Nelu POPOAC~

P~IDU}CA

1
2
 Nelu POPOAC~

P~IDU}CA

Teatru pentru copii

3
4
PERSONAJELE:

P~IDU}CA - 6 ani
GRIGORE - 30 ani
IOANA - 26 ani } p`rin\ii lui
- 55 ani
CONSTANTIN
STANA - 53 ani
} bunicii lui
- 35 ani _ unchiul lui
GHEORGHE
_ v`rul lui
LIC~ - 18 ani
NICU - 18 ani
MARIA - 18 ani
IOSIF - 56 ani
ALIN
COSMIN
-
-
6
5
ani
ani
} nepo\ii lui Iosif
UN FL~C~U - 19 ani
O FAT~ - 18 ani
ALT~ FAT~ - 17 ani
{NV~|~TORUL - 35 ani

SUGESTIE: unii actori pot interpreta mai multe personaje.

5
6
 P~IDU}CA

Cortina se ridic`.
Decorul reprezint` o uli\` de la \ar`.
Pe partea dinspre fundal a scenei se afl` un gard, dincolo de
care se v`d mai multe coroane de pomi fructiferi (totul este
pictat pe o p@nz` fixat` ca o cortin`, care pote fi tras` dinspre
mijloc [nspre margini ]i invers).
{n partea st@ng`, a]ezat pe un sc`unel la umbra unui cais,
cu p`l`ria dat` pe ceaf`, mo] Iosif cite]te ziarul.
Dornici s` stea [n preajma lui, s` asculte pove]ti, nepo\ii
Alin ]i Cosmin apar din curte juc@ndu-se cu o minge,
h@rjonindu-se.
z
ALIN: Iar cite]ti ziarul, mo]ule?
IOSIF: Mo] [i tac-tu!
COSMIN: O s` te doar` capul!
IOSIF: Ba, c@nd o s` afla\i ce scrie aici, o s` v` doar` pe voi
capul!
COSMIN: Ce scrie?
IOSIF: Scrie c` s-a r`sturnat o ma]in` cu bomboane [n fa\a
prim`riei. To\i copiii sunt acolo, []i umplu buzunarele.
COSMIN (ne[ncrez`tor): Ce mincinos!
ALIN: Da, e ]mecher, vrea s` scape de noi.
IOSIF ([nc@ntat de iste\imea lor): Ha, ha, ha! Fir-a\i voi s` fi\i
de n`zdr`vani. A\i crescut mari, nu v` mai [n]eal` omul.
ALIN: Mai bine las`-te de co\c`rii ]i mai poveste]te-ne
[nt@mpl`ri cu P`idu]ca...
IOSIF: De ce? Ca s` [nv`\a\i n`zb@tii? Ah, dac` [l prindeam

7
 atunci c@nd mi-a culcat florile la p`m@nt, [l cumin\eam
eu, nu mai era el ast`zi de poveste.
COSMIN (curios): Dar de ce \i le-a culcat?
ALIN: Hai, spune-ne... (Se a]eaz` am@ndoi turce]te [n fa\a
mo]ului).
IOSIF: S-a jucat. S-a jucat de-a r`zboiul cu al\i stru]lubatici. }i
nu ]i-a g`sit alt loc unde s` se ascund`, unde s` fac`
t@r@]uri dec@t [n florile mele!
COSMIN: }i nu l-ai v`zut?
IOSIF: L-am v`zut, dar era prea t@rziu. C@nd am ie]it din curte,
pr`p`dul era deja f`cut. Mare noroc a avut c` nu am pus
m@na pe el...
ALIN: Dar cum s-a salvat?
IOSIF: Cu fuga. Cum a sim\it primejdia, a rupt-o la fug` ]i s-a
b`gat sub pode\. Iar de sub pode\... n-am putut s`-l mai
scot.
COSMIN: N-ai putut?! De ce?
IOSIF: Pentru c` au s`rit to\i zurbagiii ca s`-l apere.
COSMIN: }i te-ai speriat de ei?!
IOSIF: Nu m-am speriat, dar au [nceput nebunii s` arunce cu
bolovani, s` m` loveasc`, s` m` amenin\e c` [mi sparg
geamurile...
ALIN: }i ce-ai f`cut?
IOSIF: Ce s` fac?! M-am retras [n curte, m-am pus la ad`post.
COSMIN: H`, h`, h`, te-au b`tut copiii!
ALIN: Bine c` ]tim acum! Cum ne superi, cum o p`\e]ti!
IOSIF (surprins, privindu-i lung): M``i n`p@rstocilor... S`
[ndr`zni\i numai, ]i am eu ac de cojocul vostru! Crede\i
c` P`idu]ca a sc`pat? Nici cu g@ndul nu g@nde]te
c@nd... (Se uit` pe uli\`.) Ia, ia, aten\ie... Uita\i, uita\i c`
se [ntoarce zv`p`iatul acas`. Ia s`-l urm`rim...

z
P@nza pe care este pictat gardul se trage dinspre mijloc [nspre
margini at@t c@t s` se vad` [n curte masa din fa\a buc`t`riei,
mas` la care stau de o parte ]i de alta bunicul Constantin si
8
unchiul Gheorghe. {n timp ce ei pun \ara la cale ud@nd din
c@nd [n c@nd vorbele cu z`ib`rel, din dreapta, de pe uli\`,
apare P`idu]ca. Este plin de praf, cu p`rul v@lvoi ]i cu \inuta
[n dezordine.
z
P~IDU}CA (se apropie de mas`).
CONSTANTIN (uimit, dojenitor): Ce-i cu tine [n halul `sta, m`?!
P~IDU}CA: M-am jucat. ({ntinde m@na ca s`-i ia paharul).
CONSTANTIN ([mping@ndu-l [napoi): Ne, ne, ne, asta nu-i pentru
copii.
P~IDU}CA: Dar mi-e sete!
CONSTANTIN: Du-te ]i bea ap`.
P~IDU}CA (nemul\umit): Eee... (Insistent.) M`car o gur`!
CONSTANTIN: Deloc. Ce, vrei s` m` bat` bunic`-ta?
P~IDU}CA: D`-o-ncolo de bab`, c` nu ne vede.
GHEORGHE (bufne]te [n r@s): Aoleu, dac` te-ar auzi ce-ai zis...
P~IDU}CA: Unchiule, d`-mi matale.
GHEORGHE: Nu pot, m`, ce, vrei s-o p`\esc eu?! Dar hai, a]a,
pentru c` [mi e]ti neam, te las ca s` pui degetul.
P~IDU}CA (resping`tor): Uuf, ce neam zg@rcit! (Apoi c`tre
bunic, lingu]itor.) Hai, bre, d`-mi matale...
CONSTANTIN: Nu \i-am zis, m`, c` asta nu-i pentru
copii... B`utura e pentru b`rba\i.
P~IDU}CA ([mb`\o]at): Dar eu nu sunt b`rbat?!
CONSTANTIN: (privindu-l lung, persiflator): Tu b`rbat?!... Du-te,
m`, de-aici; tu nu e]ti [n stare nici m`car s` numeri p@n`
la zece!
P~IDU}CA: Ba sunt! Dac` num`r, [mi dai?
CONSTANTIN: Dac` numeri... poate, a]a, o gur` mai mic`.
P~IDU}CA: Gata, s-a f`cut! ({ncepe s` numere pe degete.)
Unu, doi, trei, patru, cinci...cinci...cinci... (Uit` s` continue
cu degetele de la m@na cealalt`).
CONSTANTIN: Ei poftim, vezi c` nu ]tii?!
P~IDU}CA: Ba ]tiu, dar m-am [ncurcat! A]teapt`, a]teapt`, c`
num`r din nou... (Reia num`ratul tot pe degete.) Unu,
doi, trei, patru, cinci...cinci...cinci... (Iar se poticne]te).
9
CONSTANTIN (pref`cut sup`rat): Pfu, m-ai f`cut de r@s! Ie]i!
Ie]i!...
P~IDU}CA (cu ciud`): Ba ]tiu, bre, dar nu ]tiu cum s` continui!
(Justificativ.) }-apoi socoteala asta e grea. Una mai
u]oar` nu ai?
CONSTANTIN (sc`rpin@ndu-se sub p`l`rie, mai indulgent): Una
mai u]oar`?...
GHEORGHE: Ia zi, m`, c@te \@\e are capra?
P~IDU}CA (g@nditor): Capra?... (Sigur.) Dou`!
CONSTANTIN (resping`tor): Ne, ne, ne, r`spunsul `sta [l ]tie
]i pisica!
P~IDU}CA (revoltat): Uuf! }i ce nu-\i convine, bre?!
CONSTANTIN: Nu-mi convine c` vrei s` bei pe degeaba.
P~IDU}CA (ambi\ionat): Atunci, d`-mi alta!
CONSTANTIN: Alta?!... Dac`-mi spui c@te \@\e are vaca, facem
t@rgul.
P~IDU}CA (r`mas cu gura c`scat`, for\@nd imagina\ia): C@te
\@\e are vaca?...
CONSTANTIN (dezam`git): Ooof...
P~IDU}CA: Stai, stai c` m` duc ]i le num`r! (Pleac` pas-[ntins
spre st@nga, merge prin spatele gardului [n ograd`).
GHEORGHE (amuzat): Ambi\ios nepotul!
P~IDU}CA ([n ograd`): H`is, puturoaso!
CONSTANTIN (z@mbind): I-auzi, [nva\` s` socoteasca... (Rdic`
am@ndoi paharele, ciocnesc.) Noroc!
GHEORGHE: Noroc. (Beau).
P~IDU}CA (revine gr`bit prin st@nga, se opre]te l@ng` mas`;
c`tre bunic): Gata, ]tiu r`spunsul!
CONSTANTIN (ne[ncrez`tor): Z`u?! }i care este?
P~IDU}CA (dintr-o r`suflare): Dou` pe o parte ]i dou` pe o
parte!
CONSTANTIN (privindu-l lung, analiz@nd): Dou` pe o parte ]i
dou` pe o parte?... Nu se poate!
P~IDU}CA (ars): Ba se poate!
CONSTANTIN: Nu se poate, m`. C` azi-diminea\` c@nd am
muls-o avea dou` \@\e [n fa\` ]i dou` [n spate.

10
P~IDU}CA: Ba nu! Dou` pe o parte ]i dou` pe o parte!
CONSTANTIN: Nu, nu, dou` [n fa\` ]i dou` [n spate.
P~IDU}CA (furios): Cum, m`i mo]ule, m` proste]ti [n fa\`?!
Le-am v`zut cu ochii mei!
CONSTANTIN: N-ai v`zut bine!
P~IDU}CA: Ba am v`zut foarte bine! Dac` nu m` crezi, hai cu
mine ]i \i le ar`t. ({l trage de m@n`).
CONSTANTIN (eschiv@ndu-se): Nu, nu, acum nu se poate.
E sear` ]i trebuie s` dea clo]ca \@\` la pui, o deranj`m.
P~IDU}CA (surprins, [ncurcat): “S` dea clo]ca \@\` la pui?”
Dar ce... clo]ca are \@\e?
GHEORGHE: Bine[n\eles c` are, altfel cum i-ar cre]te?
P~IDU}CA (curios): }i unde le \ine?
CONSTANTIN: Sub aripi, unde s` le \in`?! (Cu repro].) Dar
cum tu umbli cu capul [n nori... cum s` le vezi?!
P~IDU}CA: Uuf, m`i mo]ule, m` [nnebune]ti... (Hot`r@t s` se
conving`, amenin\`tor.) Dac` te prind c` umbli cu fof@rlica
o p`\e]ti cu mine, [\i cer bani pentru limonad`. (Pleac`
iar pas-[ntins spre st@nga, merge din nou prin spatele
gardului [n ograd`).
GHEORGHE: Hai s` mai bem c@te un p`h`rel, c` nepotul nu
mai vrea vin, trage n`dejde la limonad`. (Ciocnesc.) Noroc!
CONSTANTIN (amuzat): Las`-l s` trag`... Poate a]a o s` se
mai de]tepte. Noroc! (Beau).
P~IDU}CA (din ograd`, strig` speriat de reac\ia agresiv`,
g`l`gioas` a g`inii): Aoleu, bunicule, s`ri c` m` m`n@nc`
clo]ca!
CONSTANTIN, GHEORGHE (r@njesc, []i fac semne s`-i dea de
[n\eles c` nu [l aud).
P~IDU}CA (disperat): Ajutor!...ajutor!...
STANA (iese din buc`t`rie d@nd perdeaua din u]` [ntr-o parte.
Apoi, indignat` de nep`sarea b`rba\ilor, []i pune m@inile
[n ]olduri ]i se burzuluie]te la ei.) Voi nu auzi\i, m`, ce
se [nt@mpl` cu b`iatul?!
CONSTANTIN (toarn` iar vin [n pahare, calm): D`-l [n moa]’sa
pe ghea\`: a]a-i trebuie dac` e n`t`r`u.

11
STANA (cu lehamite): Ooof...
P~IDU}CA: Ajutor!...
STANA (alearg` [n ograd`, alung` pas`rea): Hu]ti!, hu]ti! (Apoi
[l [n]fac` pe P`idu]ca de bra\ ]i revine [n fa\a buc`t`riei,
tr`g@ndu-l dup` ea, cert@ndu-l.) Vezi ce p`\e]ti dac` nu
e]ti cuminte?
P~IDU}CA (ar`t@nd cu m@na c`tre b`rba\i, acuzator): Bunico,
mo]ii `]tia sunt ni]te mincino]i. Clo]ca nu are \@\e!
STANA: Clo]ca nu are \@\e, iar ei nu au minte. (Duc@ndu-l
valv@rtej [n cas`.) Hai, hai s` te bag [n cazanul cu ap`,
mizerabil ce e]ti!
CONSTANTIN, GHEORGHE (ciocnesc din nou, beau ab\in@n-
du-se s` nu r@d`).
z
P@nza pe care este pictat gardul se trage dinspre margini
[nspre mijloc, p@n` c@nd p`r\ile se unesc. Nu prea [nc@nta\i
de cele p`timite de P`idu]ca, Alin ]i Cosmin se [ntorc cu fa\a
spre mo] Iosif [ng@ndura\i, coment@nd.
z
COSMIN (comp`timitor): S`racu’ P`idu]ca.
ALIN: Numai din cauza mo]ului `la zg@rcit a p`\it-o.
COSMIN: Dac` [i d`dea gura aia de vin, nu [l mai ciupea clo]ca.
IOSIF: Nu, nu, dac` era de]tept nu [l mai ciupea clo]ca.
ALIN (iritat): Mata ce te bagi, bre?!
IOSIF: Uite-a]a!... Ca s` ]ti\i ce v` a]teapt` dac` sunte\i gur`-
casc`.
COSMIN: Vezi, Aline, mo]ul tot la mo] \ine!
ALIN: Ni]te c`rp`no]i!
IOSIF (pref`cut ofensat): Ce-ai zis, m`? (Se face c` vrea s`-l
[nha\e).
ALIN (se ridic` repede, fuge. Apoi juc`u]): Ha, ha, ha!... Ni]te
zg@rie-br@nz`!
IOSIF: Hm, dup` cum v`d eu, te cam m`n@nc` pielea. Poate
[\i fac ce i-a f`cut mo] Bajgaril` la culesul viilor!
ALIN: Ce i-a f`cut?

12
IOSIF: Mult mai r`u dec@t ciupiturile de clo]c`.
COSMIN: (holbat): Adic`?
IOSIF: Adic`... (Se r`zg@nde]te.) Nu v` spun.
COSMIN: Ba o s` ne spui!
ALIN (arogant): C` dac` nu ne spui, o s` fie mai r`u pentru
matale.
IOSIF (privindu-i z@mbind): Z`u?! }i ce-o s`-mi face\i?
ALIN: Cosmine... ({i face semn s` se ridice [n picioare. Apoi [l
[ndeamn` s` se apropie de bunic [mpreun`, cu m@inile
preg`tite pentru box.) Pe el...
IOSIF (pref`c@ndu-se [nfrico]at): M`i, m`i zurliilor...
ALIN: Ne poveste]ti sau...? ({ntinde bra\ul spre el, amenin\`tor).
IOSIF: Oho, oho, gata, gata, v` povestesc, v` povestesc...
ALIN ([mp`unat): A]a...
COSMIN ([ng@mfat): Te pui cu noi... ({]i reiau am@ndoi locurile.)
Hai, d`-i drumul...
IOSIF: P`i..., cum s` v` zic... A]a cum [i este n`ravul, [n ziua [n
care a [nceput culesul viilor, [nc` de diminea\`, P`idu]ca
nu s-a gr`bit s` dea ]i el o m@n` de ajutor, ci s-a [nh`itat
cu al\i hoinari ]i ]i-au g`sit s` se joace de-a v-a\i
ascunselea pe planta\ii. }i fugi [ntr-o parte, ]i fugi [n alta,
]i ascunde-te dup` butucii de vie, scuturau strugurii,
f`ceau numai stric`ciuni.
ALIN: }i nu i-a alungat lumea?
IOSIF: I-a alungat, dar ei nu s-au potolit.
COSMIN: }i cu P`idu]ca cum s-a [nt@mplat?
IOSIF: Cum s` se [nt@mple?... C@nd era gata-gata s` fie prins
de c`tre ni]te femei care voiau s`-l chelf`neasc`, nu
]tiu cum a f`cut ]i a disp`rut, s-a ascuns [n via lui mo]
Bajgaril`.
ALIN: Aha, deci l-a chelf`nit mo] Bajgaril`!
IOSIF: Nu l-a chelf`nit!
COSMIN: Atunci, ce i-a f`cut?
IOSIF: Ce i-a f`cut?... Cum l-a z`rit l@ng` co]urile de nuiele,
s-a apropiat tiptil-tiptil din spate ]i ha\, l-a apucat de ceaf`.
ALIN (cu ciud`): Phii, ce mo] ho\!

13
COSMIN (curios): }i?
IOSIF: }i a [nceput s` se zbor]easc` la el: “Ce cau\i, m`, [n
via mea?”, [l zg@l\@ia ca s` ]tie despre ce era vorba.
“D`-mi drumul, m`i mo]ule!”, se smucea P`idu]ca,
sper@nd s` scape. “De ce, m`, [mi faci stric`ciuni?”, [l
str@ngea mo]ul ]i mai tare. “Mam`!... Bunicule!...”,
continua pu]tiul s` se zbat`, n`d`jduind s` fie salvat.
“Eu ce mai beau, m`, la iarn` dac` tu [mi scuturi stru-
gurii?”, nu [l sl`bea Bajgaril` din str@nsoare, tr`g@ndu-l
spre r`zor. “Ajutor!, ajutor!...”, striga P`idu]ca cuprins
de disperare. “Ceri ajutor ?! Mama ta de hoinar... Stai c`
te cumin\esc eu acum...”
COSMIN (cu sufletul la gur`): }i?
IOSIF: }i a rupt un m`nunchi de urzici din cele r`ut`cioase, le-a
f`cut ]omoiog ]i i le-a b`gat [n chilo\i.
COSMIN ([ngrijorat): I-a b`gat urzici [n chilo\i?! (Cl`tin@nd din
cap, v`ic`rit.) Aoleu...
IOSIF: Apoi i le-a blagoslovit ]i cu o palm` ]i i-a dat drumul.
COSMIN: I-a mai dat ]i o palm` peste ele?! S`racu’!
ALIN (arogant): Eu dac` eram [n locul lui, le scoteam afar`.
IOSIF: A]a i-a venit ]i lui prin minte [n timp ce alerga spre
mam`-sa de-i sf@r@iau c`lc@iele. {ns` c@nd s-a oprit ]i a
b`gat m@na dup` ele, a p`\it-o ]i mai r`u, s-a urzicat ]i
la degete!
COSMIN: Vai, vai, vai...
IOSIF: Iar p@n` seara a fost cel mai cuminte b`iat! Ca s` i se
desumfle b`]icile, ca s`-i treac` usturimea, a stat numai
culcat pe burt`, cu comprese cu ap` rece la poponea\`!
A]a c`, ave\i grij` cum v` purta\i...
ALIN: Da, da, ia-\i g@ndul de la noi!
COSMIN: Pe noi nu ne prinzi!
IOSIF (privindu-i z@mbind): Bine, bine...
ALIN ([]i [ncordeaz` aten\ia): Aud voci... Cred c` vine cineva
spre noi... (Se uit` to\i pe uli\`).
IOSIF: A, e zv`p`iatul de P`idu]ca!
ALIN: }i cel dup` care se \ine?
IOSIF: ~la e v`ru-s`u Lic`, liceanul.
14
COSMIN: Unde s-or fi duc@nd?
IOSIF: P`i... s`-i urm`rim...
z
LIC~ (intr` din dreapta urmat [ndeaproape de P`idu]ca).
P~IDU}CA (tr`g@ndu-l de hain`): Ia-m`, m`, ]i pe mine la
]ez`toare.
LIC~: Ce s` cau\i tu, m`, la ]ez`toare?! Nu \i-am zis c` e]ti
prea mic?!
P~IDU}CA: Ei, a]a zici mereu! Dar c@nd m-ai trimis la Maria,
nu eram prea mic?
LIC~: Oof, tu e]ti ca r@ia pe om s`n`tos!
P~IDU}CA: M` iei?
LIC~: P`i ce o s` fac?! Dar s` stai cuminte, altfel...
P~IDU}CA: Stau, stau.
z
P@nza pe care este pictat gardul se trage dinspre mijloc
[nspre margini at@t c@t s` se vad` interiorul [nc`perii [n care
este organizat` ]ez`toarea. P@n` s` soseasc` ]i al\i tineri, [n
camer` sunt deja cu bun` dispozi\ie trei fete ]i doi fl`c`i.
z
UN FL~C~U: M`, eu m` duc dup` Lic`... Ce-o fi de [nt@rzie?!
(Iese [n uli\`, [l [nt@lne]te.) Hai, m`i liceu, c` tocmai
veneam dup` tine. ({]i dau m@na, apoi intr` to\i trei [n
[nc`pere).
LIC~: Salutare, amice! (D` m@na cu Nicu.) Bun`, fetelor! (S`rut`
m@na Mariei ]i celor dou` domni]oare).
P~IDU}CA (se a]eaz` pe un sc`unel, [n dreapta, aproape de
intrare).
MARIA (c`tre Nicu ]i ceilal\i fl`c`i, cu afront): Vede\i, m`, ce
[nseamn` s` te ]cole]ti la ora]? Mai vedeam eu m@n`
pupat` de de-alde voi?!
NICU: M`i Marie, eu la pupatul m@inilor nu prea m` pricep, dar
dac` te-oi pupa o dat` pe gur`, o s` m` lauzi la tot satul!
MARIA: Da, da, coada furcii o s` te laude la tot satul!
LIC~ (protector): Ia las` fata [n pace, m`i belea!
15
NICU: P`i se putea s` nu te amesteci tu? C` de c@nd ai venit,
tot cu ochii la tine ]ade.
MARIA (aprig`): Ce-\i trece prin minte, smintitule?!
NICU: Las`, las`, c` ]tiu eu...
LIC~ ([nfumurat): Ei, parc` ai fi bab` codoa]`, le vezi ]i le ]tii
pe toate.
MARIA (aprins`): Ce vede ]i ce ]tie, m`?!
LIC~: Oho, oho, nu te zb@rli a]a la mine c` m` sperii ]i-mi sare
inima!
NICU (a\@\`tor): }i []i revine numai dac`-l s`ru\i!
MARIA ([nfuriat`): Fir-a\i voi s` fi\i de neru]ina\i... Sta\i, sta\i
c` v` ast@mp`r eu acum... (Se abate cu furca asupra
lor).
LIC~ ([i prinde furca, o dezarmeaz`): Nicule, las-o [n seama
mea...
NICU: Cere-i s` pl`teasc`.
FL~C~UL: Da, da, s` te s`rute.
LIC~ (ling@ndu-]i buzele): Ai auzit?
MARIA (retr`g@ndu-se [ncet spre perete): Nici s` nu te
g@nde]ti...
LIC~ (scoate din buzunar o cutiu\`, o deschide pu\intel, apoi
apuc` de ceaf` un ]oricel ]i-l trage afar`): Ei, m` s`ru\i
sau \i-l bag [n s@n?
MARIA ([ng`lbenit` de fric`): E]ti nebun?! ({]i acoper` decolteul
cu palmele).
P~IDU}CA (urm`re]te [ncordat ce se petrece, interesat s` vad`
cum se s`rut` o fat`).
LIC~: M` s`ru\i sau...? ({i atinge degetele cu blana ]oricelului).
MARIA ([ngrozit`): Au! Te s`rut, te s`rut!
LIC~: Ha, ha, ha, hai c` [ncepi s`-mi placi! ({nchide ochii ca s`
o [ncurajeze).
MARIA (rotindu-]i privirea prin camer`, a]tept@nd parc` s`-i
sar` cineva [n ajutor): Du, du m@inile la spate... ({l s`rut`
pe obraz ]i se retrage ca ars`).
LIC~: Ne, ne, ne... Ori m` s`ru\i cum trebuie, ori... ({i arat` iar
]oricelul).

16
MARIA (str@mtorat`): Stai, stai, stai, z`p`citule, stai... ({]i face
curaj, []i atinge buzele de buzele lui \uguiate).
LIC~ (arunc` ]oricelul peste celelalte fete ca s` le distrag`
aten\ia, apoi o cuprinde [n bra\e ]i o s`rut` [nfocat): Ai,
ai, ce gur` dulce are roaiba asta... ({]i plesc`ie limba de
pl`cere).
NICU (r@z@nd): Dar \ie, Marie, \i-a pl`cut?
MARIA (privindu-i chior@], ro]ie [n obraji): Scr@nti\ilor!
P~IDU}CA ([nc@ntat, []i freac` palmele [ntre genunchi,
chicote]te).
MARIA ([l observ`, se apropie de el cu m@inile [n ]olduri): Tu
cu ce treab` pe-aici, m`i n`p@rstocule?
P~IDU}CA ([ndr`zne\): Cu treaba mea!
MARIA: Ori \i-a c`zut vreo m@ndruli\` cu tronc?
P~IDU}CA (z@mb`re\): Da.
MARIA: }i care-i, m`, fericita?
P~IDU}CA: Secret!
LIC~: A]a, P`idu]ca, a]a, nu-i spune.
MARIA: Sau te-a trimis m`tu]`-ta ca s`-l spionezi pe v`ru-t`u?
P~IDU}CA (tachinat): Daa, ]i o s`-i raportez: ]oricelu’, ]oricelu’!
MARIA ([nfuriat`): Tiii!... ({l [n]fac` de guler).
P~IDU}CA (smucindu-se ca s` scape): Ia m@na de pe mine!
MARIA (tr`g@ndu-l spre mijlocul [nc`perii): Fir-ai tu s` fii de
mucos... Fetelor, ia veni\i [ncoace, c` dumnealui i s-a
f`cut de m@ndruli\e. Haide\i, ajuta\i-m` s`-l dezbrac, c`
[n seara asta vreau s` m` dr`g`lesc cu el.
O FAT~: Dar de ce s` te dr`g`le]ti numai tu?! Vreau ]i eu! (Se
gr`be]te s` trag` de hainele lui).
ALT~ FAT~: Ba ]i eu vreau s` m` iubeasc` ({l apuc` de
pantaloni).
z
Aoleu, descurc`-te, P`idu]ca! Supus din toate p`r\ile unei
h`r\uieli dezm`\ate, \@ncul se [nv@rtea [n mijlocul lor ca [ntre
p`s`ri de prad`, str`duindu-se din r`sputeri s` le \in` piept,
s` le [ndep`rteze. {ngrijorat c` zbaterea [i este f`r` spor, c`
nu izbute]te s` sparg` [ncercuiala, ca s` echilibreze
17
confruntarea, ca s` aib` sor\i de izb@nd`, se aga\` de ultima
speran\`, strig` dup` ajutor:
z
P~IDU}CA: Lic`! Nicule! S`ri\i, m`!
LIC~ ([ncurajator, f`r` [ns` s` intervin`): Nu te l`sa,
P`idu]ca!... Fii b`rbat!, fii b`rbat!
NICU (tot f`r` s` intervin`): A]a, a]a, fii b`rbat, fii b`rbat!
z
Ce s` fii b`rbat! L`murit repede c` pi]icherii [l sus\ineau
doar cu vorba, c` erau interesa\i mai mult de [ntre\inerea
[nc`ier`rii dec@t de salvarea lui, []i adun` energia r`mas` ]i
se [nver]uneaz` s` continue lupta. Dar nici cu [mbr@ncelile,
nici cu loviturile cu pumnii nu schimb` nimic, nu scap` de
despuiere. Iar ca spectacolul s` fie ]i mai distractiv, c@nd [i
scot ]i cucurigul la vedere, ca la un semn, fetele se retrag la
perete, [l las` [n fa\a tuturor ca poz` pentru haz.
Cuprins de o ru]ine de [i venea s` intre [n p`m@nt, P`idu]ca
le mai [ndur` batjocura c@t []i roti privirea dup` un loc unde s`
se ascund`, apoi []i culege hainele de pe jos, ]i le bag`
subsuoar` ]i p-aci \i-e drumul.
z
P~IDU}CA (iese repede afar`, alearg` pe uli\` de-i sf@r@ie
c`lc@iele).
MARIA (fuge dup` el strig@nd): P`idu]ca, stai, m`, c` vreau
s` m` dr`g`lesc cu tine! (Ies unul dup` altul prin dreapta).
z
P@nza pe care este pictat gardul se trage dinspre margini
[nspre mijloc p@n` se une]te.
z
IOSIF ([nc@nta): Ha, ha, ha...iar a p`\it-o P`idu]ca!
ALIN (intrigat): Numai din cauza la vl`jganii `ia r@z`tori!
COSMIN: C` nu i-au s`rit [n ajutor!
IOSIF: Ha, ha, ha, cu p`\ania asta o s` ajung` de poveste [n
tot satul!
18
ALIN: Afurisit` fie Maria!
COSMIN:Ea l-a b`gat [n bucluc!
IOSIF: Ei, l`sa\i, l`sa\i, c` [n bucluc s-a b`gat singur. Nu l-a\i
v`zut ce ]mechere]te r`spundea?!
ALIN: }i dac` r`spundea ]mechere]te, ce, trebuia s`-l fac`
de ru]ine?
COSMIN (uimit): S`-l despoaie?!
IOSIF: S`-l despoaie! C` a]a se lecuiesc muco]ii care-]i bag`
nasul unde nu le fierbe oala. Ce a c`utat el la ]ez`toare?!
Nu i-a zis v`ru-s`u c` ]ez`toarea nu e pentru copii?!
COSMIN: Of, ce nesuferi\i sunt oamenii mari!
ALIN: Da, vor s` faci numai ce vor ei! }i la ]coal` este la fel.
Cum nu ascul\i ce zice [nv`\`toarea, cum te ia de urechi.
COSMIN (holbat): Te ia de urechi?! P`i eu nici nu mai merg la
]coal`!
IOSIF: Ei, nu mergi...
COSMIN: Sau dac` vrea s` m` ia de urechi, fug acas`.
ALIN (descurajator): Ei fugi acas`! Mai bine taci ]i stai acolo.
C` un coleg de-al meu a fugit o dat`, ]i c@nd a ajuns
acas`, l-a luat de urechi m`-sa!
IOSIF (amuzat): Ha, ha, ha, p`i asta-i floare la ureche pe l@ng`
ce p`time]te la ]coal` P`idu]ca!
COSMIN ([ngrijorat): E mai r`u?
IOSIF: Oho... A nimerit la un [nv`\`tor care a dat milit`ria jos
din pod! La el [n clas` to\i copiii stau smirn`! Iar pentru
cine nu este cuminte sau nu [nva\`, e jale!
COSMIN: Ce-i face?
IOSIF: Din c@te am auzit eu, [l \ine cu m@inile ridicate [n sus
sau [n genunchi la col\ toat` ora.
ALIN: Aoleu!
IOSIF: Cu pedepsele astea, to\i lene]ii s-au apucat de
[nv`\`tur`.
COSMIN: Aline, hai s` ne juc`m cu mingea, c` eu c@nd aud de
]coal`, [ncepe s` m` doar` capul. (Se ridic` am@ndoi [n
picioare ]i [ncep s` paseze mingea de la unul la altul, s`
se joace).

19
IOSIF ([i urm`re]te c@teva clipe, apoi strig` la ei ]optit, [i
aten\ioneaz`): M`i, m`i...
ALIN: (se opre]te din joc): Ce e, bre?!
IOSIF: I-a uita\i-v` cine vine pe uli\`...
COSMIN: A, P`idu]ca!
IOSIF: P`idu]ca ]i cu cine?
ALIN: Cu un om!
IOSIF: Cu un om care este [nv`\`torul lui!
COSMIN: Aoleu! (Fug am@ndoi la bunic, i se a]eaz` l@ng`
sc`unel turce]te).
IOSIF (z@mbind): Cine ]tie ce boac`ne o fi f`cut de vine
[nv`\`torul tocmai la el acas`...
ALIN: Ia t`ce\i, t`ce\i. S` vedem ce se [nt@mpl`...
z
P@nza pe care este pictat gardul se trage dinspre mijloc
[nspre margini at@t c@t s` se vad` curtea cu masa din fa\a
buc`t`riei.
z
P~IDU}CA (vine pe uli\`, din dreapta, [mpreun` cu [nv`\`torul;
apoi [l conduce [n curte, strig`): Mam`!... Tat`!... Am
venit cu domnu’ [nv`\`tor.
IOANA, GRIGORE (ies din buc`t`rie d@nd perdeaua din u]`
[ntr-o parte).
{NV~|~TORUL: Bun` ziua.
IOANA (bucuroas`): Bun` ziua.
GRIGORE (se apropie, d` m@na cu el): S` tr`i\i... Bine a\i venit
pe la noi.
{NV~|~TORUL: Bine v-am g`sit.
GRIGORE: Lua\i loc, lua\i loc... (Se a]eaz` am@ndoi pe tabure\ii
afla\i de o parte ]i de alta a mesei).
IOANA (pleac` [n buc`t`rie [nso\it` de P`idu]ca).
{NV~|~TORUL: Cum v` mai merge?
GRIGORE: Cum s` ne mearg`... Ca la toat` lumea: munc`
mult`, bani pu\ini! (Z@mbe]te).
{NV~|~TORUL: A]a este, a]a este... Dar ne descurc`m noi!
GRIGORE: Trebuie s` ne descurc`m!
20
IOANA (revine cu o tav` pe care se afl` o sticl` cu rachiu ]i
dou` pahare): Haide\i, servi\i c@te un p`h`rel...
{NV~|~TORUL (ia paharul).
GRIGORE ([l urmeaz`).
{NV~|~TORUL: Noroc!
GRIGORE: Noroc ]i s`n`tate! (Ciocnesc, beau rachiul ca pe
du]c`).
{NV~|~TORUL (expir@nd arsura): Phu!, bun, tare...
GRIGORE (imit@ndu-l): Tare, arde pe unde ajunge!
{NV~|~TORUL: Acesta e bun ca medicament pentru m`sele,
pentru stomac...
GRIGORE: P`i de-asta l-am f`cut ]i noi, c` [nt`re]te m`selele,
[nt`re]te stomacul...
IOANA (r@z@nd): Da, ]i [nmoaie picioarele!
P~IDU}CA: (st` ascuns [n spatele maic`-si, trage cu urechea
la conversa\ie m@nc@nd un biscuit luat pe furi] din
buzunarul de la ]or\ul ei).
{NV~|~TORUL (pl`cut impresionat de primirea f`cut`): Dup`
cum cred c` a\i constatat citind notele din carne\el, b`iatul
dumneavoastr` este un elev s@rguincios, silitor. Mai
ajunge el din c@nd [n c@nd la col\ pentru n`zb@tii, dar la
[nv`\`tur` este printre cei mai buni din clas`. Iar eu,
\in@nd seama de calificativele ob\inute, nu pot dec@t s`
v` felicit ]i s` v` [n]tiin\ez c` o s`-i acord premiul [nt@i.
IOANA (bucuroas`, umpl@nd iar paharele): Haide\i, mai servi\i
c@te un p`h`rel...
{NV~|~TORUL (ia paharul): S` [nve\e ]i s` ia [n fiecare an
premiul [nt@i!
GRIGORE ([mb`\o]at, m@ndru): Doamne-ajut`! (Ciocne]te cu
dasc`lul. Beau iar rachiul cu poft`).
P~IDU}CA (fericit, [ntinde m@na u]urel p@n` [n buzunarul
]or\ului).
IOANA ([l love]te u]or peste ea).
P~IDU}CA ([a un biscuit ]i o trage repede. Apoi continu` s`
ron\`ie ascuns [n spatele maic`-si, r@z@nd [nfundat).

21
{NV~|~TORUL: Acum, dac` tot v-a blagoslovit Dumnezeu cu un
b`iat cu minte de premiant, mi se pare potrivit ca ]i
dumneavoastr` s`-l [ncuraja\i, s`-i recompensa\i c@t de
c@t str`dania. Uita\i, [n vara asta ]coala organizeaz` o
excursie [n Moldova. Zon` frumoas`, cu m`n`stirile lui
}tefan cel Mare, cu Casa memorial` “Ion Creang`”, cu
Casa memorial` “Vasile Alecsandri”, cu c@te ]i mai c@te
obiective care pot fi vizitate. Eu m-am g@ndit c` ar fi bine
s` mearg` ]i el al`turi de ceilal\i copii buni la [nv`\`tur`,
s` se recreeze, s`-]i [mbog`\easc` cuno]tin\ele.
GRIGORE (cu re\inere): Domnule [nv`\`tor, e frumos ce a\i
pl`nuit dumneavoastr`, numai c` b`iatul e prea mic
pentru a pleca prin lume far` noi.
IOANA: Dac` p`\e]te ceva pe acolo?
{NV~|~TORUL: O, sta\i lini]ti\i, sta\i lini]ti\i, c` nu o s` fie
singur. To\i copiii vor fi [nso\i\i de c`tre cadre didactice.
Chiar ]i eu voi merge [n excursie. }i voi avea grij` de el.
GRIGORE (tot cu ezitare): }tim noi ce s` zicem... Ne-a\i cam
luat prin surprindere...
IOANA (mai interesat`): }i c@t cost` plecarea asta?
{NV~|~TORUL ([ncurajator): A, doar 150 de lei, c` restul suport`
statul.
GRIGORE (tentat): Dac` zice\i dumneavoastr` c` merit`...
{NV~|~TORUL: Merit`, merit`!
IOANA: }i c` n-o s` i se [nt@mple nimic r`u...
{NV~|~TORUL: Fi\i f`r` grij`!
GRIGORE: Atunci, fie cum zice\i dumneavoastr`... (Scoate banii
din buzunar ]i [i num`r` pun@ndu-i pe mas`).
P~IDU}CA (iar [ntinde m@na pe furi] p@n` [n buzunarul de la
]or\ul maic`-si).
IOANA (iar [l love]te u]or peste ea, f`c@ndu-i semn s` stea
cuminte).
P~IDU}CA ([nha\` biscuitele, trage m@na repede, [l [nfulec`
tot pe ascuns, fericit).
{NV~|~TORUL (ia banii de pe mas`, [i bag` [n buzunarul de la
hain`).
22
IOANA (d` s` umple iar paharele cu b`utur`): Haide\i, mai
servi\i c@te un rachiu ...
{NV~|~TORUL: Nu, nu, mul\umesc, nu mai beau (Z@mbind.)
Rachiul e bun, [nt`re]te m`selele, [nt`re]te stomacul,
dar... [nmoaie picioarele, cum zice\i dumneavoastr`! }i
eu trebuie s` mai ajung ]i acas`! (Se ridic` de pe scaun.)
V` mul\umesc pentru ospitalitate, r`m@ne\i s`n`to]i.
GRIGORE: Merge\i s`n`tos.
IOANA: Mul\umim de grija pentru b`iat.
{NV~|~TORUL: Numai bine. (Pleac` spre poart`).
IOANA,GRIGORE ([l [nso\esc p@n` [n uli\`).
{NV~|~TORUL (merge pe l@ng` gard, iese prin dreapta).
IOANA, GRIGORE (se [ntorc spre mas`, [n curte).
P~IDU}CA (\op`ie bucuros, exult@nd): Ura!, m` duc [n
excursie... Ura!, m` duc la }tefan cel Mare... Ura!, m`
duc la Ion Creang`... (D` iar iama la biscui\ii din buzunarul
]or\ului maic`-si).
z
IOSIF (uimit): Phiu, ce surpriz`! P@n` mai ieri mocofanul nu
]tia s` numere \@\ele de la vac`, iar acum e premiant! }i
se mai duce ]i [n excursie! Phiu... (Se scarpin` sub
p`l`rie).
ALIN: Bunicule, ]i eu am note bune la [nv`\`tur`, ]i eu o s`
iau premiu.
IOSIF (hot`r@t): Dac` iei premiu, [\i dau bani s` te duci ]i tu [n
excursie!
ALIN (s`rind [n sus de bucurie): Ura!, m` duc [n excursie...
(Alearg` spre st@nga, strig` spre culise.) Bunico, m` duc
cu P`idu]ca la }tefan cel Mare, la Ion Creang`...
COSMIN ([ntristat): Bunicule, ]i eu nu merg nic`ieri?!
IOSIF ([ncurajator): Tu mergi cu mine la balt`, m`! Prindem
pe]te ]i facem o saramur` de omor@m m`m`liga cu ea!
COSMIN (exploziv, s`rind ]i el [n sus de bucurie): Ura!, ura!
(Alearg` spre st@nga, strig` spre culise.) Bunico, m` duc
cu bunicu’ la balt`! }i o s`-\i aduc pe]te, s` faci o
saramur` s` omor@m m`m`liga cu ea!
23
IOSIF (se ridic` de pe sc`unel [mp`turind ziarul, uit@ndu-se
la zburd`lnicia copiilor, cl`tin@nd din cap, r@z@nd):
M`i, m`i, m`i, c` n`zdr`vani mai sunte\i...

}i peste toat` h`rm`laia coboar` [ncet, [ncet

CORTINA.

Br`ila, 2010

24