Mahalalele celebre ale Bucurestiului de altadata: cele mai scumpe bijuterii, jafuri cutremuratoare si boieri notorii

Cristina Raduta,

Spre deosebire de zilele noastre, cand exista o delimitare clara a Capitalei cu ajutorul sectoarelor, Bucurestiul zilelor trecute era impartit in mahalale. Fiecare mahala a orasului era cunoscuta dupa cei mai importanti locuitori, dar si in functie de constructii si activitati. Adevarul.ro va propune sa aflati pentru ce era cunoscuta fiecare mahala a Bucurestiului in vremurile trecute si sa faceti cunostinta cu cei mai mari boieri ai acelor timpuri. Mahalaua Aga Nita si care cu peste In povestea vechiului Bucuresti, cel din anul 1645, existenta unui om a reusit sa impuna numele unei mahalale celebre din oras: Aga Nita. In urma cu aproximativ 400 de ani, barbatul a zidit biserica Sfanta Vineri care, cel mai probabil, dupa anul 1749 a redenumit zona mahalalei existente.

Prin mahalaua Aga Nita trecea in secolul al XVI-lea unul dintre cele mai importante drumuri care ducea catre Serbia. Pe langa importantul drum care strabatea mahalaua, acolo se afla si un centru comercial, de unde oamenii isi puteau cumpara produse alimentare. Mai exact, care pline cu peste poposeau in fiecare zi in mijlocul mahalalei, venite din apropierea Bucurestiului. Mahalaua Antim, detinuta in mare parte de Mitropolie si de Manastirea Mihai-Voda Inainte ca biserica Tuturor Sfintilor sa fie zidita de catre Mitropolitul Antim, din secolul al XVII-lea, mahalaua purta numele de Popei lui Ivascu, intinzandu-se, la sud, pana spre Podul Calicilor. In vremea aceea, boierii cei mai instariti detineau ,,locuri intinse" in mahalaua lui Ivascu, iar unul dintre boierii celebri ai vremi avea si o biserica de lemn in mahala. O parte dintre boieri au contribuit la inmultirea locuitorilor mahalalei, vanzand din curtilor lor negustorilor, iar Mitropolia si Manastirea Mihai-Voda se numarau printre proprietarii cei mai importanti ai mahalalei. Mahalaua Arhimandritului, casa pentru fiica lui Radu Voda-Serban In jurul anul 1615, mahalaua purta numele de Manastirea Tarnovului, acolo unde a avut casa, dupa 1630, fiica lui Radu Voda-Serban, cea care a fost casatorita cu Constantin Postelnicu Cantacuzino. I se mai spunea si Mahalaua Sfintilor Apostoli, facand referire la hramul bisericii care se gasea aici. Aceasta zona era una dintre mahalale care, impreuna cu Izvor, se inunda ori de cate ori nivelul Dambovitei crestea, iar apa cuprindea malul drept al mahalalei. Mahalaua Batiste, boieri si rugaciuni la muntele Athos Numele mahalalei vine de la cea mai importanta biserica din zona, care a fost numita dupa un boier celebru al vremurilor, Constantin Baptista. In anul 1622, Radu Voda-Mihnea ii incredinteaza boierului mosia Frasinetului din Ilfov, incluzand in dar si satul domnesc Frasinet. Constantin Baptista si Radu Voda-Mihnea erau prieteni buni, petrecandu-si copilaria si tineretea impreuna, la o manastire de pe muntele Athos, acolo unde Radu Voda fusese trimis de catre mama lui pentru a ispasi, prin rugaciune, pacatele tatalui sau. Calugarii l-au trimis pe Voda-Mihnea la Viena si la Prahova pentru studii, unde, cel mai probabil, a facut cunostinta cu Baptista, potrivit scrierilor lui G. I. Ionnescu-Gion. Constantin Baptista si-a pus amprenta asupra mahalalei prin casele domnesti pe care le-a ridicat. Mahalaua Botenului si furtul care a cutremurat orasul Inca din timpul lui Matei Basarab, in documentele existente in arhive, era consemnata Mahalaua Botenului, numita dupa familia ce acelasi nume, unde in anul 1687 exista livada Vacarestilor. Printre povestile mahalalei se numara una cu totul speciala pentru acele vremuri, pentru ca in anul 1741, popa Herea, locuitor al mahalalei, a facut sa se cutremure lumea religioasa a Bucurestiului printr-o fapta greu de inchipui in acea vreme. Preotul a spart biserica Bradu-Botenul si a furat potirul din interiorul lacasului de cult. Acesta a aruncat obiectul furat, de teama sa nu fie prins, dar in cele din urma a fost gasit. Ani de-a randul s-a vorbit despre nelegiuirea pe care a facut-o preotul. Mahalaua Brezoianu a fost mahalaua lui Popa Stoica Pana in anul 1701, Mahalaua Brezoianu se numea, de fapt, mahalaua lui Popa Stoica, dupa biserica la care

slujea preotul numit asa. Intamplarea a facut ca Patrascu Brezoianu sa primeasca ,,loc de casa" in apropierea Teatrului National. Asa a ajuns mahalaua lui Popa Stoica, dupa anul 1741, doar o amintire pentru locuitorii Capitalei, fiind apoi adanc inradacinat in memoria oamenilor numele de Mahalaua Brezoianu. Mahalaua Caramidarilor avea o gradina cunoscuta Mahalaua este pomenita din jurul anului 1793, cand bucurestenii isi procurau caramida pentru constructia caselor, avand o gradina care ii impresiona pe locuitorii orasului. Gradina ii apartinea lui Nicolae Vistierul Brancoveanu, fiind cumparata de la Scarlat Vornicul Grecenu. Mahalaua Coltei, din vremea lui Duca-Voda Mahalaua poarta aceste nume din secolul al XVII-lea, din vremea lui Duca-Voda (1674-1679). Aici se gasea Ulita Mare, unul dintre cele mai fierbinti puncte comerciale ale orasului, tot de aici pornind drumul cel vechi care ducea spre Targoviste. Mahalaua Dudescului si femeile cu cele mai frumoase bijuterii La sfarsitul secolului al XVII-lea, Brancoveanu a dat din locul domnesc pe care il avea si mai multi boieri si-au ridicat case acolo. Printre boierii care si-au construit locuinte se numarau si cei din familia Dudescu, care aveau printre cele mai frumoase case si curti din intregul oras. Femeile din familia Dudescu purtau cele mai frumoase bijuterii, fiind considerate printre cele mai bogate doamne ale Capitalei. Pe langa opulenta bijuteriilor, poarta de la casa Dudestilor era monumentala, iar resedinta familiei era ,,completata" de un balcon impresionant. Mahalaua Balacenului, cea mai veche din Bucuresti In secolul al XVII-lea, zona purta numele de Mahalaua Bisericii de Juramant, iar in secolul al XVIII-lea, Mahalaua Sfantului Dumitru. A fost consemnata in carti ca fiind una dintre cele mai vechi mahalale ale Bucurestiului. Din poeziile vremii, reiese ca cel care a ,,descalicat" in Bucuresti se sfatuia cu un anume Balacen privind problemele zonei, discuntand si despre biserica Balaci despre care se spune ca era construita cu o suta de ani inainte ca Bucurestiul sa ia fiinta. Constantin Balaceanu este primul din neamul lui si a fost capitan al ostilor lui Mircea-Voda in anul 1387. Numele mahalalei dispare usor, sub puterea lui Brancoveanu, dusmanul familiei Balaceanu, iar casele detinute de Balaceni sunt daramate. In anul 1718 a venit un alt dezastru peste mahala, atunci cand ciuma a lovit din plin, facand numeroase victime in mahala.