Buclă în timp prin Constanța

În 1924, Th. Ionescu şi I.N. Duployen editează un ghid ilustrat al Constanţei

şi Techirghiolului o utila călăuză estivală destinată vizitatorilor.

La pagina 19, autorii invită cititorii la “O plimbare prin oraş”.

Textul prezintă un traseu imaginar care, porneşte de la vechea gară,

străbate principalele străzi, bulevarde, pieţe menţionând şi cele mai
importante clădiri, instituţii şi monumente.

Vă propun o plimbare prin Constanta anilor 1924 pe strazile cu vechile lor

denumiri, să ne bucuram de clădirile timpului, sa le identificam pe cele
ramase în picioare şi să intrăm în istoria şi parfumul vremurilor trecute.

1
"Coborȃnd de pe peronul gărei"
Vechea gară din Constanţa se afla pe locul unde astăzi este noua
clădire a Tribunalului Constanţa.
Gara veche a fost construită în 1860 de compania engleză Danube Railway,
odată cu linia de cale ferată Cernavodă port - Constanţa port, prima linie de
cale ferată din Imperiul Otoman.
Cladirea a fost demolată în anul 1960, când a fost construită actuala gară.
Sursa: articol 150 de ani de la inaugurarea căii ferate Constanţa –
Cernavodă autor Dr. Constantin Cheramidoglu.

2
Gara Veche era amplasată pe str Traian colţ cu strada Răscoala din
1907, care prin anii '50 ajungea până în strada Traian, chiar în faţa clădirii
actualei Judecatorii fost Tribunal.

“Strada Traian fotografiată din faţa gării vechi, spre Piaţa Ovidiu”

In anii 1924, centrul orasului Constanţa era considerat în Piaţa

Ovidiu.

3
 "La dreapta mergȃnd spre centru, pe strada Traian, avem
următoarele edificii publice: Tribunalul, Curtea de Apel și
Prefectura Județului, trei clădiri impozante avȃnd ȋn fața Curței
de Apel o frumoasă grădină."

Ansamblul de trei clădiri monumentale: Tribunalul, Curtea de Apel şi

Prefectura Judeţului a fost ridicat la începutul secolului al XX-lea, la
construirea lor contribuind arhitecţii Alexandru Săvulescu şi Daniel Renard.
Clădirea dinspre Piaţa Ovidiu era sediul Prefecturii. Azi este Casa
Armatei.
Cea din faţa gării era tribunalul, destinaţie care se păstrează şi
astăzi.
Clădirea din mijloc a fost o vreme reşedinţă Regală dar, în 1924
destinaţia ei era “Curtea de Apel”. Astăzi funcţionează ca anexă a
Tribunalului.

4
 "In fața acestor clădiri este un squar mic, ȋn mijlocul
căruia era ȋnainte de război o statuie, reprezentȃnd Dorobanțul
romȃn, care la 1877 a cȃștigat independența și a readus la
sȃnul patriei provincia Dobrogeană, iar la 1913 a ȋntregit-o."
Fotografia a fost realizată în timpul Primului Război Mondial.

În prezent în micul squar a rămas un soclu abandonat pe care se afla

bustul primarului I.N. Roman, mutat în fața bibliotecii județene.

5
Trei fotografii cu „Avântul ţării” Autorul monumentului este arhitectul Kristo
(Cristea) Sotiri (Sotiriu) activ la Constanţa în perioada 1910-1912.

Ansamblul monumental intitulat „Avântul ţării” includea şi

reprezentarea Dorobanţului român. El era amplasat în faţa Palatului Regal şi
a fost inaugurat în aprilie 1916.
Peste câteva luni, în octombrie 1916, odată cu ocuparea Constanţei de către
trupele germano–bulgaro-turce, acesta a fost distrus de către militarii
bulgari.

6
 "Mai jos, tot pe partea dreaptă, o clădire mare, ȋn stil
romȃnesc; este liceul Mircea Cel Bătrȃn"
Actualul Colegiu National Mihai Eminescu
Clădirea în care se află astăzi Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, a fost
construită în anul 1908, după planurile arhitectului Gheorghe Mandrea.

Iniţial, aici a funcţionat liceul de băieţi „Mircea cel Bătrân”, până în

1931 când, a fost mutat în sediul de pe str. Ştefan cel Mare.

În acelaşi an, Primăria Constanţa a atribuit clădirea, liceului de fete

„Domniţa Ileana”, nume, care în 1948 este schimbat în „Ana Ipătescu”,
menţinut până în 1958.

Timp de trei ani a funcţionat ca Liceul nr. 2 din Constanţa, după care,
în 1961, un grup de cadre didactice, solicită atribuirea numelui marelui poet
Mihai Eminescu.

7
 "La dreapta liceului, ȋncepȃnd din stra.Tomis, pornește str.
Rosetti unde este Templul isralelit de rit oriental, o frumoasă
clădire, impunătoare și bine ȋntreținută."

În anul 1910 pe str. C. A. Rosetti, pe fundaţiile unei sinagogi mai vechi,

comunitatea iudaică de cult aşkenaz (de tip german) ridică o nouă sinagogă.
Construcţia, proiectată de arhitectul Anghel Păunescu, a fost terminată în
1911.

Astăzi din păcate clădirea este o ruină.

8
9
"Intrand ȋn Piața Independenței ȋn mijlocul careia se află statuia
lui Ovidiu"
Statuia lui Ovidiu realizată în 1887 de sculptorul Italian Ettore Ferrari, a fost
mutată  din amplasamentul inițial, după reamenajarea pieţei  în fața "noului
Palat Administrativ" actualmente "Muzeul de istorie naţională şi
arheologie Constanța" și a fost orientată cu faţa către mare.

In anii ’20 în jurul statuii a fost construită  o împrejmuire bogat

ornamentată realizată de arhitectul N. Bilargiu

10
 "In mijlocul pieței se ridică falnic Palatul Comunal, o
monumentală clădire modernă."

Astazi Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța,

a fost "Palat Comunal" si până în 1977 sediul primăriei Constanţa.

Construcţia a început în anul 1911 după planurile arhitectului Victor

Ştephănescu dar, din cauza războiului, a fost finalizată abia în 1921.

11
 "Pe trotuarul din stȃnga pieței, sunt restaurantele Elita,
Bursa și Bristol iar ȋn colțul străzei D. A. Sturza se detașează
Palatul Băncei Marmorosch Blank (fost Mercur)"

O parte din aceste case au fost demolate în 1985, lăsând un loc

gol, pe care s-a înălţat mai tarziu o structură din beton şi sticlă,
nefinalizată până în prezent.

Clădirile din această parte a pieţei Ovidiu, construite în perioada 1894

– 1914 de Hagi Zecio Lulov, Benlian Takvor, Nazaret Torosian, Alexandru
Logaridis şi Constantin Nichifor, au fost proiectate aproape
toate, de arhitectul austriac Adolf Linz.

La parterul acestor clădiri, în 1924 se aflau restaurantele Elita, Bursa şi

Bristol, despre care vorbeşte autorul, iar în perioada comunistă a funcţionat
Braseria Victoria.

12
 "ȋn colțul străzei D. A. Sturza se detașează Palatul Băncei
Marmorosch Blank (fost Mercur)"
Palatul Bancii Marmorosch Blanc fostul, Hotel Mercur unde este astăzi
sediul Băncii Naţionale a României, complet renovat, singura clădire
din cele amintite în text, rămasă în picioare .

Clădirea a fost ridicată pe locul fostului hotel "Gambetta", construit la

sfârşitul secolului al XIX lea şi demolat  în perioada 1911-1912.

Autorizaţia de construcţie a fost emisă la 12 iunie 1913, pe numele

Ştefan Hagi Tudorache, reprezentant al "Societăţii Cooperative Mercur",
planul clădirii fiind semnat de arhitectul Nicolae Michaescu. Edificiul a fost
conceput ca un hotel luxos, prevăzut cu 2 ascensoare, iluminat electric, băi
la fiecare etaj şi un restaurant renumit.

După război, până în 1927 clădirea a adăpostit birourile societăţii

"Mercur". Din 1927 a fost cumpărată de Banca Marmorosch Blank & Co., ca
apoi sa fie închiriată Bursei de Comerţ Constanţa şi ulterior Băncii
Industriilor şi Meseriilor Dobrogene.

13
"In palatul Băncei Marmorosch Blank din piața Idependenței
cu intrarea prin Marc Aureliu, este Bursa de mărfuri și cereale
cu aranjamentul interior instituțiilor din marile centre apusene."

14
15
"Din piață spre port, duc patru străzi, din dreapta spre stȃnga
peței și anume: str. Ovidiu, str. Lascăr Catargiu, str. Gr
Cantacuzino si Strada D. A. Sturza fostă Romană"

Strada Ovidiu începe din spatele clădirii cunoscută sub denumirea

“Casa cu Lei” şi se termină în dreptul statuii lui Anghel Saligny,
astazi poarta acelaşi nume.
Strada Lascar Catargiu se numeşte astăzi strada Nicolae Titulescu
Strada Gr. Cantacuzino astazi Arhiepiscopiei
Strada D.A.Sturza, fosta Romană, astăzi strada Revolutiei din 22
Decembrie 1989.

16
"Pe Lascăr Catargiu la No.7 se află Varieteul Britania sub
direcțiunea d-lui Mișu Georgescu"

Astăzi clădirea este părăsită şi se află într-o stare avansată de

degradare.

17
"Cabaretul Britania" a funcţionat într-o clădire construită în anul 1909 pe
strada Lascăr Catargiu, astăzi strada Nicolae Titulescu, ridicată pe locul
ocupat, o lungă perioadă, de hotelul Panaiotti.
În faza iniţială, clădirea prezenta elemente eclectice şi detalii art
nouveau. Dacă la început a fost hotel, restaurant şi cabaret, ulterior a
găzduit baroul de avocaţi, şi alte instituţii sau întreprinderi.
Transformările şi degradările majore s-au datorat funcţiiunilor deţinute
succesiv. Ultimile intervenţii din 1974, 1977, au fost făcute pentru a găzdui
birourile întreprinderii Minieră. "Doina Pauleanu – Constanţa 1878-1928
Spectacolul modernităţii târzii” vol II.

"Palatul Băncei Comerciale"

Astazi emblematica "Casa cu Lei"

18
 În 1897, pe str. Diana nr.1, colţ cu străzile N.Titulescu şi Ovidiu,
Dicran Emirzian, un membru important al comunităţii Armene, construieşte
unul dintre "palatele" Constanţei.
Pe baza unor argumente stilistice şi arhivistice, se consideră că
planurile construcţiei în stil eclectic, cu elemente arhitectonice din renaştere
şi baroc veneţian aparţin arhitectului Ion D. Berindei. Numele "Casa cu Lei"
provine de la cele patru coloane care împodobesc faţada orientată spre
Piaţa Ovidiu pe ale căror capiteluri tronează câte un leu.

Clădirea are o istorie bogată. Se spune că, în 1907, cel mai mare
colecţionar de artă din România, Krikor Zambaccian, pe când avea 18 ani şi
se afla la Constanţa, a fost impresionat de colecţia prezentă în "Casă cu lei"
a lui Lazăr Munteanu, pe atunci preşedintele Tribunalului din Constanţa.
In timpul ăzboiului între 1916-1918 clădirea a fost rechiziţionată de armata
germană.
In 1921 a fost sediu de bancă, fapt menţionat şi în "Ghidul din 1924".
Bebi Emirzian fiul lui Dicran a locuit în clădire pînă în 1941.
Intre 1942-1945 a aparţinut Elizei Emirzian, apoi clădirea a fost
închiriată.
În 1950 clădirea a fost naţionalizată iar în 1978 a fost restaurată,
redându-i-se frumuseţea de altădată si devenid un elegant restaurant.
În prezent, unul dintre simbolurile părăsite ale Constanţei este
proprietate privată şi se află într-o stare avansată de degradare.

19
 "Hotel Regina"
Astăzi "Hotel Intim" a fost proiectat şi construit în anul 1906 de
arhitectul Daniel Renard, pe locul fostului "Hôtel d’Angleterre" unde, în iunie
1882 a poposit Mihai Eminescu timp de 10 zile. El a fost proprietatea fratilor
Târpa.
Aspectul elegant şi frumoasa grădina de vară, au atras banchete
regale, evenimente culturale şi întâlniri ale politicienilor.
In ziarul "Dobrogea Jună" apare mentiunea că, în 1944, hotelul
aparţinea încă lui Toma I. Târpa, care l-a închiriat mai târziu lui C. Niculescu.
În perioada comunistă, Hotelul Regina a fost numit "Intim", aşa cum
este cunoscut şi astăzi.
În 1970 hotelul a fost restaurat redevenind o frumoasă şi impozantă
clădire şi a intrat în circuitul turistic.
După 1990, clădirea revendicată de moştenitorii care au câștigat
procesul a fost vândută.
Hotelul Intim se află într-o stare avansată de degradare are
nevoie urgentă de reparatii şi nu este inclus în circuitul turistic.

20
"Casa Prezente"
Casa Marcu Prezenti/Prezente clădirea există şi astăzi vizavi de
Biserica Catolică este locuita si necesita renovare.
Casa Marcu Prezenti/Prezente a fost construită în 1915 după planurile
arhitectului N.G. Parlos. Sursă : "Doina Păuleanu Constanţa 1878-1928… vol
II pag 235"

21
 "Biserica Catolică"

Cladirea nu mai exista.

În 1924, perioadă la care se referă ghidul, pe locul în care se află

astăzi Biserica Romano-Catolică Sf.Anton de Padova , se afla
vechea biserică ridicată în 1885-1886, prin strădaniile consulului austro-
ungar la Constanţa, Anton Lucien.
Actuala Biserică Romano-Catolică cu hramul Sf.Anton de Padova a
fost zidită în 1938 pe locul Parohiei catolice înfiinţată în 1861.
Sursa: Arhiva Bisericii Sf.Anton de Padova.

22
Imagine aeriană (Sursa Radu Cornescu) din care se pot observa:
1.Hotelul Regina (Hotel Intim),
2.Biserica Romano-Catolică Sf.Anton de Padova ,
3.Casa Prezanti,
4.Palatul Băncii Agricole (Casa Ecsarhu) văzut din spate, clădire demolată.

23
"Casa Embiricos, construcție nouă ȋn stil renaissance, datorită arhitectului A. Davidescu din București"

În prezent, se află într-o stare avansată de degradare. Primăria

Municipiului Constanța care este proprietarul clădirii.

Piatra fundamentală a Palatului Navigaţíeí - o clădire monumentală cu şase

nivele construită de casa Embricos - prima care organizează curse

transatlantice Constanţa - New York, a fost aşezată în anul 1922. În

perioada interbelică imobilul găzduia spaţii de birouri, principala companie ce

avea sediul aici fiind "Compania Maritimă Luchis". Prin anii ‘940, clădirea a

aparţinut societăţii Creditul Financiar Urban Iaşi.

În 1944 clădirea a fost utilizată de autoritățile sovietice iar în 1950 a devenit

pentru o scurtă perioada sediul Comandamentului de Marina Militară. Ulterior

a avut mai multe destinații cu funcție publică și locativă.

24
Palatul Băncei Generale a Tarei Româneşti

"Palatul Bancei Generale a Tărei Romȃnești"

Cladirea exista si este intr-o avansata stare de degradare.

"La 28 iunie 1895, cu aprobarea lui Linz, arhitectul sef al orasului Constanta
și aprobarea primarului Koiciu, Alexandru Cosma (primul proprietar) își face
pe străzile Elena și Roșiori (actual Cantacuzino) o casă cu latrină în curte,
după uzanțele vremii"- "Doina Pauleanu Constanța 1878-1928 vol II pag.
228-229."

25
Clădirea a devenit mai târziu sediu de banca, și apare în Albumul Constanței
din 1911.

În 1924- este tot sediu de banca, fiind menționată în Ghidul Constanței.

26
 "La ȋntretăierea cu strada Băiei se ridică moscheia Regele
Carol și mai jos pe dreapta, o clădire masivă. Palatul Băncei
Agricole, iar ȋntre străzile Roșiori și Bulevard, Catedrala
Episcopală, ȋnconjurată de o grădină frumoasă. Biserica
Bulgară este ridicată ȋn acelaș cartier pe str. Maior Sonțu."

Strada Baiei, astazi strada Crangului.

27
Strada Rosiori, astazi strada Profesor Dr. Ion Cantacuzino.

Bulevardul, astazi Bulevardul Regina Elisabeta.

Strada Maior Sontu, astazi are aceeasi denumire strada Maior

Gheorghe Sontu.

"Moscheia Regele Carol"

Cladirea exista si astazi

Cea mai mare moschee din Dobrogea a fost construită de Statul Român la
dorinta expresă a regelui Carol I.
Inițial s-a numit Moscheea Carol I, ulterior a fost redenumită Moscheea
Mahmud al II-lea.
Totuși, în prezent, credincioșii musulmani o numesc "Kral camisi" sau
"Geamia Regelui".
Construcţia a început în 1910, pe terenul pe care a existat în trecut o altă
geamie - Mahmudia. Inaugurarea a avut loc la 31 mai 1913 în prezența
suveranilor României, regele Carol I, regina Elisabeta, şi a oficialităţilor.
Îmbinând elemente stilistice egiptene şi bizantine cu altele
româneşti, arhitectul Victor Ştefănescu, autorul proiectului a înfăptuit un

28
edificiu unic în Dobrogea din punct de vedere arhitectural. Moscheea a intrat
în manualele de specialitate datorită marelui inginer şi inventator Gogu
Constantinescu.
Construcția este din piatră și cărămidă, exceptând cupola și minaretul care
sunt din beton armat.

"și mai jos pe dreapta, o clădire masivă. Palatul Băncei

Agricole"

In prezent cladirea nu mai exista

29
Pe actuala stradă Arhiepiscopiei, în anul 1912 după planurile arhitectului
Victor Stephanescu, Alexandru Ecsarhu ridică un bloc cu 2 etaje. Imobilul
avea să devină unul dintre cele mai frumoase din zonă.
În perioada interbelică clădirea a devenit “Palatul băncii Agricole”
În tmpul Celui de al doilea Război Mondial în clădire s-a instalat sediul
inspectoratului de poliție și siguranță.
În primii ani de comunism se ia decizia modificării fațadelor, deși erau
necesare în primul rând lucrări de consolidare.
Au fost demolate toate elementele decorative rezultând o fațadă nouă şi un
aspect general lipsit de personalitate. Imobilul primește destinația de Muzeu
de Artă. Lipsa consolidarilor a dus la o degradare accentuată a clădirii care
sfârşeşte prin a fi demolată.

"intrestrăzile Roșiori și Bulevard, Catedrala Episcopală,

ȋnconjurată de o grădină frumoasă"
Actuala Arhiepiscopie Constanta

30
La cinci ani după Războiul de Independență, pe 4 septembrie 1883, Regele
Carol I și Regina Elisabeta au pus piatra de temelie a primei biserici ortodoxe
românești din Constanța, construită după planurile arhitecților Alexandru
Orăscu și Carol Beniș. Pictura inițială a fost realizată de George Demetrescu
Mirea iar mobilierul a fost proiectat de arhitectul Ion Mincu. Catedrala a fost
sfințită pe 22 mai 1895. În anul 1923, odată cu reînființarea Episcopiei
Constanța, biserica devine catedrală episcopală. Bombardamentul sovietic
din anul 1941 a distrus o parte a lăcasului. Reconstrucția și restaurarea ei au
durat zece ani, biserica fiind resfințită în ziua de 14 ianuarie 1951.

In 1924 la data tiparirii Ghidului cladirea Palatului Episcopal inca nu exista

Catedrala fiind ” inconjurată de o gradină frumoasă” .
Astăzi, Catedrala Arhiepiscopală, are și regim de mănăstire.

31
"Biserica Bulgară este ridicată ȋn acelaș cartier pe str. Maior
Sonțu"
In prezent Biserica Sfantul Nicolae pe strada Maior Gheorghe Sontu.

Spre finalul secolului XIX, în “Mahalaua bulgară”, care se afla în zona dintre
Geamia Mahmudie, Hotelul Carol și Catedrala “Sf. Apostoli Petru și Pavel”,
trăiau între 800 și 1000 de bulgari.
Președintele comunității Ivanciu Hagi Stoian, a primit permisiunea de la
Episcopia Dunării de Jos pentru a construi o biserică în 1898.
Cu eforturi financiare, comunitatea bulgara a cumparat terenul necesar si
dupa ce primăria a aprobat la 8 octombrie 1898 au inceputlucrarile de
construcţie a unui lăcaş de cult, unei școli și unei case parohiale. Lucrarile de
construcţie au durat aproape un deceniu.
Sfinţirea bisericii a avut loc abia în anul 1907.
După 1940, biserica bulgară cu hramul Sf.Nicolae a fost preluată de
Episcopia Tomisului și trecută cultului ortodox român.
Cunoscutul pictor de biserici Ion Musceleanu a fost angajat de primărie
pentru refacerea picturii și rescrierea inscripțiilor bulgărești, în limba
română.
Biserica, cunoscuta astazi cu denumirea „Sf. Nicolae Vechi” a funcționat
drept catedrală a orașului între anii 1941-1946 după ce Catedrala Sfinţii
Apostoli Petru și Pavel a fost bombardată.
Începând cu anul 1961, după demolarea Bisericii Evanghelice, comunitatea
evanghelică luterană și-a ţinut slujbele în acest lăcaş, timp de peste zece
ani. Între anii 1975-1987 s-a slujit numai de hramul bisericii, adica pe 6
decembrie.

32
33
 "Strada D. A. Sturza fostă Romană, este a patra care
ȋncepe din strada Independenței și are mai multe clădiri
frumoase, de exemplu la No. 13 Vila Sadoveanu cu o grădină
care coboară pȋnă la mare.- Vila este ocupată de către Biroul de
expedițiuni a d-lui Pefru G. Manta, un cunoscut comerciant de
pe piața locală."
Stradă D.A. Sturza fosta Română în prezent se numește stradă
Revoluției din 22 Decembrie 1989, iar vila Sadoveanu nu mai există
„...o clădire atrage prin simplitatea aparentă. Această casă a fost construită
după 1890 de dr. N. Marinescu Sadoveanu, tatăl scriitorului Ion Marin
Sadoveanu, născut aici în 1893.
Descriindu-și copilăria în romanul autobiografic „Ion Sîntu” , acesta vorbește
de „silueta casei .... zvelte, înalte, ridicată ca un foișor deasupra apelor”. În
anul 1897 dr.Sadoveanu se hotărește să consolideze „cu ziduri de piatră
malul mării... „Doina Păuleanu :”Constanța 1878-1928..” volumul II.
(Cladirea nu mai există)

34
"Mai la vale, ȋn piața Basarab, este palatul Băncei Romȃnești"
În 1924, zona din fața actualei Direcții Agricole, se numea “Piața
Basarab”. În prezent intersecția străzilor Revoluției.. și Remus
Opreanu, nu mai are statutul de “piață”.
În fosta piaţă Basarab prin 1925 a fost ridicat sediul Băncii Româneşti.
În ziarul „Dacia" din 2 iunie 1925 apar urmatoarele informaţii: „Din piaţa
Independenţei, o stradă îngustă duce spre stânga. În piaţa Basarab o casă
grandioasă în construcţie. Cele cinci caturi iau şi puţina lumină ce o mai
primea strada dinspre mare. E viitorul Palat al Băncii Româneşti" .
După război clădirea a fost preluată de stat şi a servit vremelnic ca sediu al
securităţii în jurul anului 1950 după care a fost dată spre folosinţă Direcţiei
Agricole.

35
"Hotel Boulevard"
Clădirea există și se află într-o avansată stare de degradare
În anul 1912 Vasile Marinescu proprietarul unui teren pe stradă Remus
Oprean, ridică o construcţie ce urma să devină Hotelul Bulevard. Autorul
proiectului a fost antreprenorul Mihail Eftimie. Aspectul arhitectonic deosebit
a determinat notabilităţile locale ale vremii să ia decizia de a
acordă proprietarului o primă de 1.000 lei.
Fiind considerat hotel de categoria I, de-a lungul timpului a fost gazdă unor
evenimente și personaje marcante.
În perioada comunistă clădirea a fost preluată de stat adăpostind birourile
unor instituţii. Interesul redus al autorităţilor a condus la deprecierea
construcţiei, fenomen întălnit la multe alte clădiri din zona peninsulară.

36
"Casa Benderli distinsă prin stilul ei secession"
Clădirea nu mai există

Această frumoasă casă construită în1912 a aparținut unui avocat de

renume și primar al Constanței, Gheorghe (George) Benderli (Benderly).
Numele arhitectului, E.P. Goue autorul clădirii este semnificativ pentru
construcțiile ridicate în perioada de modernizare a Constanței. Din păcate
clădirea a fost distrusă de bombardamentele din 1941.

37
"In colțul Bulevardului, palatul Manisalian, un giuvaer de artă
architectonică și decorativă.”
Cladirea nu mai există

Pe locul ocupat astăzi de clădirea construită după război pentru familiile

lucrătorilor din șantierul naval, numită "blocul S.N.C.", a existat asa cum o
arata "Ghidul", "Palatul Manisalian, un giuvaer de artă arhitectonică și
decorativă” .

Casa fraţilor Manissalian a străjuit faleza până în 1941 când a fost distrusă în
timpul unui bombardment. După cum spun si autorii ghidului a fost o
capodoperă arhitecturală. A fost construită în 1904 după planurile
arhitectului Ion Berindei.

Fratii Manissalian, descendenți ai unei bogate familii armene care a emigrat

de la Constantinopol la Constanţa la începutul secolului XX, Armenac
împreună cu fratele său mai mare Kevork au ridicat superba clădire de pe b-
dul Elisabeta, sediul societății "Fraţii Manissalian" care se ocupa cu exportul
de cereale. Palatul a fost vândut în 1925 Camerei de Comerț.

38
39
"Bulevardul Elisabeta ȋncepe din capul străzei Ovidiu și are
numai pe partea stȃngă cu fața spre mare, vile frumoase, printre
care remarcăm Banca Națională, fosta vilă Cănanau"
Astazi în clădire funcționează restaurantul “Queen Elisabeth”

În anul 1913, Titus Cănanău, fost primar al Constanței, a obținut autorizație

de construcție pe terenul deținut din Bulevardul Elisabeta. Clădirea a fost
construită după proiectul arhitectului Victor Ștephănescu, a găzduit, de-a
lungul anilor, sediul Băncii Naționale a României dar și al Consulatului
Republicii Populare Chineze la Constanța. Această bijuterie arhitectonică s-a
păstrat, din fericire, aproape nealterată dea lungul timpului și alături de alte
câteva clădiri de patrimoniu aduce o parte din farmecul vechiului bulevard.

40
 "Banca Cerealiștilor fosta casă Pilescu"
În prezent este reședința Arhiepiscopiei Tomisului.

Imobilul poartă numele primului proprietar, dr. Nicolae Pilescu. Acesta a

fost medic comunal, și cetățean de vază al orașului Constanța, primind în
anul 1911, de la regele Carol I, gradul de Cavaler al Coroanei. Casa a fost
construită în 1903. În 1924 clădirea adăpostea sediul Băncii Cerealiștilor apoi
în 1926-1927, apare în Anuarul Presei Române ca "Palatul Băncii
Comercială Italiană și Română S.A. Constanța".

41
 "ȋn coasta fostului hotel Carol, este vechiul far de piatră,
rămas astăzi doar o piesă decorativă a bulevardului și grădinei
din dreapta lui."

Farul contiunuă și astazi să încânte vizitatorii falezei cazinoului.

La începeputul secolului XIV negustorii și navigatorii genovezi fac lucrări de

amenajare a vechiului port Tomis. Farul construit de ei este amintit de
călătorii străini care au vizitat aceste locuri în secolele următoare. Pe
ruinele acestuia o companie austriacă a construit în 1822, un far de piatră
care a fost distrus parţial în războiul ruso-turc dintre 1828-1829. Apoi, pe
acest loc a fost construit, provizoriu, un far din lemn. După Războiul
Crimeii, compania D.B.S.R a luat în concesiune portul Constanţa. Artin
Aslan, constructor de fortificaţii, angajatul acestei companii a refăcut farul
înalt de 17 metri construit din piatră, și având cupola, o cabină metalică
comandată în Franţa. Lumina sa albă se putea vedea de pe mare de la o
distanţă de 9,5 mile. Farul Genovez, denumit aşa în amintirea vechiului
far, a funcţionat o jumatate de secol pana la punerea în funcţiune farul
"Carol I" pe digul portului.

42
43
"Paralel cu Bulevardul Elisabeta este Bulevardul General
Averescu, care ȋn dreapta are marea, și ȋn stȃnga o grădină
publică foarte ȋngrijită, cu flori și alee."
Frumoasa grădină de odinioară dintre Bulevardul Elisabeta și faleză
este numită astăzi “Parcul Cazinoului”.

Parcul care unește faleza Cazinoului cu bulevardul Elisabeta a fost realizat pe

baza planurilor elaborate de Jules Édouard Redont, arhitect-peisagist
francez.

44
"Cazinoul Comunal situat ȋn mijlocul Bulevardului"
Clădirea este astăzi simbolul Constanței și se află într-un amplu
proces de restaurare.
Clădirea emblematică a Constanţei al carei proiect a fost iniţiat in 1903, a
fost construită între 1907 şi 1910 după planurile arhitectului Daniel Renard,
devenind un exemplu al stilului Art Nouveau. Monumentala clădire a fost
inaugurată la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand. După
inaugurare, cazinoul a fost închiriat lui Alphonse Hietz, proprietar de
restaurante și hoteluri din București. Pe 15 martie 1911, Consiliul Comunal a
autorizat jocurile de noroc, iar localul a fost dotat cu mese rotunde pentru
jocurile de cărți și mese de billiard. În scurt timp, Cazinoul din Constanța a
devenit unul dintre stabilimentele cele mai cunoscute de acest gen din
Europa. În 1912, Primăria a concesionat Cozinoul baronului Edgar de
Marcay (Edgar de Marcçay). În timpul primului război mondial, deşi Crucea
Roşie a folosit cladirea pe post de spital de campanie, aceasta nu a fost
ocolită de bombardamente iar schijele au provocat mari stricaciuni şi au ucis
10 oameni. În noiembrie 1917, Cazinoul devine iarăşi funcțional. În 1934,
Daniel Renard a fost chemat pentru reparaţii majore. În perioada interbelică

45
Cazinoul a revenit la destinația sa initială. Din 1941, cazinoul a devenit
gazdă pentru unele trupe germane care au fost cazate aici. Din nou, a avut
de suferit de pe urmă bombardamentelor, dar a fost renovat în anul 1951 cu
ajutorul deţinuţilor politici.

1956 Casa de cultura a sindicatelor sursa – “deutschefotothek”

Începând din anul 1948, Cazinoul a adăpostit Casa de Cultură a Sindicatelor,

iar între anii 1960 şi 1989 a aparţinut ONT Litoral. Ultima reparaţie majoră a
Cazinoului a fost făcută între anii 1986 – 1988. Din fericire perla litoralului
românesc, Cazinoul din Constanţa este astăzi supusă unui proces de
restaurare care dă speranța salvării clădirii.

46
”...vis a vis (se afla Cazinoul -n.a.), are sub terasa de pe
bulevardul Elisabeta, o spațioasă hală de bere și restaurant de
vară„
Astazi este Acvariul din Constanța
Consiliul Comunal aprobă în februarie 1912 construirea unui pavilion-
restaurant în fața Cazinoului. Proiectul acestei anexe a cazinoului este
atribuit după unele surse, arhitectului Daniel Renard iar după altele lui
E.P.Goue. Lucrările s-au executat în perioada martie-iulie 1912. Terasa
aflată la nivelul Bd. Elisabeta servea pentru orchestră. Restaurantul
Cazinoului a devenit mai târziu berărie, apoi în perioada interbelică un timp
aici a funcționat muzeul de arheologie. Din 1958 clădirea, transformată,
devine Acvariul din Constanța.

47
”Pe strada Remus Opreanu, mergȃnd spre centru, lăsăm ȋn
dreapta, clădirea fostului Hotel Carol...”
48
Astăzi Comandamentului Marinei Militare

”La 4 iunie 1879 antreprenorul H.Guaracino, reprezentantul numiților Grin &

Rotschild, achiziționează de la comună o suprafață de 5500 metri pătrați –
teren sterp- pe strada Farului lângă Far, pentru a construi un hotel de prim
rang.” (Doina Pauleanu Constanta 1878-1928 Vol II pag 59)

Proiectul hotelului se datorează lui Alexandru Orăscu, profesor de geometrie

descriptivă și Rector al Universității București, senator, ministru, primul
președinte al Societății Arhitecților Români. La 17 mai 1880, ziarul Farul
Constanței relatează : “Lucrările marelui hotel ce sub numele Hotel Charles I
stă să se construiască în Constanța vor începe în curând.” La 14 iunie 1882,
același ziar relatează “Hotelul cel mare Carol I s-a deschis la 1 Iunie curent
putend domnii visitatori ai Constanței găși la dispozitiune camere elegant
mobilate și toată îndestularea sub preciuri moderate.”

După Primul Război Mondial clădirea găzduiește “Yacht Club”. În 1924

clădirea este pusă în vânzare. În 1925-1927 se transformă în cămin
ofițeresc, și suferă modificări serioase (se adaugă un etaj) fără respectarea
stilului inițial. În 1931 fostul hotel găzduiește “Cercul Militar Carol I” . În
1932 s-a organizat aici prima expoziție dedicată Marinei Române. După 1944
căminul ofiteresc funcționează în continuare dar în 1958 devine sediul unor
întreprinderi locale, adăpostește o perioada Institutul de Proiectări Județean,
până în 1978 când aici se instalează Comandamentului Marinei Militare.

49
 ”...Hotel Palace, o construcție ȋn stil modern.”
Clădirea exista și se află într-un stadiu avansat de degradare

Într-una din clauzele contractului de concesionare a Cazinoului

semnat in 1912 de Primăria Constanței şi baronul Edgar de Marcay,
prevedea construcţia unui hotel care să deservească clientela noului
stabiliment al jocurilor de noroc. Baronul de origine franceză apelează la
conaţionalul său, arhitectul E.P. Goué, pentru proiectul unui imobil, pe un
teren de pe strada Remus Opreanu. Hotelul Palace, o clădire moderna şi
eleganta, în stilul rivierei franceze, este inaugurat în iulie 1914, având, de la
început, luxul pe care îl impunea categoria din care făcea parte.
În 1916, după intrarea României în război, germanii au transformat
imobilul în spital pentru răniți, birouri administrative și spații de depozitare.
La finele războiului, mai exact în 1918, hotelul a revenit la menirea sa, fiind
considerat cel mai luxos și confortabil hotel din Constanța.

50
In 1941 aliații germani, au amenajat în hotel, spații de depozitare și birouri,
iar după 23 august 1944 și până în 1956, imobilul devine gazda ofițerilor
ruși. Dispar obiectele de artă, mobilierul, vesela și alte bunuri.
Dupa plecarea noilor aliați, cel mai luxos hotel ajunge adăpost pentru
muncitori și în 1964, cămin de nefamiliști. În anul 1972, hotelul este
reabilitat însă nu mai atinge luxul și bunul gust de altă dată. După 1989,
imobilul cunoaște perioade în care poate să primească iar turiști și perioade
în care este abandonat și supus degradării.
A fost pus la vânzare în februarie 2017, se pare fără succes.

51
52
"Revenind iar ȋn piața Independenței, unde găsim restaurante,
cofetării, berării și magazine luxoase, ȋnainte de a sui pe strada
Carol, avem ȋn dreapta palatul “Mercur” o interesantă clădire
ȋn stil ogival."
Cladirea exista

Impozantul sediu al Societății Cooperative Mercur a fost ridicat înainte de

1900 și se remarca prin bogatele decorații exterioare. În perioada interbelică
imobilul a suferit serioase modificări ale fațadei schimbându-și complet
înfățișarea. După 1989 au avut loc noi lucrări de renovare a clădirii și astăzi
vechiul "Palat Mercur" este aproape imposibil de recunoscut.

53
 "La No. 6 pe strada Carol sunt instalate birourile Camerei
de Comerț și ale Camerei arbitrale și de conciliațiuni."

Primele 2-3 clădiri de pe strada Carol din 1924, există și astăzi.

Conform numerotării actuale a caselor, clădirea mai înalta, din dreapta

imaginii are numărul 4 iar clădirea din stânga are numărul 6. Posibil ca și în
anul publicării ghidului numerele primelor clădiri de pe Carol să fi fost
aceleași. Se pare că una din aceste case a folosit în acea perioada că sediu al
Camerei de Comerț. În aceeași clădire funcționa în 1924 și Inspectoratul
Comercial al Dobrogei.

54
 "Să lăsăm ȋn urmă tot șirul de magazine și ajungem ȋn
piața Unirei unde sunt două hale, una de carne și alta de pește,
iar ȋn jurul lor, gherete pentru desfacerea zarzavaturilor, ouă
păsări etc."

In prezent nici această piață nici cele două hale nu mai există.

Pentru a nu exista confuzii, în 1924 Piața Unirii era amplasată

aproximativ în zona din spatele fostului hotel BTT.

Una dintre hale, probabil "hala de carne" a fost construită de inginerul C. N.

Vasilescu, în anul 1905. Cealaltă "hala de pește" a fost proiectată de
arhitectul Daniel Renard. Nici una din construcții nu mai există. Hala
construită de Renard, a suferit stricăciuni în timpul bombardamentelor
lansate de aviația sovietică în 1941 și ulterior a fost demolată.

55
 "Oficiul Poștal, telefonic și telegrafic se află mai sus pe str.
Carol. Este o clădire frumoasă cu decorațiuni ȋn stil arab și a
servit pe vremuri ca Palat Comunal."
Clădirea există şi adăpostește Muzeul de Artă Populară Constanța.

Cladirea are o istorie interesantă. În anul 1894 autoritatile, au decis ca

viitorul Palat Comunal să fie construit în Piața 23 Noiembrie, oborul de
atunci.
Arhitectul ales să se ocupe de proiect, Ion Socolescu (1856-1924) era
unul dintre cei mai buni reprezentanți ai școlii românești de arhitectură
modernă.
Constructor a fost desemnat Ștefan Pisculici, iar pictorul și decoratorul
clădirii francezul August Perrier. La 20 noiembrie 1896, se inaugura primul
Palat Administrativ al Constanței mândria orașului. Nu este clar de ce în
1906, primarul Ion Banescu a decis să înstrăineze imobilul. Clădirea este
vânduta Direcţiei de Poştă şi Telegraf, iar Primăria, este mutată provizoriu
in diverse cladiri, situație ce se prelungește pînă în anul 1921, când este
inaugurat noul Palat Comunal în Piața Independenței.
Astfel primul Palat administrativ al Constanței devine sediu al Poştei şi
Telefoanelor. Din fericire clădirea nu a fost afectată în timpul celor două

56
războaie mondiale. În anul 1974 această clădire a fost aleasă pentru
muzeul de istorie al Partidului Comunist Român. S-au făcut reparații
majore, a fost construită scara monumentală din centru, scara veche fiind
considerată inadecvată. În 1975, din fericire, se renunța la acest proiect,
dar se hotareste amenajarea in cladire a unui muzeu de Artă populară.

"Pȃnă ȋn piața Carol unde remarcăm clădirea frumoasă a

Grand Hotelului nu este nimic deosebit."
Cladirea există.

În anul 1912, Stavro Dumitriu, important om de afaceri, a cumpărat de la

Primăria Constanţei, un teren aflat în plin câmp la marginea oraşului, pentru
a ridica un hotel.
Construcţia ale carei planuri au fost executate de arhitectul francez E.P. Goué
a durat cinci ani traversând zbuciumata perioadă a primului război mondial.
Faţă de proiectul iniţial construcţia avea un etaj mai puţin.
În 1920, se deschidea noul hotel dotat cu electricitate şi încălzire centrală.
Hotelul avea la parter restaurant, sală de lectură şi muzică, spaţii
comerciale, devenind unul dintre punctele de atracţie ale oraşului Constanța.

57
Reprezentanţa Ford în Dobrogea la parterul hotelului Grand -Sursa: “Turism
De Altădată”

După moartea lui Stavro Dumitriu, în 1940, afacerea a fost preluată de fiul
acestuia, Dumitru St. un abil om de afaceri şi viceconsul onorific al
Cehoslovaciei la Constanţa. La preluarea hotelului, a înfiinţat la parterul său
reprezentanţa Ford în Dobrogea. In urma preluarii puterii de către comunişti
în România, imobilul este naţionalizat. Dupa 1989, moştenitorii reuşesc să
obţină în justiţie doar cele două etaje ale fostului hotel, nu şi parterul.
Imobilul a fost renovat în totalitate în 2012, păstrând splendoarea
arhitecturală a faţadelor.

58
Gradina publică sursa Dan Sambra

"La ȋntretăerea cu str. Stefan cel Mare (fostă Mangaliei)

este Grădina publică. In partea ei din spre strada Mircea se
construește noul local de liceu, iar ceva mai sus pe str. Carol,
vis-à-vis de grădina publică este Biserica Evanghelică o clădire
cu o fațadă impunătoare ȋn stil gotic."

Gradina publica exista cunoscută ca “Parcul Teatrului”

În 1878, când Dobrogea a redevenit românească, locul ocupat astăzi de

parcul teatrului, era o zona sălbatică, unde militarii vânau prepelițe. Aici era
bariera orașului. Mai departe, pînă la satul Anadalchioi era cîmp. În anii
următori s-a amenajat grădina publică sau "Grădina Beledie" (BELIDIE pe o
harta din 1902). În limba turcă beledye se traduce : orașanesc, municipal,
public.
După construirea Palatului Comunal, în Piața 23 Noiembrie, oborul din
Constanța, a fost mutat lângă Grădina Beledie. Pe o harta din 1890 se vede
că locația oborului este lângă grădina publică. Un articol publicat de ziarul
“Secolul” descrie refacerea grădinii, ” făcută mai mult cu maturatorii și
pompierii orașului, deci fără cheltuiala, este deja frumoasă, bine întreținută,
cu pavilion de musica, cu buffet, cu multe alei de preumblare, cu flori
dispuse cu gust de grădinarul primăriei și cu numeroase plantatiuni de

59
castani, brazi și trandafiri”. Într-un plan al orașului din 1905 se observă
că Grădina Beledie a ocupat și terenul oborului. În anul 1907 are loc
inaugurarea grădinii publice, mărită și reamenajată, iluminată cu lămpi cu
carbit, care din anul următor sunt înlocuite cu becuri moderne. Mai tîrziu,
grădina își schimbă numele devenind "Mircea vodă”. Se construiește un mic
bazin care a devenit căminul unor lebede. Localnicii l-au numit "Lacul
lebedelor”. Iarna, lacul era folisit drept patinoar. Este amenajat un teren de
tenis iar în centrul bazinul este amplasată o statuetă reprezentând 2
lebede. Este construit și un mic dar cochet pavilion.

În Oct. 1923 este pusă piatra fundamentală a noii cladiri a Liceului de băieți

În perioada publicării “Ghidului..” dispare o porțiune importantă a parcului,

spre strada Mircea, unde se ridică Liceul de băieți (colegiul Mircea de astăzi).
În continuarea lui a fost proiectat și s-a început ștrandul orașului care urma
să aibe piscină, subsol, canale de evacuare. Din lipsa de fonduri lucrarea a
fost sistată amenajările devenind depozite ale liceului. În ultimii ani aici a
funcționat Crazy Cafe, și o clădire de birouri. În dreptul liceului, în anii 1928-
29, pe o altă porțiune din parc se intenționa construirea unui teatru-ateneu,
însă tot din lipsa de fonduri și acest proiect a rămas doar pe hârtie.
În perioada interbelică o mare porțiune din parc devine teren de fotbal.
În primii ani ai comunismului sala de festivităţi a Liceului „Mircea cel Bătrân”
este refăcută devenind Teatrul de Stat Constanţa”.

60
 Între anii 1957-1958 gradina este reamenajată și rebotezată “Parcul
Culturii”.

Se construiește Sala( Palatul) Sporturilor. Apar pergole din piatra de calcar și

din lemn, un nou bazin străjuit la capătul dinspre teatru de o statuie
reprezentând o fată îngenunchiată. Prin 1964, statuia fetei este înlocuită de
grupul statuar Faun și Nimfa (Constantin Baraschi) iar bazinul este
transformat în fântână arteziană. În prezent in parc mai sunt expuse 3
statui: “Extaz” (Constantin Baraschi), “Aruncatorul cu discul” și “Tinerețe”
(Boris Caragea).
Parcul a ramas doar o palida amintire a vechii grădini publice înghesuită
între Sala Sporturilor, Teatru, restaurant, parcări etc.

61
 "...ceva mai sus pe str. Carol, vis-à-vis de grădina publică
este Biserica Evanghelică o clădire cu o fațadă impunătoare ȋn
stil gotic."
Biserica nu mai exista

"Pâna prin anii 60’ pe bulevardul Tomis, vizavi de Sala Sporturilor, a existat
o Biserica Luterană. Aceasta a fost construită după planurile inginerului din
Pomerania Max Wegner ( este posibil sa fie vorba despre seful serviciului de
intretinere a portului Constanta Maximilian Weneger). Pe frontispiciul
bisericii se aflau scrise versurile lui Martin Luther: «Eine feste Burg ist unser
Gott». Biserica a fost inaugurată în 1895, contribuind pentru construcţia ei
regele Carol şi regina Elisabeta”. Sursa : Revista Datina nr 10/ 2014,
Director Prof. Doina Voivozeanu A Redactor şef Aurelia Lăpuşan Redactori
Adina Bocai, Ana-laura parfinov, Laura Caloean, Lavinia Gheorghe.

62
Imagine aeriană a străzii Mircea în anii ‘30 din colecția domnului Pascale
Roibu. Se remarcă acoperișul Templului comunității mozaice de rit
spaniol, Biserica Greacă “Metamorfosis” iar în plan îndepărtat,
silueta bisericii ,,Sfântul Gheorghe

63
"In capătul străzei Tomis, la malul mării este biserica și școala
armeană"
Astăzi, nu mai există decât clădirea vechii școli transformată în
biserica.

Biserică armenească a fost ctitorită în anul 1884 de Nazaret Torosian, unul

din armenii bogaţi ai urbei. Vechea construcție din lemn a fost distrusă în
1940 de un incendiu. Actuala biserică provine din vechea clădire a Școlii
armenești și sălii de festivitati “Arax”. Etajul a fost amenajat ca sală de
rugăciuni, iar la parter sunt birourile și sala parohială. Clopotnița, tipic
armenească s-a adăugat bazilicii în 1990, conform proiectului arhitectului
Dan Rusovan. Renovarea capitală și completările din anii 1990-1991, apoi
1998-2002 au vizat interiorul, acoperișul și tencuiala exterioară. În interior,
schimbările arhitectonice executate după proiectul arhitectului M.
Kessiklazian, au dus la realizarea unor arcade largi, a unui altar deschis,
lipsit de catapeteasmă.

64
"...iar
ȋn dreapta, deasupra plajei populare “Duduia” este villa
Ghica o drăguță clădire construită din lemn, ȋn stil elvețian."
Cladirea nu mai exista

În lucrarea “Constanţa şi împrejurimile ei”, autorii (Petrila Tiberiu, Popescu

Demetru şi Porumbescu Marin) arată că această clădire de lemn ar fi fost construită
prin anul 1910, de unul din membrii familiei Ghica. În ghidul "Constanţa şi
Techirghiolul 1924“, p.77 “vila Ghica” este dată ca punct de reper pentru plaja
Duduia, aflată în drepul acestei case.
Alți autori numesc imobilul “Casa Comandorului Negru”. Probabil fostul căpitan
al Portului Constanța a fost o perioada proprietarul vilei.
După 1947, clădirea a fost naționalizată și a ajuns la fosta întreprindere de stat –
ICRAL.
La sfârșitul anilor 70 , imobilul din lemn, șubrezit de climatul marin, a fost
demolat, sau a fost distrus de un incendiu.

65
"Tot pe strada Mircea este Templul spaniol"
Cladirea nu mai există.
La sosirea autorităților române în Constanța existau două sinagogi (una
fondată în anul 1866 pentru „ovreii spanioli”, iar alta în anul 1872
pentru „ovreii lesesci” (Dobrogia în pragul veacului al XX-lea –
autor Căpitanul M. Ionescu – Dobrogeanu).
In Constanța existau două forme de iudaism: de rit spaniol (sefard), si
de tip german (așkenaz). Pe locul vechiului templu de rit spaniol, s-a
construit după planurile arhitectului austriac Adolf Linz, templul israelit de rit
sefard. Autorizația de construcție a fost eliberată in luna mai 1903. Există
documente care arată că la sfârsitul anului 1910, sinagoga încă mai era
înconjurată de schele și că, inaugurarea a avut loc în 1912. Templul sefard,
a fost transformat, între 1941- 1944, în depozit militar de alimente,
îmbrăcăminte şi harnaşamente. Conform rânduielilor ritului mozaic, un lăcaș
de cult, pângărit, timp de 50 de ani nu poate fi folosit pentru serviciul
religios. După 1947, clădirea templului, părăsită, a ajuns într-o stare de
degradare avansată. În anul 1975, s-a pus problema consolidării și
reamenajării. Autoritățile locale au propus comunității evreiești, refacerea
edificiului care urma să fie folosit și ca sală de concerte având o acustică
deosebită. Institutul de proiectare din Constanța a elaborat planurile acestui
proiect care din pacate a fost abandonat . Cutremurul din 1977 a afectat
structura de rezistenţă a lăcaşului. In 1986 la cererea comunitatii evreiesti a
fost luată decizia demolarii lui.

66
"....Scoala si Biserica greacă la colțul străzei Alex. Lahovary"
Cladirea există pe strada Mircea cel Batrân, fiind cel mai vechi lăcaş
ortodox din Constanța.

In anul 1863 comunitatea elenă din Constanța începe construirea unei

biserici, după planurile arhitectului grec Ioan Teoharidis pe un teren donat
de sultanul Abdul Aziz, prin firman împărătesc.

Biserica Metamorfosis (Schimbarea la fata), cea mai veche biserică ortodoxă

din Constanța, a fost construită între anii 1863-1865. Întrucât era prevăzut
în mod expres ca bisericile creştine din Imperiul Otoman sa nu fie mai înalte
decât geamiile, biserica nu are turle. In interior, frescele şi iconografia se
datorează pictorilor de icoane de la muntele Athos. Anumite elemente au
fost adăugate mai târziu, cladirea fiind complet terminată în1867. După
realizarea scării monumentale de la intrarea în biserică, lăcașul de cult a fost
târnosit în anul 1868. Inițial, biserica a avut alipită o clopotniță din lemn. În

67
anul 1947 a fost înlocuită cu o clopotniță din zidarie un pic mai înaltă.
Biserica greacă, fiind o vreme, singura biserică din Constanța, după ce
Dobrogea a intrat sub administrație românească, aici s-a celebrat slujba
solemnă, a eliberării şi cinstirii victoriilor ostaşilor români, în luptele pentru
cucerirea Independenței Naţionale, la care a participat şi regale Carol I.

Scoala există pe strada Aristide Karatzali colţ cu strada Mircea cel

Batrân

Comunitatea elenă din Constanța, a construit în 1875, o școală publică de

fete și de băieți. Imobilul există și astăzi, pe Str. Mircea cel Bătrân, în
apropiere de Biserica Greacă. Clădirea mai găzduia Biroul Comunităţii,
cantina și bucătăria, biroul direcţiunii și biblioteca, având aproximativ 300 de
cărţi în limba greacă. În timpul războiului din 1877-1878, școala a fost
închisă, fiind redeschisă în 1879. La organizarea instituției pe baze didactice
moderne, a contribuit Antonios Economos, doctor în filologie. În 1940 școala
cuprindea grădiniță, nivelul primar de 4 ani, clasele gimnaziale și primele
două clase de liceu. Taxa școlară plătită de elevi era raportată la starea

68
materială a familiilor acestora, cei defavorizați beneficiind de învățământ
gratuit. Școală a fost naționalizată în 1948, și a devenit "Școala nr.2" În anul
2020, clădirea abandonată și aflată într-o stare avansată de degradare, a
fost înapoiată comunităţii Elene, care intenționează să reabiliteze și să
deschidă iarăşi porţile şcolii din peninsula Constanţei.

"...străzei Alex. Lahovary, unde se află spre mare, teatrul Elpis"

Cladirea există și astăzi, în incinta teatrului își desfășoară activitatea
Teatrul pentru Copii și Tineret din Constanța, și Comunitatea Elenă.

Clădirea Teatrului “Elpis” construită de Antreprenorul de origine greacă I.

Vlahopoulos după proiectul arhitectului francez L. Piver, a fost dată în
folosință în data de 20 decembrie 1898. Clădirea avea parter, etaj, trei
intrări, o sala cu 600 de locuri, pardoseală din parchet, oglinzi mari,
acoperind pereţii laterali, si cu balcoane in forma de „U” intors, camera
pentru garderoba, bufet, săli de şedinţe ale Comunității Elene, bibliotecă cu
cârti greceşti şi străine, fiind la vremea respectivă cea mai frumoasă și
modernă sala de spectacole și festivități din oraș.
În anul 1899 se construieşte o anexă de lucru artistică. Pe scena acestei săli
s-au produs artiştii comunităţilor străine și multe trupe romaneşti. Din anul
1900 în clădire a funcționat și Teatrul de Păpuși. În 1905 se înfiinţează
"Secţia Muzicală" unde activau corul și orchestra de mandoline, care au dat
concerte în favoarea Comunităţii. Războiul a întrerupt activitatea artistică,
pînă în 1921.
In această sala, încă de la ìnceputurile sale şi apoi în perioada interbelică au
prezentat spectacole în turneu trupe teatrale din Romania, având în
distribute pe Constantin Nottara, Petre Liciu, Ion Manolescu, Constantin
Tănase şi mulţi alţii. Tot pe scena Teatrului „ELPIS” concertează în

69
nenumărate rânduri marele nostru Compozitor George Enescu iar printre
invitații comunității elene a fost și marele istoric Nicolae Iorga.
În perioada comunista, prin anii ’50 s-au efectuat lucrări de reparații și au
fost distruse ornamentele fațadei clădirii și ale sălii de spectacole. În 1951-
1952 clădirea a a găzduit Teatrul Dramatic. Începând cu 1959 Teatrul Elpis a
devenit oficial Teatru de Păpuși. Astăzi în incinta Teatrului își desfășoară
activitatea Teatrul pentru Copii și Tineret din Constanța, și Comunitatea
Elenă.

"...la colțul străzei Alex. Lahovary, unde se află spre mare,

teatrul Elpis și Băile moderne."

Cladirea nu mai există

În anul 1906 pe strada Ceres (în prezent Dr Aristide Karatzali), Morfi

Papastavru construiește după planurile lui Th.I.Theodorici, o clădire dotată
cu instalații de fizioterapie, și împachetări cu nămol. "Băile Moderne" devin
în scurt timp un stabiliment bine cunoscut datorită publicității masive.
În timpul primului bombardament rusesc din 1941 clădirea a fost grav
avariată iar Morfi Papastavru cu întreagă familie, au pierit. Ruina a
fost demolată în 1945-1946. În prezent pe locul respectiv a fost amenajată
parcarea restaurantului "Le Premier"

70
71
Cladirile ministerului de finanțe, pavilionul cu fațada spre Mircea şi o captura
“Bing Maps” .

Cele doua pavilioane, sunt într-un stadiu avansat de degradare.

Cladirea de pe Smârdan este folosită de Trezoreria Municipiului
Constanța. Cea de pe Mircea, este abandonată.

In 1908 Ion Adam in “CONSTANȚA, PITOREASCĂ ,CU ÎMPREJURIMILE EI”

aminteste şi de “clădirile vămei cu Hanul călugărilor”. Cele doua cladiri apar
pe harti din 1904.

“Din 1928, vechea Administraţie Financiară, se mutase în noul său sediu,

respectiv cele două clădiri de pe -str. Mircea cel Bătrân nr.96 şi respectiv str.
Smârdan nr.5, construite de Ministerul Finanţelor în acest scop, şi reocupate
succesiv în 1982 şi respectiv 1995 (după o serie de periple derulate după
1945), de către actuala Administraţie Financiară şi Trezorerie a Municiplului
Constanţa. In anul 1945 întregul ansamblu de clădiri din str. Mircea cel Mare
nr.96, str. Smârdan nr.5 şi str. Ştefan cel Mare nr.2 aparţinând Ministerului
de Finanţe, a fost rechiziţionat pentru armata sovietică. Perioada de
rechiziţie a durat pe timpul staţionării - acesteia in oraşul Constanţa, până în
anul 1958.
După plecarea trupelor sovietice, localul pavilionului "A" a fost atribuit de
Sfatul Popular al oraşului Constanţa, succesiv Ministerului Apărării Naţionale
şi Direcţiei Sanitare Constanţa.
După anul 1958, pavilionul "B" din str. Smârdan nr.5 şi str. Ştefan cel Mare
nr.2 a fost atribuit Centrului Şcolar Comerciai din Constanţa, care a
amenajat un internat în localul din str. Smârdan nr.5, iar clădirea parter din
str. Ştefan cel Mare nr.2, a folosit-o ca anexă.” Marian Moise-Constanta
Veche – “Restituiri necesare”

72
Regimentul 34 era amplasat în zona în care se află
astăzi Universitatea Maritimă, parcul bibliotecii județene, și
Inspectoratul Teritorial de Munca (Casa de Pensii). Pavilionul
administrativ, cel din imagine a fost demolat, însă prin zona mai
există clădiri mai vechi unele modificate radical (Parhetul Militar și
Centrul Militar Zonal) , care făceau parte din vechea cazarmă.

“Cazarma pompierilor, pentru care era de mai nainte păstrat terenul de

lângă Manutanta armatei. Clădirea s’a executat în 1908 de Vladimir Radef și
a costat 40.000 lei; iar lângă ea două grajduri în 1906. Au costat aproape
36.000 lei. S’au pus bazele acestor două servicii din cele mai importante, dar
neexistente. Ele s’au început subt Banescu și s’au desăvârșit de către
urmașii lui."
“TOMI CONSTANTA COL. IONESCU M DOBROGIANU-1931”

73
Divizia de Mare ocupa cladirile folosite înainte de Regimentului 74 care la
rândul lui a ocupat cazărmile unui batalion de vânători.

Regimentul 74 Infanterie Sursa: Valentin Gogu

74
 Cazarma Venatorilor

Într-o fotografie aeriană a AGERPRES făcută prin anii ’60 sunt vizibile
multe din fostele cazarme din zona străzii Mircea cel Bătrân

75
 "Strada Stefan cel Mare fosta Mangaliei, este o stradă pur
comercială și pe o parte și pe alta sunt diferite magazine, pȃnă
dincolo de oborul de cereale pȋnă la spitalul Comunal."

Pe strada Ştefan cel Mare puteai găsi: franzelăriile lui Rizescu și Costache,
librăria lui Fotti Macri, cojocăria lui Constantin Mihăilescu “La Melul negru”,
prăvălia cu încălţăminte “La Elefantul”, o manufactură şi magazin de haine
“La milion”, reprezentanţa şi depozitul de bere Luther, sediul Industriei
alimentare dobrogene, și o fabrică de mezeluri, magazinul Plugul, “La pirula”
o bodegă cu orchestră clasică. “La trei brazi –Magasin de olărie și
dogărie” Dacă te durea măseaua mergeai la dentistul Al.Zossmer.

La “marele hotel Princiar, cu 40 camere spaţioase” unde “puteți să dormiți

nesuparati de insecte”, Clubul Partidul Poporului, cu “biblioteca bogată și
jocuri”, Agenţia teatrală Komet, iar la capătul străzii, “Variete Alhambra”.

76
In imaginea de mai sus, sursa: http://www.primaria-
constanta.ro/oras/album se pare că este Piaţa 23 Noiembrie (pe locul
Muzeului de Artă Populară, de azi) unde se afla oborul în ultimii ani ai
stăpânirii otomane.
Palatul Comunal construit pe locul respectiv a determinat mutarea
oborului in preajma Grădinii Beledie. Dupa reamenajarea acesteia, oborul a
fost relocat o perioada în partea dreaptă a Pieţei Ştefan cel Mare.
Odată cu construirea Spitalului comunal în zonă, a fost mutat dincolo de
Şoseaua Cerealelor, asa cum se vede pe Harta Dobrescu din 1921.

77
78
 "... spitalul Comunal"

Actualul "Spital municipal"

În 1908-1909, s-au construit pe strada Ştefan cel Mare, trei pavilioane in

care functiona "Spitalul comunal Dr.Sion", actualul "Spital municipal", numit
și "Spitalul vechi". Ulterior s-au adăugat noi anexe. Colajul de imagini din
1940 prezintă o clădire modernistă, de dimensiuni mari ridicată în incinta
spitalului la sfârșitul anilor '30, de tânărul, student la arhitectură, Ioan
Puschilă.

79
"Scoala Navală este pe strada Traian ȋn dreapta gărei."
Cladirea există în ea funcționează Muzeul Marinei Române

80
“ Înainte de 1879, în timpul stăpânirii otomane pe locul actualei clădiri se
afla Spitalul de Carantină sau Lazaretul, care a funcționat până în 1880.
Între 1880 și 1908, tot în vechile clădiri, a funcționat Spitalul Militar, care s-
a mutat din anul 1909 în actualul sediu de pe Bd. Mamaia (clădirile mai
vechi).

La 25 iunie 1908 a început construcția Școlii de Marina, antreprenor fiind A.

Frank iar arhitect Ion Socolescu.

În 1909, la inaugurare, clădirea avea doar tronsonul central și o anexă, care

servea drept locuința directorului școlii, exista și acum în curtea Muzeului, și
un șopron pentru trăsuri.

Din 1920 Școală de Marina devine Școală Năvală. Clădirea este extinsă cu
cele două corpuri laterale.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Școala Năvală este mutată, în
locuri mai sigure, iar clădirea rămâne nefolosită. Între 1947 și 1948 a fost
folosită drept cazarmă de către trupele sovietice, apoi ca Școală Năvală până
în 1954.

Între 1954 și 1961 aici a funcționat Comandamentul Marinei Militare. Între

1961 și 1969 clădirea a fost folosită de către Consiliul Popular al Municipiului
Constanța, pe rând, drept sediu al Comitetului Municipal UTC, al Uniunii
Judeţene a Cooperativelor Agricole de Producţie, al Întreprinderii de
Producere si Industrializare a Fructelor şi Legumelor precum şi al
Administraţiei Pazei Contractuale.

În 1969 clădirea a fost reamenajată și la 3 august 1969 a fost inaugurat

aici Muzeul Marinei Române. Alte renovări au fost făcute între anii 1972-
1973, 1977 – 1983.
Clădirea este inclusă în Lista Monumentelor Istorice, fiind monument
protejat.”

Fragmente din articolul "Istoria clădirii Muzeului Marinei Române" publicat

pe "https://constantasimplicity.wordpress.com/2013/04/12/istoria-cladirii-
muzeului-marinei-romane/" 2013 de simplicity

81
"In piața Griviței No.1 este Biserica Adormirea Maicei
Domnului și ȋn fața ei Bustul lui Ion Bănescu fost primar al
orașului"
Cladirea există și astazi, ascunsa in spatele “Tomis Mall” și a
blocurilor comuniste de pe Ștefan cel Mare.

"Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului" și ocupă Piața Grivita Nr.
1, anume destinată pentru acest sfânt lăcaș. Clădirea a fost executată de
antreprenorul Cosma Duși, după planurile arhitectului G. Mândrea, însărcinat
și cu supravegherea lucrărilor.
Pe lângă costul zidăriei (110.000 lei), s’au mai cheltuit încă 50.000 lei,
pentru pictură, făcută de D. Marinescu în 1910-11.” TOMI CONSTANTA COL.
IONESCU M DOBROGIANU-1931

82
Astăzi bustul se afla în faţa sediului administrativ al oraşului

La moartea lui Ion Bănescu, preşedintele partidului conservator, Take

Ionescu, are inițiativa ridicării unui bust fostului primar al oraşului.

Un grup numeros de cetăţeni contribuie prin subscripţie bănească la

colectarea de fonduri. În 1910, sculptorul Dimitrie Paciurea primeşte
comanda execuției monumentului. Artistul finalizează în timp record
lucrarea şi o prezintă la expoziţia Tinerimii artistice în mai 1910, la
Bucureşti.

Pentru locul de amplasare al bustului au existat două propuneri: Grădina

publică Mircea Vodă (astazi Parcul Teatrului) şi piaţa din strada Griviţei, în

83
faţa bisericii Adormirea Maicii Domnului. După îndelungate dispute, abia în
iunie 1916 este aleasă cea de-a două poziţie propusă. Bustul este amplasat,
dar fără un soclu corespunzător. După mulţi ani, în 1931, arhitectului Hristo
Sotiriu i se datorează concepția piedestalului care este realizat de meşterii
pietrari Antonio Rutta şi Fabian Istvan cu ateliere de sculptură în Constanţa.
Astăzi bustul a fost mutat în faţa sediului administrativ al oraşului, și, din
păcate, nici locul ales nici noul soclu nu pun în valoare lucrarea lui Paciurea.

Amplasamentul actual

84
 "In partea dinspre Nord și Vest orașul este ȋnconjurat de
Bulevardul Regina Maria pe care dacă mergem spre Mamaia,
ȋntălnim ȋn dreapta spitalul militar și parcul Tataia."

85
Bulevardul Regina Maria, astazi Bulevardul Mamaia, iar parcul Tataia nu
mai exista

În anul1924, Bulevardul Regina Maria, începea din Bulevardul Ferdinand și se

termina la Mamaia. Strada era străbătută de calea ferată Constanţa-Băile Mamaia
inaugurată în 1905.

Spitalul Militar, s-a mutat din anul 1909 în actualul sediu de pe Bd. Mamaia
(clădirile mai vechi).
În 1920 Spitalul Militar funcționa în următoarea structura:
- pavilionul administrativ, în care sunt instalate farmacia și laboratorul de
chimie și bacteriologie;
- pavilionul medical, cu 30 de paturi pentru trupa și 2 paturi ofițeri, 4 paturi
sanitari, o camera pentru infirmerie;
- pavilionul de contagioase, cu 36 paturi pentru bolnavi și 4 paturi pentru
sanitari;
- pavilionul chirurgical cu 36 paturi pentru trupa și 6 paturi ofițeri, 9 pentru
sanitari, și o camera pentru infirmerie;
- pavilionul bucătărie și aprovizionare, în care este instalat și dormitorul
trupei;
- localul corpului de garda, cu locuința plutonierului însarcinat cu
supravegherea trupei, spitalului și a cazarmii;
- baia trupei, a ofițerului și spălătoria;
- morgă;
- grajdul și remiză;
- magazia de furaje și atelierele;
În 1941, Spitalul Militar Constanța este bombardat de avioane sovietice,
provocând stricăciuni pavilionului de boli interne.

"Ghidul Ilustrat” ne ofera si informatii despre parcul Tataia.

86
 "Celelalte străzi prezintă o importanță secundară, fiind
lipsite de clădiri publice mai importante afară de Administrația
financiară pe str. Costache Negri colț cu Vasile Alecsandri"

Clădirea (coltul din stanga) există și astăzi pe Vasile Alexandri nr. 6

colț cu E.Varga (fosta Costache Negri)

Ultimile două clădiri pe care "Ghidul" le consideră importante, sunt :

"Administrația financiară" și "Școală Mahomedană".

“Administrația Financiară, pe str. Costache Negri colț cu stradă Vasile

Alexandri”. Parterul clădirii a adăpostit pînă anii trecuți "Clubul
Colecționarilor", se afla pe strada din stanga Muzeului de Arta Populara,
dupa fosta cladire a telefoanelor.

87
 "...si Scoala Mahomedană pe strada Cuza Vodă."

Cladirea nu mai exista

Pe 9 mai 1898, Muftiatul cultului musulman din Constanța invită primarul să

participle la solemnitatea punerii pietrei fundamentale a Școlii Mahomedane.
Arhitectul Paul Ernst este creditat cu proiectul superbei clădiri cu
ornamentație în stil maur, care era amplasată pe stradă Cuza –Vodă între
bulevardul Tomis și strada Mihail Kogălniceanu. Un timp , Constantin Sarry,
om de cultură, ziarist, director și proprietar al publicației “Dobrogea –
Jună” a fost director onorific al școlii.

Începând cu anul 1959 aici a funcționat Liceul de Muzică și Arte Plastice .

Clădirea a rezistat până în anii ’80 când, din păcate, a fost demolată.

88
Ghidul ilustrat al Constanţei şi Techirghiolului publicat în anul 1924 de Th.
Ionescu şi I.N. Duployen este pentru cititorul de astăzi o sursă de informaţii
despre oraş, străzi, instituţii publice, bănci, hoteluri restaurante, prăvălii
etc. din perioada interbelică.

Lucrarea a fost publicată în format electronic, de Biblioteca Județeană „Ioan

N. Român” Constanța (http://bjconstanta.ro/wp-
content/uploads/cărți/ionescu_th_constanta_si_techirgiol_ghid.pdf )

Constanţa – anii ‘30

Am parcurs traseul propus de autori, în capitolul “O plimbare prin oraş” și

am încercat să identific instituțiile și clădirile vremii. Unele nu mai există :
Gara veche, Cladirile din piata Ovidiu cu restaurantele Elita, Bursa și
Bristol, Palatul Băncei Agricole (Casa Exarhu), Vila Sadoveanu, Casa
Benderli, Palatul Manisalian, Biserica Evanghelică, Villa Ghica, Baile
Moderne, Piața Unirei cu cele două hale, Templul israelit de rit spaniol,
Scoala Mahomedană, altele au suferit modificări majore, spre exemplu:
“Casa cu lei”, Restaurantul “Queen Elisabeth”, sau Direcția Agricolă
erau sedii ale unor bănci.

Acest salt în timp de aproape 100 de ani, cred că a reusit sa aducă informatii
spumoase şi să redea farmecul unei epoci de mult apuse.

89
Bibliografie:

Marin Ionescu Dobrogianu : ,,Dobrogia in pragul veacului al XX-lea" , TOMI –CONSTANTA”,”Cercetari asupra
orasului Constanta”

Marian Moise Constanța veche - restituiri necesare

Doina Păuleanu: “Constanța 1878-1928 Spectacolul modernității târzii”, “Constanța Aventura unui proiect
european”, “Peninsula Misterioasa”

Radu Cornescu: “Cazinoul din Constanta scurta istoriee in imagini” , “Arh. Victor Stephanescu intre Stilul national
si Modernism”

Lăpuşan Aurelia, St. Lăpuşan "Constanţa.Memoria oraşului"

Doina Păuleanu Virgil Coman - MOSCHEEA REGALA “CAROL I” CONSTANTA 1910-210

Petrila Tiberiu, Popescu Demetru şi Porumbescu Marin- “Constanţa şi împrejurimile ei”

N.G.Cantacuzino M.H.Sylvian - Albumul Orasului Constanta 1911

Publicaţii, articole:

“UN AN DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ” 1933-1934 , “Aanuarul presei romane-1926-1927” , Constantin Cheramidoglu-

“150 de ani de la inaugurarea căii ferate Constanţa – Cernavodă” , Stavros Manesis -Comunitatea elenă din
Constanţa, România, Albumul orasului Constanta 1911, Th. Ionescu şi I.N. Duployen “Constanţa şi Techirghiolul
Ghid Ilustrat”

Surse foto:

Delcampe, Okazii.ro, Biblioteca Digitala Nationala, Arhiva Elpis Constanta, Primaria Constanta, Arhiva Bisericii Sf .
Anton de Padova, Radu Cornescu, Ionel Alexe, Cristian Bacanu, Dan Sambra, Aurelia.Lapusan, Cristian Bacanu,
Fear City, Stefan Constantinescu, Biblioteca Judeteana Constanta, Biblioteca Academiei.

Autor : Emil Nechifor

90