Olimpia M`rculescu-Georgiade

( GITANA D’OLMAR ).

S-a n`scut în Br`ila la 10 aprilie

1873. Tat`l, Petre M`rculescu, a fost
directorul }colii medii din localitate
Atât el, cât ]i mama, Ana, aveau
înclina\ii artistice. Fratele Olimpiei a
devenit institutor Un membru al
familiei din partea mamei, pe nume
Costel Nicolaevici1), avea s` devin`
un foarte bun pictor ]i profesor de
caligrafie ]i desen la Liceul „Nicolae
B`lcescu”. Din p`cate, s-a stins din
via\`, înainte de a deveni o
personalitate în pictura na\ional`.
Olimpia a f`cut primele vocalize la
clasa de canto a }colii de Muzic`
„Lyra”, clasa profesorului Leo Baum.
Dup` terminarea studiilor în
localitate, a intrat la Conservatorul din Bucure]ti, la clasa de canto a Charlottei Leria2).
Ca student` a participat la audi\iile organizate de profesoar` cu studen\ii clasei. Auzit`
la una din audi\ii de Elena Teodorinii 3) a a luat-o ca partener`, în câteva spectacole la
Ia]i. Unul din acestea a avut loc la 8 ianuarie 1897 în care Elena Teodorini apare
al`turi de domni]oara M`rculescu (contraalt`), violonistul Bursuc ]i Orchestra
Conservatorului, pe scena Teatrului Na\ional din Ia]i. Dac` numele violonistului
Bursuc, al compozitorului Eduard Caudella4), aflat la pupitrul orchestrei ]i al Elenei
Teodorini, erau cunoscute de melomanii ie]eni, prezen\a tinerei contralte, Olimpia
M`rculescu, a stârnit curiozitatea. Duetul „Blanche et Noire”, de Tagliafero ]i acela
din „Semiramida”, de Gioachino Rossini, au fost viu aplaudate ]i i-au f`cut pe
spectatori s`-i prevad` tinerei contralte un viitor str`lucit.
În acela]i an, Elena Teodorini a venit ]i la Br`ila pentru câteva spectacole printre
care ]i unul cu opera „Carmen”, în care i-a avut ca parteneri pe tenorul Ion B`jenaru5) ]
i pe contralta Olimpia M`rculescu.
La un spectacol cu studen\ii Conservatorului a fost remarcat` de Maestatea Sa
Regin` care ]i-a exprimat dorin\a de a o invita la Palat. Am g`sit copia scrisorii
profesoarei Carlotta Leria c`tre eleva sa Olimpia M`rculescu prin care îi face
cunoscut` dorin\a reginei.
 La rubrica de anun\uri al ziarului br`ilean „Lupt`torul”, din 30 decembrie 1895,
se f`cea cunoscut c` „peste câte-va zile va veni ]i Opereta frances` care, în capital`, a
fost fórte mult apreciat`”. În aceea]i rubric` se anun\a ]i concertul tinerei Olimpia
M`rculescu, „distinsa ]i mult talentata elev` a Conservatorului de Muzic` din
Bucure]ti, sora D-lui institutor M. M`rculescu”. (...) „Dup` cum întreaga pres`
bucure]tean` a anun\at la timp, ea ]i-a stabilit deja o reputa\iune de cânt`rea\` de
primul ordin”. Tân`ra br`ilean` urma s` apar` pe scena teatrului „Rally”, din Br`ila,
într-un concert acompaniat` de pianistul Novacek. Programul a cuprins: „Ave Maria”,
de Charles Gounod ]i „Roman\`” din opera „Paul et Virginie”, de Victor Massé, pe un
libret de Jules Barbier ]i Michel Carré, „cântate de Dra. Olimpia M`rculescu”,
„Roman\`”, de Arthur Rubinstein ]i „Gavotte” Op. 36, No. 2, de Benjamin Godard,
executate la pian de Novacek, o arie din „Aida”, de Verdi, „Danza, danza, fanciulla”,
de Francesco Durante ]i „L’idéal”, de Cécile Chaminade, cântate de Olimpia
M`rculescu, „Erotik”, de Edvard Grieg ]i „Der Tanz in der Dorfschenke ”, de Franz
Liszt executate la pian de Novacek. Programul s-a încheiat cu „Vision”(valse), de
Sandro Galli ]i cu roman\a lui George Cavadia6) „Unde e]ti”, interpretate de Olimpia
M`rculescu.
Spectacolul s-a bucurat de o frumoas` cronic`, în care se scria: „Pentru prima
oar` s-a v`zut la noi ca o elev` a Conservatorului, care nu ]i-a complectat înc`
studiile, s` se ridice cu atâta m`estrie într-un concert, culegând admira\iunea
auditoriului”. (...) „Domni]ora Olimpia M`rculescu este un talent care la scurt timp
va face mândria nu numai a ora]ului s`u natal, Br`ila, dar ]i a întregei \`ri”. Concertul
Olimpiei M`rculescu urmase unor spectacole sus\inute de o trup` german` de sub
conducerea lui Ludwig Eger, trup` adus` la Br`ila pentru a redeschide Teatrul
„Rally”, dup` o perioad` de restaurare. Se jucase piesele „Mândrie ]i amor”, „Kean”,
de Alexandre Dumas-tat`l ]i „Narciss”, tragedie în cinci acte de Albert Emil
Brachvogel, spectacol la care fusese prezent` ]i Olimpia M`rculescu. Cu aceast`
ocazie un ziar din localitate scria: La 11 cor.(decembrie n. n.) Theatrul «Rally» a
fost deschis. Impresia general` a fost din cele mai bune, dat fiind frumuse\ea ]i
aranjamentul practic al acestui teatru, de care Br`ila a avut o a]a de mare lips`. A
fost dat unei trupe germane de a inaugura noul theatru «Rally» ]i cu aceast`
ocasiune trupa german` a jucat piesele Mândrie ]i amor, dram` în patru acte, de
Georges Ohne,t Kean, de Alexandre Dumas-tat`l ]i Narciss, tragedie în cinci acte
de Albert Emil Brachvogel, spectacol la care a fost prezent` ]i Olimpia M`rculescu

La absolvire, s-a situat pe primul loc, fiind imediat angajat`, chiar pentru stagiunea
în curs, 1896 –1897, la Teatrul Na\ional din Bucure]ti, unde se mai afla angajat, ca
tenor, tân`rul br`ilean, Alexandru B`rc`nescu7). Din trupa de arti]ti ai Teatrului
Na\ional pentru stagiunea 1896-1897, al`turi de italienii Adela Antiori, Ludovico
Colazza, Adamo Gregoretti ]i dirijorul I. Newirth, s-au aflat doi br`ileni: Alexandru
B`rc`nescu (tenor) ]i Olimpia M`rculescu (contralt`). În timp ce Alexandru B`rc`nescu
cânta în rolul lui Laert din opera „Hamlet”, de Ambroise Thomas ]i în al lui Don
Ricardo din opera „Mignon”, de Ambroise Thomas, în al lui Flavio, din opera
„Norma”, de Vincenzo Bellini ]i în al lui Pifear, din opera „De-a] fi rege”, de Adolphe
Adam, Olimpia debuta al`turi de Ion B`jenaru, la 1 noiembrie 1897, în Leonora din
„Favorita”, de Gaetano Donizetti, ]i în Amneris din „Aida”.
 Pe un afi] al Teatrului Na\ional care anun\a programul reprezenta\iilor lirice
pe stagiunea 1897-1898, se poate vedea c` Olimpia M`rculescu f`cea parte din
personalul artistic angajat; În aceast` stagiune am g`sit-o pe un afi] cu opera
„Favorita”, în care Olimpia M`rculescu a cântat rolul Leonorei. Premiera a avut loc
sâmb`t` 1 noiembrie 1897.

Apari\iile ei pe scena Teatrului Na\ional au fost bine primite de presa de

specialitate. Nicolae G. R`dulescu-Niger i-a închinat o poezie, intitulat` „Ter\et”,
datat` 12 martie 1898, din care reproduc doar ultimile trei versuri.
 Ter\et
D]oarei O. M`rculescu
I
Subt marea ploae de lumin`
Adânc privindu-te, aveam
Momente când era deplin`
Iluzia c` m` pierdeam...

}i m` pierdeam prin t`inuite

De firea lumeĭ dep`rt`rĭ,
Pustiĭ imense adîncite
În funduri palide de z`rĭ,

Pe unde arde ]i svînteaz`

Fierbinte sóre, vânt necat,-
Iar nóptea luna lumineaz`
Ca’n cimitir de mult uitat...

N`luca apeĭ am`ge]te

Prin `st de]ert îngrozitor,
}i lunga cale obose]te
}i gând, ]i pasul c`l`tor.

Dar cat` insula de vraj`

Cu nal\i bananĭ ]i palmierĭ
Subt ochĭ apare ca o straj`
Alin`toare de durerĭ...

}i ca suprem` voluptate
În `st de]ert disper`tor,-
O dr`g`la]` vietate
Cu chip bronzat fermec`tor...

Din nóptea négr` nesenin`

Ea p`ru-i mândru a furat,
}i ca hlamid` de regin`
Pe corpu-ĭ ...st` desf`]urat.

Iar între pleoape dormiteaz`

Duoi ochi demonicĭ de frumo]i,
Aci vioĭ de s`geteaz`,
Aci nespu]i de mângâio]ĭ...

Ea râde, – albiĭ din\i scânteie:

M`rg`ritare de ocean,-
O diadem` ce s`’ncheie
C’o floare vie de m`rgean...

Drume\ stingher pe calea vĭe\eĭ,

 Staĭ dus, privind ]iĭ admirând
Comóra mândr`-a frumuse\eĭ
De tinere\e palpitând...

}i par’c` ’n jur, din dep`rtare,

Ca pe aripi de vînt veniaŭ
Veniaŭ ]optiri ciudate, care
Fiori în suflet îmi puneaŭ.

Sim\iam cum par’c` sě strecoar`

În preajma mea mul\imĭ de pa]ĭ:
Mi sě se p`rea c` m`’mpresoar`
O ceat`-ascuns` de vr`jma]ĭ..

Eraŭ s`lbateci aĭ pustiei,

Tâlharĭ ce vĭa\a îmĭ pândiaŭ
}i tocma’n culmea bucurieĭ
S` ’mi-o r`peasc` s’a\ineaŭ?

Am tres`rir de’nfiorare
}i m’am întors din visul meŭ:
Subt ploaea de lumin` mare
Eram în fa\`,- tu ]i eŭ...

P`trunz`tor priviai la mine,

}i te-am privit ]i eŭ mai des,
}i-atuncea seama ’mi-am dat bine
C` visu’mĭ are-un în\eles:

A mea viea\` e-o pustie...

Tâlhariĭ de pe-acele c`ĭ
Frumo]ĭ ]i plinĭ de poezie
Eraŭ, artisto, ochiĭ t`i...

II

Cu noĭ ce maĭ r`mâne e numai amintirea:

Poetul într-o sear`, de vraja ta’nc`lzit,
Î]ĭ spuse admirarea, privindu-\ĭ str`lucirea, ...
}i duo` florĭ atuncea cu drag i-aĭ d`ruit...

Le va p`stra poetul cum tóte le p`streaz`

În inima-i, în care, r`mâne tot sculptat, -
Cum Firea, dat`’n tómn`, când ne desve]mânteaz`
Mai las` câte-o frunz` în arboru ’ntristat...

Le va p`stra, ]i-adesea privindule uscate

A lumeĭ rânduial` în ele va citi
Pe frunzele acuma de tot descolorate;
 A fost, nu mai exist` ]i totu]ĭ ĭar va fĭ

El îns` î]i va duce atunci închipuirea

}i la artista care într’însul a vibrat
Cu dulcea-i frumuse\e, cu glasul eĭ bogat
În noĭ ce mai r`mâne, e numai amintirea...

III

Am ascultat izvorul a c`ruĭ unde curg

Pl`cut murmur`toare în vraj` de amurg;
Am ascultat cascada ce pic` zgomotós`
În ploae str`b`tut` de-o raz` luminoas`;

Am ascultat suspinul duiósei mângâieri,

Sfâ]ietorul \ip`t al groazniceĭ dureri,-
}i dulcea ml`diere a glasului de mam`
Când, pentru desmierdare, la sân copilu’]i chiam`,

}i stra]nica sbucnire a crâncenelor urĭ ,

}i cântu-apropiereĭ a dou`-aprinse guri:
|i-am ascultat ]i glasul comór` d’armonie
Ce’n el cuprinde tóte aceste viĭ porniri
}i lumea desf`teaz` prin multa m`estrie
Prin patima cu care din suflet le resfir`
(Ultimile strofe le redau în original)
 Sf`tuit` s`-]i perfec\ioneze studiile în str`in`tate, Olimpia M`rculescu sus\ine
câteva concerte în ora]ul ei natal în vederea ob\inerii de fonduri. Primul concert a fost
anun\at de ziarul „Lupt`torul” din 3 aprilie 1897 în rubrica „}tiri ]i fapte” din care
afl`m c` „Olimpia M`rculescu, fiic` a Br`ilei, va da un concert în ora]ul s`u natal”. În
continuare se scria: „Dup` cum întreaga pres` bucure]tean` a anun\at la timp,
domni]oara Olimpia M`rculescu ]i-a stabilit deja o reputa\iune de cânt`rea\` de primul
ordin, producându-]i talentul s`u distins chiar în fa\a augu]tilor no]tri suverani.
Succesele ce D-]ora M`rculescu le-a ob\inut pîn` acum pretutindeni unde a debutat,
cât ]i aprecierile generale ]i justele elogii ce i se aduc prin pres`, sunt o dovad` a
talentului D-sale incontestabil”.
Acela]i ziar, din 5 aprilie, invita melomanii br`ileni s` asiste, chiar, în acea sear`,
la concertul Olimpiei M`rculescu, organizat în scopul „strângerii fondurilor necesare
plec`rii tinerei artiste în str`in`tate”. În cronica ap`rut` dup` concert se scria: (...)
„artista a avut o \inut` scenic` impecabil`, o interpretare cât se poate de artistic`,
repertoriul ales a cuprins piese care i-au pus în valoare minunatele calit`\i ale glasului
s`u de artist`”.
La 24 ianuarie 1898, Olimpia M`rculescu a cântat pe scena Operei din
Bucure]ti în opera „Favorita”, al`turi de Margareta Iamandi-Nuovina8) ]i de Hariclea
Darclée).
Dup` cîteva reprezenta\ii pe scena operei din Bucure]ti cele dou` br`ilence ]i-
au vizitat ora]ul natal.
Alexandru B`rc`nescu ]i Olimpia M`rculescu, au fost invita\i la 3 mai 1898, de
Constantin Mille la inaugurarea noului sediu al ziarului „Adev`rul”, pentru a participa
la un spectacol muzica\-dramatic organizat cu acest prilej, al`turi de Aristizza
Romanescu, Petre Liciu, Ion B`jenaru, Ion Brezeanu, N. B`nulescu, N. Corfescu ]i
Dumitru Teodorescu. S-au cântat piese de Mendelssohn Bartholdy, Robert
Schumann ]i Eduard Wachman
În stagiunea 1897- 1898, Olimpia, cânt` în „Favorita”, de Gaetno Donizetti,
al`turi de Ioan B`jenaru care interpreteaz` rolul lui Fernando, iar Olimpia M`rculescu,
pe al Leonorei. Despre Olimpia M`rculescu criticul Scarlat Coc`r`scu scria cu aceast`
ocazie în „Lumea Nou`”, din 18 noiembrie 1898: „ }i-a cântat partea ]i mai ales aria
din actul patru cu un sentiment delicat, cu o duio]ie neexagerat` ]i o cump`tare în
efecte demne de un artist de seam` ]i care au justificat pe deplin aplauzele c`lduroase
ale publicului.” Cu Ioan B`jenaru Olimpia M`rculescu a mai cântat în „B`rbierul din
Sevilla”, în „Mignon”, ]i în „Aida.”
Ajuns` la Paris, Olimpia M`rculescu devine eleva doamnei Colonne, so\ia
dirijorului Edouard Colonne9), fondatorul Asocia\iei „ Concertele Colonne” din 1871,
care au propagat, în primul rând, muzica lui Hector Berlioz ]i César Franck.
În repertoriul s`u figurau roluri din, „Trubadurul”, „Profetul”, „Favorita”,
„Samson ]i Dalilla”, „Armida” ]i „Carmen”.
 Miercuri, 23 aprilie 1903, a avut loc o alt` audi\ie a elevilor de la clasa
profesoarei Colonne, de aceast` dat` la renumnita sal` „Pleyel”, din Paris. Cu aceast`
ocazie, contralta Olimpia M`rculescu a cântat aria divinit`\ilor Stixului, din opera
„Alcesta”, de Christoph Wilibald Glück ]i o arie din „Regina de Saba”, de Charles
Gounod.
 Mar\i, 22 decembrie 1903, tot la Sala „Pleyel”, profesoara Ed. Colonne a
organizat o nou` audi\ie cu elevele sale pe care ]i-a intitulat-o „Opere de H. Berlioz”,
în programul c`reia, Olimpia M`rculescu, a cântat aria Casandrei din opera
„Troienii”, de Hector Berlioz. Între timp se c`s`torise cu br`ileanul Georgiades.
Remarcat` de critica muzical`, Olimpia M`rculescu-Georgiade este solicitat` s`
semneze câteva angajamente cu unele teatre lirice din Fran\a, printre care, cu cele din
Marsilia, din Lyon, din Nissa, din Toulon, cu teatrul Gaieté din Paris ]i cu Opera
Mare.
Prin 1905, Olimpia M`rculescu-Georgiade, cu numele de artist` Gitanna D’Olmar,
era trecut` deja pe lista cânt`re\ilor români care ob\ineau succese peste hotare, al`turi
de Maria Selena (n`scut` Skeletti) care inteprindea turnee în America, Caliopi
Seinescu, care cânta la Montevideo, Jeana Nadolovici, angajat` la Opera din Berlin,
Constan\a Cara, solist` la opera din Odessa, Onoria Popovici, la „Scala” din Milano,
Maria Herescu, la opera din Viareggio, Popescu Delfior, la opera din Geneva. Ne-au
r`mas câteva cronici din revistele de specialitate din str`in`tate, dar ]i din \ar`, din care
rezult` cât de apreciat` a fost Olimpia M`rculescu în lumea muzical` ]i cât de mult a
fost iubit` de public.Printre primele contracte pe care le-a onorat a fost acela cu
Teatrul din Lyon. De\inem câteva cronici ale unor spectacole din aceast` perioad` ]i o
fotografie dintr-un spectacol cu opera „Paul ]i Virginia”, de
Massé.Cu Olimpia
M`rculescu pe scen`.
În aceast` stagiune Olimpia M`rculescu a cântat un spectacol cu opera „Favorita”,
de Gaetano Donizetti ]i pe scena teatrului din Toulon.
 Dup` spectacolul cu opera „Samson ]i Dalilla”, de Camille Saint-Saëns, „La
Gazette de Teatre ”, din Lyon, purtând data de 1 ianuarie 1905 a scris: „«Samson ]i
Dalilla» a prezentat particularitatea c` rolurile lui Samson, Dalilla ]i al b`trânului
evreu, au fost sus\inute de tenorul Saubeyran, contralta Georgiadès ]i basul Galinier.
Dl. Saubeyran, posed` pe deplin acest rol, ca to\i cei care în adev`r cânt`. Vocea sa nu
este tun`toare, dar e bine timbrat` ]i de o rar` calitate. „D-na Georgiade posed` una din
cele mai frumoase voci de contralt` din câte exist` actualmente ]i se ]tie c` acest gen
de voce, devine, din ce în ce mai rar. Mai mult, înc`, Dsa. este un temperament artistic
real. E mai mult decât trebuie pentru a ajunge la «Capitoliu» ]i-i prezicem un superb
viiutor”.
Dup` alt spectacol cu opera „Trubadurul”, de Giuseppe Verdi pe un libret de
Salvatore Cammarano, scris dup` tragedia „El trovator” de Antonio Garcia
Gutierrez12), ziarul „Lyon Républicaine”, din 10 martie 1905, scria: (...) „ Pentru D-na
Georgiade credem c`, direc\iunea a reluat «Trubadurul », deoarece, ea nu are la
îndemân` totdeauna o voce care s` mearg` de la «sol» grav, la «contra do» ascu\it, a]a
cum o cere rolul boemei Azucena, voce care s` fie destul de sonor` ]i de puternic`.
Dna Georgiade posed` o voce care se armonizeaz` a]a de bine cu fizicul s`u, ajutat`
fiind înc` ]i de progresele constante, pe care le face zilnic. Îi prevedem un viitor din
cel mai str`lucit. D-sa are tot ce-i trebuie pentru aceasta: este frumoas`, tân`r`, este
îndr`gostit` de arta sa muzical`, are o voce admirabil`, iar costumelele, ]tie purta cu
distinc\ia ]i maiestatea care le convine cel mai mult personajelor. Dup` cum se vede,
are mai mult decât îi trebuie pentru a urca la Capitoliu. }i cea mai bun` dovad` a celor
spuse, este succesul triumfal pe care l-a repurtat cu aria din primul tablou al actului al
doilea ]i în marele «duo» cu domnul Albonie (Manrique). Ambii au fost rechema\i, în
chip entuziast. Sala a fost «zguduit`» de aplauze, cum rar s-a v`zut”.
La 25 aprilie 1905, dup` un spectacol cu opera „Favorita”, de Gaetano Donizetti,
care a avut loc pe scena operei din Narbun, ziarul „Le Petite Meridionale”, scria:
„Spre marele nostru regret, n-am putut asista miercuri seara la reprezenta\ia «La
Favorite», dat` la «Alcazar» de trupa D-lui M. Crémieux. }i poate e mai bine c` s-a
întâmplat a]a, c`ci vor fi impresiile publicului, curate, pe care le reproducem dup` ce
am vizionat al doilea spectacol. Trebuie c` a fost prea mult entuziasmat acest public,
c`ci cele mai multe elogii s-au adresat D-nei Georgiadès. Contraltei ]i baritonului li s-
au f`cut imense ova\ii ]i în grupele de persoane nu se vorbe]te decât de fiorul ce
parcurgea sala, de câte ori D-na Georgiadès emitea o not` grav` cu vocea sa cald` ]i
pasionat`”.
 De\inem un afi], cu opera „Armida”, tragedie lyric` în cinci acte de  Philippe
Quinault, muzica de Christoph Wilibald Gluck13), în care Olimpia M`rculescu-
Georgiade a ap`rut în rolul La Haine, pe când era înc` angajat` la „Marele Teatru” din
Lyon.

Dup` Lyon, Olimpia M`rculescu s-a angajat la Teatrul din Marsillia. Programul
de deschidere a stagiunii 1905-1906, o men\ioneaz` printre arti]tii Operei marsillieze.
 Unul din primele spectacole pe noua scen` a fost cu opera „Favorita”, de
Gaetano Donizetti, Ziarul „Radicale de Marseille” scria: „Ieri, la «Opera
Municipal`», D-na Georgiadès ne-a dat «Favorita». Ve\i zice poate c` a fost un
dezastru ? Ei bine, nu ! … Era a]a de mult` lume, ce dovede]te c` marelui public îi
place s` revin` la Donizetti. De altfel, a fost interpretat într-un chip cu totul superior.
D-na Georgiade este dotat` cu o voce minunat` de contralt`, cu notele de jos, mai ales
superbe. Ce splendid` reprezenta\ie a Profetului ne-ar putea da ! Ieri seara a avut un
splendid succes datorit` gra\iei minunatei sale voci ]i temperamentului s`u dramatic.
În ultimul act a avut momente de izbucniri pasionale care au avut un colosal efect
asupra publicului”.
La sfâr]itul lui decembrie 1905, ca angajat` a acestui teatru, este invitat` s` cânte
din nou pe scena Teatrului din Toulon într-un spectacol tot cu opera „Favorita”. În
ziarul „Le Petit Var de Toulon”, la rubrica „Théâtres et Concerts -Au Grand
Théâtre”, se afl` o scurt` relatare a acestui spectacol, purtând data de 31 decembrie
1905: „Am asistat asear` la o excelent` interpretare a «Favoritei». Reprezenta\ia
operei lui Donizetti, poate fi citat` ca una din cele mai bune din câte am avut pe prima
noastr` scen`.
Rolul Leonora a fost încredin\at Doamnei Georgiadés, contralta de la Opera
Marsiliei. Doamna Georgiadés i-a dat toat` amploarea ]i toat` autoritatea pe care o
comport`.. Organul e puternic, generos, vibrant. Vocea profund`, pl`cut`, poate fi
considerat` ca una din cele mai complecte, în acest timp în care contraltele devin din
ce în ce mai rare.
În registrul de jos ca ]i în cel de sus vocea e impecabil` ]i de un timbru ce r`sun` ]
i umple întreaga sal`, ceea ce a f`cut-o favorita întregii s`li, care a rechemat-o cu
entuziasm.”
Pe scena operei din Marsillia, a mai cântat în opera „Lohengrin”, de Richard
Wagner. Ziarul „La Mondain de Marseille”, din 7 martie 1906, a scris dup` acest
spectacol: (…) „M-me Georgiade este o Ortrud` remarcabil`. Rolul acesta, greu de
interpretat, în care marea sa voce î]i g`se]te rolul de afirmare, convine de minune
acestei artiste. Niciodat` n-am auzit blestemele din al doilea act lansate cu atâta ur`,
vibrând, cu mai mult` hot`râre ]i îmbr`când, pân` într-atât, nota tragicului. Vocea sa
este de o întindere ]i de o amploare rar`. D-l Xavier Leroux, compozitorul lui «Reine
Fiamette», care, în materie de voci de contralte, are ultimul cuvânt, a r`mas mirat. Iat`
o artist` care trebuie angajat` în sezonul urm`tor”.

Un succes ]i mai mare a ob\inut cu opera „Carmen”: „Madame Georgiadès a dat

lui Carmen o interpretare foarte îndr`znea\`, care pune în relief, în chip viu,
s`lbaticile ]i schimb`cioasele patimi ale pasionatei \ig`nci.
Acest joc, a]a de accentuat în mi]care ]i colorit, a subjugat publicul. }i, cum a
fost completat de o voce superb`, ml`dioas` de o potriv` în nuan\ele de duio]ie, ca ]i în
cele de sarcasm, succesul D-nei Georgiadès a mers crescând din act în act ; ]i toat`
lumea din sal` a recunoscut în chip unanim, c` aceast` not`, a]a de personal`, într-un
rol de atâtea ori jucat de artiste de talent, poate fi calificat` ca un fel de crea\iune
nou`”.
În Ziarul „L’Armonie”, din 14 decembrie 1906, se afl` un alt articol despre
Olimpia M`rculescu: (...) „D-l Valcourt, directorul primei noastre scene, angajând ]i
anul acesta pe D-na Georgiade, a avut o excelent` idee. Marsiliezii î]i aduc aminte cu
ce brio a cântat aceast` artist` anul trecut în «Samson ]i Dalilla», cât de fermec`tor ne-
a dat-o pe Azucena din «Trovatore», ce încânt`toare Phedes ]i ce r`pitoare Ortrud` a
fost. Putem afirma c` adev`ra\ii spectatori a]teptau cu ner`bdare apari\ia D-nei
Georgiade. Înaintea unei s`li pline ]i în mijlocul salvelor de aplauze, s-a prezentat,
pentru prima dat` în acest an, în «Aida». Ce perfect` Amneris ! Ce voce delicioas` !
Ce dic\iune impecabil` ]i ce art` în cânt ! Cine ar putea s` se simt` obosit ascultând o
asemenea artist` ? Rechem`rile ]i aplauzele frenetice au fost pe deplin meritate. Dar
unde D-na. Georgiade a atins apogeul, a fost actul al doilea, când ne-a cântat stan\ele :
«oh vieux»… care ne-a dat o adev`rat` pl`cere. Pe lâng` promisiunea de a ne furniza
în aceast` iarn` seri încânt`toare, ne rezerv` ]i o surpriz` care va face pl`cere
numero]ilor ei admiratori ]i cunosc`torilor de la «Opera Municipal`». Într-adev`r, D-
na Georgiade ne promite «Carmen».
Putem s` ne socotim ferici\i, deoarece vom fi primii care o vom audia în acest fel
fiind convin]i în succesul ei
De altfel, numele profesorului ei, Emile Bertin, profesor la Conservatorul din Paris,
regizor general la «Opera Comic`», e o chez`]ie sigur`”.
Spectacolul cu opera „Carmen” a avut loc într-adev`r. Ne lipse]te cronica de la
premier`. O avem în schimb pe aceea de la reluare. Ea se afl` în ziarul „Le Petit
Provensal de Marseille”, din 6 octombrie 1906, sub titlul:„Reluarea lui «Carmen» :
(...) „Cei câ\iva privilegia\i, care, asistând la repeti\ie, au spus c`, D-na Georgiade,
care a fost chemat` s` realizeze un spectacol de cel mai înalt interes, reu]e]te s` dea
figurei boemei, o fizionomie nou`, au avut dreptate. D-na Georgiade a încarnat o
Carmen pe care n-o b`nuiam. Este posibil ca, d-sa, s` fi primit consilii excelente, dar
se pare c`, succesul pe care l-a repurtat, se datore]te, în cea mai mare parte,
temperamentului ]i inteligen\ei de care dispune, pe care le-am sim\it deja anul trecut.
Madame Georgiadès a dat rolului lui Carmen o interpretare foarte îndr`znea\`, sco\ând
în relief capriciile ]i pasiunile \ig`ncii. Jocul ei atât de vioi ]i colorat a subjugat
publicul. Succesul doamnei Georgiade a mers crescând din act în act ]i toat` lumea din
sal` a recunoscut, în chip unanim c` în acest rol, jucat de atâtea artiste talentate, d-na
Georgiade a f`cut o crea\ie nou`”.
Ca angajat` a „Operei Municipale” din Marsillia a cântat un spectacol cu opera
„Trubadurul”, pe scena Teatrului „Municipal” din Aude, arondismentul Carcassonne.
De\inem o cronichet` a acestui spectacol ap`rut` în ziarul „Le Petit Meridional”:
„Hot`rât lucru, Dl. Crémeux , directorul teatrului nostru, e un muritor fericit, c`ci de
un timp fiecare reprezenta\ie este dat` în fa\a unei s`li arhipline.
}i entuziasmul publicului se explic`, c`ci trupa sa de oper` e într-adev`r excelent`.
Duminic` s-a dat «Trovatore» în care a debutat M-me Georgiadés , contralt` a
marelui teatru din Marsillia.
A fost un adev`rat triumf ]i ne asociem din inim` la aplauzele, cu care s-a
manifestat entuziasmul.
De mult timp nu ne-a fost dat s` auzim o a]a frumoas` voce: , just`, ml`dioas`,
admirabil de bine timbrat` în notele de sus ]i pline de amploare în notele grave; ceiace
d` nuan\`rilor o fine\e, o ging`]ie, care farmec` urechea.
Mai ad`oga\i la aceasta c` noua noastr` contralt` posed` un joc de scen` minunat ]i
c` fizicul s`u de brun` ]i dr`g`l`]ie, fiic` a Eladei, nu putea decât s` m`reasc`
entuziasmul publicului din Carcassonne, lacom de frumuse\i plastice ]i cunosc`tor.
Se pare c` doamna Georgiadès nu va cânta decât trei seri pe scena noastr`;
Regret`m c` nu putem sa-i auzim mai mult timp fermec`toarea voce ]i întreb`m pe D-l
Crémieux: n-ar putea s` ne ofere ocazia ca s-o auzim ]i în „Profetul?”
În sfâr]it, în anul 1907, Olimpia M`rculescu – Georgiade este solicitat` s` cânte,
la început, pe scena Teatrului „Lyric de la Gaité” ]i apoi, pe scena „Operei Mari”, din
Paris. Ca angajat` a Teatrului „Lyric”, a sis\inut un spectacol cu opera „Carmen” pe
scena operei din Dijon. Subtem în posesia unei cronici intitulat` „Sear` Teatral`”,
semnat` „Spectator”: „Ieri sear`, publicul dijonez a avut, pentru prima oar`, pl`cerea
de a asculta pe M-me Georgiadés de la Teatrul «Lyric de la Gaité». M-me Georgiades
are o superb` voce de contralto egal de curat` ]i puternic` în registrul grav ]i acut. Ea
cânt` ]i joac` cu un temperament, care a f`cut un Carmen admirabil. Accentul s`u
românesc a dat interpret`rii sale o savoare exotic` plin` de ]arm. În plus, vom spune c`
M-me Georgiadés, prin frumuse\ea ei de brunet` ce treze]te imaginea unei spaniole
din Sevilia, justific` marele ei succes ob\inut pe scena noastr` ]i aplauzele entuziaste
care i-au fost adresate”. Ca angajat` a „Operei Mari”, a debutat printr-un concert
simfonic al orchestrei parisiene sub direc\ia lui M. P. Lanciani, care a avut loc
miercuri, 29 iulie 1908, la „Kursaal de Spa”, în programul c`reia a cântat „Aria reginei
de Saba”, din opera cu acela]i nume de Charles Gounod.
La începutul lunii mai, Olimpia M`rculescu – Georgiade, devenit`, deja, celebr`,
este invitat` s` concerteze în România. Concertul a avut loc pe scena „Ateneului
Român” în ziua de 5 mai 1907. În leg`tur` cu acest concert, ziarul „La Roumanie”, din
6 mai, 1907, relata: „Eri sear`, a avut loc la «Ateneul Român», concertul dat de D-na
Olimpia M`rculescu – Georgiade, prim contra alt` a operei din Nisa, Lyon ]i Marsilia.
D-na Georgiade a fost eleva D-nei Carlotte Leria ]i, sunt cinci sau ]ase ani de când a
dat câteva reprezenta\iuni la Bucure]ti. Înc` pe atunci vocea sa promitea. De atunci,
gra\ie unei excelente ]coli franceze, a câ]tigat o siguran\`, un volum ]i un timbru
extraordinar. Rar ne-a fost dat s` vedem un temperament artistic a]a de puternic, o
metod` a]a de impecabil` ]i de a auzi un organ a]a de dulce ]i cald. Progresele
realizate de D-na Georgiade sunt uluitoare ]i abia acum în\elegem, dup` ce am avut
ocazia s-o auzim ]i noi, admira\ia f`r` margini a publicului str`in pentru dânsa ]i lupta
ce se d` între diferi\i directori de oper` ca s-o angajeze. Azi, Marea Oper` din Paris, a
reu]it s` o re\ie, spre marea disperare a publicului din Lyon ]i Marsilia, care se v`d
lipsi\i de idolul lor ]i, de fapt, e foarte natural ca publicul din sudul Fran\ei, a]a de
cunosc`tor ]i de lacom de muzic` bun`, de voci frumoase, s-o fi adorat atât de mult pe
compatrioata noastr`; c`ci, cu frumoasa sa figur` dramatic`, cu p`rul s`u negru, ca pana
corbului, cu ochii s`i mari care dau extazul ceresc ]i chipul delicios al infernului
patimei, ea a trebuit s` subjugae pe admiratorii s`i ]i s` le mi]te ]i sutimele fibre ale
entuziasmului.
Timp de dou` ore am fost sub farmecele acestor note vibrante ce merg drept la
inim`, aceste note profunde ce-i plac ]i care mi]c` adânc.
A cântata aria Mon fils soit bien dans le Segneur, din «Profetul», cu amploare
superb`, trecând cu u]urin\` ]i cu suple\e admirabil` de la un cap`t la altul al
registrului. Stan\ele din «Sapho», au fost executate cu art` des`vâr]it` ]i, de la început,
chiar, cu fraza : «je vais dormir pour toujours dans l’eternal repos», a f`cut ca s` se
înfioare publicul.
Ce s` mai zicem ]i de chipul tragic cum a redat recitativul din «Samson ]i
Dalilla» :
«Samson, récherchant ma presénce ,
Doit venir en ces lieux»,
astfel încât s` transporte publicul prin jocul s`u admirabil apropiat cu efectele vocii ?
Dar iat` c`, întunecata ]i r`zbun`toarea Dalilla, devine, de o dat`, o Carmen ideal`,
o Carmen cum nici Spania nu o poate visa mai frumoas`, ]i care trebuie s`
înnebuneasc` pe Don José prin chipul cum ea spune «La Sequédille» sau aria
«L’Amour est enfant de Bohême».
Ce foc în ace]ti ochi ! Ce poem` în acest surâs ! Ce farmec provocator în toat`
fiin\a sa !…
În fine, dup` un duo din «Lohengrin», pe care l-a cântat cu D-ra Irina Iliescu, D-
na Georgiadés ne-a cântat cu un sentiment particular, române]te, o roman\` de
Gheorghe Dima, «Jelui’m-a]i ]i n’am cui», ]i publicul entuziasmat a for\at-o s` biseze
aceast` arie, lucru pe care dânsa l-a f`cut cu mult` pl`cere, cu toat` oboseala ]i oribila
c`ldur` ce domina în sal`.
Scurt, impresia cu care am plecat de la acest Concert a fost din cele mai
profunde ]i nu a] putea g`si accente destul de puternice ca s` exprim regretul, c`
trebuie s` p`r`seasc` în curând \ara noastr` spre a-]i împlini angajamentele cu
str`in`tatea.
 Terminând, trebuie s` compliment`m ]i pe D-l Oscar Spirescu, care a acompaniat
cu talentu-i obicinuit pe D-na Georgiadés în diferite arii pe care le-a cântat.”
}i ziarul „Epoca”, din 6 mai 1907, i-a închinat câteva rânduri: „ Niciodat`
n-am plecat de la un concert atât de impresionat ca asear`, sunt înc` atât de mi]cat de
emo\iunile profunde ce am resim\it încât cuvintele îmi lipsesc ca s` pot exprima
efectul ce a produs asupra mea ]i asupra întregului auditoriu aceast` sublim` artist` ce
e d-na Georgiadés, compatrioata noastr` care este azi fala \`rii noastre în str`in`tate pe
t`râmul artistic.
Dic\ionarul elogiilor nu con\ine înc` destule vorbe de laud` pentru o stea de
aceast` m`rime. D-na Georgiadés e inapreciabil`.
Calit`\ile ei sunt superioare tuturor cânt`re\ilor ce mi-a fost dat s` aud pân` ast`zi ]
i involuntar îmi vine s` m` gândesc la artistele consacrate celebre dela «Opera Mare»
din Paris ca, D-nele Breval, Alno, Akté, Dubel ]i altele, care, cu ]tampila de la Paris,
s’au perindat pe la noi, cântând cu pre\uri enorme, f`r` a avea nici un drept la reputa\ia
grozav` ce s’a creat în jurul lor.
D-na Georgiadés a venit cu modestie, f`r` surle ]i tobe ]i a învins, - a triumfat. C`
e compatrioata noastr`, caz cu totul de o parte, publicul nostru inteligent ]i sever i-a
acordat toate sufragiile sale ]i fiecare arie ce a cântat a fost urmat` de aplause
entusiaste pornite din convingere. Dac` artista aceasta ilustr` a ajuns s` fie angajat` la
Opera din Paris, e numai prin talentul ]i meritul ei excep\ional, iar nu protec\iei.
Aceasta a dovedit-o asear`, dar s` vorbim pu\in ]i de calit`\ile sale.
D-na Georgiadés posed` o voce de contralt`, absolut f`r` rival` ast`zi, c`ci genul
acesta de voce a ajuns azi o raritate.
Timbrul de cristal, egalitatea vocii, sunetele grave, comparabile cu ale basului
b`rb`tesc, sunetele medii ]i acute pân` la «si bemol», comparabile cu soprana
dramatic`, dar cu mai mult` amploare, frazarea ]i interpretarea des`vâr]it`, o fac unic`
ast`zi, atât în Fran\a, cât ]i în Italia. Sunt convins c` prin calit`\ile acestea vocale,
temperamentul ei arz`tor ]i figura-i exotic`, trebuie s` fie o Carmen cum nici chiar
Bizet ]i Merimée nu ]i-au putut-o închipui.
Cu toat` c`ldura cea mare, d-na Georgiadés prin înfl`c`rarea ei a f`cut’o tropical`.
Sala Ateneului a fost arhiplin` de un public distins, care, nu numai c` a ascultat-o pân`
la sfâr]it, dar înc` mai mult, era atât de fermecat, încât a mai cerut înc` trei arii
suplimentare.
O felicit`m din toat` inima ]i regret`m c` mijloacele de care putem dispune nu ne
permit a re\ine o artist` de aceast` valoare.”
Am g`sit numele Olimpiei M`rculescu, al`turi de al lui Ioan B`jenaru, Aurel
Eliade, Petre Ghimpe\eanu, G. S. Vasiliu ]i R`dulescu-Drumea pe memoriul înaintat
în 15 mai 1907, ministrului Haret privind înfiin\area Operei Na\ionale, la Teatrul
Na\ional ]i a unei stagiuni numai cu interpre\i români.
 Dup` aceste succese la Bucure]ti Olimpia M`rculescu a sus\inut un concert la
Craiova. De\inem un program de sal` în care se specific` c` a fost acompaniat` de

pianistul Oscar Spirescu, ]i c` unele piese din program au fost executate de orchestra
din Craiova.
Dup` Craiova, a venit la Br`ila pentru câteva concerte. În ziarul „Timpul” din 21
octombrie 1907, se afl` avan-cronica spectacolulu ce urma s` aib` loc. (...) „Ora]ul
nostru are fericita ocazie s` aib` în mijlocul s`u pe fiica sa, care face fal` \`rii în
str`in`tate. Fiori de entuziasm str`bat inimile br`ilenilor care rev`d azi pe concet`\eana
lor de elit`, care s-a smuls din mijlocul nostru sub îndemnul sufletului zei\ei cântului.
Dup` o munc` încordat`, urmat` de succese, cum rar artiste au mai avut, a venit s`-]i
revad` patria mum` în ora]ul iubit, în care ]i-a tr`it anii copil`riei, ]i-a îngânat primul
cânt ]i-n care a dat, al`turi de alt` fal` a \`rii, D-na Elena Teodorini, concertul
memorial de acum opt, nou` ani. De altfel, despre fizicul ]i vocea concet`\enei noastre,
gazeta br`ilean`, reproducând pasaje dintr-o revist` artistic` din Paris, scria c` : «e o
tân`r` de o frumuse\e fascinant`. Foarte brun`, tr`s`turile sale sunt luminate de doi ochi
superbi ]i frumosul ei cap e încununat de un p`r negru, de o rar` abunden\`. Vocea sa
l-a f`cut pe renumitul conduc`tor al marei Opere din Paris s` spun` tuturor dup` prima
audi\ie : «Veni\i s` auzi\i pe noua mea elev`. E cea mai frumoas` voce pe care am
auzit-o vreodat`», iar pe celebrul Coquelin, s` exclame entuziasmat : «Votre place,
madame. est a l’Opera». Revistele muzicale franceze sânt pline de elogii ce ne
mândresc. Azi, dup` o a]a de lung` lips`, ni se anun\` cu un program, care credem, c`
va atrage pe to\i br`ilenii admiratori de art` neîntrecut` ]i de frumuse\i scenice
des`vâr]ite”. Iar la încheiere: „E s`rb`toare rar` pentru Br`ila, seara de 21 ]i credeam c`
templul în care va oficia neîntrecut` preoteas` a muzicii, va geme de credincio]i”.
Din p`cate nu de\inem, informa\ii privitoare la spectacolul anun\at. }tim doar, c`
acompaniamentul a fost „\inut” de Oscar Spirescu „I-ul ]ef de orchestr` al Teatrului
Na\ional din Bucure]ti”. În program a cântat ]i „d-ra Cecilia Spirescu, virtuoso, piano
solo”.
De la Br`ila a plecat în Fran\a. Avem afi]ul unui concert vocal-simfonic din 29
iulie 1908, dirijat de M. L. Lanciani în care Olimpia M`rculescu a cântat în prima
parte a concertului acompaniat` de orchestr` Arioso din opera „Profetul”, de Giacomo
Meyerbeer, iar în a doua parte, Aria din opera „Regina de Saba”.
 Ultima relatare despre activitatea Olimpiei M`rculescu în Fran\a am g`sit-o în
ziarul „La Suise”, din 2 octombrie 1908: (...) „ Brun`, impun`toare, frumoas`, d-na
Gitana d’Olmar, originar` din Bucure]ti, ne aminte]te câteodat` de Maria Gay
l’Espagnole10), prin exuberan\ele ]i extravagan\ele sale, dac` nu ]i prin vocea, ale c`rei
calit`\i sunt indiscutabile, voce care poate baritona în mod superb în subsolul gamelor
pentru a atinge, cu mare str`lucire, pe acel ascu\it «si» de la sfâr]itul actului II.”
Sunt indicii c` a cântat un oarecare timp pe scena Operei din Milano.
La începutul anului 1912, Olimpia M`rculescu a venit în \ar`. La 6 aprilie 1912,
sus\ine pe scena Teatrului „Regal” din Br`ila un concert în compania tenorului Liviu
Macedonescu11), profesor la Liceul „Nicolae B`lcescu”. A]a cum afl`m dintr-un
articol al ziarului „Ecoul”, s-au cântat arii din „Carmen” ]i „Trubadurul”. Articolul se
încheie astfel: (...) „Concertul de sâmb`t` a ar`tat cu prisosin\` c` Br`ila, ora]
eminamente comercial, pe lâng` vapoare, pe lâng` exportatori, pe lâng` brânz` de
Br`ila, mai are ]i arti]ti excelen\i…”
În anul 1912, Olimpia M`rculescu a divor\at de Dimitrie Gheorghiade prin
sentin\a cu nr. 51 din 15 mai 1912, a Tribunalului Ilfov, sec\ia a III-a. De\inem în
acest sens certificatul St`rii Civile Prim`ria Comunei Bucure]ti, Nr. 11552 din 1912.
Dup` divor\, se întoarce în Fran\a pentru ca, în prim`vara anului urm`tor, s` vin`
din nou în \ar`. A ap`rut pe scena Teatrului bucure]tean într-un spectacol de oper`,
împreun` cu ansamblul Operei italiene Castelano. Suntem în posesia cronicii acestui
spectacol, intitulat`: „ De la Oper`. Teatrul Na\ional. «Carmen», cu Gitana d’Olmar.”,
ap`rut` în ziarul „Adev`rul”: (,,,) „O românc` cu o voce de contralto, cum rar se mai
g`sesc ast`zi, d-na Gitana d’Olmar, fost Georgiades, care sub numele s`u de na]tere
Olympia M`rculescu, a debutat acum vreo doisprezece ani, la e]irea sa din
Conservator, atr`gând aten\ia general`, a reap`rut asear` pe scena Teatrului Na\ional,
dup` ce a repurtat însemnate succese pe scenele franceze.
Prin fizicul s`u predestinat rolului Carmen, glasul ei de o mare întindere, de un
timbru clasic de contra-alto este de o generozitate impozant` în notele grave. Cântul ]i
jocul s`u, atât de original ]i sugestiv în «Carmen» este rezultatul unor studii speciale ]i
a unei experien\e de artist` consumat`.
Din capul locului «Habanera» a fost întrerupt` de vii aplauze. Publicul a urm`rit-o
apoi, scen` cu scen` cu cel mai viu interes; dup` ter\etul c`r\ilor de joc i-a f`cut o
ova\ie entuziast` ]i nu mai pu\in a aclamat-o în marea scen` final`. Pentru a da
publicului bucure]tean, o idee just` despre un rol mai potrivit ca acela principal din
opera «Carmen», pentru care e predestinat`, prin fizicul ]i temperamentul ei, ]i în care
are, ca nic`ieri aiurea, ocazia s`-]i dezvolte nepre\uitele calit`\i vocale. Publicul a
r`mas v`dit surprins de extraordinara interpretare a artistei pretagoniste care, atât prin
cânt, cât ]i prin joc, a întrecut toate a]tept`rile s`rb`torind-o cu entuziasm.
A fost o mândrie pentru public c` o compatrioat` i-a putut da o astfel de
interpretare eroinei lui Bizet.
 Ansamblul d-lui Castelano, care o seconda, a fost mai lamentabil ca oricând.
Primadona Rodrigo a fost o Michaela simpatic` ]i sonor` în voce. Tenorul Perrico,
care a cântat anul trecut cu mult succes rolul lui Don Hosé al`turea de Marie de l’Isle,
s’a resim\it asear` de o r`ceal` care i-a prins unele coarde. Excelent Zuniga, basul
Maucerri ]i puternic Escamillo, baritonul Marri”. Articolul este semnat „Capriccio”.
Cronicarul teatral al revistei „Flac`ra” scrie ]i el sub titlul : „D-na GITANA
D’OLMAR- Celebra cânt`rea\`-Cum e apreciat` de presa român`”
„Printr-o singur` reprezenta\ie – de gal` nu e vorba- Gitana D’Olmar a fost în
stare s` recucereasc` Bucure]tiul, pe care nu l-a v`zut de mult` vreme.
Acum vreo zece ani, Olympia M`rculescu absolvea cu succes Conservatorul de
aici ]i pleca în str`in`tate înso\it` de pronosticurile cele mai favorabile.
Sub numele-i artistic actual, ea a reputat apoi frumoase succese pe scenele str`ine,
succese care au consacrat pe deplin valoarea splendidei sale voci de contralto.
Pentru a da publicului bucure]tean o idee just` despre actuala ei valoare, Gitana
D’Olmar nu putea s` aleag` un rol mai potrivit ca acela al „ Carmen”-ei pentru care,
predestinat` prin fizicul ]i temperamentul ei ]i în care, are ca nic`ieri aiurea, ocazia
s`-]i dezvolte nepre\uitele calit`\i vocale.
Publicul a r`mas v`dit surprins de extraordinara exhibi\iune a artistei
protagonistei, care atât prin cânt cât ]i prin joc a întrecut toate a]tept`rile – ]i a
s`rb`torit-o cu entuziasm.
Ansamblul d-lui Castelano, care o secund`, a fost mai lamentabil ca oricând.
Perico a indispus toat` sala iar prin tenorul s`u gâtuit ]i r`gu]it, ceilal\i au st`ruit în
mediocritatea lor, iar ]eful de orchestr` Giovanelli, a \inut ]i el s` dovedeasc` c`
specialitatea sa nu e muzica francez`.
La Bucure]ti a sus\inut un concert avându-l ca partener pe tenorul br`ilean
Liviu Macedonescu.
Dup` Bucure]ti au venit împreun` la Br`ila pentru alte concerte. Primul a avut loc
la 19 martie 1913 cu opera Carmen. Ziarul „Expresul” de a doua zi, sub titlul
„Carmen de Bizet cu celebra cânt`rea\` român` Gitana d’Olmar” scria : (...)„ D-na
Gitana d’Olmar, care a ob\inut ieri sear`, pe scena noastr`, un succes des`vâr]it, a f`cut
din rolul Carmencitei o «gitan`» pervers`, stranie, plin` de cel mai atr`g`tor exotism.
Artista are fizicul boemei, cu fa\a bronzat` de b`taia soarelui din Spania, cu ochi negri
p`stra\i în gene catifelate, cu râsul argintiu pe care îl împr`]tie din bel]ug, l`sând s`
str`luceasc` între buzele c`rnoase, din\i albi, redutabili. În plus, o voce cu un registru
întins, face din d-na Olmar, o artist` excelent`, care merit` s` fie v`zut`, ascultat` ]i,
mai ales, aplaudat`...”.
Cronicarul teatral al revistei «Flac`ra» scria ]i el: « Printr-o singur` reprezenta\ie
de gal`, Gitana d’Olmar a fost în stare s` recucereasc` Bucure]tiul pe care nu l-a v`zut
de mult` vreme … Acum vreo zece ani, Olimpia M`rculescu absolvea cu succes
Conservatorul de aici ]i pleca în str`in`tate, înso\it` de pronosticurile cele mai
favorabile. Sub numele-i artistic actual (Gitana d’Olmar), ea a repurtat apoi, frumoase
succese pe scenele str`ine, succese care au consacrat, pe deplin, valoarea splendidei
sale voci de contralto...”
La 24 martie 1913, acela]i ziar br`ilean scria sub titlul „O mare cânt`rea\` român`
Gitana d’Olmar”: „Am ar`tat în num`rul de ieri cum este apreciat` marea cânt`rea\`
român` care e, în acela]i timp ]i artist` cu mult talent. S` deschidem ast`zi câteva ziare
str`ine care, ]i ele, au avut multe de spus despre ilustra noastr` concet`\ean`. Iat`,
bun`oar`, ce scrie un ziar din Geneva: «Dac` dragostea Carmencitei nu dureaz` decât ]
ase luni, succesul ei este nepieritor. }i cum ar putea, de altfel, ca str`lucirea operei s`
str`luceasc` dintr-o dat`, când d-na Gitana d’Olmar îi d` via\`, îi insufl` adev`r ]i
frumuse\e ?»
Într-adev`r cine a avut ocazia s` vad` pe talentata artist` punând în joc
temperamentul s`u neobi]nuit ]i cine a auzit superba ei voce de contralto, va
recunoa]te în aceast` artist` o Carmencit` de tip, o Carmencit` ideal`. D-na Gitana a
studiat ]i a p`truns acest rol. L-a p`truns pân` în cele mai adânci cute. Ea se
îndep`rteaz` în totul de conven\ia teatral` creat` de artistele precedente, nu \ine seama
de lec\ia înv`\at` pe dinafar`, neglijeaz` gestul artificial ]i se apropie de realitate, de
via\`, de realismul brutal, da, dar de realism. Astfel a în\eles Gitana d’Olmar rolul ei.
Pu\in îi pas` de felul cum precursorii au compus acest personaj. Marele s`u succes,
succesul turneelor întreprinse în toate ora]ele mari, ca Lyon, Nice, Marseille, Ostende,
Anvers, Rouen, Bordeaux, Toulouse, Paris, Berlin, Budapesta ]i Bucure]ti… greu îl
mai g`se]ti pe scenele de teatru.
În fine, ca s` încheiem articolul nostru de ast`zi, mai ad`ug`m dup` ziarul « Le
Suisse» ( 2 decembrie 1908) urm`toarea critic` teatral`:
«Iat`, desigur, o Carmen care î]i bate joc de tradi\iunile alc`tuite de demult ; iat` o
Carmencita care numai este de oper` comic`.
Brun`, impun`toare, frumoas`, d-na Gitana D’Olmar, originar` din Bucure]ti (E
originar` din Br`ila. Nota redac\iei „Expresul”), ne aminte]te câteodat` pe Maria Gay
l’Espagnole prin exuberan\ele ]i extravagan\ele sale, dac` nu ]i prin vocea, ale c`ror
calit`\i sunt indiscutabile – voce care poate baritona în mod superb în subsolul
gamelor pentru a atinge cu mare str`lucire pe acei „si” ascu\i\i de la sfâr]itul actului
II.»
Erau în sal` – plin` pân` la ultimul loc- o mul\ime de români, care au f`cut
ova\iuni entiziaste compatrioatei lor, pe care au chemat-o de multiple ori dup` fiecare
act, aruncându-i sute de buchete de flori. Gitana D’Olmar va da ]i la Br`ila- în urma
unui angajament cu administratorul ziarului nostru- un mare spectacol de oper` în
seara de 6 aprilie a.c. cu tenorul Liviu Macedonescu.
Sub titlul „Gitana d’Olmar la Br`ila Spectacolul de oper` din seara de 6 aprilie ”,
ziarul „Expresul” din 31 martie 1913 scria: „Frumoas`, foarte frumoas`; brun`; fa\a
bronzat` de b`taia soarelui arz`tor din sud; figura cu doi ochi negri, mari, vii,
p`trunz`tori, cu buze ro]ii, c`rnoase, care las` s` se vad`, prin râsul argintiu, risipit din
bel]ug, din\ii albi de filde], ascu\i\i ]i redutabili ; o voce pur`, puternic`, de contralto-
cum rar se aude- cu un registru întins, extraordinar de întins, cu sunete baritonale
precise ]i sunete înalte splendid redate – o voce fenomenal`, dup` mul\i critici teatrali;
un joc spontan, degajat , o dic\iune splendid`- iat` o sum` de calit`\i recunoscute ]i
în \ar` ]i în str`in`tate, care fac din Gitana D’Olmar, celebr` prin nenum`ratele ei
succese ]i triumfuri, o artist` seara de 6 Aprilie a.c. Br`ileanc`, ea face parte din
pleiada acelora care au f`cut din Art` un crez ]i au purtat departe în lume ]i peste
Ocean cu fal` numele de român. Semneaz` „Gramma”.
În num`rul din 4 aprilie 1913, sub titlul „Presa despre Gitana d’Olmar”, acela]i
ziar, („Expresul”) face urm`toarea completare: „Sc`pându-se din vedere în programele
teatrale de a se imprima aceste dou` aprecieri f`cute de ziarele pariziene, când
GITANA D’OLMAR cânta la marele „Théâtre lyrique de la Gaité”, din Paris , le
reproducem azi:
„La Théâtre lyrique de la Gaité ”:
„D-na Gitana d’Olmar, a c`rei minunat` voce de contralto a f`cut senza\ie ast` var` în
«Orphée», a fost angajat` pentru o serie de reprezenta\ii care vor avea loc s`pt`mâna
viitoare. („Le Temps”: -Paris)
Cu prilejul Vinerii –Sfinte, d-nii Isola vor oferi parizienilor ocazia de a auzi la o
reprezenta\ie a operei lui Gluck «L’ Orphée», o artist` înzestrat` cu o voce de
contralto, cu adev`rat extraordinar`, c`reia i s-au f`cut mari ova\ii în str`in`tate . D-na
GITANA D’OLMAR – acesta este numele acestei cânt`re\e- nume pe care trebuie s`-l
re\inem, deoarece publicul parizian îi va da, f`r` îndoial`, reputa\ie mondial`.
„ FIGARO” ( Paris)
Acela]i ziar. dar din 5 aprilie 1913, a publicat un alt articol sub titlul:
„M.S.Regina despre Gitana d’Olmar”: „…}i nu e mult de-atunci: Era pe când Olimpia
M`rculescu - acesta este numele de na]tere al celebrei cânt`re\e GITANA D’OLMAR
- absolvent` a Conservatorului din Bucure]ti, î]i minuna profesorii prin aptitudinile
sale muzicale ]i prin talentul s`u de des`vâr]it` artist`, smulgea primele aplauze ]i
ob\inea cele dintâi succese pe scena Teatrului Na\ional din capital`.
Ziarele începur` s` vorbeasc` de bine pe cânt`rea\`, aceea abia ie]it` de pe b`ncile ]
colii ]i îi prevedea noi succese, mari triumfuri ]i o carier` str`lucit`. Pronosticurile
presei n-au dat gre].
La Teatrul Na\ional se organizase un mare spectacol de oper` – un concert de
gal`, la care-]i anun\ase participarea ]i Majestatea Sa Regina, Augusta noastr`
Suveran`. Poet`, Ea îns`]i, admiratoare a frumosului ]i iubitoare a talentelor, Carmen
Sylva veni s` asculte pe aceea c`reia ziarele îi consacrau mari elogii. Sala era în\esat`
de tot ce Bucure]tii aveau mai distins. De altfel, cu asemenea s`li era obi]nuit` d-ra
M`rculescu, ele erau preludiul acelora pe care avea s` le fac` în str`in`tate ]i peste
Ocean-unde avea s` fie consacrat` ca des`vâr]it` artist` ]i excelent` cânt`rea\`.
Fracurile negre erau împodobite de decora\iile cu tot felul de panglici, iar pe
decolteurile marmoree ale doamnelor, îmbr`cate în rochii de gal` str`luceau în apele
multicolore, diamantele ]i briliantele cele mai scumpe.
Toat` lumea a]tepta ner`bd`toare momentul când spectacolul trebuia s`
înceap`. Acesta nu întârzie. Suverana î]i f`cu apari\ia în loja sa.
 D-]oara Olimpia M`rculescu apare, în fine, frumoas` ]i plin` de încredere. Un
tunet de aplauzte. Pianistul d` tonul ]i vocea superb` a concertistei atac`, f`r` nici o
devia\ie cele mai înalte note ]i coboar`, cu mare agilitate f`r` nici o sfor\are notele cele
mai grele de atins.
Din loja sa, Suverana urm`rea cu mare interes pe talentata cânt`rea\`. Privirile
îndreptate prin binoclurile elegante asupra sa, emo\iunea s`lii- nimic nu intimida pe
tân`ra artist`, care-]i termin` în ropotele de aplauze ]i nenum`ratele chem`ri la ramp`
partitura.
Suverana voi s` vad` de aproape pe acea frumoas` fiic` a Artei. Imediat i se
transmise GITANEI D’OLMAR-de mai târziu- aceast` dorin\`. Gitana se ]i prezent` în
loja regal`.
Regina o s`rut` pe frunte ]i îi aduse cele mai mari laude pentru talentul s`u de
excelent` cânt`rea\`.
- „ Vei fi o artist` mare, - spuse Suverana- dac` vei iubi Arta – a]a cum trebuie
ea iubit`. În schimb, zilnic vei avea, copila mea, înc` multe de înv`\at. Nu te descuraja
nici o dat`, munce]te serios ]i dac-oi ajunge cunoscut` acolo, adu-\i aminte ]i de \ara
ta, de dulcea Românie...”
Cedând unor st`ruin\e, d-]oara M`rculescu era atunci în ajunul c`s`toriei,
Suverana, aflând de aceasta, îi spuse:
-„O artist` cred c` nu trebuie s` fie c`s`torit`. Arta reclam` de la artist` toat` iubirea
nu în\elege a-i împ`r\i mama cu altcineva. Iube]te numai Arta, c`ci altfel vei fi
nefericit` în c`s`torie.”
Concertul continu` ]i se sfâr]i cu noi tunete de aplauze, îndelung repetate.
Cuvintele Suveranei s-au îndeplinit toate – chiar ]i acelea asupra c`s`toriei . Gitana
d’Olmar este ast`zi cânt`rea\a celebr`, despre a c`rei frumuse\e ]i ale c`rei succese au
scris cu atâta elogiu ziarele str`ine ]i pe care br`ilenii vor avea prilejul s` o revad` în
seara de Sâmb`t`, 6 aprilie 1913”. Înaintea concertului Olimpia scria lui Liviu
Macedonescu: „Domnule Macedonescu am primit scrisoarea dumneavoastr` ….dar s`
r`mân` „Sequedilia” în locul „Habanerei” ]i „Chanson Bohêm” ca schimbare la
program ]i scena dan\ului cu castagnete a]a dar înc` fixat pentru „Carmen”.
Nu cumva s` se suprime scena dansului cu
castagnette aceasta este scena de mare importan\`.
„Trovatore” r`mâne aceea]i scen`. – ]i arii
române]ti
 Sâmb`t` 6
aprilie 1913,
a]a cum
fusese
anun\at, pe
scena Teatrului „Regal”, ast`zi Teatrul „Maria Filotti” a avut loc un concert în
costume sus\inut de celebra contralt` Olimpia M`rculescu ]i de tenorul Liviu
Macedonescu. Concertul a fost organizat de ziarul „Expresul”. În program:
„Habanera”, dansul cu castaniete ]i aria lui Don José din opera „Carmen”, de Bizet,
Marea scen` din actul al II-lea din opera „Trubadurul”, de Verdi, ]i diferite arii
române]ti.
Cronica spectacolului a ap`rut în ziarul Expresul din 10 aprilie sub titlul TEATRU-
MUZICĂ-ARTĂ.
„Dup` o lung` absen\` din \ar`, d-na Olympia M`rculescu-cu numele ei de artist`
Gitana D’Olmar a venit s` farmece din nou cu admirabila-i voce pe concet`\enii s`i.
Voce, temperament artistic, ]coal`, nimic nu-i lipse]te acestei artiste r`sf`\ate a
marilor scene din Fran\a ]i Italia; ]i mândria care trebuie s` ne cuprind`, c` din sânul
nostru s-a ridicat o cânt`rea\` de valoarea d-nei Gitana D’Olmar, nu este decât
legitim`. Vocea sa de contralto, st`pâne]te cu aceea]i m`iestrie registrul de sus ca ]i pe
cel de jos ]i cât prive]te emisiunea sunetului, trebuie s`-i recunoa]tem o virtuozitate
aproape fenomenal`.
De aceea scena actului cu castagnete din «Carmen» a avut o interpretare
des`vâr]it` ]i a smuls furtunoase aplauze unei s`li electrizante de suflul de s`lbatec`
pasiune ce se degaj` din jocul d-nei Olmar.
 În marea scen` din actul II din «Trovatore», d-na D’Olmar a putut ar`ta toat`
frumuse\ea vocii sale, care trecea cu o u]urin\` surprinz`toare de la registrul notelor de
sus la cel al notelor base. Minunat de bine se relief` fiecare nuan\` vocal` ]i jocul s`u
când animat când potolit se adopta perfect melodiei, armonizându-se într-un tot de o
frumuse\e clasic`. Dar ceea ce a constituit „le clou” al festivalului au fost minunatele
cântece populare române]ti c`rora, d-na Gitana D’Olmar, le d` tot farmecul particular
ce-i au aceste confiden\e ale locuitorilor câmpiilor ]i p`durilor noastre.
Dic\iunea pur` ]i adaptat` sentimentelor exprimate de cântec a dat ]i mai mult
relief acestui produs al muzicii noastre populare.
Într-un cuvânt, putem spune c` festivalul d-nei D’Olmar a întrecut toate a]tept`rile
]i dac` ducea cineva un regret era acela...„„c` nu mai este”.
D-na Gitana D’Olmar a fost foarte fericit secondat` de dl. Liviu Macedonescu, un
tenor cu o voce dulce ]i bine condus`. D-sa pe lâng` replicile din «Carmen» ]i
«Trovatore» a cântat ]i câteva cântece populare precum ]i arii din «Tosca” ]i
«Pagliaci” care au pl`cut foarte mult.
Acompaniamentul a fost \inut cu obi]nuita-i m`iestrie de dl. Th. Fuchs, pianistul
Cur\ii Regale. Sala plin`”. (Paul Fred)
Am mai g`sit o scurt` relatare pe care o reproduc: (…) „Br`ilenii au avut
ocaziunea - fericita ocaziune, am putea spune, nu numai de a revedea ]i asculta pe o
talentat` concet`\ean` - d-na Gitana d’Olmar, se ]tie, este br`ileanc` - dar, de a admira
pe una din cele mai str`lucite artiste consacrate pe scenele pariziene. Într-adev`r,
spectatorii de sâmb`t` seara, au plecat mul\umi\i c` au putut gusta o interpretare
des`vâr]it` a unor scene din «Carmen» ]i «Trovatore». Credem c` pu\ini vor mai avea
ocaziunea de a auzi o fenomenal` voce, ca a celebrei dive d’Olmar…”
(…) „Scena actului cu castagnete din «Carmen» a avut o interpretare des`vâr]it` ]i a
smuls furtunoase aplauze, ca electrizat` de s`lbatica pasiune ce se degaj` din jocul d-
nei d’Olmar. În marea scen` din actul II din «Trubadurul» ]i-a putut ar`ta toat`
frumuse\ea vocii, care trece cu u]urin\` surprinz`toare, de la registrul nostru de sus, la
cel al notelor base… dar, ceea ce a constituit succesul întregului spectacol, au fost
minunatele cântece populare române]ti, c`rora d-na Gitana d’Olmar, le-a dat tot
farmecul particular ce-l au aceste confiden\e ale locuitorilor câmpiilor ]i p`durilor
noastre”. („Expresul”. din 10 aprilie 1913).
Mar\i 30 aprilie 1913, la cererea general` a avut loc al doilea concert, organizat
de administra\ia ziarului „Expresul”. Sub titlul „Gitana d-Olmar la Br`ila”, ziarul î]i
anun\a cititorii c` „ ast`sear`, br`ilenii vor avea pl`cuta ocazie de a asculta pe celebra
cânt`rea\`, d-na Gitana D’Olmar, devenit` atât de popular` în localitate, în urma
str`lucitului succes de la trecuta reprezenta\ie organizat` de administra\ia ziarului
nostru”. De ast`dat`, mai mul\i admiratori ai divei GITANA o readuc pe scena
Teatrului «Regal» . Dl. Liviu Macedonescu, tenor, va da concursul d-sale ]i la acest
spectacol. Se vor cânta scene întregi din «Trovatore» ]i «Carmen», precum ]i roman\e
populare. E de a]teptat c` succesul moral ]i material al spectacolului de ast`sear` va fi,
cel pu\in, tot a]a de mari ca la trecuta reprezenta\ie”.
La cererea general` mar\i 30 aprilie 1913, a avut loc al 2-lea Mare Soectacol de
Oper` organizat de celebra cânt`rea\` român` Gitana d’Olmar.
 La 13 noiembrie 1913 ziarul „Expresul” îi în]tiin\a pe br`ileni c` Olimpia
M`culescu (Gitana d'Olmar) marea cânt`reaț` br`ilean` urma s` apar` la 23 noiembrie
într-un concert la Ateneul din București, al`turi de cel`lalt br`ilean, tenorul Liviu
Macedonescu, dup` care ambii plecau într-un scurt turneu prin țar` înainte ca marea
artist` s` ia drumul str`in`t`ții pentru mai mult` vreme.
Despre apropiatul concert al Gitanei d'Olmar și Liviu Macedonescu
de la Ateneu, br`ilenii au aflat din ziarul Evenimentul care scria cu câteva
zile înainte sub titlul MARE EVENIMENT : „Gitana D’Olmar (n`scut`
M`rculescu) cea mai mare cânt`rea\` a timpului, recunoscut` de presa
Parizian` ]i de toate scenele mari pe unde a trecut, este pentru noi românii
ceea ce Carusso este pentru italieni. «La voix d’or» , vocea de aur cum au
numit-o francezii, cu o întindere de trei octave, precum ]i temperamentul
extraordinar de comedian`, a f`cut s` fie s`rb`torit` la «Cassa
Comedienilor» din Paris , «Pont aux Dames» când marele Coquelin
Aine , admiratorul Divei, prin înaltele lui consilii de comedian, a ad`ugat
la adev`rata not` a «Carmenei», rol de care diva Gitana D’Olmar este
fixat` ca singur` interpretatoare, f`r` vreo încercare de a putea m`car
imita .
G`sindu-se în \ar` pentru scurt timp, va da un spectacol de Oper`-
Concert, în seara de Sâmb`t`, 23 Noiembrie, în Sala Ateneului.
Marea artist` va reprezenta publicului un program cu totul altceva
de cum se obi]nuie]te pe la noi.
În partea I va da scena cea mare din «Trovatore», cântat` ]i jucat`,
rol în care cu extensiunea de voce, care mergea de la sol grav la do supra
acut, a încremenit pe francezi, ceea ce a f`cut s-o claseze ca unica la ora
actual`.
În partea II a programului marea artist` va cânta arii fran\uze]ti care
n-au fost cântate pân` acum la noi în \ar`, jucându-se cu dificult`\ile
întinderii vocale.
În partea III a programului, cu ocaziunea ]ederii sale în \ar`, artista
arz`toare de dragostea cântecelor noastre populare, va prezenta publicului
românesc, cu dorul ]i focul de românc`, un num`r de arii române]ti,
roman\e ]i arii populare, luate chiar din gura l`utarilor, la care în toate
aceste arii va fi acompaniat` de orchestra renumitului Manole Ciolac.
Programul marelui concert ce-l va cânta diva îl d`m mai jos ]i
credem c` to\i românii vor veni la Ateneu spre a s`rb`tori pe celebra
cânt`rea\`.

PROGRAMUL :
Partea I
Scena cea mare din Trovatore, cântat` ]i jucat` de Gitana D’Olmar ]i
Liviu Macedonescu .
Partea II
Arii fran\uze]ti ce n-au fost niciodat` cântate la noi în \ar`.
Partea III
Arii populare române]ti ]i roman\e, luate chiar de la gura l`utarilor no]tri,
cântate de Gitana D’Olmar ]i acompaniat` de orchestra renumitului
Manole Ciolac : „Unde esti? ” ]i „Nu m-abandona”, de Cavadia, „ Am
venit de la provin\”, cuplete din revista „Obor-Gara-de-Nord”, de Em.
Dan Cerkez, „Auzi valea”, de Iusif Paschill.
Pre\urile : Loja I-65 lei, a-II-a- 35 lei. Staluri :15,7,4,2 lei.
Spectacolul s-a deschis cu Marea scen` din Actul al II-lea
din opera „Trubadurul ”, de Giuseppe Verdi, rolul Azucenei fiind
interpretat de Gitana, iar cel al lui Manrique de Liviu Macedonescu.
Partea a doua a spectacolului a fost deschis` de Liviu Macedonescu cu
aria O paradiso din opera „Africana ”, de Giacomo Meyerbeer, dup` care,
Gitana a interpretat marea arie Stances din opera „ Sapho ”, de Charles
Gounod ]i „Tes Yeux”, de Cohen- Lânaru14). A urmat Liviu Macedonescu
cu ariile Che’ella mi creda libero e lontan ]i E lucevan le stelle, din opera
„Tosca”, de Giacomo Puccini. Partea a doua s-a încheiat cu marea arie a
Margaretei din opera „Le Roi d’Ys”, de Èduard Lalo ]i cu Les heures”, de
August
Holmes,
interpretate
de Gitana.
În partea a
treia au fost
interpretate
roman\e ]i
cântece
populare
române]ti

Cu
Liviu
Macedonescu
a sus\inut la
23 noiembrie
1913 pe scena
Ateneului
Românun
„Mare
spectacol de
Oper` în
costume”

.
 Am mai g`sit-o pe Olimpia M`rculescu la Br`ila în luna martie 1919, participând
la un recital ce a avut loc în casa lui Hristodulo Suliotis al`turi de Liviu
Macedonescu ]i „arti]tii diletan\i, doamna Gus`il`, domni]oara Gigi Perlea,
domni]oara Mimi }tef`nescu, ]i Alexandru Eliad”. („Curierul”, din 5 martie 1919).

În dosarul Olimpiei M`rculescu pe care mi l-am completat cu vremea, se afl` ]i

un carne\el cu „Suveniruri”, din anul 1892, când Olimpia avea 19 ani.

„ Amici\ia este darul cel mai mare ]i frumos, care mobilizeaz` sufletul
]i-l înva\`, amorul, ea na]te din simpatie, amoare, ]i dureaz` atuncea numai când e
sinceritate. Spre amintire de Olimpia”.

În grab` vesteje]te-o floare

În grab` o speran\` moare
Dar mai degrab` pe p`mânt
Se uit` orice jur`mânt
15
mai 1897
Mané
 Carne\elul cu suveniruri se încheie, dup` cum se poate vedea, cu îndemnul „Nu m`
uita”. M-am conformat acestui îndemn în paginile pe care i le-am dedicat. Am adunat
în decursul multor ani, tot ce am crezut c` ar putea face ca Olimpia M`rculescu
Georgiade, aceast` mare artist`, care a purtat numele Br`ilei pe cele mai mari teatre
lirice ale Fran\ei, Italiei ]i Americii, s` nu fie uitat` de concet`\enii ei. Las deschis
dosarul Olimpiei M`rculescu, în speran\a c` al\i iubitori ai ora]ului lor natal, în
deosebi oameni de muzic`, î]i vor onora profesia ]i pasiunea completându-l cu alte
informa\ii rezultate din c`ut`rile dumnealor.