P. 1
LUCIAN BLAGA Activitate Literara

LUCIAN BLAGA Activitate Literara

|Views: 485|Likes:
Published by Bogdan Ursu

More info:

Published by: Bogdan Ursu on Jun 04, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/25/2015

pdf

text

original

Adevărul literar și artistic și Cuvântul. la școala primară germană (1902-1906). Iosif Blaga.[ necesită citare] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. A fost redactor la ziarele Voința și Patria. după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914). în vârstă de 74 de ani. poet. iar în volum în 1921. Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). unde era profesor ruda sa. Zamolxe. În luna august 1949. profesor universitar. de origine aromână.[necesită citare] Mama poetului. la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. În 19241925.LUCIAN BLAGA Lucian Blaga (n. Copilăria i-a stat. fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. academician și diplomat român. S-a născut la Lancrăm. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. a murit în anul 1933 la Sibiu. . Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate. în București). precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preo ți. îi apare în ziarul Voința (1920). autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Primele clase le-a urmat la Sebeș. membru in comitetul de direcție al revistei Cultura. locuiește în Lugoj. colaborator permanent la publicațiile Gândirea. în 1919. după cum mărturisește el însuși. „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”. a murit de asemenea în Sibiu. jurnalist. lângă Sebeș. I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). 9 mai 1895. Moga). lângă Sebeș. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice. traducător.d. Activitatea publică și academică Publică la Sibiu. fratele poetului. Lancrăm. la Cluj. 6 mai 1961. Longin Blaga. Cluj) a fost un filozof. Ana Blaga. comitatul Sibiu . dramaturg. placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească. Prima sa dramă. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921).

geometria «corolei» apare ca o e misferă. circulară sau sferică. explică metafora "corola de minuni a lumii" ca indicând "un sens al perfecţiunii. frica de moarte: Fiorul. care avea să aducă debutul în volum.este relevantă."lumina mea". şi "lumina altora" ./ Aşa-s de negri ochii tăi. receptacul gata să primească lumina de sus./ şi pe sub glii ţi-am auzit/ a inimei bătaie zgomotoasă. Lumea este văzută ca "o corolă de minuni".universul liric. Volumul se deschide cu "arta poetică" Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. în studiul Lucian Blaga . într-un extaz de trăire "fără goluri ale timpului şi ale sufletului" (Marin Mincu): "Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu. Mai exact.. în Poemele luminii. Izvorul nopţii. trăirea este potenţată de "îmi pare": "Frumoaso./ acoperind pământul/ c-o mare de-ntuneric. este calea fundamentală de pătrundere în misterele lumii.// N-avea să-mi spună/nimic pământul? Tot pământu-acesta/ neîndurător de larg şi-ucigător de mut. In poezia Izvorul nopţii. George Gană. rotundul.// Pământul răspundea". cupă deschisă către înaltul celest.. fiecare clipă trăită poartă o posibilă revelaţie. Linişte. Opoziţia dintre cunoaşterea poetică . poezia se deschide şi se închide cu o invocaţie./ că ochii tăi./ lumina mea"." Alte poeme din volum sugerează liniştea: Lumina./ Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare/ curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu./ ţi-s ochii-asa de negri încât seara/ când stau culcat cu capu-n poala ta/ îmi pare.Universul liric al lui Lucian Blaga Se conturează din momentul semnificativ al anului 1919. de comunicare cu pământul. adânci. atunci când poetul trasează liniile cele mai generale ale unei geometrii cosmice specifice. în prefaţa la Opere ale lui Lucian Blaga. Este de remarcat valoarea gnomică a poeziei Trei feţe: "Copilul râde:/ «înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!»/ Tânărul cântă:/ «Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!»/ Bătrânul tace:/ «Iubirea şi' jocul meu e-nţelepciunea!»". corola unei flori. poetul aduce un omagiu iubitei.. Gorunul. în poezia Pământul este sugerată o clipă de trăire intensă a sentimentului de dragoste. ./ Tăcere apăs-ătoare stăpânea pământul/ şî-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund. dragostea: Frumoase mâini. văzută ca rotunjime. Dorul.. Ion Pop.) Putem spune aşadar că. Linişte: tristeţea: Melancolie. metafora revelatoare este cea a ochilor ei negri care sunt "izvorul". în viziunea lui Lucian Blaga./ nimic?// Ca săl aud mai bine mi-am lipit/ de glii urechea . a cărei frumuseţe poetul o apără. (. Dragostea. aşa cum declară în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. afirma: "Impulsul iniţial al poeziei lui Lucian Blaga a fost iubirea". sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste văi/ şi peste munţi şi peste şesuri.îndoelnic şi supus . Astfel. prin Poemele luminii. figurile care se constituie sunt cele ale cercului şi sferei.) Dinamica oglindirii înaltului în adânc o completează şi fortifică pe aceea a cuprinderii în spaţiul curb.alt tip de cunoaştere . (.

fluierul de soc care rămâne neterminat (fluierul de soc apare şi în Mioriţa)./ Pan." Pan reprezintă eul anonim care nu vorbeşte pentru a nu tulbura materia primară. cu accent pe receptarea puterii germinaţiei: "De prea mult . ce dimensionează ipostazele eului liric. "un fel de prolog . ciclic prefacerile naturii./ dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginire!". ca-n nişte candele de jertfă. 1921./ zadarnic cearc-a mai clipi./ Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:/ unu. Astfel.Volumul Poemele luminii se încheie cu poezia Stelelor./ Neisprăvit rămase fluierul de soc" (Păianjenul). presimţind însă spaima în faţa inevitabilului. s-ascunse într-o peşteră". stelelor."prinde-n palme-ncetişor căpşorul mieilor". Pan zeul naturii . Pan simbolizează pentru poet ipostaza cunoaşterii prin participarea ta ritmurile interioare ale cosmosului. reg'ăsindu-se prin "muguri".ca melcii ./ Natura îşi adapă zeul. devenind conştient de ea. ca în Moartea Iui Pan. "miei" . trăind lent.o idilă modernă. zeul vede transformarea lumii şi. Aşadar. în propriul regn. marcat de semne: piticul cu cruce pe spate. o primă deschidere de cortină pentru scenariul liric ce urmează". Semnele naturii primâvăratîce le receptează prin buze. Dacă la început: "Gonit de crucile sădite pe cărări. la sfârşit: "A treia zi şi-a-nchis coşciugul ochilor de foc. razele de lumină pătrund până la peştera lui Pan şi-l fac să vadă: "Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau/ şi sempingeau cu coatele s-ajungă până la el". "Acoperit de frunze veştede pe-o stâncă zace Pan. care sugerează setea de absolut.peste iarnă.unde moartea se realizează ca o retragere în altă lume./ şi flăcări de adorare/ îmi ard în ochi. Paşii profetului. In lan ."un pastel spiritualizat.îl numeşte Marin Mincu .în care este prezentat un eşantion liric./ Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută/ cu buze reci de gheaţă trupul/ şi-nmărmurit vă-ntreb:/ spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?/ Pribeag cum sunt. stelelor. Din acest volum mai reţinem poeziile: Vara . şi se încheie cu Moartea lui Pan . de integrare în macrocos-mos: "C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi/ în mine/ ma-nchin luminii voastre./ trei. "e orb şi e bătrân".este contemplat de la distanţă.cu o prefaţă lirică proprie./ E orb şi e bătrân. spiritualizată. "zace" într-o mare 'tăcere". cu ochii închişi. se deschide cu Pan . dar nu ştiu -unde. la fel ca în Riga Crypto şi lapona Enigel de Ion Barbu./ Pleoapele-i sunt de cremene. ca în picturile lui Van Gogh" şi căruia Lucian Blaga i-a dedicat pagini de exegeză pe tema expresionismului./ Era acoperit cu promoroacă/ şi-amurgul cobora din sunetul de toacă. iar toamnele treceau-în goană cu căderi de stele. nici voi n-aveţi/ in drumul vostru nici o ţintă./ mă simt azi cel mai singuratic suflet/ şi străbătut deavânt alerg./ Un singur gând mi-e rază şi putere:/ o. dispare./ căci ochii-i s-au închis ./ doi. volumul cel mai sărac din punct de vedere cantitativ.

/ prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc./ Voi treceţi pe drum. temă identificată în literatura universală.ca un prunc" (a se vedea poezia lui Minai Eminescu O. Doamne. Volumul are un moto semnificativ. fii trunchiul meu./ Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul"./ despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei. Trecut-au anii./ de tinereţe/ şi de râs. sau poate chiar o prefigurare a maturităţii de mai târziu. sălbatice braţe fierbinţi. dedicată nepoatei sale . o căutare de noi forme. este exprimarea vitalităţii. comparabilă cu poezia Vreau să joc din primul volum. în mod expresionist. de aceea toate sunt amare./ aş zdrobi cu picioarele mele de stâncă/ bieţi sori/ călători/ şi poate-aş zâmbi". Un timp pe măsura munţilor şi a mărilor care să-i permită să zdrobească: "Când aş urî. De la elanul spiritual din Vreau să joc. al "vârstei de aur"./ voi munţilor. revine la "timp"./ pământule sfânt. Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire -. care explică o stare de spirit a poetului: "Opreşte trecerea. credeţi-mă.// mijlocul să-i frâng/ să-I sărut sclipitoarele stele". rămâi). nu însă biologice: "Daţi-mi un trup./ spre cer/să-l cuprind.Gigi semnifică întoarcerea la mitul copilăriei. şi totuşi te rog: opreşte. în Glossâ. dar pe care poetul o iubea. este o încercare-confesiune de salvare de la "marea trecere". Volumul In marea trecere a marcat preocuparea poetului pentru tema timpului în cele trei ipostaze ale sale: "fugit irreparabile tempus" (timpul fuge fără să se mai întoarcă). "fortuna labilis" (soarta schimbătoare) şi "vanitas vanitatum" (deşertăciunea deşertăciunilor). vă uitaţi printre gratii de poartă/ şi aşteptaţi să vorbesc. voi munţilor./ despre cerul spre care creştem./ mărilor. Chemarea lirică sfâşietoare pentru un nou trup semnifică. "valuri de lumină". Dincolo soarele şi grădina cu stupi. la "lutul slab". din nou la persoana I./ daţi-mi un alt trup să-mi descarc nebunia/ în plin!/ Pământule larg. Din copilăria mea./ . la "straşnicul suflet"./ fii pieptul acestei năpraznice inimi. despre soartă şi despre şarpele binelui.De unde să-ncep?/ Credeţi-mă. poetul preferând izolarea: "Aici e casa mea. albastru./ fii amfora eului meu îndărătnic!// Prin cosmos/ auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi/ şi-aş apare năvalnic şi liber/ cum sunt. ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea". Cu mâne zilele-ţi adăogi. Scrisoarea I. iar în literatura română îndeosebi la Minai Eminescu./ despre arhanghelii care ară cu plugul/ grădinile omului. ca şi celelalte din acest volum. exprimat prin: "aripi". Cromatica este aprinsă: galben.// Când aş iubi. semnifică excepţia de la ordinea lumii. Cuvintele sunt lacrimile celor ce-au voit să plângă şi n-au putut.aur crapă boabele de grâu". . Poezia Daţi-mi un trup. roşu (maci): "Ea cântă/ şi eu ascult. a trăirii. Sperietoarea de care râdeau toţi copiii./ Aiurind mă căutam în leagănul bătrân/ cu mâinile pe mine însumi/ ./ de trandafiri. "cer"./ mi-aş întinde spre cer toate mările/ ca nişte vânjoase. Poezia Către cititori. Blaga declară în poezia Leagănul: "Eu cred că sufeream de prea mult suflet" şi trăieşte tragedia neantului ca şi Ar-ghezi şi Eminescu: "Eram aşa de obosit/ de primăveri.

/ ca o cădere de fum din streşini de paie./ să vă ies în cale cu ochii închişi"./ Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit/ aşa de mult să plângă şi n-au putut. la o copilărie pierdută: "Nimic nu vrea să fie altfel decât este. In Pluguri. Aspectul este tragic./ Aici se vindecă setea de mântuire/ şi dacă ţi-ai sângerat picioarele/ te aşezi pe un podmol de lut. Printr-un gest solemn. Cuvintele sunt inutile. să-ţi arăt brazdele veacului. tristeţe şi răstigniri/ şi înainte de toate despre marea trecere. devine "suflet".. pune-ţi mâinile pe genunchii mei. din 1937. sete de absolut: "Copilo.. eterne./ pentru totdeauna să tacă..// Uite. nenumărate pluguri: mari paseri negre/ ce-au coborât din cer pe pământ. "Aici e casa mea. e seară./ cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos./ vreau să te iau de mână. comparabil cu cel din poezia . Totul devine mut.// Pe dealuri./ ca un ioc de iezi pe morminte înalte"./ prietene care încă niciodată n-ai văzut/ câmp şi soare jucând subt peri înfloriţi./ vino. ca florile în fereastră../ ci adânc în pământ undeva. răstigniri. ură.în antiteză cu: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ şi nu ucid./ ca un miros sfios de iarbă tăiată./ Dumnezeule./ Ca să nu le sperii . Elogiu satului românesc. poetul devine ucigaş "ce-astupă cu năframa/ o gură învinsă. emoţie. spaţiul satului românesc devine mai mult decât un mit al miturilor. Strigătul nu mai primeşte răspuns de la pământ. cu un sentiment de tristeţe tragică. prin simbolul plugului./ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept. ca în poezia Pământ din Poemele iubirii. Poezia Sufletul satului anticipează ideile din discursul de recepţie la Academia Română. apare neîncrederea în cuvânt: "Iată. de-acum ce ma fac?/ în mijlocul tău mă dezbrac.// Vino-încet". la o colectivitate. aşa cum a făcut-o şi Tudor Arghezi: "Prietene crescut la oraş/ fără milă. Apar din nou cele două ipostaze ./ să tacă" . dorinţa poetului de a comunica cu divinitatea.lăsaţi-mă/ să umblu mut printre voi./ ca un cerb bătrân/ după ciuta lui pierdută în moarte".eu şi ceilalţi prin "voi"./ Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi. poetul adresează o patetică chemare de reîntoarcere în eternitatea spirituală a satului românesc./ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat."./ Numai sângele mereu strigă prin păduri/ după îndepărtata-i copilărie. cucernic. pluguri./ de-aceea . poetul exprimă adevăruri cu valoare gnomică. cădere. unde te-ntorci. Simbolul şarpelui apare aici alăturat binelui." Strigarea "de sânge" reprezintă o apartenenţă la un grad de rudenie.. Psalm sugerează./ Aici orice gând e mai încet. Ele semnifică drame./ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar./ trebuie să te apropii de ele cântând. Poezia care a dat şi titlul volumului In marea trecere relevă faptul că fiinţa umană este altfel şi că nu se poate integra în pacea cosmică. Mă dezbrac de trup/ ca de-o haină pe care-o laşi în drum"./ Amare foarte sunt toate cuvintele./ Voi treceţi pe drum. Volumul se încheie simbolic. despre orice poţi să vorbeşti cât vrei./ sunt pluguri./ închid cu pumnul toate izvoarele. e noapte fără feres'tre-n afară.despre ură şi cădere..

Portretul este comun ca al oamenilor. şi al marii treceri . Biografia este pretextul de a rememora câteva "eveni-mente" care. ţară/ şi aventuri în cari veşnic recazi./ somnul lumii.satul. Dănţuiesc stele în iarbă. Berna. câmpia. este o excepţie. faţă de: "Cu cuvinte stinse în gură/ am cântat şi mai cânt marea trecere. care deschide ciclul.. comunică cu strămoşii. e întoarcerea la starea paradisiacă./ Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile./ Dăinuie un suflet din adieri. la o mie de metrinălţime./ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare". "cu penele arse". Volumul La cumpăna apelor se deschide cu poezia Sat natal şi se sfârşeşte cu Ţară. îngerii de ceară. "Somnul în poetica blagiană se dovedeşte a fi şi mijlocul fecund de a surprinde esenţele lumii. Volumul Lauda somnului./ îngenunchez în vânt:/ lângă steaua cea mai tristă". imaginea oraşului secolului al XX-lea este halucinantă: "Umblă maşinile subpământeşti. prin repetare. Mâne oasele/ au să-mi cadă de pe cruce./ înapoi nici un drum nu mai duce. după aprecierile criticii literare (George Gană). "o formă de existenţă mult mai completă ca existenţa diurnă".Duhovnicească a lui Tudor Arghezi. în antiteză cu prima strofă. concentrat în Epilog: "Ingenunchez în vânt. Iată poezia Somn: "Noapte întreagă. sânge../ De pe case antenele pipăie spaţii/ cu alte graiuri şi alte veşti"//. Somnul reprezintă pragul limită al izolării. Paris./ în întunericul fără de martori/ se liniştesc păsări. în nevăzut peste turnuri/ intercontinentale zvonuri electrice. Somnul are şi funcţie purificatoare. In poezia Veac. muntele: toate sunt acum "deformate" în sensul viziunii asupra oraşului. o poartă de integrare în spaţiul increat. Motivul bolii . după poetul Ion Barbu (Legenda şi somnul în poezia lui Blaga)./ Buhe sure s-aşeazâ ca urne pe brazi. imaginea oraşului este starea de spirit a poetului în interiorul acelor spaţii care pot anula sentimentul izolării de cosmic.punctele luminoase sunt rare" Temele sunt citadine şi stau sub influenţa activităţii de diplomat la Varşovia. ". Arhanghelii sosiţi să pedepsească oraşul s-au rătăcit prin baruri. spre răsărit/ stelele îşi spun poveşti prin cetini de brazi/ şi-n miez de noapte râtul mistreţilor/ deschide izvoarele". iată şi ultima: "Dar sus./ gornicul nu mai vorbeşte. "pare o prelungire a Epilogului". Poezia Biografie./ Cu zvonuri surde prin arbori/ se ridică veacuri fierbinţi. Semnificativă pentru acest moment ai istoriei poeziei lui Blaga./ fără azi/ fără ieri. definesc condiţia existenţei de poet./ în somn sângele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi la părinţi". Praga. este. Poezia începe cu misterioasa întrebare: "Unde şi când mam ivit în lumină nu ştiu. înţeles ca univers închis" (Marin Mincu)./ De peun umăr pe altul/ tăcând îmi trec steaua ca o povară".

• nimicul . Poeziile La curţile dorului şi Satul minunilor pun mai mult în circulaţie cuvinte cum sunt: "dor". Cu cerul vecini" (La curţile dorului). Se remarcă în acest volum şi poeziile: Septembrie./ neatins de om./ cade în mările somnului" (Asfinţit marin).mamă -/ să părăsesc iar lumina?" Poezia trimite la Duhovnicească a lui Tudor Arghezi. a zodiei. Rune . Unele poezii com pun un adevărat "ciclu portughez": Coasta soarelui. "Piere în jocul luminilor/saltul de-amurg al delfinilor. a momentului sufletesc. ci mai mult un refugiu. poetul mergând pe "potecă"./ Podişul m-alunga. tu ai fost odat' mormântul meu./ veacul de mijloc.ca peceţi ale misterului făpturii. comparabilă cu Revedere. a sorţii./ bătrân./ priveşte în larg./ peste toate clopotele şi toate tăcerile. Sinteza. în care apare motivul unicornului. "Ajuns-am prin pulberi şi mirişti/ unde răzbat fără sfat numai unii. muchiile. lacrima Domnului.// In dimineaţa de roz mărgărit/ o inimă. scrum de stea. rămâi ale lui Eminescu şi chiar Iîntoarcerea la brazdă de Tudor Arghezi. pe "chei". O. "bunavestire". în a şaptea zi a Genezei./ purcede solară prin anotimp" (Boare atlantică). animal fabulos. duminica. verile.marele! Spaima de marele/ îmi cutremură noapte de noapte grădina./ Mamă. iernile.care apare in volum semnifică nu o suferinţă propriu-zisă./ Singură vatra nu mi-e-ngaduită. o clipă cât anul./ părul femeilor. prin tonul grav care se degajă din ambele poezii./ cenuşa şi pravila. "venin". Elogiul satului nu mai este cel de la început şi din discursul de recepţie.pentru rafinamentul folcloric al poetului./ /numai rouă dac-ar bea/ cu cenuşă. "veste cerească".// S-ar da înapoi când unda l-ajunge. "Sfios unicornul s-abate la mal. am putea spune. Apare simbolul "bradului". "străzi" etc. laptele mării. Deosebită este poezia Stă în codru fără slavă . pribegie şi somn). şesul mă cere./ dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge// Pe ţărm unicornul./ De ce îmi e aşa de teamă . singură şi de la sine. neajuns de ereţi. şi Creatorul se odihneşte.// Valul-acoperă numele/ scrise-n nisipuri. "ţinuturi amare şi reci" Timpul devine un miracol în care. "rodii de aur". ci una productivă . Boare atlantică . Ciclul La curţile dorului aduce mai multe elemente autobiografice. prezent în creaţia lui Blaga. "minune" cu sens de mister revelat. "Văd anii crescând şi paşii lungind/ peste toate văile. este fixată în poezia Intoarcere. şi urmele// Soarele.meditaţie asupra destinului. tot altul. dar şi "viforniţă". "Boarea atlantică pipăie morile. spre cea zare. în imperiul meu/ bradul bărbos străjuieşte mereu" (Cântecul bradului). care' înlocuieşte "gorunul". La cumpăna apelor . surpat de bureţi. "Sub Ursa Mare. Tulburătoare este poezia Din adânc: "Mamă.înaltul" (Ani. fumul ./ se-nfruntă-n poveste cu oceanul" (Unicornul şi ./ şi cum aş slăvi scânteia-npământenită. scrumul şi florile.dominate de pictural şi muzicalitate./ Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti/ după mersul albastru al lunii" (Satul minunilor). bătrân.// Naltă stă sub cerul mic/ şi n-o vindecă nimic./ Oaspeţi suntem în tinda noii lumini/ la curţile dorului.creaţia. spre care se va îndrepta: "Stă în codru fără slavă/ mare// pasăre bolnavă. Iată câteva versuri semnificative din acest volum: "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi zile pierduţi şi străini.// Se tot uită-n sus bolnavă/ la cea stea peste dumbravă". cel val.

oceanul)./ Sporeşte-ţi cântarea precum se cuvine/ dă ceasului înţelepciunea ce-o ai". mulcom mor./ în timp ce în lumini mai adăstăm. poezia care încheie ciclul./ In patria sa/ zăpada făpturii ţine loc de cuvânt./ Regasescu-mâ pe drumul/ începutului. şi gruparea strofică regulată. unele chiar postum. Se deschide cu Monolog. Volumul Nebănuitele trepte are o structură mai complexă./ Salută tu-anul! Lărgeşte-ţi fiinţa şi peste/ cea margine crudă care te curmă./ prins cu umbrele tovarăşi.omul./ luminile mii.// Câte-s altfel ./ Incă o dată te-adapă". In Epitaf apare acceptarea senină a morţii. prin lunci/ numai stejarii vor mai fi şi-atunci. leatul!/ Neschimbat e numai satul. care încheie volumul././ Sufletul lui e în căutare. Pe lângă discursuri poetice în versul liber./ In timp ce'-n noi mai cresc grădinile./ Fluier zice.// Mult mă mustră frunza -ngustă./ uitată pe urmă şi ea. Mai am un singur dor./ în mută. şi. străbunul. .// Apoi ca frunza cobori. Apar şi în acest volum tristeţea. în final.// Cu aromai ca veninul/ amînteşte-mi-se-arinul.. lângă Sibiu./ în timp ce fericiri ne-mprumutăm/ şi suferind şi apă vie pe la vetre". de un deosebit rafinament artistic./ El caută apa din care curcubeul/ îşi bea frumuseţea şi nefiinţa". numai o' clipă./ mume sub glii/ îţi iau în primire cuvintele. Sensibilitatea deosebită se relevă şi în Fetiţa mea îşi vede ţara. Blaga va realiza./ El caută apa din care bea curcubeul./Aur scutură alunul../ şi până la cele din urmă hotare. "Calea aici ce greu se găseşte. Cântec pentru anul 2000 şi Epitaf. sugerându-se marea trecere şi moartea. rând pe rând. Sfântu Gheorghe bătrân. reţinem Părinţii: "Coboară-n lut părinţii. în Cântec pentru anul 2000: "Vulturul ce roteşte sus// Va fi atunci de mult apus. sub ceasul lor?// Nu cred să vă vestească cineva./ căci basmul ar începe-aşa:// Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu./ prin cari ne prelungim pe subt pământ. Doamne. Poezia Autoportret simbolizează puritatea existenţei.iluzorie ca apa din care bea curcubeul frumuseţea şi nefiinţa (întrebările unui destin tragic continuându-se în Scrisoare): "Lucian Blaga e mut ca o lebădă./ dup-atâţi Prieri şi toamne/ neschimbat ca Tine. Cade fumul// Greierii părinţilor/ mulcom cântă./ Vântul lacrima mi-o gustă"./ Şi ţărna/ ţi-o tragi peste ochi/ ca o gravă pleoapă.. Din celelalte creaţii poetice publicate şi grupate ulterior. văzute şi din perspectiva îndepărtării de "vârsta de aur". dragostea. seculară căutare. Cetini negre./ Nu-i nimenea să te îndrepte. Pe poet îl preocupă eternitatea. o chemare patetică: "Salută tu-anul! Răstornapoi brazda/ şi-ntinde-o visând până-n soare răsare/./ contimporan cu fluturii. Intoarcere: "Lângă sat iată-ma iarăşi..// Lângă Sibiu. cu Dumnezeu".// Se-ntind domol părinţii pe subt pietre. melancolia./ Ei vor să fie rădăcinile. poetul reface legătura cu timpul şi spaţiul originar. prin folclor./ Mumele sfintele ./ de totdeauna.// Mai aminti-mă-va un trecător// vreunui străin. căutarea absolutului . ca şi în Mioriţa./ Numai târziu./ îţi dezvăluie/ nebănuitele trepte. în care nu lipsesc teme şi motive autobiografice. In 9 mai 1895.

când dorm./ un veac pădureţ. Poezia începe cu un vers familiar: "Mă rogi c-un surâs şi cu dulce cuvânt". Am putea spune că cele două simboluri ale liricii lui Blaga: "corola de minuni a lumii" şi "mirabila sămânţă" sunt relevante. Eutopia (din greacă: eu = bine. topos = loc) devenind patria unde seminţele cresc . Sunt căutate seminţele rare care germinează: "Laudă seminţelor.Mirabila sămânţă este o odă modernă dedicată prefacerii rodniciei materiale şi spirituale. "Sămânţă" este încărcat de sensuri metaforice. un cer de înaltă lumină.patria de cuvinte. celor de faţă şi-n veci tuturor!/ Un gând de puternică vară. ./ Palpită în visul seminţelor/ un foşnet de câmp şi amiezi de grădină./ s-ascunde în fieştecare din ele./ popoare de frunze/ şi-un murmur de neam cântăreţ".

Isidor Blaga. fara a publica insa. Blaga descopera poezia orientala si scrie in maniera caracteristica acestei poezii. Mama poetului era o fiinta fara instructie deosebita si cu mentalitate arhaica. o dorinta coplesitoare de a fi. compune o vreme fabule. Simion Blaga. panica. care atinge intensitatea maxima tocmai in preajma momentelor de catastrofa. cauta o explicatie a viselor caracterizate printro stare de anxietate. Toamna sunt trimise lui Sextil Puscariu. In opera lui se distinge mai intai un sentiment acut al precaritatii fiintei si o nazuinta puternica la “viata”. Blaga isi cucereste de la inceput un loc de prim plan in viata literara. “cadrul” permanent in care sunt percepute fenomenele si la care ele . In aprilie 1919 apare volumul de versuri “poemele luminii”. care este entuziasmat. amandoua la Sibiu. mai toate.Universul poetic al lui Blaga Lucian Blaga s-a nascut la 9 mai 1985. de prin 1910. factori accidentali. Poeziile care aveau sa alcatuiasca volumul de debut sunt scrise. 26359sle87tvn9v Urmatorul moment important este al intalnirii cu expresionismul. a ramas pentru totdeauna inscrisa in sufletul poetului. miscare artistica in care Blaga si-a recunoscut de fapt tendinte dintre cele mai adanci ale propriului sau spirit. publicate in “Tribuna” din Arad: “Pe tarm” si “Noapte”. era preot ortodox in sat. in intervalul dintre vara 1917 si vara 1918. altfel spus capacitatea de a intui lumea global. este de fapt expresia. Aceasta capacitate si aceasta perspectiva nu sunt “posibilitati” ce se pot realiza sau nu. ca si bunicul. situat intre Alba-Iulia si Sebes. perspectiva de maxima amploare asupra ei. petrecuta in Lancram. la 13 ani deci. este un reflex al acestei descoperiri. si care incepe publicarea lor in “Glasul Bucovinei”. iar in mai volumul de eseuri. renegate cu dispret un an mai tarziu si nepastrate. Din faza imediat urmatoare s-au pastrat doua poezii. a amintirii ei. daca nu dateaza de atunci. ca si imaginea satului. dupa cum marturiseste articolul sau “Un poet: Lucian Blaga”. Temeiul intregii viziuni a lui Blaga asupra satului se afla in trairile acestei prime varste. Ele sunt insa neconcludente. Prin 1914-1915. Contactul cu literatura si arta expresionista l-au ajutat asadar sa se gaseasca pe sine. insemnari si aforisme “Pietre pentru templul meu”. iar poezia lui naturista. Vocatia intelectuala a tatalui si sentimentul de a trai intr-un univers misterios vor fi deopotriva mostenite de Blaga. ci componente ale individualitatii. Apoi. Este probabil ca ciclul “Versuri scrise pe frunze uscate de vie” din “Pasii profetului”. Prima incercare filozofica a lui Blaga. transfigurata uneori mitologic. in satul Lancram. Copilaria. ceea ce Blaga insusi numeste “sensibilitate metafizica”. Tatal. fiind inspirate de Cosbuc si Goga. cosmic. In 1908.

sursa a unei intinse parti din opera lui Blaga. mai stins sau mai ascutit. Recurgerea la mit are o prima explicatie intr-o nevoie de discretie a poetului. Dincolo de vorbe percepem vibratia adanc rezonanta a unui poet chinuit de setea existentei depline – si aceasta vibratie este singurul lucru cu adevarat important. din perspectiva nucleului ei. de pilda. Nazuinta iesirii din ea si esecul perpetuu intretin o tensiune interioara ce se precipita intr-un cantec cu ecou prelung. / printre stihiile noptii te iscodim. inconjurata de intuneric: “suntem fara scapare singuri in amiaza noptii”. / Suflet prabusit in huma ca in perne – / nici o veste – de odihna nu-mi asterne” (“Langa vatra”). el aspira la alte moduri ale expresiei. Sentimentul singuratatii. / pana la cele din urma hotare” (“Autoportret”) Sentimentul instrainarii de absolut. Pentru omul cu sensibilitate metafizica a fi inseamna a participa la absolut. La toate varstele il aflam astfel: “In strainatate-mi. o “muta. Pamantul e parca o insula singuratica in spatii. Privita dininterior. cristalizeaza in expresii artistice la fel de variate cate sunt textele in care-l regasim. caci Absolutul este pe deplin sustras timpului. tulburator si fara leac. Dupa publicarea “Poemelor luminii”. de o extraordinara coerenta. Cantand in limbajul profetului. monumentala prin proportii si prin adancimea semnificatiilor. / vei manca miere neagra si aplecat vei tacea. / de totdeauna. deasupra oricarei limitari si relativitati. reluat mereu. O stare afectiva de timpuriu familiara lui Blaga produce unele dintre versurile cele mai pure din “Poemele luminii” si multe dintre poemele antologice din postume. poetul rataceste infasurat in tristete: “La patruzeci de ani – in asteptare / vei umbla ca si-acum printre stele triste si ierburi. Nu-I ramane decat cautarea. pamantean in lacrimi. Contempland-o integral. Contemplarea . […] Umblam turburati si fara de voie. ochiul descopera o dinamica inferioara functionand la doua nivele diferite: al poeziei si al ansamblului creatiei. / sarutam in pulbere steaua de sub calcaie / si-ntrebam de tine – Elohim!” (“Ioan se sfasie in pustie”). Blaga il pune. imprumutat mai frecvent din mitologia biblica. / la patruzeci de ani sugrumandu-ti cuvantul / te-i pierde in tine – in cautare. Blaga nu aude decat sunetul apei batand in tarmul “marii” cosmice.” (“Cetire din palma”). In imediata lui apropiere se asaza poezia in care rasuna. seculara cautare. Insingurarea devine izolare a “pamantului” de “cer”: “Mistuiti de rani launtrice ne trecem prin veac/ […] / Pentru noi cerul e zavorat”. / stau de veghe langa vatra mea de patimi. pe profetul Ioan sa se lamenteze in luaocul lui: “Unde esti Elohim? / Lumea din mainile tale-a zburat / ca porumbul lui Noe. ca o constructie armonioasa. lv359s6287tvvn Aplecat peste “marginea” lumii. tipatul fiintei pandita de moarte. Intr-o zadarnica asteptare a iesirii din solitudine. de cosmic. adica la fondul ultim al lumii. / Prin ani un vant o sa te tot alunge subt cer. opare lui Lucian Blaga se infatiseaza ca o desfasurare organica. este deseori exprimat in material mitologic. “aici unde astazi singuratatea ne omoara” (“Noi cantaretii leprosi”).sunt implicit raportate. poetul este el insusi prin substanta lirica a poemelor.

prin orbitele mortilor din cimitirul cetatii. / risipei se deda florarul. nu teme in inteles obisnuit. dupa scurtul ragaz in lumina: “Cum se poate / ca lumina lunii o data s-o vezi / si apoi s-a tradezi / intrand in intuneric?”. / Orice-nceput se vrea fecund. Pentru ca aceasta sa se constituie a fost nevoie ca substanta lirica sa-si afle un “limbaj” care s-o exprime: limbaj ca suma de elemente de comunicare artistica. articulate intr-un ansamblu semnificativ care e universul poetului. relief pe-un sarcofag in timp”. lirica lui Blaga infatiseaza deci o complexitate cu totul particulara. Nici unul dintre poetii romani de dupa Eminescu n-a dat iubirii un sens asa de inalt ca Blaga. linistea noptii trezeste gandul nefiintei. S-ar zice ca intre poet si lucruri cade mereu un giulgiu sau ca totul e vazut printr-un zabranic: “In frunza de cucuta-amara / imi fluier bucuriile”. Timpul e resimtit ca devorator al vietii. timpul celor vii e masurat de tarana ce curge. in realitate apar amestecate si contaminate reciproc. “ce-o s-o tineti in palmi ca-ntr-un potir” (“Frumoase maini”). Ele pot fi izolate numai analitic. Privita global. in care generatiile coboara treptat. Daca nu e decat “umbratic joc.” (“Risipei se deda florarul”). mainile iubitei cuprinzandu-i capul cheama imaginea urnei cu “cenusa mea”. Caderea in resemnare fata de imposibilitatea accederii la absolut prin iubire atenueaza aspectul uneori teoretic al eroticii lui Blaga si lasa sa se auda cantecul patetic si melancolic al unui mare poet al dragostei: “Ne-om aminti candva tarziu / de-aceasta intamplare simpla. Accentelor eminesciene li se adauga vibratia la “marea trecere”. “Temele” de care am facut mentiune sunt de fapt obsesiile definitorii ale autorului. Meditatia asupra marii treceri e o componenta esentiala a poeziei lui Blaga. / de-aceasta banca unde stam / tampla fierbinte langa tampla. . Zeii insasi mor. ca in clepsidre. a fiintei amenintate de intuneric si care striga “din adanc”: “Mama. realiatea operei poetice a lui Blaga. In “Lumina”. intr-o postuma citim: “iubind – ne-ncredintam ca suntem”. se cerne jarul. Teama de moarte e a omului pentru care nu exista un “dincolo” linistitor (ca pentru omul religios). o dinamica interioara corespunzand miscarilor fundamentale ale sufletului poetului. Dragostea e pentru el – ca si integrarea in natura – o “posibilitate” de a nega izolarea de viata universala.// De pe stamine de alun. obsesia de neobisnuita intensitate a timpului. lunecare spre abis. iubirea e totusi o intretinere a “arderii” care e viata. Structura tematica nu epuizeaza. Ea arata mai mult resorturile poeziei decat poezia insasi.nimicul – marele! / Sapima de marele / imi cutremura noapte de noapte gradina”. se intelege. lasand in urma lor temple. / din plopii albi. nervurile principale ale organismului operei. motiv suficient de invocare insistenta si de exaltare.lunii il face sa simta la capatai fantoma mortii. . starea de iubire e resimtita cu invadare a sufletului de o lumina care e un strop din fluxul cosmic. iar existenta devine o “mare trecere”. sederea langa un copac este prilej de meditatie funebra. dincolo de cronologie. asadar de imagini.

Universul poeziei lui Blaga e determinat de substratul ei si de tipul sau nivelul sensibilitatii poetului. nu de trunchiuri. din pasari si insecte zburatoare. Padurea lui Blaga e o padure de coroane. fara parte lemnoasa care sa sugereze masivitatea opaca sau la care aceasta parte e coplesita de frunzis. ci substitute ale lui). florile de mac. cadrul gesticulatiei lirice. spuneam. brandusile. simbolica. campul (care nu sunt propriu-zis peisaje. intotdeauna aceeasi. aceea a cosmosului. care canta mereu florile – “florile” pur si simplu – sau trandafirul. pamantul e intr-un mare numar de texte. arini. transparente. Cealalta componenta mare a universului artistic al lui Blaga e. salcii si alti cativa aproape exclusiv arbori de padure. absoluta. tinut mereu sub ochiul interior. intre care cel mai frecvent si mai semnificativ e unicornul (inorogul). el sugereaza sucurile pamantului. nu lumina solara. floarea. Sublimarea materiei vegetale. incoruptibile si deci eterne. caracterizat de catre poet astfel: “animal de o salbaticie de nedomesticit. padurea. “cerute” de tema fundamentala a poetului: aspiratia la “viata”. numiti generic sau numiti anume: brazi. ci pur si simplu de fidelitatea poetului fata de substanta propriei vieti interioare si de consecventa in aceasta fidelitate) decat lucrurile care il pot exprima. Componentele fundamentale sunt cele doua planuri ale cosmosului real. arborii. asimilate succesiv (prin “Poemele luminii” si “Pasii profetului”) universului poeziei: cerul si pamantul. pamantul. de aceea. dar nu lasa sa intre in acest univers (nu e vorba de o procedare deliberata. cele mai frecvente in universul poetic al lui Blaga sunt iarba. Numit in generalitatea lui sau prin metafore ca gradina. Blaga asimileaza universului poeziei sale cerul si pamantul. stejari. etc. Dintre vegetale. ci redus la elementele necesare. adica din elemente a caror contemplare intretine aspiratia spre cer. De observat ca Blaga. Frunzele si iarba sunt mai degraba produse ale luminii decat ale pamantului. maxima apropiere de lumina o ating florile. curgand in valuri de lumina si concentrandu-se in soare si in stele. covarsitor. prezenta unui astfel de element in poem e insotita de . la existenta planetara. frunza. Poetica e semnificatia lor metaforica – cerul. la care se adauga animale ale padurii si unele mitologice. Universul nu e foarte bogat. ci pentru sensul lor. – nu canta niciodata fructele: fructul e negarea florii. fragmente ale spatiului terestru. apa. goruni. sunt la Blaga metafore – . iarba. Fauna universului poetic al lui Blaga e compusa. crinul. plopi. steaua. dar superlativ sublimat totodata”. nu plastica: ele reprezinta sau sugereaza “viata” si nu sunt contemplate ori invocate pentru “fizica” lor. In general plante reductibile la suprafete colorate. numite. ele nu sunt obiect de descriptie si imaginea lor e sumara: sunt pur si simplu. cerealele. Cerul lui Blaga este “cadrul” infinit al materiei cosmice fluide. de aceea in opera poetului. etc. lumina. Aceste elemente au o valoare metaforica. foarte frecvente.

/ Nalta. “Ce aude unicornul”. // numai roua dac-ar bea / cu cenusa. care compun o opera cat se poate de unitara. Blaga a scris aproape cinci sute de poeme. scrum de stea // se tot uita-n sus bolnava/ la cea stea peste dumbrava”. sta sub cerul mic / Si n-o vindeca numic. “Corabii cu cenusa”.sugestia sensului lui maetaforic – de aici efectul artistic tulburator al unor poezii de o mare simplitate: “sta in cadru fara slava / mare pasare bolnava. Poezia postuma a fost grupata de Blaga in patru cicluri: “Varsta de fier 1940-1944”. . In peste patru decenii de activitate literara. “Cantecul focului”.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->