îi apare în ziarul Voința (1920). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). jurnalist. fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preo ți. Lancrăm. Primele clase le-a urmat la Sebeș. membru in comitetul de direcție al revistei Cultura. Cluj) a fost un filozof. poet. la Cluj. S-a născut la Lancrăm. Copilăria i-a stat. precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. după cum mărturisește el însuși. În luna august 1949. locuiește în Lugoj. Zamolxe. Activitatea publică și academică Publică la Sibiu. A fost redactor la ziarele Voința și Patria. „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”. Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). profesor universitar. placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Iosif Blaga. lângă Sebeș. în vârstă de 74 de ani.[necesită citare] Mama poetului.LUCIAN BLAGA Lucian Blaga (n. Moga). autorul primului tratat românesc de teoria dramei. fratele poetului. de origine aromână. În 19241925. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice. Prima sa dramă. comitatul Sibiu .[ necesită citare] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. 6 mai 1961. iar în volum în 1921. 9 mai 1895. colaborator permanent la publicațiile Gândirea. Longin Blaga. Ana Blaga. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). . Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate. unde era profesor ruda sa. lângă Sebeș. la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. în București).d. academician și diplomat român. dramaturg. la școala primară germană (1902-1906). după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914). a murit de asemenea în Sibiu. a murit în anul 1933 la Sibiu. în 1919. Adevărul literar și artistic și Cuvântul. traducător.

poetul aduce un omagiu iubitei.. metafora revelatoare este cea a ochilor ei negri care sunt "izvorul". dragostea: Frumoase mâini. (.. fiecare clipă trăită poartă o posibilă revelaţie.Universul liric al lui Lucian Blaga Se conturează din momentul semnificativ al anului 1919. In poezia Izvorul nopţii./ nimic?// Ca săl aud mai bine mi-am lipit/ de glii urechea .// Pământul răspundea".. Astfel. în prefaţa la Opere ale lui Lucian Blaga. (. Dorul. poezia se deschide şi se închide cu o invocaţie. Linişte. trăirea este potenţată de "îmi pare": "Frumoaso. Dragostea. sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste văi/ şi peste munţi şi peste şesuri. Linişte: tristeţea: Melancolie. cupă deschisă către înaltul celest./ acoperind pământul/ c-o mare de-ntuneric. explică metafora "corola de minuni a lumii" ca indicând "un sens al perfecţiunii.alt tip de cunoaştere . în studiul Lucian Blaga . adânci." Alte poeme din volum sugerează liniştea: Lumina. George Gană. în Poemele luminii. circulară sau sferică. văzută ca rotunjime. Gorunul. Mai exact.este relevantă. şi "lumina altora" .universul liric./ şi pe sub glii ţi-am auzit/ a inimei bătaie zgomotoasă. aşa cum declară în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Volumul se deschide cu "arta poetică" Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. rotundul. Izvorul nopţii. Opoziţia dintre cunoaşterea poetică ./ Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare/ curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu. Ion Pop. figurile care se constituie sunt cele ale cercului şi sferei. într-un extaz de trăire "fără goluri ale timpului şi ale sufletului" (Marin Mincu): "Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu./ Aşa-s de negri ochii tăi. geometria «corolei» apare ca o e misferă. frica de moarte: Fiorul.// N-avea să-mi spună/nimic pământul? Tot pământu-acesta/ neîndurător de larg şi-ucigător de mut. corola unei flori./ lumina mea".) Dinamica oglindirii înaltului în adânc o completează şi fortifică pe aceea a cuprinderii în spaţiul curb. Este de remarcat valoarea gnomică a poeziei Trei feţe: "Copilul râde:/ «înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!»/ Tânărul cântă:/ «Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!»/ Bătrânul tace:/ «Iubirea şi' jocul meu e-nţelepciunea!»". receptacul gata să primească lumina de sus./ că ochii tăi. în viziunea lui Lucian Blaga. în poezia Pământul este sugerată o clipă de trăire intensă a sentimentului de dragoste."lumina mea". Lumea este văzută ca "o corolă de minuni". a cărei frumuseţe poetul o apără. de comunicare cu pământul. este calea fundamentală de pătrundere în misterele lumii. care avea să aducă debutul în volum./ ţi-s ochii-asa de negri încât seara/ când stau culcat cu capu-n poala ta/ îmi pare. afirma: "Impulsul iniţial al poeziei lui Lucian Blaga a fost iubirea"./ Tăcere apăs-ătoare stăpânea pământul/ şî-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund..) Putem spune aşadar că. prin Poemele luminii. .îndoelnic şi supus . atunci când poetul trasează liniile cele mai generale ale unei geometrii cosmice specifice.

de integrare în macrocos-mos: "C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi/ în mine/ ma-nchin luminii voastre. fluierul de soc care rămâne neterminat (fluierul de soc apare şi în Mioriţa)./ şi flăcări de adorare/ îmi ard în ochi. ciclic prefacerile naturii. ca în picturile lui Van Gogh" şi căruia Lucian Blaga i-a dedicat pagini de exegeză pe tema expresionismului./ doi.cu o prefaţă lirică proprie. care sugerează setea de absolut./ Era acoperit cu promoroacă/ şi-amurgul cobora din sunetul de toacă.este contemplat de la distanţă. dar nu ştiu -unde."prinde-n palme-ncetişor căpşorul mieilor". ce dimensionează ipostazele eului liric.Volumul Poemele luminii se încheie cu poezia Stelelor. volumul cel mai sărac din punct de vedere cantitativ. zeul vede transformarea lumii şi. "Acoperit de frunze veştede pe-o stâncă zace Pan. s-ascunse într-o peşteră". Din acest volum mai reţinem poeziile: Vara ./ Natura îşi adapă zeul.peste iarnă. nici voi n-aveţi/ in drumul vostru nici o ţintă. reg'ăsindu-se prin "muguri". la sfârşit: "A treia zi şi-a-nchis coşciugul ochilor de foc. "un fel de prolog . In lan ./ E orb şi e bătrân. spiritualizată./ Pleoapele-i sunt de cremene.în care este prezentat un eşantion liric. stelelor. Paşii profetului./ căci ochii-i s-au închis . cu ochii închişi. dispare. Astfel. "e orb şi e bătrân". ca-n nişte candele de jertfă. devenind conştient de ea. iar toamnele treceau-în goană cu căderi de stele./ Un singur gând mi-e rază şi putere:/ o. Pan zeul naturii . presimţind însă spaima în faţa inevitabilului.ca melcii . ca în Moartea Iui Pan. 1921./ mă simt azi cel mai singuratic suflet/ şi străbătut deavânt alerg./ Pan. Semnele naturii primâvăratîce le receptează prin buze. Dacă la început: "Gonit de crucile sădite pe cărări. stelelor."un pastel spiritualizat.unde moartea se realizează ca o retragere în altă lume. Aşadar. marcat de semne: piticul cu cruce pe spate./ Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută/ cu buze reci de gheaţă trupul/ şi-nmărmurit vă-ntreb:/ spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?/ Pribeag cum sunt./ zadarnic cearc-a mai clipi. trăind lent.o idilă modernă./ dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginire!". la fel ca în Riga Crypto şi lapona Enigel de Ion Barbu. "miei" ./ Neisprăvit rămase fluierul de soc" (Păianjenul). şi se încheie cu Moartea lui Pan . razele de lumină pătrund până la peştera lui Pan şi-l fac să vadă: "Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau/ şi sempingeau cu coatele s-ajungă până la el". se deschide cu Pan . o primă deschidere de cortină pentru scenariul liric ce urmează"." Pan reprezintă eul anonim care nu vorbeşte pentru a nu tulbura materia primară. "zace" într-o mare 'tăcere". cu accent pe receptarea puterii germinaţiei: "De prea mult . în propriul regn./ trei. Pan simbolizează pentru poet ipostaza cunoaşterii prin participarea ta ritmurile interioare ale cosmosului./ Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:/ unu.îl numeşte Marin Mincu .

/ spre cer/să-l cuprind./ Aiurind mă căutam în leagănul bătrân/ cu mâinile pe mine însumi/ . Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire -. la "straşnicul suflet". exprimat prin: "aripi". rămâi)./ mărilor./ fii amfora eului meu îndărătnic!// Prin cosmos/ auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi/ şi-aş apare năvalnic şi liber/ cum sunt./ fii pieptul acestei năpraznice inimi. este o încercare-confesiune de salvare de la "marea trecere". care explică o stare de spirit a poetului: "Opreşte trecerea. Din copilăria mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi. semnifică excepţia de la ordinea lumii./ despre cerul spre care creştem. în Glossâ. albastru. voi munţilor./ de trandafiri./ despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei. poetul preferând izolarea: "Aici e casa mea. al "vârstei de aur". în mod expresionist. Poezia Daţi-mi un trup. "valuri de lumină".Gigi semnifică întoarcerea la mitul copilăriei. De la elanul spiritual din Vreau să joc.ca un prunc" (a se vedea poezia lui Minai Eminescu O. Volumul In marea trecere a marcat preocuparea poetului pentru tema timpului în cele trei ipostaze ale sale: "fugit irreparabile tempus" (timpul fuge fără să se mai întoarcă)./ pământule sfânt. despre soartă şi despre şarpele binelui. Volumul are un moto semnificativ./ prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc. temă identificată în literatura universală. credeţi-mă. Trecut-au anii. ca şi celelalte din acest volum. Blaga declară în poezia Leagănul: "Eu cred că sufeream de prea mult suflet" şi trăieşte tragedia neantului ca şi Ar-ghezi şi Eminescu: "Eram aşa de obosit/ de primăveri. Cu mâne zilele-ţi adăogi./ voi munţilor. iar în literatura română îndeosebi la Minai Eminescu. nu însă biologice: "Daţi-mi un trup./ aş zdrobi cu picioarele mele de stâncă/ bieţi sori/ călători/ şi poate-aş zâmbi". de aceea toate sunt amare. din nou la persoana I. este exprimarea vitalităţii. Sperietoarea de care râdeau toţi copiii. Chemarea lirică sfâşietoare pentru un nou trup semnifică./ . dar pe care poetul o iubea. fii trunchiul meu. Cuvintele sunt lacrimile celor ce-au voit să plângă şi n-au putut./ daţi-mi un alt trup să-mi descarc nebunia/ în plin!/ Pământule larg. la "lutul slab". revine la "timp". vă uitaţi printre gratii de poartă/ şi aşteptaţi să vorbesc. comparabilă cu poezia Vreau să joc din primul volum. a trăirii. . Un timp pe măsura munţilor şi a mărilor care să-i permită să zdrobească: "Când aş urî./ despre arhanghelii care ară cu plugul/ grădinile omului. Poezia Către cititori. dedicată nepoatei sale . roşu (maci): "Ea cântă/ şi eu ascult. Cromatica este aprinsă: galben. ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea".aur crapă boabele de grâu".// Când aş iubi. "fortuna labilis" (soarta schimbătoare) şi "vanitas vanitatum" (deşertăciunea deşertăciunilor). sau poate chiar o prefigurare a maturităţii de mai târziu. o căutare de noi forme. Scrisoarea I./ Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul"./ Voi treceţi pe drum. Doamne./ de tinereţe/ şi de râs. sălbatice braţe fierbinţi. şi totuşi te rog: opreşte./ mi-aş întinde spre cer toate mările/ ca nişte vânjoase.// mijlocul să-i frâng/ să-I sărut sclipitoarele stele". "cer".De unde să-ncep?/ Credeţi-mă.

"Aici e casa mea. Ele semnifică drame./ prietene care încă niciodată n-ai văzut/ câmp şi soare jucând subt peri înfloriţi." Strigarea "de sânge" reprezintă o apartenenţă la un grad de rudenie. Volumul se încheie simbolic. Psalm sugerează.despre ură şi cădere. ca florile în fereastră./ ca un miros sfios de iarbă tăiată.// Vino-încet"./ pentru totdeauna să tacă./ de-aceea ./ închid cu pumnul toate izvoarele./ trebuie să te apropii de ele cântând./ sunt pluguri. devine "suflet".lăsaţi-mă/ să umblu mut printre voi../ ca un cerb bătrân/ după ciuta lui pierdută în moarte"./ ca o cădere de fum din streşini de paie. cădere. despre orice poţi să vorbeşti cât vrei./ cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos. Simbolul şarpelui apare aici alăturat binelui. comparabil cu cel din poezia . emoţie./ Dumnezeule. cu un sentiment de tristeţe tragică./ Voi treceţi pe drum./ Aici orice gând e mai încet./ Amare foarte sunt toate cuvintele./ Numai sângele mereu strigă prin păduri/ după îndepărtata-i copilărie.. apare neîncrederea în cuvânt: "Iată. pluguri. Elogiu satului românesc. Totul devine mut. cucernic.. ură.// Uite. Cuvintele sunt inutile. nenumărate pluguri: mari paseri negre/ ce-au coborât din cer pe pământ./ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar./ vreau să te iau de mână. la o colectivitate. tristeţe şi răstigniri/ şi înainte de toate despre marea trecere. să-ţi arăt brazdele veacului.. Mă dezbrac de trup/ ca de-o haină pe care-o laşi în drum"./ ca un ioc de iezi pe morminte înalte". din 1937. e seară. sete de absolut: "Copilo./ ci adânc în pământ undeva. pune-ţi mâinile pe genunchii mei. prin simbolul plugului.. Poezia Sufletul satului anticipează ideile din discursul de recepţie la Academia Română. In Pluguri./ vino. Poezia care a dat şi titlul volumului In marea trecere relevă faptul că fiinţa umană este altfel şi că nu se poate integra în pacea cosmică. aşa cum a făcut-o şi Tudor Arghezi: "Prietene crescut la oraş/ fără milă.în antiteză cu: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ şi nu ucid./ să vă ies în cale cu ochii închişi". Aspectul este tragic./ Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit/ aşa de mult să plângă şi n-au putut. dorinţa poetului de a comunica cu divinitatea./ Aici se vindecă setea de mântuire/ şi dacă ţi-ai sângerat picioarele/ te aşezi pe un podmol de lut. ca în poezia Pământ din Poemele iubirii. poetul exprimă adevăruri cu valoare gnomică.// Pe dealuri.eu şi ceilalţi prin "voi". spaţiul satului românesc devine mai mult decât un mit al miturilor. Apar din nou cele două ipostaze . Strigătul nu mai primeşte răspuns de la pământ.". unde te-ntorci. eterne. poetul adresează o patetică chemare de reîntoarcere în eternitatea spirituală a satului românesc.. la o copilărie pierdută: "Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Printr-un gest solemn. poetul devine ucigaş "ce-astupă cu năframa/ o gură învinsă. răstigniri. e noapte fără feres'tre-n afară./ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept. de-acum ce ma fac?/ în mijlocul tău mă dezbrac./ să tacă" ./ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat./ Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi./ Ca să nu le sperii .

"cu penele arse". In poezia Veac. faţă de: "Cu cuvinte stinse în gură/ am cântat şi mai cânt marea trecere. Semnificativă pentru acest moment ai istoriei poeziei lui Blaga. Somnul reprezintă pragul limită al izolării./ Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. Mâne oasele/ au să-mi cadă de pe cruce. la o mie de metrinălţime. sânge. înţeles ca univers închis" (Marin Mincu). în antiteză cu prima strofă. îngerii de ceară./ Dăinuie un suflet din adieri. imaginea oraşului este starea de spirit a poetului în interiorul acelor spaţii care pot anula sentimentul izolării de cosmic./ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare"./ îngenunchez în vânt:/ lângă steaua cea mai tristă". "pare o prelungire a Epilogului". este. ". în nevăzut peste turnuri/ intercontinentale zvonuri electrice./ în întunericul fără de martori/ se liniştesc păsări. Somnul are şi funcţie purificatoare. muntele: toate sunt acum "deformate" în sensul viziunii asupra oraşului. Poezia Biografie. Poezia începe cu misterioasa întrebare: "Unde şi când mam ivit în lumină nu ştiu. definesc condiţia existenţei de poet./ gornicul nu mai vorbeşte../ fără azi/ fără ieri. Berna. Portretul este comun ca al oamenilor. "Somnul în poetica blagiană se dovedeşte a fi şi mijlocul fecund de a surprinde esenţele lumii./ înapoi nici un drum nu mai duce. Praga. Paris.Duhovnicească a lui Tudor Arghezi. Arhanghelii sosiţi să pedepsească oraşul s-au rătăcit prin baruri. după poetul Ion Barbu (Legenda şi somnul în poezia lui Blaga).satul.punctele luminoase sunt rare" Temele sunt citadine şi stau sub influenţa activităţii de diplomat la Varşovia. "o formă de existenţă mult mai completă ca existenţa diurnă". Biografia este pretextul de a rememora câteva "eveni-mente" care. spre răsărit/ stelele îşi spun poveşti prin cetini de brazi/ şi-n miez de noapte râtul mistreţilor/ deschide izvoarele". o poartă de integrare în spaţiul increat./ somnul lumii. e întoarcerea la starea paradisiacă. comunică cu strămoşii./ Cu zvonuri surde prin arbori/ se ridică veacuri fierbinţi. după aprecierile criticii literare (George Gană). Iată poezia Somn: "Noapte întreagă. ţară/ şi aventuri în cari veşnic recazi./ De pe case antenele pipăie spaţii/ cu alte graiuri şi alte veşti"//. este o excepţie. şi al marii treceri . concentrat în Epilog: "Ingenunchez în vânt./ De peun umăr pe altul/ tăcând îmi trec steaua ca o povară". Motivul bolii . care deschide ciclul./ Buhe sure s-aşeazâ ca urne pe brazi. prin repetare. imaginea oraşului secolului al XX-lea este halucinantă: "Umblă maşinile subpământeşti. Volumul La cumpăna apelor se deschide cu poezia Sat natal şi se sfârşeşte cu Ţară. câmpia.. Volumul Lauda somnului. iată şi ultima: "Dar sus./ în somn sângele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi la părinţi". Dănţuiesc stele în iarbă.

"Boarea atlantică pipăie morile. a zodiei. rămâi ale lui Eminescu şi chiar Iîntoarcerea la brazdă de Tudor Arghezi. muchiile. Rune .marele! Spaima de marele/ îmi cutremură noapte de noapte grădina. spre care se va îndrepta: "Stă în codru fără slavă/ mare// pasăre bolnavă. în a şaptea zi a Genezei.dominate de pictural şi muzicalitate./ Mamă./ priveşte în larg.pentru rafinamentul folcloric al poetului./ cenuşa şi pravila. "Văd anii crescând şi paşii lungind/ peste toate văile. fumul . Cu cerul vecini" (La curţile dorului)./ Podişul m-alunga. "Sfios unicornul s-abate la mal. este fixată în poezia Intoarcere. comparabilă cu Revedere. cel val. scrum de stea. iernile. scrumul şi florile.mamă -/ să părăsesc iar lumina?" Poezia trimite la Duhovnicească a lui Tudor Arghezi. "veste cerească"./ bătrân. lacrima Domnului. "venin". singură şi de la sine. O. prin tonul grav care se degajă din ambele poezii. spre cea zare. am putea spune.creaţia. o clipă cât anul./ neatins de om. Boare atlantică . "Piere în jocul luminilor/saltul de-amurg al delfinilor.// In dimineaţa de roz mărgărit/ o inimă. pribegie şi somn). "bunavestire".înaltul" (Ani. Apare simbolul "bradului". "Ajuns-am prin pulberi şi mirişti/ unde răzbat fără sfat numai unii. prezent în creaţia lui Blaga. tu ai fost odat' mormântul meu./ Oaspeţi suntem în tinda noii lumini/ la curţile dorului. verile. Deosebită este poezia Stă în codru fără slavă . şi urmele// Soarele. "minune" cu sens de mister revelat.meditaţie asupra destinului. "Sub Ursa Mare. neajuns de ereţi. dar şi "viforniţă". ci una productivă .// Valul-acoperă numele/ scrise-n nisipuri. în imperiul meu/ bradul bărbos străjuieşte mereu" (Cântecul bradului). a momentului sufletesc. a sorţii./ Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti/ după mersul albastru al lunii" (Satul minunilor). tot altul. animal fabulos./ peste toate clopotele şi toate tăcerile.// Se tot uită-n sus bolnavă/ la cea stea peste dumbravă"./ Singură vatra nu mi-e-ngaduită. Unele poezii com pun un adevărat "ciclu portughez": Coasta soarelui./ purcede solară prin anotimp" (Boare atlantică)./ dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge// Pe ţărm unicornul. Ciclul La curţile dorului aduce mai multe elemente autobiografice. şesul mă cere./ cade în mările somnului" (Asfinţit marin). "rodii de aur"./ şi cum aş slăvi scânteia-npământenită. • nimicul . Poeziile La curţile dorului şi Satul minunilor pun mai mult în circulaţie cuvinte cum sunt: "dor". Se remarcă în acest volum şi poeziile: Septembrie./ De ce îmi e aşa de teamă ./ părul femeilor./ se-nfruntă-n poveste cu oceanul" (Unicornul şi . "străzi" etc./ veacul de mijloc.// S-ar da înapoi când unda l-ajunge. Elogiul satului nu mai este cel de la început şi din discursul de recepţie. Sinteza. care' înlocuieşte "gorunul". în care apare motivul unicornului. "ţinuturi amare şi reci" Timpul devine un miracol în care. laptele mării.ca peceţi ale misterului făpturii. pe "chei".// Naltă stă sub cerul mic/ şi n-o vindecă nimic./ /numai rouă dac-ar bea/ cu cenuşă. Tulburătoare este poezia Din adânc: "Mamă.care apare in volum semnifică nu o suferinţă propriu-zisă. duminica. ci mai mult un refugiu. şi Creatorul se odihneşte. bătrân. La cumpăna apelor . Iată câteva versuri semnificative din acest volum: "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi zile pierduţi şi străini. poetul mergând pe "potecă". surpat de bureţi.

Poezia Autoportret simbolizează puritatea existenţei./ Salută tu-anul! Lărgeşte-ţi fiinţa şi peste/ cea margine crudă care te curmă. seculară căutare./ Sufletul lui e în căutare. o chemare patetică: "Salută tu-anul! Răstornapoi brazda/ şi-ntinde-o visând până-n soare răsare/. "Calea aici ce greu se găseşte./ Vântul lacrima mi-o gustă"./ căci basmul ar începe-aşa:// Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu. rând pe rând. melancolia.. leatul!/ Neschimbat e numai satul. poetul reface legătura cu timpul şi spaţiul originar./ în timp ce în lumini mai adăstăm./ mume sub glii/ îţi iau în primire cuvintele./ Fluier zice. Mai am un singur dor. de un deosebit rafinament artistic./ luminile mii.// Mult mă mustră frunza -ngustă./ In patria sa/ zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.. sub ceasul lor?// Nu cred să vă vestească cineva. Cântec pentru anul 2000 şi Epitaf. Sfântu Gheorghe bătrân. Intoarcere: "Lângă sat iată-ma iarăşi. care încheie volumul.// Lângă Sibiu./ prin cari ne prelungim pe subt pământ.// Câte-s altfel . Blaga va realiza. prin lunci/ numai stejarii vor mai fi şi-atunci./ In timp ce'-n noi mai cresc grădinile. Sensibilitatea deosebită se relevă şi în Fetiţa mea îşi vede ţara. Din celelalte creaţii poetice publicate şi grupate ulterior./ Ei vor să fie rădăcinile. Pe poet îl preocupă eternitatea. dragostea./ Şi ţărna/ ţi-o tragi peste ochi/ ca o gravă pleoapă. Cade fumul// Greierii părinţilor/ mulcom cântă./ dup-atâţi Prieri şi toamne/ neschimbat ca Tine. văzute şi din perspectiva îndepărtării de "vârsta de aur".oceanul)./ Regasescu-mâ pe drumul/ începutului./ în mută. Se deschide cu Monolog. Cetini negre./ Numai târziu. poezia care încheie ciclul./ prins cu umbrele tovarăşi./. sugerându-se marea trecere şi moartea.// Cu aromai ca veninul/ amînteşte-mi-se-arinul. prin folclor./ El caută apa din care curcubeul/ îşi bea frumuseţea şi nefiinţa"./ şi până la cele din urmă hotare./ Sporeşte-ţi cântarea precum se cuvine/ dă ceasului înţelepciunea ce-o ai".. şi gruparea strofică regulată./ în timp ce fericiri ne-mprumutăm/ şi suferind şi apă vie pe la vetre". lângă Sibiu.// Se-ntind domol părinţii pe subt pietre. . mulcom mor.omul./ Incă o dată te-adapă". în final./ de totdeauna./ Mumele sfintele . căutarea absolutului .// Mai aminti-mă-va un trecător// vreunui străin./ Nu-i nimenea să te îndrepte. ca şi în Mioriţa. Volumul Nebănuitele trepte are o structură mai complexă. Pe lângă discursuri poetice în versul liber. în Cântec pentru anul 2000: "Vulturul ce roteşte sus// Va fi atunci de mult apus./Aur scutură alunul. Doamne. străbunul. In 9 mai 1895. în care nu lipsesc teme şi motive autobiografice. reţinem Părinţii: "Coboară-n lut părinţii./ El caută apa din care bea curcubeul.iluzorie ca apa din care bea curcubeul frumuseţea şi nefiinţa (întrebările unui destin tragic continuându-se în Scrisoare): "Lucian Blaga e mut ca o lebădă./ uitată pe urmă şi ea. In Epitaf apare acceptarea senină a morţii. cu Dumnezeu". unele chiar postum./ contimporan cu fluturii..// Apoi ca frunza cobori. Apar şi în acest volum tristeţea./ îţi dezvăluie/ nebănuitele trepte. numai o' clipă. şi.

celor de faţă şi-n veci tuturor!/ Un gând de puternică vară./ popoare de frunze/ şi-un murmur de neam cântăreţ". Am putea spune că cele două simboluri ale liricii lui Blaga: "corola de minuni a lumii" şi "mirabila sămânţă" sunt relevante.patria de cuvinte./ s-ascunde în fieştecare din ele. "Sămânţă" este încărcat de sensuri metaforice. topos = loc) devenind patria unde seminţele cresc . . un cer de înaltă lumină. Poezia începe cu un vers familiar: "Mă rogi c-un surâs şi cu dulce cuvânt". Sunt căutate seminţele rare care germinează: "Laudă seminţelor./ Palpită în visul seminţelor/ un foşnet de câmp şi amiezi de grădină. Eutopia (din greacă: eu = bine.Mirabila sămânţă este o odă modernă dedicată prefacerii rodniciei materiale şi spirituale. când dorm./ un veac pădureţ.

fiind inspirate de Cosbuc si Goga. altfel spus capacitatea de a intui lumea global. Tatal. dupa cum marturiseste articolul sau “Un poet: Lucian Blaga”. panica. la 13 ani deci. insemnari si aforisme “Pietre pentru templul meu”. si care incepe publicarea lor in “Glasul Bucovinei”. Simion Blaga. care atinge intensitatea maxima tocmai in preajma momentelor de catastrofa. perspectiva de maxima amploare asupra ei. Isidor Blaga. Din faza imediat urmatoare s-au pastrat doua poezii. publicate in “Tribuna” din Arad: “Pe tarm” si “Noapte”. Blaga descopera poezia orientala si scrie in maniera caracteristica acestei poezii. cauta o explicatie a viselor caracterizate printro stare de anxietate. daca nu dateaza de atunci. o dorinta coplesitoare de a fi. Contactul cu literatura si arta expresionista l-au ajutat asadar sa se gaseasca pe sine. iar in mai volumul de eseuri. In 1908. Este probabil ca ciclul “Versuri scrise pe frunze uscate de vie” din “Pasii profetului”. ci componente ale individualitatii. fara a publica insa. ca si imaginea satului. amandoua la Sibiu. este de fapt expresia. Aceasta capacitate si aceasta perspectiva nu sunt “posibilitati” ce se pot realiza sau nu. este un reflex al acestei descoperiri. “cadrul” permanent in care sunt percepute fenomenele si la care ele . compune o vreme fabule. situat intre Alba-Iulia si Sebes. a amintirii ei. ceea ce Blaga insusi numeste “sensibilitate metafizica”. Copilaria. cosmic. In opera lui se distinge mai intai un sentiment acut al precaritatii fiintei si o nazuinta puternica la “viata”. Poeziile care aveau sa alcatuiasca volumul de debut sunt scrise. miscare artistica in care Blaga si-a recunoscut de fapt tendinte dintre cele mai adanci ale propriului sau spirit. Ele sunt insa neconcludente. Prima incercare filozofica a lui Blaga. era preot ortodox in sat. factori accidentali. Prin 1914-1915. care este entuziasmat. de prin 1910. iar poezia lui naturista. Blaga isi cucereste de la inceput un loc de prim plan in viata literara.Universul poetic al lui Blaga Lucian Blaga s-a nascut la 9 mai 1985. in satul Lancram. Toamna sunt trimise lui Sextil Puscariu. mai toate. ca si bunicul. renegate cu dispret un an mai tarziu si nepastrate. transfigurata uneori mitologic. Mama poetului era o fiinta fara instructie deosebita si cu mentalitate arhaica. a ramas pentru totdeauna inscrisa in sufletul poetului. in intervalul dintre vara 1917 si vara 1918. Apoi. 26359sle87tvn9v Urmatorul moment important este al intalnirii cu expresionismul. Vocatia intelectuala a tatalui si sentimentul de a trai intr-un univers misterios vor fi deopotriva mostenite de Blaga. petrecuta in Lancram. Temeiul intregii viziuni a lui Blaga asupra satului se afla in trairile acestei prime varste. In aprilie 1919 apare volumul de versuri “poemele luminii”.

/ vei manca miere neagra si aplecat vei tacea. Recurgerea la mit are o prima explicatie intr-o nevoie de discretie a poetului. poetul rataceste infasurat in tristete: “La patruzeci de ani – in asteptare / vei umbla ca si-acum printre stele triste si ierburi. Pamantul e parca o insula singuratica in spatii. opare lui Lucian Blaga se infatiseaza ca o desfasurare organica. cristalizeaza in expresii artistice la fel de variate cate sunt textele in care-l regasim. Cantand in limbajul profetului. “aici unde astazi singuratatea ne omoara” (“Noi cantaretii leprosi”). o “muta. Pentru omul cu sensibilitate metafizica a fi inseamna a participa la absolut. de pilda. Dincolo de vorbe percepem vibratia adanc rezonanta a unui poet chinuit de setea existentei depline – si aceasta vibratie este singurul lucru cu adevarat important. seculara cautare. / Suflet prabusit in huma ca in perne – / nici o veste – de odihna nu-mi asterne” (“Langa vatra”). Nu-I ramane decat cautarea. / pana la cele din urma hotare” (“Autoportret”) Sentimentul instrainarii de absolut. imprumutat mai frecvent din mitologia biblica. Blaga il pune. pe profetul Ioan sa se lamenteze in luaocul lui: “Unde esti Elohim? / Lumea din mainile tale-a zburat / ca porumbul lui Noe. / de totdeauna. tipatul fiintei pandita de moarte. ca o constructie armonioasa. adica la fondul ultim al lumii. O stare afectiva de timpuriu familiara lui Blaga produce unele dintre versurile cele mai pure din “Poemele luminii” si multe dintre poemele antologice din postume. Privita dininterior. caci Absolutul este pe deplin sustras timpului. din perspectiva nucleului ei. Blaga nu aude decat sunetul apei batand in tarmul “marii” cosmice. Contemplarea . La toate varstele il aflam astfel: “In strainatate-mi. / printre stihiile noptii te iscodim. el aspira la alte moduri ale expresiei. Contempland-o integral. mai stins sau mai ascutit. poetul este el insusi prin substanta lirica a poemelor. inconjurata de intuneric: “suntem fara scapare singuri in amiaza noptii”. ochiul descopera o dinamica inferioara functionand la doua nivele diferite: al poeziei si al ansamblului creatiei. de o extraordinara coerenta. Sentimentul singuratatii. lv359s6287tvvn Aplecat peste “marginea” lumii. […] Umblam turburati si fara de voie.sunt implicit raportate. / stau de veghe langa vatra mea de patimi. Dupa publicarea “Poemelor luminii”. / la patruzeci de ani sugrumandu-ti cuvantul / te-i pierde in tine – in cautare. Nazuinta iesirii din ea si esecul perpetuu intretin o tensiune interioara ce se precipita intr-un cantec cu ecou prelung. reluat mereu. monumentala prin proportii si prin adancimea semnificatiilor. / Prin ani un vant o sa te tot alunge subt cer.” (“Cetire din palma”). Intr-o zadarnica asteptare a iesirii din solitudine. sursa a unei intinse parti din opera lui Blaga. pamantean in lacrimi. tulburator si fara leac. de cosmic. Insingurarea devine izolare a “pamantului” de “cer”: “Mistuiti de rani launtrice ne trecem prin veac/ […] / Pentru noi cerul e zavorat”. este deseori exprimat in material mitologic. deasupra oricarei limitari si relativitati. / sarutam in pulbere steaua de sub calcaie / si-ntrebam de tine – Elohim!” (“Ioan se sfasie in pustie”). In imediata lui apropiere se asaza poezia in care rasuna.

motiv suficient de invocare insistenta si de exaltare. Structura tematica nu epuizeaza. / de-aceasta banca unde stam / tampla fierbinte langa tampla. Ea arata mai mult resorturile poeziei decat poezia insasi. iar existenta devine o “mare trecere”. Nici unul dintre poetii romani de dupa Eminescu n-a dat iubirii un sens asa de inalt ca Blaga. . “Temele” de care am facut mentiune sunt de fapt obsesiile definitorii ale autorului.” (“Risipei se deda florarul”). linistea noptii trezeste gandul nefiintei. mainile iubitei cuprinzandu-i capul cheama imaginea urnei cu “cenusa mea”. ca in clepsidre. Meditatia asupra marii treceri e o componenta esentiala a poeziei lui Blaga. Timpul e resimtit ca devorator al vietii. a fiintei amenintate de intuneric si care striga “din adanc”: “Mama. Daca nu e decat “umbratic joc. lunecare spre abis. in care generatiile coboara treptat. nervurile principale ale organismului operei. / Orice-nceput se vrea fecund. S-ar zice ca intre poet si lucruri cade mereu un giulgiu sau ca totul e vazut printr-un zabranic: “In frunza de cucuta-amara / imi fluier bucuriile”. in realitate apar amestecate si contaminate reciproc.// De pe stamine de alun. iubirea e totusi o intretinere a “arderii” care e viata. / risipei se deda florarul. intr-o postuma citim: “iubind – ne-ncredintam ca suntem”. articulate intr-un ansamblu semnificativ care e universul poetului. Dragostea e pentru el – ca si integrarea in natura – o “posibilitate” de a nega izolarea de viata universala. asadar de imagini. In “Lumina”. se cerne jarul. Privita global. Ele pot fi izolate numai analitic. Teama de moarte e a omului pentru care nu exista un “dincolo” linistitor (ca pentru omul religios). dupa scurtul ragaz in lumina: “Cum se poate / ca lumina lunii o data s-o vezi / si apoi s-a tradezi / intrand in intuneric?”. obsesia de neobisnuita intensitate a timpului. lasand in urma lor temple. timpul celor vii e masurat de tarana ce curge. . relief pe-un sarcofag in timp”. sederea langa un copac este prilej de meditatie funebra. starea de iubire e resimtita cu invadare a sufletului de o lumina care e un strop din fluxul cosmic. Zeii insasi mor.nimicul – marele! / Sapima de marele / imi cutremura noapte de noapte gradina”. Caderea in resemnare fata de imposibilitatea accederii la absolut prin iubire atenueaza aspectul uneori teoretic al eroticii lui Blaga si lasa sa se auda cantecul patetic si melancolic al unui mare poet al dragostei: “Ne-om aminti candva tarziu / de-aceasta intamplare simpla. “ce-o s-o tineti in palmi ca-ntr-un potir” (“Frumoase maini”). lirica lui Blaga infatiseaza deci o complexitate cu totul particulara. prin orbitele mortilor din cimitirul cetatii. Pentru ca aceasta sa se constituie a fost nevoie ca substanta lirica sa-si afle un “limbaj” care s-o exprime: limbaj ca suma de elemente de comunicare artistica. se intelege. dincolo de cronologie.lunii il face sa simta la capatai fantoma mortii. Accentelor eminesciene li se adauga vibratia la “marea trecere”. nu teme in inteles obisnuit. realiatea operei poetice a lui Blaga. / din plopii albi. o dinamica interioara corespunzand miscarilor fundamentale ale sufletului poetului.

Sublimarea materiei vegetale. Blaga asimileaza universului poeziei sale cerul si pamantul. prezenta unui astfel de element in poem e insotita de . numiti generic sau numiti anume: brazi. covarsitor. nu de trunchiuri. intotdeauna aceeasi. cele mai frecvente in universul poetic al lui Blaga sunt iarba. frunza. Poetica e semnificatia lor metaforica – cerul. tinut mereu sub ochiul interior. salcii si alti cativa aproape exclusiv arbori de padure. Padurea lui Blaga e o padure de coroane. ci redus la elementele necesare. simbolica. Aceste elemente au o valoare metaforica. florile de mac. Dintre vegetale. Cealalta componenta mare a universului artistic al lui Blaga e. ci pur si simplu de fidelitatea poetului fata de substanta propriei vieti interioare si de consecventa in aceasta fidelitate) decat lucrurile care il pot exprima. etc. padurea. ele nu sunt obiect de descriptie si imaginea lor e sumara: sunt pur si simplu. absoluta. curgand in valuri de lumina si concentrandu-se in soare si in stele. iarba. nu plastica: ele reprezinta sau sugereaza “viata” si nu sunt contemplate ori invocate pentru “fizica” lor. goruni. stejari. arborii. dar superlativ sublimat totodata”.Universul poeziei lui Blaga e determinat de substratul ei si de tipul sau nivelul sensibilitatii poetului. la existenta planetara. brandusile. numite. De observat ca Blaga. apa. cadrul gesticulatiei lirice. Cerul lui Blaga este “cadrul” infinit al materiei cosmice fluide. dar nu lasa sa intre in acest univers (nu e vorba de o procedare deliberata. sunt la Blaga metafore – . steaua. pamantul e intr-un mare numar de texte. maxima apropiere de lumina o ating florile. care canta mereu florile – “florile” pur si simplu – sau trandafirul. lumina. el sugereaza sucurile pamantului. Componentele fundamentale sunt cele doua planuri ale cosmosului real. adica din elemente a caror contemplare intretine aspiratia spre cer. etc. foarte frecvente. aceea a cosmosului. asimilate succesiv (prin “Poemele luminii” si “Pasii profetului”) universului poeziei: cerul si pamantul. plopi. pamantul. arini. Numit in generalitatea lui sau prin metafore ca gradina. intre care cel mai frecvent si mai semnificativ e unicornul (inorogul). la care se adauga animale ale padurii si unele mitologice. incoruptibile si deci eterne. fara parte lemnoasa care sa sugereze masivitatea opaca sau la care aceasta parte e coplesita de frunzis. fragmente ale spatiului terestru. nu lumina solara. – nu canta niciodata fructele: fructul e negarea florii. transparente. Frunzele si iarba sunt mai degraba produse ale luminii decat ale pamantului. caracterizat de catre poet astfel: “animal de o salbaticie de nedomesticit. ci pentru sensul lor. cerealele. Fauna universului poetic al lui Blaga e compusa. floarea. campul (care nu sunt propriu-zis peisaje. ci substitute ale lui). In general plante reductibile la suprafete colorate. crinul. “cerute” de tema fundamentala a poetului: aspiratia la “viata”. din pasari si insecte zburatoare. de aceea. Universul nu e foarte bogat. spuneam. de aceea in opera poetului.

Poezia postuma a fost grupata de Blaga in patru cicluri: “Varsta de fier 1940-1944”. care compun o opera cat se poate de unitara. sta sub cerul mic / Si n-o vindeca numic. “Cantecul focului”. “Corabii cu cenusa”. In peste patru decenii de activitate literara.sugestia sensului lui maetaforic – de aici efectul artistic tulburator al unor poezii de o mare simplitate: “sta in cadru fara slava / mare pasare bolnava. “Ce aude unicornul”. . / Nalta. Blaga a scris aproape cinci sute de poeme. scrum de stea // se tot uita-n sus bolnava/ la cea stea peste dumbrava”. // numai roua dac-ar bea / cu cenusa.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful