937: nsusi Mincu a iscat-o cu curtile sale interioare (de felul celei de la Scoala Central de Fete) bordate de stlpi trifori si cu decoratiile de ceramic verde si albastr la cornisa cldirilor celor mai reprezentative ale sale. Sunt curtea si cera-mica figuri ale arhitecturii ortodoxe sau ale vreunui alcazar spaniol? ntrebarea rmne nerspuns, dat fiind experienta n ambele domenii a lui Mincu. Ca si n cazul anumitor sisteme de boltire moldovenesti care, de asemenea, au corespondente maure mult mai timpurii, raportul surs-influent este nc ambiguu. El a fost cercetat cu acribie comparatist, dar si cu destul consternare de Gheorghe Curinschi-Vorona n ultimele sale crti Introducere n arhitectura comparat (Bucuresti: Editura Tehnic, 1991) si Arhitectur urbanism restaurare Discurs asupra istoriei, teoriei si practicii restaurrii monumentelor si stilurilor istorice (Bucuresti: Editura Tehnic, 1995). Asadar, ntrebarea cu privire la origini rmne deschis, dac nu cumva ea este, din pornire, nenecesar pus, devreme ce rspunsul la ea nici nu poate fi definitiv, nici lmuritor. 2 Asa este cazul desuetului Palat Regal, arh. N. Nenciulescu, 1932-37, cu celebra sa coloan central n axul fatadei, datorat numrului impar de coloane, care joac si astzi rolul de exemplu prost pentru studentii de la arhitectur care studiaz regulile ordinelor clasice. 3 Este sintagma prin care am descris impuritatea si contaminarea reciproc a stilurilor arhitecturii din Romnia secolului al XX-lea n Arhitectura si puterea (Bucuresti: Agerfilm, 1992); acolo am propus si o hart sinoptic a acestor polenizri ncrucisate pe palierele arhitecturii cu dou viteze: cel oficial/public si cel privat. 4 Florea Stnculescu, Stil romnesc si stil modern Arhitectura 1/1935, pp.13-14, reluat n Gh Ssrman, N. Lascu, A. Deac (editori), Gndirea estetic n arhitectura romneasc (Bucuresti: Meridiane, 1983), pp. 83-4. 5 Ibidem. 6 G. M. Cantacuzino Moder-nismul si arhitectura romneasc, Revista Fundatiilor Regale II/1935, pp.683-6, preluat n op. cit, pp.86-90. 7 Ibidem. 8 Probabil mult mai eficient (din pers-pectiv cultic), efortul de a dota cartierele locuite de populatie ortodox cu biserici de parohie ar fi costat statul romn sume echivalente. 9 Pentru mai multe detalii asupra acestui exemplu, trimit cititorul la capitolul I din cartea mea Power, Play and National Identity (Bucharest: Romanian Cultural Foundation Press, 1999), unde Mnstirea Sinaia este discutat pe larg, ntruct, ca fost resedint regal pn la terminarea Castelului Peles, a fost un fanion al preocuprilor identitare n art (pictura interioar si tabloul votiv cu Regele Carol I suspinnd dup nc nstrinata Transilvanie, odoarele bisericesti) si arhitectur (biserica nou, clopotnita care o precede, casa domneasc). 10 Biserica din Parcul Domenii face uz de o planimetrie si de o ornamentic interioar practic de nentlnit n arhitectura ortodox medieval de pe teritoriul actual al Romniei: plan centrat si decoratie n aur, mozaicat 11 Pentru o prezentare detaliat a concursului, a rezultatelor acestuia si a comentariilor juriului condus de Horia Creang, trimit la revista Arhitectura 3-4/1942 (iulie-decembrie), pp. 21-40 si la un comentariu mai aplicat al meu din Bizant dup Bizant dup Bizant (Constanta: Ex Ponto, 2000, cap.1). 12 Proiect si machet prezentate la expozitia Munca legionar n arte, vernisat pe 25 decembrie 1940. Pentru detalii, a se vedea revista Arhitectura iulie-decembrie 1940, pp. 45-8. 13 Sp. Cegneanu Tropaeum Traiani si Mausoleul Eroilor n Arhitectura 1943/44 (numr unic), pp. 52-3.
Page 8 of 10

04/11/2012 06:15 AM

http://phantasma.ro/wp/?p=2998&lang=en 14 A se vedea opiniile sale separate, ca membru al juriului la Concursul pentru Catedrala din Odessa, care pun n lumin tocmai actualitatea proiectului cstigtor al lui C.Joja, publicate n Arhitectura 3-4/1942, pp. 33-8. 15 Unii au confundat mausoleul cu o biseric oarecare. Altii au copiat ultimele aiureli moderniste sau au confundat mausoleul cu un sarcofag roman. Cegneanu, n op. cit, p. 53. 16 Ibidem. 17 Ibidem, sublinierea mea A.I. 18 S nu ne mire asadar revenirea multora dintre aceste teme latinizante la doar douzeci treizeci de ani dup acest moment interbelic, cnd Tropaeum Traiani chiar va fi restaurat (iar obiectiile lui Cegneanu pot fi aduse ntreit acestei restaurri care adaug acolo unde nu lipseste si presupune n spiri-tul epocii prezente acolo unde epoca origi-nar tace); cnd forurile post-imperiale ale interbelicului Piecentini vor deveni pe romneste centre civice n fiecare dintre noile municipii (trguri-resedinte de judet care se vor metropol); cnd, n fine, numele antice se vor aduga celor prezente (Napoca, si Drobeta) la cte vreo aniversare mai mult sau mai putin istoric. Este adevrat c fazei romane a propagandei national-comuniste i va urma curnd una daco-tracic, nc mai lugubr, dar, din fericire, lipsit de consecinte arhitectural-urbanistice echivalente. 19 Publicat integral n volumul Biserici nou (1942) si, fragmentar, n revista Arhitectura 3-4/1942, pp.9-15. 20 Atunci, pentru o clip, a prut c vernacularul, spiritul bizantin si modernitatea pot gsi cumva o cale simbiotic, exprimat de edificiile Politehnicii Bucuresti (sef proiect arh. Octav Doicescu). Curnd ns, acest modernism autohtonizant (numit cnd functionalism liric, cnd arhitectur cu specific national) a ajuns la retete monumentale rudimentare si, sub presiunea direct sau indirect a ideologiei national-comuniste, la redundant decorativ prin lucrrile teore-tice trzii ale lui Constantin Joja si prin judetenele de partid&casele de cultur ale sindicatelor proiectate de arh. Nicolae (Gipsy) Porumbescu si emulii si n anii saptezeci si optzeci (cu un apogeu aberant la Satu Mare). 21 Absenta spiritului critic, rezistent, deschiztor de drumuri cu un cuvnt: avangardist este mai degrab norma acestor meleaguri, care si-au exportat avangardistii si modernii sau i-au marginalizat. Eforturile de a-i re-apropria pe Tzara, Janco, pe Brncusi si Ionesco, pe Cioran si Eliade nu pot camufla faptul c, pentru a-si mplini destinul artistic sau literar, ei au trebuit s prseasc ambiguul, moalele pentru c nici mcar conservator nu era cu sistem trm natal si s se mplineasc n vest. Iar repudierea unora dintre ei n vremea succesivelor regimuri totalitare, indiferent de prezumtiva orientare ideologic a acestora din urm, ne spune mult despre rezistenta la schimbare si despre incapacitatea de a formula si aplica consistent un manifest artistic, fie acesta de avangard sau de ariergard. Nici perioada interbelic nu face exceptie din acest punct de vedere. Zonele de gri, de contaminare stilistic reciproc, de importuri necritice, de colaje dintre cele mai aiuritoare ne vorbesc despre inconsistent si despre incoerent, despre lips de convingere. Putem face expozitii care s celebreze faptul c am fost si noi n Arcadia arhitectii au fcut, aproape exclusiv, n perioada 1989-2000 asemenea expozitii retrospective, centrate pe avangarda si pe mo-dernismul romnesc, bucurestean n spet. Ele ns reprezint o manipulare. Acest si noi am fost cndva moderni ar trebui rescris degrab astfel: Am avut si moderni printre noi, dar am avut grij s i reducem degrab la tcere. 22 Pentru mai multe detalii asupra subiectului, trimit cititorul romn la cel putin dou crti care l trateaz cu acribie: Kenneth Frampton, Modern Architecture A Critical History (London: Thames and Hudson, editia a treia retiprit, 1995) si Sorin Vasilescu, Arhitectura totalitar (Bucuresti: IAIM, 1995). L-am atins si eu, n conjunctie cu tema stilurilor arhitecturale oficiale interbelice, n Cellalt modernism (Bucuresti: IAIM, 1995). 23 Putini mai stiu astzi c Palatul Victoria nu era destinat, asa cum ar putea s par acum, s fie personajul arhitectural principal al pietei. Versiunile succesive de proiectare prin care a trecut locul nentrerupt din 1935 pn ctre 1960, sub supravegherea aceluiasi Duiliu Marcu, devenit ntre timp din arhitect de curte academician si presedinte al stalinistei Uniuni a Arhitectilor din RPR preconizau ca, dimpotriv, cldirea respectivului palat si cea pandant de peste piat, care va fi camuflat (sau, ulterior, nlocuit) pe cea a Muzeului Antipa s fie cldiri de front pentru piesa de rezistent a pietei: absida ampl a Ministerului Aerului, care va fi surpasat Calea Victoriei si Calea Buzesti, oprind perspectiva ndelung dinspre Arcul de Triumf/Soseaua Kiseleff principala arter de acces n oras, respectiv pe aceea
Page 9 of 10

04/11/2012 06:15 AM

http://phantasma.ro/wp/?p=2998&lang=en dinspre Monumentul Eroilor Aerului/Bulevardul Aviatorilor. Aceast structur a pietei, creia n versiunile postbelice i va fi adugat o dominant de nltime, un bloc-turn pe latura de sud-est a pietei, urma s fie respectat de proiectul din anii optzeci, care ns a desfigurat arhitectural ansamblul urbanistic. Istoria locului continu si dup 1989, cu un concurs lipsit de urmri organizat de Uniunea Arhitectilor n 1992, cu un proiect important al arh. Dorin Stefan de completare a blocului-ecran din piat, cu transformarea acestuia n business-center si, n fine, cu prevederea PUG din 2000 ca, totusi, artera ctre Academia de Rzboi, care ar urma s rad Calea Buzesti spre a completa Inelul 1, s fie totusi tiat 24 Sugestiuni pentru nfrumusetarea orasului, text inedit n Secolul 20 4-6/1977 Bucurestiul, pp.179-194. 25 Luminita Machedon si Ernie Scoffam, Romanian Modernism (Cambridge, MA: MIT Press, 1999), dar si, sau mai ales, expozitia si catalogul Bucuresti, Anii 1920-1940: ntre avangard si modernism (Bucuresti: Simetria, 1995), sau retrospectivele Horia Creang si Marcel Janco (cu propriul su catalog, editat de Simetria). 26 Cum era numit n epoc nu fr subtiri aluzii la etnia unora dintre comanditarii si eclectismul goticoid-romanizant, deopotriv maur si florentin, care face astzi deliciul unora dintre vilele somptuoase, dar indatabile stilistic, din Parcul Bonaparte, Cotroceni sau din Domenii. 27 A se vedea pentru detalii revista Arhitectura 1943-1944 (numr unic), pp.17-30. Intereseaz mai multe lucruri la acest concurs fr consecinte, cstigat de arh. Al. Zamfiropol. Iat, de pild, continuarea nostalgiei reziduale a Romei dmbovitene, att de prezente n deceniul ante-rior si revizitat de propaganda de rzboi, n felul n care motto-urile proiectelor de concurs sunt formulate: Bona Fidae, SPQR, Regi et Urbi, De la mpratul Traian la regele Carol I, Roma II, Lituus in Terra, Ad Rectangulum, Commodulatio, Jus etc. Sau iat prezenta fostului arhitect oficial al regelui Carol II, Duiliu Marcu, abia pe locul III, ceea ce poate sugera o oarecare cdere n dizgratie a sa n noul regim si, implicit, a manierei sale de a face arhitectur si urbanism monumentale. n fine, iat cum urbanismul era nc privit ca un prilej de a injecta solemnitate de templu antic (cum suna motto-ul proiectului nr. 7) si perspective privilegiate ctre monumente mai degrab dect de a rezolva probleme edi-litare, de circulatie si de servicii comunale ale centrului n raport cu ntregul urbei. Pentru o prezentare comparat a atitudinii asupra aceluiasi sit n dou concursuri sucesive desprtite de 55 de ani, trimit cititorul interesat la revista Arhitectura 3-4/1997, unde ambele concursuri (pare-se, la fel de inutile amndou) sunt prezentate si comentate.

Page 10 of 10

04/11/2012 06:15 AM

S-ar putea să vă placă și