placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească. la școala primară germană (1902-1906). . colaborator permanent la publicațiile Gândirea. Longin Blaga. a murit în anul 1933 la Sibiu. Prima sa dramă. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu.d. locuiește în Lugoj.[ necesită citare] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. unde era profesor ruda sa. după cum mărturisește el însuși. membru in comitetul de direcție al revistei Cultura. dramaturg. I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). profesor universitar. îi apare în ziarul Voința (1920). traducător. Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”. Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate. În 19241925. poet. fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. fratele poetului. la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Activitatea publică și academică Publică la Sibiu. în 1919. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice. lângă Sebeș. jurnalist. Iosif Blaga. a murit de asemenea în Sibiu. Adevărul literar și artistic și Cuvântul.LUCIAN BLAGA Lucian Blaga (n. A fost redactor la ziarele Voința și Patria. academician și diplomat român. 6 mai 1961. S-a născut la Lancrăm. lângă Sebeș. În luna august 1949. în vârstă de 74 de ani. comitatul Sibiu . Lancrăm. Ana Blaga. 9 mai 1895. Copilăria i-a stat. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preo ți. Zamolxe. Cluj) a fost un filozof. după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914).[necesită citare] Mama poetului. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). iar în volum în 1921. la Cluj. Moga). precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. de origine aromână. Primele clase le-a urmat la Sebeș. în București).

(./ acoperind pământul/ c-o mare de-ntuneric. Mai exact. sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste văi/ şi peste munţi şi peste şesuri. în studiul Lucian Blaga . în poezia Pământul este sugerată o clipă de trăire intensă a sentimentului de dragoste. afirma: "Impulsul iniţial al poeziei lui Lucian Blaga a fost iubirea". Dorul. In poezia Izvorul nopţii./ lumina mea".// Pământul răspundea". Linişte: tristeţea: Melancolie. fiecare clipă trăită poartă o posibilă revelaţie. în viziunea lui Lucian Blaga. poetul aduce un omagiu iubitei. Lumea este văzută ca "o corolă de minuni". receptacul gata să primească lumina de sus. Linişte. Gorunul. Ion Pop. în Poemele luminii. în prefaţa la Opere ale lui Lucian Blaga./ ţi-s ochii-asa de negri încât seara/ când stau culcat cu capu-n poala ta/ îmi pare. George Gană. circulară sau sferică. prin Poemele luminii. Astfel. într-un extaz de trăire "fără goluri ale timpului şi ale sufletului" (Marin Mincu): "Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu. frica de moarte: Fiorul. Volumul se deschide cu "arta poetică" Eu nu strivesc corola de minuni a lumii..) Dinamica oglindirii înaltului în adânc o completează şi fortifică pe aceea a cuprinderii în spaţiul curb. poezia se deschide şi se închide cu o invocaţie..este relevantă." Alte poeme din volum sugerează liniştea: Lumina./ Aşa-s de negri ochii tăi. metafora revelatoare este cea a ochilor ei negri care sunt "izvorul".) Putem spune aşadar că./ că ochii tăi. figurile care se constituie sunt cele ale cercului şi sferei.alt tip de cunoaştere . şi "lumina altora" .universul liric. explică metafora "corola de minuni a lumii" ca indicând "un sens al perfecţiunii. dragostea: Frumoase mâini. cupă deschisă către înaltul celest./ nimic?// Ca săl aud mai bine mi-am lipit/ de glii urechea . atunci când poetul trasează liniile cele mai generale ale unei geometrii cosmice specifice. care avea să aducă debutul în volum. corola unei flori./ Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare/ curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu. adânci. geometria «corolei» apare ca o e misferă. ..// N-avea să-mi spună/nimic pământul? Tot pământu-acesta/ neîndurător de larg şi-ucigător de mut."lumina mea". trăirea este potenţată de "îmi pare": "Frumoaso. Este de remarcat valoarea gnomică a poeziei Trei feţe: "Copilul râde:/ «înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!»/ Tânărul cântă:/ «Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!»/ Bătrânul tace:/ «Iubirea şi' jocul meu e-nţelepciunea!»"./ Tăcere apăs-ătoare stăpânea pământul/ şî-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund. (. Opoziţia dintre cunoaşterea poetică . Dragostea. Izvorul nopţii.îndoelnic şi supus .Universul liric al lui Lucian Blaga Se conturează din momentul semnificativ al anului 1919. văzută ca rotunjime. a cărei frumuseţe poetul o apără. aşa cum declară în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. de comunicare cu pământul../ şi pe sub glii ţi-am auzit/ a inimei bătaie zgomotoasă. rotundul. este calea fundamentală de pătrundere în misterele lumii.

/ mă simt azi cel mai singuratic suflet/ şi străbătut deavânt alerg.peste iarnă.o idilă modernă. "un fel de prolog . In lan ./ Un singur gând mi-e rază şi putere:/ o. spiritualizată.cu o prefaţă lirică proprie. "e orb şi e bătrân".ca melcii . Pan simbolizează pentru poet ipostaza cunoaşterii prin participarea ta ritmurile interioare ale cosmosului. ca în Moartea Iui Pan. ce dimensionează ipostazele eului liric./ zadarnic cearc-a mai clipi.unde moartea se realizează ca o retragere în altă lume. la fel ca în Riga Crypto şi lapona Enigel de Ion Barbu. dar nu ştiu -unde. "Acoperit de frunze veştede pe-o stâncă zace Pan./ Pleoapele-i sunt de cremene. fluierul de soc care rămâne neterminat (fluierul de soc apare şi în Mioriţa). ca în picturile lui Van Gogh" şi căruia Lucian Blaga i-a dedicat pagini de exegeză pe tema expresionismului. dispare. s-ascunse într-o peşteră". stelelor./ Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută/ cu buze reci de gheaţă trupul/ şi-nmărmurit vă-ntreb:/ spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?/ Pribeag cum sunt. ca-n nişte candele de jertfă." Pan reprezintă eul anonim care nu vorbeşte pentru a nu tulbura materia primară./ trei. trăind lent. Dacă la început: "Gonit de crucile sădite pe cărări. 1921. ciclic prefacerile naturii. cu ochii închişi. Din acest volum mai reţinem poeziile: Vara ./ Pan."prinde-n palme-ncetişor căpşorul mieilor". Paşii profetului. care sugerează setea de absolut. volumul cel mai sărac din punct de vedere cantitativ./ căci ochii-i s-au închis . de integrare în macrocos-mos: "C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi/ în mine/ ma-nchin luminii voastre./ E orb şi e bătrân. Astfel. nici voi n-aveţi/ in drumul vostru nici o ţintă."un pastel spiritualizat.îl numeşte Marin Mincu ./ dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginire!". Semnele naturii primâvăratîce le receptează prin buze. şi se încheie cu Moartea lui Pan . marcat de semne: piticul cu cruce pe spate. razele de lumină pătrund până la peştera lui Pan şi-l fac să vadă: "Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau/ şi sempingeau cu coatele s-ajungă până la el". Aşadar. în propriul regn.în care este prezentat un eşantion liric./ Era acoperit cu promoroacă/ şi-amurgul cobora din sunetul de toacă.este contemplat de la distanţă. iar toamnele treceau-în goană cu căderi de stele. la sfârşit: "A treia zi şi-a-nchis coşciugul ochilor de foc.Volumul Poemele luminii se încheie cu poezia Stelelor./ şi flăcări de adorare/ îmi ard în ochi. zeul vede transformarea lumii şi. cu accent pe receptarea puterii germinaţiei: "De prea mult . presimţind însă spaima în faţa inevitabilului. o primă deschidere de cortină pentru scenariul liric ce urmează". "zace" într-o mare 'tăcere". "miei" . devenind conştient de ea./ doi./ Natura îşi adapă zeul./ Neisprăvit rămase fluierul de soc" (Păianjenul). se deschide cu Pan ./ Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:/ unu. stelelor. Pan zeul naturii . reg'ăsindu-se prin "muguri".

este o încercare-confesiune de salvare de la "marea trecere". temă identificată în literatura universală. Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire -.Gigi semnifică întoarcerea la mitul copilăriei./ voi munţilor. de aceea toate sunt amare. Poezia Daţi-mi un trup. "valuri de lumină". Un timp pe măsura munţilor şi a mărilor care să-i permită să zdrobească: "Când aş urî. în Glossâ./ de tinereţe/ şi de râs. "cer". despre soartă şi despre şarpele binelui. Blaga declară în poezia Leagănul: "Eu cred că sufeream de prea mult suflet" şi trăieşte tragedia neantului ca şi Ar-ghezi şi Eminescu: "Eram aşa de obosit/ de primăveri.// mijlocul să-i frâng/ să-I sărut sclipitoarele stele". "fortuna labilis" (soarta schimbătoare) şi "vanitas vanitatum" (deşertăciunea deşertăciunilor)./ mi-aş întinde spre cer toate mările/ ca nişte vânjoase./ Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul". Poezia Către cititori./ aş zdrobi cu picioarele mele de stâncă/ bieţi sori/ călători/ şi poate-aş zâmbi". ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea". De la elanul spiritual din Vreau să joc./ despre arhanghelii care ară cu plugul/ grădinile omului. din nou la persoana I. Volumul are un moto semnificativ. albastru. al "vârstei de aur". a trăirii. vă uitaţi printre gratii de poartă/ şi aşteptaţi să vorbesc. şi totuşi te rog: opreşte. Scrisoarea I. Trecut-au anii. Cromatica este aprinsă: galben. roşu (maci): "Ea cântă/ şi eu ascult. poetul preferând izolarea: "Aici e casa mea. semnifică excepţia de la ordinea lumii. exprimat prin: "aripi". este exprimarea vitalităţii. rămâi)./ spre cer/să-l cuprind. voi munţilor. comparabilă cu poezia Vreau să joc din primul volum. ca şi celelalte din acest volum. Cu mâne zilele-ţi adăogi./ fii pieptul acestei năpraznice inimi. o căutare de noi forme./ de trandafiri. Dincolo soarele şi grădina cu stupi. sălbatice braţe fierbinţi./ mărilor. Chemarea lirică sfâşietoare pentru un nou trup semnifică. sau poate chiar o prefigurare a maturităţii de mai târziu./ fii amfora eului meu îndărătnic!// Prin cosmos/ auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi/ şi-aş apare năvalnic şi liber/ cum sunt. ./ daţi-mi un alt trup să-mi descarc nebunia/ în plin!/ Pământule larg./ prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc. Din copilăria mea. Cuvintele sunt lacrimile celor ce-au voit să plângă şi n-au putut. revine la "timp". la "lutul slab". Volumul In marea trecere a marcat preocuparea poetului pentru tema timpului în cele trei ipostaze ale sale: "fugit irreparabile tempus" (timpul fuge fără să se mai întoarcă)./ despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei. Doamne./ ./ Voi treceţi pe drum. dar pe care poetul o iubea. în mod expresionist. fii trunchiul meu. dedicată nepoatei sale . la "straşnicul suflet".aur crapă boabele de grâu"./ despre cerul spre care creştem./ Aiurind mă căutam în leagănul bătrân/ cu mâinile pe mine însumi/ . credeţi-mă. Sperietoarea de care râdeau toţi copiii. iar în literatura română îndeosebi la Minai Eminescu.ca un prunc" (a se vedea poezia lui Minai Eminescu O./ pământule sfânt.De unde să-ncep?/ Credeţi-mă.// Când aş iubi. nu însă biologice: "Daţi-mi un trup. care explică o stare de spirit a poetului: "Opreşte trecerea.

lăsaţi-mă/ să umblu mut printre voi./ Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit/ aşa de mult să plângă şi n-au putut. Ele semnifică drame. Elogiu satului românesc. să-ţi arăt brazdele veacului. prin simbolul plugului. e noapte fără feres'tre-n afară. despre orice poţi să vorbeşti cât vrei."./ să tacă" ./ vreau să te iau de mână. Poezia Sufletul satului anticipează ideile din discursul de recepţie la Academia Română. ca în poezia Pământ din Poemele iubirii./ Numai sângele mereu strigă prin păduri/ după îndepărtata-i copilărie. unde te-ntorci./ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept./ Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi. Apar din nou cele două ipostaze . apare neîncrederea în cuvânt: "Iată./ vino. poetul exprimă adevăruri cu valoare gnomică./ ca un miros sfios de iarbă tăiată. "Aici e casa mea..eu şi ceilalţi prin "voi"./ ca o cădere de fum din streşini de paie. Simbolul şarpelui apare aici alăturat binelui./ sunt pluguri. devine "suflet". Cuvintele sunt inutile. In Pluguri./ Dumnezeule. emoţie. sete de absolut: "Copilo. Totul devine mut. din 1937./ Voi treceţi pe drum./ trebuie să te apropii de ele cântând. de-acum ce ma fac?/ în mijlocul tău mă dezbrac./ Ca să nu le sperii .în antiteză cu: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ şi nu ucid./ ci adânc în pământ undeva. spaţiul satului românesc devine mai mult decât un mit al miturilor./ să vă ies în cale cu ochii închişi".// Pe dealuri. poetul devine ucigaş "ce-astupă cu năframa/ o gură învinsă./ de-aceea . e seară. ură.. pluguri. poetul adresează o patetică chemare de reîntoarcere în eternitatea spirituală a satului românesc.. Volumul se încheie simbolic. ca florile în fereastră. răstigniri. la o copilărie pierdută: "Nimic nu vrea să fie altfel decât este./ cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos./ Amare foarte sunt toate cuvintele. cucernic./ ca un ioc de iezi pe morminte înalte".// Uite. aşa cum a făcut-o şi Tudor Arghezi: "Prietene crescut la oraş/ fără milă. pune-ţi mâinile pe genunchii mei./ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar.. cădere./ închid cu pumnul toate izvoarele. Poezia care a dat şi titlul volumului In marea trecere relevă faptul că fiinţa umană este altfel şi că nu se poate integra în pacea cosmică. Strigătul nu mai primeşte răspuns de la pământ." Strigarea "de sânge" reprezintă o apartenenţă la un grad de rudenie. eterne.despre ură şi cădere./ ca un cerb bătrân/ după ciuta lui pierdută în moarte". nenumărate pluguri: mari paseri negre/ ce-au coborât din cer pe pământ.// Vino-încet". comparabil cu cel din poezia . Psalm sugerează./ prietene care încă niciodată n-ai văzut/ câmp şi soare jucând subt peri înfloriţi.. Printr-un gest solemn. Aspectul este tragic./ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. cu un sentiment de tristeţe tragică./ pentru totdeauna să tacă. dorinţa poetului de a comunica cu divinitatea./ Aici orice gând e mai încet. tristeţe şi răstigniri/ şi înainte de toate despre marea trecere. la o colectivitate. Mă dezbrac de trup/ ca de-o haină pe care-o laşi în drum"./ Aici se vindecă setea de mântuire/ şi dacă ţi-ai sângerat picioarele/ te aşezi pe un podmol de lut..

ţară/ şi aventuri în cari veşnic recazi. înţeles ca univers închis" (Marin Mincu). Somnul are şi funcţie purificatoare. este. muntele: toate sunt acum "deformate" în sensul viziunii asupra oraşului. câmpia. Biografia este pretextul de a rememora câteva "eveni-mente" care. comunică cu strămoşii. Semnificativă pentru acest moment ai istoriei poeziei lui Blaga. în nevăzut peste turnuri/ intercontinentale zvonuri electrice./ gornicul nu mai vorbeşte./ De peun umăr pe altul/ tăcând îmi trec steaua ca o povară". concentrat în Epilog: "Ingenunchez în vânt. Berna. imaginea oraşului este starea de spirit a poetului în interiorul acelor spaţii care pot anula sentimentul izolării de cosmic./ Cu zvonuri surde prin arbori/ se ridică veacuri fierbinţi./ Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. Praga.punctele luminoase sunt rare" Temele sunt citadine şi stau sub influenţa activităţii de diplomat la Varşovia. "./ Buhe sure s-aşeazâ ca urne pe brazi. şi al marii treceri . după aprecierile criticii literare (George Gană). Volumul La cumpăna apelor se deschide cu poezia Sat natal şi se sfârşeşte cu Ţară. iată şi ultima: "Dar sus. Iată poezia Somn: "Noapte întreagă. definesc condiţia existenţei de poet./ somnul lumii./ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare". Paris.satul. e întoarcerea la starea paradisiacă./ în întunericul fără de martori/ se liniştesc păsări. o poartă de integrare în spaţiul increat. "o formă de existenţă mult mai completă ca existenţa diurnă".../ înapoi nici un drum nu mai duce. "cu penele arse". Arhanghelii sosiţi să pedepsească oraşul s-au rătăcit prin baruri. care deschide ciclul. Portretul este comun ca al oamenilor. în antiteză cu prima strofă. Mâne oasele/ au să-mi cadă de pe cruce. Motivul bolii . faţă de: "Cu cuvinte stinse în gură/ am cântat şi mai cânt marea trecere. Poezia Biografie. In poezia Veac. Volumul Lauda somnului. Somnul reprezintă pragul limită al izolării. sânge./ Dăinuie un suflet din adieri./ De pe case antenele pipăie spaţii/ cu alte graiuri şi alte veşti"//. Dănţuiesc stele în iarbă. "pare o prelungire a Epilogului". la o mie de metrinălţime. prin repetare./ îngenunchez în vânt:/ lângă steaua cea mai tristă". Poezia începe cu misterioasa întrebare: "Unde şi când mam ivit în lumină nu ştiu. "Somnul în poetica blagiană se dovedeşte a fi şi mijlocul fecund de a surprinde esenţele lumii.Duhovnicească a lui Tudor Arghezi./ fără azi/ fără ieri. îngerii de ceară. este o excepţie./ în somn sângele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi la părinţi". după poetul Ion Barbu (Legenda şi somnul în poezia lui Blaga). spre răsărit/ stelele îşi spun poveşti prin cetini de brazi/ şi-n miez de noapte râtul mistreţilor/ deschide izvoarele". imaginea oraşului secolului al XX-lea este halucinantă: "Umblă maşinile subpământeşti.

/ Podişul m-alunga. este fixată în poezia Intoarcere. şi urmele// Soarele. cel val. care' înlocuieşte "gorunul"./ peste toate clopotele şi toate tăcerile. scrum de stea. Ciclul La curţile dorului aduce mai multe elemente autobiografice. "Ajuns-am prin pulberi şi mirişti/ unde răzbat fără sfat numai unii. "Boarea atlantică pipăie morile. fumul .dominate de pictural şi muzicalitate. La cumpăna apelor . duminica. Rune ./ cenuşa şi pravila. "rodii de aur". "minune" cu sens de mister revelat. poetul mergând pe "potecă". spre care se va îndrepta: "Stă în codru fără slavă/ mare// pasăre bolnavă. "ţinuturi amare şi reci" Timpul devine un miracol în care. Boare atlantică . Unele poezii com pun un adevărat "ciclu portughez": Coasta soarelui. "bunavestire". O. Cu cerul vecini" (La curţile dorului). tu ai fost odat' mormântul meu./ /numai rouă dac-ar bea/ cu cenuşă.meditaţie asupra destinului. Deosebită este poezia Stă în codru fără slavă . "Sub Ursa Mare. Sinteza. Apare simbolul "bradului". bătrân. Elogiul satului nu mai este cel de la început şi din discursul de recepţie. Iată câteva versuri semnificative din acest volum: "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi zile pierduţi şi străini. "Sfios unicornul s-abate la mal. laptele mării./ şi cum aş slăvi scânteia-npământenită.ca peceţi ale misterului făpturii. prezent în creaţia lui Blaga. scrumul şi florile./ Singură vatra nu mi-e-ngaduită.pentru rafinamentul folcloric al poetului. a zodiei. • nimicul .înaltul" (Ani. Se remarcă în acest volum şi poeziile: Septembrie. iernile. în care apare motivul unicornului./ Mamă. spre cea zare. a momentului sufletesc. a sorţii. ci mai mult un refugiu. Tulburătoare este poezia Din adânc: "Mamă. prin tonul grav care se degajă din ambele poezii./ dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge// Pe ţărm unicornul. lacrima Domnului.// In dimineaţa de roz mărgărit/ o inimă.// S-ar da înapoi când unda l-ajunge.creaţia. singură şi de la sine. surpat de bureţi. în imperiul meu/ bradul bărbos străjuieşte mereu" (Cântecul bradului). am putea spune./ cade în mările somnului" (Asfinţit marin). în a şaptea zi a Genezei./ bătrân. pe "chei". pribegie şi somn)./ De ce îmi e aşa de teamă . verile./ neatins de om.mamă -/ să părăsesc iar lumina?" Poezia trimite la Duhovnicească a lui Tudor Arghezi. neajuns de ereţi. dar şi "viforniţă". ci una productivă . tot altul./ priveşte în larg.marele! Spaima de marele/ îmi cutremură noapte de noapte grădina./ Oaspeţi suntem în tinda noii lumini/ la curţile dorului. o clipă cât anul. rămâi ale lui Eminescu şi chiar Iîntoarcerea la brazdă de Tudor Arghezi./ se-nfruntă-n poveste cu oceanul" (Unicornul şi . "veste cerească"./ Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti/ după mersul albastru al lunii" (Satul minunilor). Poeziile La curţile dorului şi Satul minunilor pun mai mult în circulaţie cuvinte cum sunt: "dor"./ purcede solară prin anotimp" (Boare atlantică). "Văd anii crescând şi paşii lungind/ peste toate văile. şesul mă cere. "venin". comparabilă cu Revedere.// Valul-acoperă numele/ scrise-n nisipuri. muchiile./ părul femeilor./ veacul de mijloc. "Piere în jocul luminilor/saltul de-amurg al delfinilor. animal fabulos. "străzi" etc.// Se tot uită-n sus bolnavă/ la cea stea peste dumbravă".// Naltă stă sub cerul mic/ şi n-o vindecă nimic.care apare in volum semnifică nu o suferinţă propriu-zisă. şi Creatorul se odihneşte.

/ Salută tu-anul! Lărgeşte-ţi fiinţa şi peste/ cea margine crudă care te curmă. Pe poet îl preocupă eternitatea. In Epitaf apare acceptarea senină a morţii. şi gruparea strofică regulată. lângă Sibiu. Se deschide cu Monolog./Aur scutură alunul. Apar şi în acest volum tristeţea./ El caută apa din care bea curcubeul.// Apoi ca frunza cobori./ Sporeşte-ţi cântarea precum se cuvine/ dă ceasului înţelepciunea ce-o ai". ca şi în Mioriţa./ şi până la cele din urmă hotare./ In timp ce'-n noi mai cresc grădinile. Blaga va realiza./ Numai târziu.iluzorie ca apa din care bea curcubeul frumuseţea şi nefiinţa (întrebările unui destin tragic continuându-se în Scrisoare): "Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Intoarcere: "Lângă sat iată-ma iarăşi./ dup-atâţi Prieri şi toamne/ neschimbat ca Tine./ contimporan cu fluturii.. în final. unele chiar postum./ căci basmul ar începe-aşa:// Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu./ luminile mii./ Sufletul lui e în căutare.// Mai aminti-mă-va un trecător// vreunui străin. Volumul Nebănuitele trepte are o structură mai complexă. seculară căutare. prin lunci/ numai stejarii vor mai fi şi-atunci. numai o' clipă. dragostea./ In patria sa/ zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.omul./ prin cari ne prelungim pe subt pământ./ El caută apa din care curcubeul/ îşi bea frumuseţea şi nefiinţa"./ mume sub glii/ îţi iau în primire cuvintele. cu Dumnezeu".. căutarea absolutului .// Se-ntind domol părinţii pe subt pietre. rând pe rând. Mai am un singur dor.. Cetini negre. poetul reface legătura cu timpul şi spaţiul originar. şi. poezia care încheie ciclul. Cade fumul// Greierii părinţilor/ mulcom cântă. de un deosebit rafinament artistic./ în timp ce în lumini mai adăstăm./ uitată pe urmă şi ea. Din celelalte creaţii poetice publicate şi grupate ulterior./ Şi ţărna/ ţi-o tragi peste ochi/ ca o gravă pleoapă./ prins cu umbrele tovarăşi. Cântec pentru anul 2000 şi Epitaf.// Mult mă mustră frunza -ngustă./ Regasescu-mâ pe drumul/ începutului./ Vântul lacrima mi-o gustă"./ Incă o dată te-adapă". prin folclor. Doamne. în care nu lipsesc teme şi motive autobiografice. melancolia./ Fluier zice./ Nu-i nimenea să te îndrepte./ Mumele sfintele . Poezia Autoportret simbolizează puritatea existenţei. o chemare patetică: "Salută tu-anul! Răstornapoi brazda/ şi-ntinde-o visând până-n soare răsare/.// Cu aromai ca veninul/ amînteşte-mi-se-arinul./ în mută. mulcom mor./ îţi dezvăluie/ nebănuitele trepte. Pe lângă discursuri poetice în versul liber./ de totdeauna. Sensibilitatea deosebită se relevă şi în Fetiţa mea îşi vede ţara. care încheie volumul.. sub ceasul lor?// Nu cred să vă vestească cineva. în Cântec pentru anul 2000: "Vulturul ce roteşte sus// Va fi atunci de mult apus. sugerându-se marea trecere şi moartea. Sfântu Gheorghe bătrân. "Calea aici ce greu se găseşte. In 9 mai 1895. văzute şi din perspectiva îndepărtării de "vârsta de aur". reţinem Părinţii: "Coboară-n lut părinţii./ Ei vor să fie rădăcinile. străbunul. leatul!/ Neschimbat e numai satul.oceanul).// Câte-s altfel . .// Lângă Sibiu././ în timp ce fericiri ne-mprumutăm/ şi suferind şi apă vie pe la vetre".

patria de cuvinte. Sunt căutate seminţele rare care germinează: "Laudă seminţelor. Am putea spune că cele două simboluri ale liricii lui Blaga: "corola de minuni a lumii" şi "mirabila sămânţă" sunt relevante./ Palpită în visul seminţelor/ un foşnet de câmp şi amiezi de grădină./ s-ascunde în fieştecare din ele. când dorm.Mirabila sămânţă este o odă modernă dedicată prefacerii rodniciei materiale şi spirituale. "Sămânţă" este încărcat de sensuri metaforice. Poezia începe cu un vers familiar: "Mă rogi c-un surâs şi cu dulce cuvânt". un cer de înaltă lumină./ un veac pădureţ. . topos = loc) devenind patria unde seminţele cresc . Eutopia (din greacă: eu = bine./ popoare de frunze/ şi-un murmur de neam cântăreţ". celor de faţă şi-n veci tuturor!/ Un gând de puternică vară.

iar in mai volumul de eseuri. Simion Blaga. cosmic. “cadrul” permanent in care sunt percepute fenomenele si la care ele . Copilaria. Vocatia intelectuala a tatalui si sentimentul de a trai intr-un univers misterios vor fi deopotriva mostenite de Blaga. renegate cu dispret un an mai tarziu si nepastrate. transfigurata uneori mitologic. publicate in “Tribuna” din Arad: “Pe tarm” si “Noapte”. este un reflex al acestei descoperiri. Este probabil ca ciclul “Versuri scrise pe frunze uscate de vie” din “Pasii profetului”. ca si bunicul. miscare artistica in care Blaga si-a recunoscut de fapt tendinte dintre cele mai adanci ale propriului sau spirit. Contactul cu literatura si arta expresionista l-au ajutat asadar sa se gaseasca pe sine. In 1908. Ele sunt insa neconcludente. mai toate. Din faza imediat urmatoare s-au pastrat doua poezii. altfel spus capacitatea de a intui lumea global. In aprilie 1919 apare volumul de versuri “poemele luminii”. era preot ortodox in sat. Prima incercare filozofica a lui Blaga. care este entuziasmat. situat intre Alba-Iulia si Sebes. Aceasta capacitate si aceasta perspectiva nu sunt “posibilitati” ce se pot realiza sau nu. cauta o explicatie a viselor caracterizate printro stare de anxietate. ceea ce Blaga insusi numeste “sensibilitate metafizica”. petrecuta in Lancram. Tatal. Blaga isi cucereste de la inceput un loc de prim plan in viata literara. care atinge intensitatea maxima tocmai in preajma momentelor de catastrofa. o dorinta coplesitoare de a fi. fara a publica insa. daca nu dateaza de atunci. Blaga descopera poezia orientala si scrie in maniera caracteristica acestei poezii. factori accidentali. panica. de prin 1910. in intervalul dintre vara 1917 si vara 1918. si care incepe publicarea lor in “Glasul Bucovinei”. perspectiva de maxima amploare asupra ei. in satul Lancram. Isidor Blaga. dupa cum marturiseste articolul sau “Un poet: Lucian Blaga”. la 13 ani deci. a amintirii ei. Prin 1914-1915. ci componente ale individualitatii. Mama poetului era o fiinta fara instructie deosebita si cu mentalitate arhaica. compune o vreme fabule. In opera lui se distinge mai intai un sentiment acut al precaritatii fiintei si o nazuinta puternica la “viata”. este de fapt expresia. 26359sle87tvn9v Urmatorul moment important este al intalnirii cu expresionismul. ca si imaginea satului. insemnari si aforisme “Pietre pentru templul meu”. Apoi. Toamna sunt trimise lui Sextil Puscariu.Universul poetic al lui Blaga Lucian Blaga s-a nascut la 9 mai 1985. amandoua la Sibiu. fiind inspirate de Cosbuc si Goga. a ramas pentru totdeauna inscrisa in sufletul poetului. Temeiul intregii viziuni a lui Blaga asupra satului se afla in trairile acestei prime varste. Poeziile care aveau sa alcatuiasca volumul de debut sunt scrise. iar poezia lui naturista.

[…] Umblam turburati si fara de voie. Nazuinta iesirii din ea si esecul perpetuu intretin o tensiune interioara ce se precipita intr-un cantec cu ecou prelung. La toate varstele il aflam astfel: “In strainatate-mi. de cosmic. Blaga il pune. poetul rataceste infasurat in tristete: “La patruzeci de ani – in asteptare / vei umbla ca si-acum printre stele triste si ierburi. caci Absolutul este pe deplin sustras timpului. mai stins sau mai ascutit. adica la fondul ultim al lumii. ochiul descopera o dinamica inferioara functionand la doua nivele diferite: al poeziei si al ansamblului creatiei. Insingurarea devine izolare a “pamantului” de “cer”: “Mistuiti de rani launtrice ne trecem prin veac/ […] / Pentru noi cerul e zavorat”. pamantean in lacrimi. / la patruzeci de ani sugrumandu-ti cuvantul / te-i pierde in tine – in cautare. tulburator si fara leac. Recurgerea la mit are o prima explicatie intr-o nevoie de discretie a poetului. / printre stihiile noptii te iscodim. / pana la cele din urma hotare” (“Autoportret”) Sentimentul instrainarii de absolut. reluat mereu. deasupra oricarei limitari si relativitati. / Prin ani un vant o sa te tot alunge subt cer. Pamantul e parca o insula singuratica in spatii. Dupa publicarea “Poemelor luminii”. Blaga nu aude decat sunetul apei batand in tarmul “marii” cosmice. In imediata lui apropiere se asaza poezia in care rasuna. / stau de veghe langa vatra mea de patimi. tipatul fiintei pandita de moarte. el aspira la alte moduri ale expresiei. Pentru omul cu sensibilitate metafizica a fi inseamna a participa la absolut. / sarutam in pulbere steaua de sub calcaie / si-ntrebam de tine – Elohim!” (“Ioan se sfasie in pustie”). imprumutat mai frecvent din mitologia biblica. Contemplarea . / de totdeauna. de o extraordinara coerenta. pe profetul Ioan sa se lamenteze in luaocul lui: “Unde esti Elohim? / Lumea din mainile tale-a zburat / ca porumbul lui Noe. monumentala prin proportii si prin adancimea semnificatiilor. Contempland-o integral. O stare afectiva de timpuriu familiara lui Blaga produce unele dintre versurile cele mai pure din “Poemele luminii” si multe dintre poemele antologice din postume. Privita dininterior. Dincolo de vorbe percepem vibratia adanc rezonanta a unui poet chinuit de setea existentei depline – si aceasta vibratie este singurul lucru cu adevarat important. este deseori exprimat in material mitologic. seculara cautare. poetul este el insusi prin substanta lirica a poemelor. cristalizeaza in expresii artistice la fel de variate cate sunt textele in care-l regasim. opare lui Lucian Blaga se infatiseaza ca o desfasurare organica.” (“Cetire din palma”). ca o constructie armonioasa. Cantand in limbajul profetului. Sentimentul singuratatii. “aici unde astazi singuratatea ne omoara” (“Noi cantaretii leprosi”). inconjurata de intuneric: “suntem fara scapare singuri in amiaza noptii”. sursa a unei intinse parti din opera lui Blaga. o “muta. / vei manca miere neagra si aplecat vei tacea. / Suflet prabusit in huma ca in perne – / nici o veste – de odihna nu-mi asterne” (“Langa vatra”).sunt implicit raportate. Intr-o zadarnica asteptare a iesirii din solitudine. din perspectiva nucleului ei. de pilda. lv359s6287tvvn Aplecat peste “marginea” lumii. Nu-I ramane decat cautarea.

Timpul e resimtit ca devorator al vietii. / risipei se deda florarul. intr-o postuma citim: “iubind – ne-ncredintam ca suntem”. starea de iubire e resimtita cu invadare a sufletului de o lumina care e un strop din fluxul cosmic. / din plopii albi. lasand in urma lor temple. “ce-o s-o tineti in palmi ca-ntr-un potir” (“Frumoase maini”). in care generatiile coboara treptat. realiatea operei poetice a lui Blaga. Dragostea e pentru el – ca si integrarea in natura – o “posibilitate” de a nega izolarea de viata universala. nu teme in inteles obisnuit. Ea arata mai mult resorturile poeziei decat poezia insasi. o dinamica interioara corespunzand miscarilor fundamentale ale sufletului poetului. In “Lumina”. Structura tematica nu epuizeaza. lirica lui Blaga infatiseaza deci o complexitate cu totul particulara.// De pe stamine de alun. . / Orice-nceput se vrea fecund. S-ar zice ca intre poet si lucruri cade mereu un giulgiu sau ca totul e vazut printr-un zabranic: “In frunza de cucuta-amara / imi fluier bucuriile”. Accentelor eminesciene li se adauga vibratia la “marea trecere”. se intelege. Meditatia asupra marii treceri e o componenta esentiala a poeziei lui Blaga. lunecare spre abis.lunii il face sa simta la capatai fantoma mortii. Privita global. timpul celor vii e masurat de tarana ce curge. motiv suficient de invocare insistenta si de exaltare. iubirea e totusi o intretinere a “arderii” care e viata. . ca in clepsidre. Pentru ca aceasta sa se constituie a fost nevoie ca substanta lirica sa-si afle un “limbaj” care s-o exprime: limbaj ca suma de elemente de comunicare artistica. asadar de imagini. in realitate apar amestecate si contaminate reciproc. Caderea in resemnare fata de imposibilitatea accederii la absolut prin iubire atenueaza aspectul uneori teoretic al eroticii lui Blaga si lasa sa se auda cantecul patetic si melancolic al unui mare poet al dragostei: “Ne-om aminti candva tarziu / de-aceasta intamplare simpla. se cerne jarul.nimicul – marele! / Sapima de marele / imi cutremura noapte de noapte gradina”. articulate intr-un ansamblu semnificativ care e universul poetului. linistea noptii trezeste gandul nefiintei. nervurile principale ale organismului operei. Zeii insasi mor.” (“Risipei se deda florarul”). mainile iubitei cuprinzandu-i capul cheama imaginea urnei cu “cenusa mea”. / de-aceasta banca unde stam / tampla fierbinte langa tampla. sederea langa un copac este prilej de meditatie funebra. obsesia de neobisnuita intensitate a timpului. dupa scurtul ragaz in lumina: “Cum se poate / ca lumina lunii o data s-o vezi / si apoi s-a tradezi / intrand in intuneric?”. Teama de moarte e a omului pentru care nu exista un “dincolo” linistitor (ca pentru omul religios). Ele pot fi izolate numai analitic. dincolo de cronologie. a fiintei amenintate de intuneric si care striga “din adanc”: “Mama. iar existenta devine o “mare trecere”. “Temele” de care am facut mentiune sunt de fapt obsesiile definitorii ale autorului. relief pe-un sarcofag in timp”. Daca nu e decat “umbratic joc. prin orbitele mortilor din cimitirul cetatii. Nici unul dintre poetii romani de dupa Eminescu n-a dat iubirii un sens asa de inalt ca Blaga.

Cerul lui Blaga este “cadrul” infinit al materiei cosmice fluide. cadrul gesticulatiei lirice. ci pur si simplu de fidelitatea poetului fata de substanta propriei vieti interioare si de consecventa in aceasta fidelitate) decat lucrurile care il pot exprima. ele nu sunt obiect de descriptie si imaginea lor e sumara: sunt pur si simplu. Sublimarea materiei vegetale. arini. simbolica. numite. Dintre vegetale. In general plante reductibile la suprafete colorate. dar nu lasa sa intre in acest univers (nu e vorba de o procedare deliberata. Blaga asimileaza universului poeziei sale cerul si pamantul. covarsitor. la care se adauga animale ale padurii si unele mitologice. arborii. steaua. foarte frecvente. cerealele. Componentele fundamentale sunt cele doua planuri ale cosmosului real. transparente. stejari. salcii si alti cativa aproape exclusiv arbori de padure. nu de trunchiuri. goruni. Padurea lui Blaga e o padure de coroane. curgand in valuri de lumina si concentrandu-se in soare si in stele. sunt la Blaga metafore – . florile de mac. dar superlativ sublimat totodata”. intotdeauna aceeasi. asimilate succesiv (prin “Poemele luminii” si “Pasii profetului”) universului poeziei: cerul si pamantul. din pasari si insecte zburatoare. ci substitute ale lui). lumina. campul (care nu sunt propriu-zis peisaje. Cealalta componenta mare a universului artistic al lui Blaga e. plopi. prezenta unui astfel de element in poem e insotita de . “cerute” de tema fundamentala a poetului: aspiratia la “viata”. care canta mereu florile – “florile” pur si simplu – sau trandafirul. Fauna universului poetic al lui Blaga e compusa. incoruptibile si deci eterne. adica din elemente a caror contemplare intretine aspiratia spre cer. la existenta planetara. – nu canta niciodata fructele: fructul e negarea florii. iarba. apa. absoluta. ci pentru sensul lor.Universul poeziei lui Blaga e determinat de substratul ei si de tipul sau nivelul sensibilitatii poetului. Numit in generalitatea lui sau prin metafore ca gradina. de aceea in opera poetului. brandusile. ci redus la elementele necesare. el sugereaza sucurile pamantului. etc. floarea. pamantul e intr-un mare numar de texte. Aceste elemente au o valoare metaforica. de aceea. aceea a cosmosului. numiti generic sau numiti anume: brazi. tinut mereu sub ochiul interior. Universul nu e foarte bogat. fara parte lemnoasa care sa sugereze masivitatea opaca sau la care aceasta parte e coplesita de frunzis. maxima apropiere de lumina o ating florile. De observat ca Blaga. caracterizat de catre poet astfel: “animal de o salbaticie de nedomesticit. padurea. frunza. cele mai frecvente in universul poetic al lui Blaga sunt iarba. nu plastica: ele reprezinta sau sugereaza “viata” si nu sunt contemplate ori invocate pentru “fizica” lor. pamantul. nu lumina solara. crinul. fragmente ale spatiului terestru. Frunzele si iarba sunt mai degraba produse ale luminii decat ale pamantului. spuneam. etc. Poetica e semnificatia lor metaforica – cerul. intre care cel mai frecvent si mai semnificativ e unicornul (inorogul).

. “Cantecul focului”. care compun o opera cat se poate de unitara. Blaga a scris aproape cinci sute de poeme. In peste patru decenii de activitate literara.sugestia sensului lui maetaforic – de aici efectul artistic tulburator al unor poezii de o mare simplitate: “sta in cadru fara slava / mare pasare bolnava. “Corabii cu cenusa”. scrum de stea // se tot uita-n sus bolnava/ la cea stea peste dumbrava”. // numai roua dac-ar bea / cu cenusa. sta sub cerul mic / Si n-o vindeca numic. Poezia postuma a fost grupata de Blaga in patru cicluri: “Varsta de fier 1940-1944”. / Nalta. “Ce aude unicornul”.