În 19241925. 6 mai 1961. . iar în volum în 1921. Primele clase le-a urmat la Sebeș. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914). în vârstă de 74 de ani. traducător. Zamolxe. lângă Sebeș. fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Longin Blaga. placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească. comitatul Sibiu . Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice. Lancrăm.[ necesită citare] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. membru in comitetul de direcție al revistei Cultura. profesor universitar. S-a născut la Lancrăm. A fost redactor la ziarele Voința și Patria. Copilăria i-a stat. Activitatea publică și academică Publică la Sibiu. jurnalist. a murit în anul 1933 la Sibiu. academician și diplomat român. poet. unde era profesor ruda sa. autorul primului tratat românesc de teoria dramei. de origine aromână. îi apare în ziarul Voința (1920). „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”. Adevărul literar și artistic și Cuvântul. la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. la Cluj. Cluj) a fost un filozof. dramaturg. Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.[necesită citare] Mama poetului. În luna august 1949. I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). în București). a murit de asemenea în Sibiu. Iosif Blaga. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu.LUCIAN BLAGA Lucian Blaga (n. precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. 9 mai 1895. lângă Sebeș. Ana Blaga. după cum mărturisește el însuși. Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preo ți.d. locuiește în Lugoj. colaborator permanent la publicațiile Gândirea. Moga). la școala primară germană (1902-1906). în 1919. Prima sa dramă. fratele poetului.

geometria «corolei» apare ca o e misferă. figurile care se constituie sunt cele ale cercului şi sferei. Dorul. şi "lumina altora" . explică metafora "corola de minuni a lumii" ca indicând "un sens al perfecţiunii. de comunicare cu pământul./ nimic?// Ca săl aud mai bine mi-am lipit/ de glii urechea . Volumul se deschide cu "arta poetică" Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.alt tip de cunoaştere ..) Dinamica oglindirii înaltului în adânc o completează şi fortifică pe aceea a cuprinderii în spaţiul curb.este relevantă. văzută ca rotunjime./ că ochii tăi. în Poemele luminii. dragostea: Frumoase mâini. In poezia Izvorul nopţii.// Pământul răspundea".// N-avea să-mi spună/nimic pământul? Tot pământu-acesta/ neîndurător de larg şi-ucigător de mut.Universul liric al lui Lucian Blaga Se conturează din momentul semnificativ al anului 1919. Linişte: tristeţea: Melancolie. Este de remarcat valoarea gnomică a poeziei Trei feţe: "Copilul râde:/ «înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!»/ Tânărul cântă:/ «Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!»/ Bătrânul tace:/ «Iubirea şi' jocul meu e-nţelepciunea!»". cupă deschisă către înaltul celest./ lumina mea".îndoelnic şi supus ./ acoperind pământul/ c-o mare de-ntuneric.universul liric. metafora revelatoare este cea a ochilor ei negri care sunt "izvorul". George Gană./ Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare/ curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu. poetul aduce un omagiu iubitei. într-un extaz de trăire "fără goluri ale timpului şi ale sufletului" (Marin Mincu): "Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.. circulară sau sferică. Mai exact. adânci. Lumea este văzută ca "o corolă de minuni".) Putem spune aşadar că. în viziunea lui Lucian Blaga. frica de moarte: Fiorul. (."lumina mea"./ ţi-s ochii-asa de negri încât seara/ când stau culcat cu capu-n poala ta/ îmi pare. sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste văi/ şi peste munţi şi peste şesuri./ Aşa-s de negri ochii tăi. este calea fundamentală de pătrundere în misterele lumii. Astfel. Linişte. Gorunul. rotundul. afirma: "Impulsul iniţial al poeziei lui Lucian Blaga a fost iubirea". care avea să aducă debutul în volum.. Dragostea. prin Poemele luminii. atunci când poetul trasează liniile cele mai generale ale unei geometrii cosmice specifice. Opoziţia dintre cunoaşterea poetică . a cărei frumuseţe poetul o apără. corola unei flori. fiecare clipă trăită poartă o posibilă revelaţie. poezia se deschide şi se închide cu o invocaţie. în studiul Lucian Blaga .. Ion Pop. Izvorul nopţii. în prefaţa la Opere ale lui Lucian Blaga." Alte poeme din volum sugerează liniştea: Lumina. aşa cum declară în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii./ şi pe sub glii ţi-am auzit/ a inimei bătaie zgomotoasă. în poezia Pământul este sugerată o clipă de trăire intensă a sentimentului de dragoste./ Tăcere apăs-ătoare stăpânea pământul/ şî-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund. receptacul gata să primească lumina de sus. trăirea este potenţată de "îmi pare": "Frumoaso. (. .

Din acest volum mai reţinem poeziile: Vara . şi se încheie cu Moartea lui Pan . iar toamnele treceau-în goană cu căderi de stele. marcat de semne: piticul cu cruce pe spate. ce dimensionează ipostazele eului liric. presimţind însă spaima în faţa inevitabilului./ Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută/ cu buze reci de gheaţă trupul/ şi-nmărmurit vă-ntreb:/ spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?/ Pribeag cum sunt. stelelor./ E orb şi e bătrân. la fel ca în Riga Crypto şi lapona Enigel de Ion Barbu.peste iarnă. stelelor. se deschide cu Pan . Dacă la început: "Gonit de crucile sădite pe cărări. ca-n nişte candele de jertfă.o idilă modernă./ zadarnic cearc-a mai clipi. Semnele naturii primâvăratîce le receptează prin buze. Aşadar./ Neisprăvit rămase fluierul de soc" (Păianjenul). ca în picturile lui Van Gogh" şi căruia Lucian Blaga i-a dedicat pagini de exegeză pe tema expresionismului. "miei" ./ Pleoapele-i sunt de cremene. "e orb şi e bătrân"."un pastel spiritualizat. Astfel. spiritualizată. fluierul de soc care rămâne neterminat (fluierul de soc apare şi în Mioriţa). ciclic prefacerile naturii. reg'ăsindu-se prin "muguri"." Pan reprezintă eul anonim care nu vorbeşte pentru a nu tulbura materia primară.Volumul Poemele luminii se încheie cu poezia Stelelor. 1921.în care este prezentat un eşantion liric. razele de lumină pătrund până la peştera lui Pan şi-l fac să vadă: "Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau/ şi sempingeau cu coatele s-ajungă până la el". In lan ."prinde-n palme-ncetişor căpşorul mieilor". dispare. la sfârşit: "A treia zi şi-a-nchis coşciugul ochilor de foc. volumul cel mai sărac din punct de vedere cantitativ. de integrare în macrocos-mos: "C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi/ în mine/ ma-nchin luminii voastre.este contemplat de la distanţă. zeul vede transformarea lumii şi.unde moartea se realizează ca o retragere în altă lume. ca în Moartea Iui Pan./ doi./ căci ochii-i s-au închis ./ Un singur gând mi-e rază şi putere:/ o.ca melcii . cu accent pe receptarea puterii germinaţiei: "De prea mult . "un fel de prolog . "zace" într-o mare 'tăcere". devenind conştient de ea./ Era acoperit cu promoroacă/ şi-amurgul cobora din sunetul de toacă. care sugerează setea de absolut. în propriul regn. "Acoperit de frunze veştede pe-o stâncă zace Pan./ dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginire!"./ trei. Paşii profetului./ şi flăcări de adorare/ îmi ard în ochi./ Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:/ unu.îl numeşte Marin Mincu ./ Natura îşi adapă zeul. s-ascunse într-o peşteră". cu ochii închişi. Pan zeul naturii ./ Pan. dar nu ştiu -unde./ mă simt azi cel mai singuratic suflet/ şi străbătut deavânt alerg. Pan simbolizează pentru poet ipostaza cunoaşterii prin participarea ta ritmurile interioare ale cosmosului. o primă deschidere de cortină pentru scenariul liric ce urmează".cu o prefaţă lirică proprie. trăind lent. nici voi n-aveţi/ in drumul vostru nici o ţintă.

// Când aş iubi./ prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc./ aş zdrobi cu picioarele mele de stâncă/ bieţi sori/ călători/ şi poate-aş zâmbi". Un timp pe măsura munţilor şi a mărilor care să-i permită să zdrobească: "Când aş urî. Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire -. "cer". o căutare de noi forme. Volumul In marea trecere a marcat preocuparea poetului pentru tema timpului în cele trei ipostaze ale sale: "fugit irreparabile tempus" (timpul fuge fără să se mai întoarcă). voi munţilor. despre soartă şi despre şarpele binelui. "valuri de lumină"./ spre cer/să-l cuprind./ pământule sfânt. Cu mâne zilele-ţi adăogi. temă identificată în literatura universală. Scrisoarea I. sau poate chiar o prefigurare a maturităţii de mai târziu. sălbatice braţe fierbinţi. fii trunchiul meu. Volumul are un moto semnificativ. ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea". dar pe care poetul o iubea. care explică o stare de spirit a poetului: "Opreşte trecerea. . Cuvintele sunt lacrimile celor ce-au voit să plângă şi n-au putut. Din copilăria mea./ . albastru.Gigi semnifică întoarcerea la mitul copilăriei.aur crapă boabele de grâu". Blaga declară în poezia Leagănul: "Eu cred că sufeream de prea mult suflet" şi trăieşte tragedia neantului ca şi Ar-ghezi şi Eminescu: "Eram aşa de obosit/ de primăveri. roşu (maci): "Ea cântă/ şi eu ascult.// mijlocul să-i frâng/ să-I sărut sclipitoarele stele". exprimat prin: "aripi". credeţi-mă. este o încercare-confesiune de salvare de la "marea trecere". rămâi)./ fii pieptul acestei năpraznice inimi. dedicată nepoatei sale . revine la "timp". nu însă biologice: "Daţi-mi un trup./ de tinereţe/ şi de râs. şi totuşi te rog: opreşte./ voi munţilor. ca şi celelalte din acest volum. Dincolo soarele şi grădina cu stupi. de aceea toate sunt amare./ despre arhanghelii care ară cu plugul/ grădinile omului./ despre cerul spre care creştem. Poezia Daţi-mi un trup. la "straşnicul suflet". Sperietoarea de care râdeau toţi copiii. vă uitaţi printre gratii de poartă/ şi aşteptaţi să vorbesc. din nou la persoana I. Chemarea lirică sfâşietoare pentru un nou trup semnifică./ Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul"./ fii amfora eului meu îndărătnic!// Prin cosmos/ auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi/ şi-aş apare năvalnic şi liber/ cum sunt. Doamne./ Voi treceţi pe drum.ca un prunc" (a se vedea poezia lui Minai Eminescu O./ despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei. în Glossâ. este exprimarea vitalităţii./ Aiurind mă căutam în leagănul bătrân/ cu mâinile pe mine însumi/ . la "lutul slab". poetul preferând izolarea: "Aici e casa mea. Poezia Către cititori. Trecut-au anii. "fortuna labilis" (soarta schimbătoare) şi "vanitas vanitatum" (deşertăciunea deşertăciunilor). Cromatica este aprinsă: galben./ de trandafiri. iar în literatura română îndeosebi la Minai Eminescu. semnifică excepţia de la ordinea lumii. De la elanul spiritual din Vreau să joc./ mărilor./ daţi-mi un alt trup să-mi descarc nebunia/ în plin!/ Pământule larg.De unde să-ncep?/ Credeţi-mă. în mod expresionist. comparabilă cu poezia Vreau să joc din primul volum. a trăirii./ mi-aş întinde spre cer toate mările/ ca nişte vânjoase. al "vârstei de aur".

pune-ţi mâinile pe genunchii mei. poetul exprimă adevăruri cu valoare gnomică. spaţiul satului românesc devine mai mult decât un mit al miturilor. nenumărate pluguri: mari paseri negre/ ce-au coborât din cer pe pământ./ Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi. sete de absolut: "Copilo./ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.. răstigniri. prin simbolul plugului./ Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit/ aşa de mult să plângă şi n-au putut. Volumul se încheie simbolic./ ca un miros sfios de iarbă tăiată. "Aici e casa mea. comparabil cu cel din poezia . poetul devine ucigaş "ce-astupă cu năframa/ o gură învinsă./ vreau să te iau de mână." Strigarea "de sânge" reprezintă o apartenenţă la un grad de rudenie. Simbolul şarpelui apare aici alăturat binelui. aşa cum a făcut-o şi Tudor Arghezi: "Prietene crescut la oraş/ fără milă. la o colectivitate. emoţie./ pentru totdeauna să tacă. ca florile în fereastră. Aspectul este tragic. pluguri. Poezia care a dat şi titlul volumului In marea trecere relevă faptul că fiinţa umană este altfel şi că nu se poate integra în pacea cosmică. Strigătul nu mai primeşte răspuns de la pământ. din 1937./ cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos./ Dumnezeule./ să tacă" . dorinţa poetului de a comunica cu divinitatea. Totul devine mut./ ca un cerb bătrân/ după ciuta lui pierdută în moarte"./ Aici se vindecă setea de mântuire/ şi dacă ţi-ai sângerat picioarele/ te aşezi pe un podmol de lut. Poezia Sufletul satului anticipează ideile din discursul de recepţie la Academia Română./ ca o cădere de fum din streşini de paie. e noapte fără feres'tre-n afară./ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept.. apare neîncrederea în cuvânt: "Iată./ să vă ies în cale cu ochii închişi"./ ca un ioc de iezi pe morminte înalte".// Pe dealuri./ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar./ vino. cădere. In Pluguri.în antiteză cu: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ şi nu ucid. Elogiu satului românesc. unde te-ntorci./ Voi treceţi pe drum.// Vino-încet".". Psalm sugerează.. de-acum ce ma fac?/ în mijlocul tău mă dezbrac./ sunt pluguri.. Apar din nou cele două ipostaze .// Uite./ Amare foarte sunt toate cuvintele. despre orice poţi să vorbeşti cât vrei. devine "suflet". e seară./ de-aceea . poetul adresează o patetică chemare de reîntoarcere în eternitatea spirituală a satului românesc./ Aici orice gând e mai încet./ Ca să nu le sperii ./ Numai sângele mereu strigă prin păduri/ după îndepărtata-i copilărie.. la o copilărie pierdută: "Nimic nu vrea să fie altfel decât este./ ci adânc în pământ undeva.eu şi ceilalţi prin "voi".despre ură şi cădere. Mă dezbrac de trup/ ca de-o haină pe care-o laşi în drum". ură. Printr-un gest solemn. cu un sentiment de tristeţe tragică.. să-ţi arăt brazdele veacului. tristeţe şi răstigniri/ şi înainte de toate despre marea trecere.lăsaţi-mă/ să umblu mut printre voi. cucernic./ trebuie să te apropii de ele cântând./ prietene care încă niciodată n-ai văzut/ câmp şi soare jucând subt peri înfloriţi. Ele semnifică drame. eterne./ închid cu pumnul toate izvoarele. ca în poezia Pământ din Poemele iubirii. Cuvintele sunt inutile.

"o formă de existenţă mult mai completă ca existenţa diurnă".. Berna. imaginea oraşului este starea de spirit a poetului în interiorul acelor spaţii care pot anula sentimentul izolării de cosmic./ în somn sângele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi la părinţi"./ Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. în nevăzut peste turnuri/ intercontinentale zvonuri electrice. Semnificativă pentru acest moment ai istoriei poeziei lui Blaga. Iată poezia Somn: "Noapte întreagă. este o excepţie. e întoarcerea la starea paradisiacă. Somnul reprezintă pragul limită al izolării. comunică cu strămoşii. Motivul bolii .satul. Portretul este comun ca al oamenilor./ De pe case antenele pipăie spaţii/ cu alte graiuri şi alte veşti"//. faţă de: "Cu cuvinte stinse în gură/ am cântat şi mai cânt marea trecere./ îngenunchez în vânt:/ lângă steaua cea mai tristă". Volumul Lauda somnului. după aprecierile criticii literare (George Gană)./ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare". înţeles ca univers închis" (Marin Mincu)./ De peun umăr pe altul/ tăcând îmi trec steaua ca o povară". muntele: toate sunt acum "deformate" în sensul viziunii asupra oraşului. îngerii de ceară. Paris./ gornicul nu mai vorbeşte. Praga. Somnul are şi funcţie purificatoare. care deschide ciclul. "Somnul în poetica blagiană se dovedeşte a fi şi mijlocul fecund de a surprinde esenţele lumii./ Cu zvonuri surde prin arbori/ se ridică veacuri fierbinţi. Mâne oasele/ au să-mi cadă de pe cruce./ fără azi/ fără ieri. Volumul La cumpăna apelor se deschide cu poezia Sat natal şi se sfârşeşte cu Ţară.. Arhanghelii sosiţi să pedepsească oraşul s-au rătăcit prin baruri. concentrat în Epilog: "Ingenunchez în vânt. "cu penele arse". Poezia Biografie./ în întunericul fără de martori/ se liniştesc păsări. la o mie de metrinălţime. este. câmpia. ţară/ şi aventuri în cari veşnic recazi./ Buhe sure s-aşeazâ ca urne pe brazi.Duhovnicească a lui Tudor Arghezi. şi al marii treceri . definesc condiţia existenţei de poet. Dănţuiesc stele în iarbă. o poartă de integrare în spaţiul increat. imaginea oraşului secolului al XX-lea este halucinantă: "Umblă maşinile subpământeşti. In poezia Veac. ". prin repetare. iată şi ultima: "Dar sus. "pare o prelungire a Epilogului"./ Dăinuie un suflet din adieri. Biografia este pretextul de a rememora câteva "eveni-mente" care. sânge./ înapoi nici un drum nu mai duce./ somnul lumii.punctele luminoase sunt rare" Temele sunt citadine şi stau sub influenţa activităţii de diplomat la Varşovia. spre răsărit/ stelele îşi spun poveşti prin cetini de brazi/ şi-n miez de noapte râtul mistreţilor/ deschide izvoarele". Poezia începe cu misterioasa întrebare: "Unde şi când mam ivit în lumină nu ştiu. în antiteză cu prima strofă. după poetul Ion Barbu (Legenda şi somnul în poezia lui Blaga).

spre care se va îndrepta: "Stă în codru fără slavă/ mare// pasăre bolnavă. Cu cerul vecini" (La curţile dorului). Poeziile La curţile dorului şi Satul minunilor pun mai mult în circulaţie cuvinte cum sunt: "dor". "minune" cu sens de mister revelat. tu ai fost odat' mormântul meu. "Piere în jocul luminilor/saltul de-amurg al delfinilor./ priveşte în larg./ peste toate clopotele şi toate tăcerile./ De ce îmi e aşa de teamă . "străzi" etc. iernile.înaltul" (Ani. prin tonul grav care se degajă din ambele poezii. laptele mării. a sorţii. verile. duminica. în a şaptea zi a Genezei. Sinteza. ci una productivă . Unele poezii com pun un adevărat "ciclu portughez": Coasta soarelui. Deosebită este poezia Stă în codru fără slavă . în care apare motivul unicornului. • nimicul . spre cea zare. o clipă cât anul. "ţinuturi amare şi reci" Timpul devine un miracol în care.// S-ar da înapoi când unda l-ajunge. surpat de bureţi./ dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge// Pe ţărm unicornul. dar şi "viforniţă"./ Podişul m-alunga. "rodii de aur".// Naltă stă sub cerul mic/ şi n-o vindecă nimic./ /numai rouă dac-ar bea/ cu cenuşă. pribegie şi somn). tot altul./ Oaspeţi suntem în tinda noii lumini/ la curţile dorului. pe "chei". Rune . ci mai mult un refugiu.creaţia./ cenuşa şi pravila. bătrân. Se remarcă în acest volum şi poeziile: Septembrie. este fixată în poezia Intoarcere./ şi cum aş slăvi scânteia-npământenită.meditaţie asupra destinului.ca peceţi ale misterului făpturii. scrum de stea. a momentului sufletesc. scrumul şi florile.// Valul-acoperă numele/ scrise-n nisipuri.marele! Spaima de marele/ îmi cutremură noapte de noapte grădina. fumul . "Sub Ursa Mare. "Văd anii crescând şi paşii lungind/ peste toate văile. rămâi ale lui Eminescu şi chiar Iîntoarcerea la brazdă de Tudor Arghezi. "venin". Iată câteva versuri semnificative din acest volum: "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi zile pierduţi şi străini. Tulburătoare este poezia Din adânc: "Mamă. şi urmele// Soarele./ se-nfruntă-n poveste cu oceanul" (Unicornul şi . poetul mergând pe "potecă".dominate de pictural şi muzicalitate. animal fabulos./ veacul de mijloc. "Boarea atlantică pipăie morile./ purcede solară prin anotimp" (Boare atlantică).// Se tot uită-n sus bolnavă/ la cea stea peste dumbravă". "bunavestire". Elogiul satului nu mai este cel de la început şi din discursul de recepţie. comparabilă cu Revedere. şi Creatorul se odihneşte. a zodiei. am putea spune. şesul mă cere. lacrima Domnului. "Ajuns-am prin pulberi şi mirişti/ unde răzbat fără sfat numai unii. O.care apare in volum semnifică nu o suferinţă propriu-zisă. "Sfios unicornul s-abate la mal./ Singură vatra nu mi-e-ngaduită.pentru rafinamentul folcloric al poetului./ părul femeilor. Boare atlantică . La cumpăna apelor . neajuns de ereţi. prezent în creaţia lui Blaga. singură şi de la sine. cel val./ bătrân./ Mamă.// In dimineaţa de roz mărgărit/ o inimă.mamă -/ să părăsesc iar lumina?" Poezia trimite la Duhovnicească a lui Tudor Arghezi. Apare simbolul "bradului". Ciclul La curţile dorului aduce mai multe elemente autobiografice. muchiile./ cade în mările somnului" (Asfinţit marin)./ neatins de om. "veste cerească"./ Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti/ după mersul albastru al lunii" (Satul minunilor). care' înlocuieşte "gorunul". în imperiul meu/ bradul bărbos străjuieşte mereu" (Cântecul bradului).

/ dup-atâţi Prieri şi toamne/ neschimbat ca Tine. Blaga va realiza.. Volumul Nebănuitele trepte are o structură mai complexă. şi. o chemare patetică: "Salută tu-anul! Răstornapoi brazda/ şi-ntinde-o visând până-n soare răsare/. numai o' clipă./ El caută apa din care curcubeul/ îşi bea frumuseţea şi nefiinţa". Apar şi în acest volum tristeţea. mulcom mor. Pe lângă discursuri poetice în versul liber./ de totdeauna. în Cântec pentru anul 2000: "Vulturul ce roteşte sus// Va fi atunci de mult apus./ îţi dezvăluie/ nebănuitele trepte. Sensibilitatea deosebită se relevă şi în Fetiţa mea îşi vede ţara.oceanul). poetul reface legătura cu timpul şi spaţiul originar. Se deschide cu Monolog. rând pe rând. lângă Sibiu./ în timp ce fericiri ne-mprumutăm/ şi suferind şi apă vie pe la vetre"../ uitată pe urmă şi ea.. In 9 mai 1895./ Nu-i nimenea să te îndrepte. Sfântu Gheorghe bătrân. melancolia. în final. Cade fumul// Greierii părinţilor/ mulcom cântă.// Cu aromai ca veninul/ amînteşte-mi-se-arinul./ în mută./ în timp ce în lumini mai adăstăm.// Câte-s altfel . Pe poet îl preocupă eternitatea. reţinem Părinţii: "Coboară-n lut părinţii. In Epitaf apare acceptarea senină a morţii. "Calea aici ce greu se găseşte. căutarea absolutului ./ căci basmul ar începe-aşa:// Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu. dragostea. Mai am un singur dor.// Mult mă mustră frunza -ngustă./ In timp ce'-n noi mai cresc grădinile. Cetini negre. poezia care încheie ciclul. Din celelalte creaţii poetice publicate şi grupate ulterior. . sub ceasul lor?// Nu cred să vă vestească cineva./ Incă o dată te-adapă"./ Şi ţărna/ ţi-o tragi peste ochi/ ca o gravă pleoapă. Doamne./ Numai târziu./ Ei vor să fie rădăcinile. leatul!/ Neschimbat e numai satul. ca şi în Mioriţa./ şi până la cele din urmă hotare./ Sporeşte-ţi cântarea precum se cuvine/ dă ceasului înţelepciunea ce-o ai"./ Fluier zice./ In patria sa/ zăpada făpturii ţine loc de cuvânt. Cântec pentru anul 2000 şi Epitaf. văzute şi din perspectiva îndepărtării de "vârsta de aur"./ luminile mii. care încheie volumul./ Sufletul lui e în căutare.// Lângă Sibiu./ contimporan cu fluturii. prin folclor. în care nu lipsesc teme şi motive autobiografice./ mume sub glii/ îţi iau în primire cuvintele./ El caută apa din care bea curcubeul. unele chiar postum. şi gruparea strofică regulată.// Apoi ca frunza cobori. străbunul./Aur scutură alunul.iluzorie ca apa din care bea curcubeul frumuseţea şi nefiinţa (întrebările unui destin tragic continuându-se în Scrisoare): "Lucian Blaga e mut ca o lebădă.omul./ Vântul lacrima mi-o gustă". seculară căutare. Poezia Autoportret simbolizează puritatea existenţei. sugerându-se marea trecere şi moartea.// Mai aminti-mă-va un trecător// vreunui străin.// Se-ntind domol părinţii pe subt pietre./ Mumele sfintele . prin lunci/ numai stejarii vor mai fi şi-atunci././ Regasescu-mâ pe drumul/ începutului./ Salută tu-anul! Lărgeşte-ţi fiinţa şi peste/ cea margine crudă care te curmă. de un deosebit rafinament artistic. Intoarcere: "Lângă sat iată-ma iarăşi./ prins cu umbrele tovarăşi.. cu Dumnezeu"./ prin cari ne prelungim pe subt pământ.

celor de faţă şi-n veci tuturor!/ Un gând de puternică vară.Mirabila sămânţă este o odă modernă dedicată prefacerii rodniciei materiale şi spirituale. Am putea spune că cele două simboluri ale liricii lui Blaga: "corola de minuni a lumii" şi "mirabila sămânţă" sunt relevante./ s-ascunde în fieştecare din ele. Eutopia (din greacă: eu = bine.patria de cuvinte. când dorm. Sunt căutate seminţele rare care germinează: "Laudă seminţelor. . "Sămânţă" este încărcat de sensuri metaforice. topos = loc) devenind patria unde seminţele cresc . Poezia începe cu un vers familiar: "Mă rogi c-un surâs şi cu dulce cuvânt"./ popoare de frunze/ şi-un murmur de neam cântăreţ"./ un veac pădureţ. un cer de înaltă lumină./ Palpită în visul seminţelor/ un foşnet de câmp şi amiezi de grădină.

care este entuziasmat. era preot ortodox in sat. daca nu dateaza de atunci. este de fapt expresia. este un reflex al acestei descoperiri. Simion Blaga. de prin 1910. insemnari si aforisme “Pietre pentru templul meu”. compune o vreme fabule. Mama poetului era o fiinta fara instructie deosebita si cu mentalitate arhaica. a amintirii ei. Poeziile care aveau sa alcatuiasca volumul de debut sunt scrise. iar in mai volumul de eseuri. amandoua la Sibiu. ca si imaginea satului. iar poezia lui naturista. Blaga isi cucereste de la inceput un loc de prim plan in viata literara. in intervalul dintre vara 1917 si vara 1918. In aprilie 1919 apare volumul de versuri “poemele luminii”. Blaga descopera poezia orientala si scrie in maniera caracteristica acestei poezii. Vocatia intelectuala a tatalui si sentimentul de a trai intr-un univers misterios vor fi deopotriva mostenite de Blaga. a ramas pentru totdeauna inscrisa in sufletul poetului. mai toate. In opera lui se distinge mai intai un sentiment acut al precaritatii fiintei si o nazuinta puternica la “viata”. Prima incercare filozofica a lui Blaga. “cadrul” permanent in care sunt percepute fenomenele si la care ele . miscare artistica in care Blaga si-a recunoscut de fapt tendinte dintre cele mai adanci ale propriului sau spirit. in satul Lancram. Contactul cu literatura si arta expresionista l-au ajutat asadar sa se gaseasca pe sine. In 1908. Isidor Blaga. Prin 1914-1915. Copilaria. transfigurata uneori mitologic. factori accidentali.Universul poetic al lui Blaga Lucian Blaga s-a nascut la 9 mai 1985. altfel spus capacitatea de a intui lumea global. publicate in “Tribuna” din Arad: “Pe tarm” si “Noapte”. la 13 ani deci. renegate cu dispret un an mai tarziu si nepastrate. perspectiva de maxima amploare asupra ei. ceea ce Blaga insusi numeste “sensibilitate metafizica”. panica. petrecuta in Lancram. ci componente ale individualitatii. Aceasta capacitate si aceasta perspectiva nu sunt “posibilitati” ce se pot realiza sau nu. fiind inspirate de Cosbuc si Goga. ca si bunicul. si care incepe publicarea lor in “Glasul Bucovinei”. Ele sunt insa neconcludente. Temeiul intregii viziuni a lui Blaga asupra satului se afla in trairile acestei prime varste. cauta o explicatie a viselor caracterizate printro stare de anxietate. 26359sle87tvn9v Urmatorul moment important este al intalnirii cu expresionismul. Este probabil ca ciclul “Versuri scrise pe frunze uscate de vie” din “Pasii profetului”. Tatal. Apoi. Din faza imediat urmatoare s-au pastrat doua poezii. cosmic. Toamna sunt trimise lui Sextil Puscariu. o dorinta coplesitoare de a fi. situat intre Alba-Iulia si Sebes. dupa cum marturiseste articolul sau “Un poet: Lucian Blaga”. fara a publica insa. care atinge intensitatea maxima tocmai in preajma momentelor de catastrofa.

Dincolo de vorbe percepem vibratia adanc rezonanta a unui poet chinuit de setea existentei depline – si aceasta vibratie este singurul lucru cu adevarat important. o “muta. poetul rataceste infasurat in tristete: “La patruzeci de ani – in asteptare / vei umbla ca si-acum printre stele triste si ierburi. cristalizeaza in expresii artistice la fel de variate cate sunt textele in care-l regasim. imprumutat mai frecvent din mitologia biblica. Cantand in limbajul profetului. deasupra oricarei limitari si relativitati. Nu-I ramane decat cautarea. ochiul descopera o dinamica inferioara functionand la doua nivele diferite: al poeziei si al ansamblului creatiei.sunt implicit raportate. reluat mereu. pe profetul Ioan sa se lamenteze in luaocul lui: “Unde esti Elohim? / Lumea din mainile tale-a zburat / ca porumbul lui Noe. “aici unde astazi singuratatea ne omoara” (“Noi cantaretii leprosi”). / Suflet prabusit in huma ca in perne – / nici o veste – de odihna nu-mi asterne” (“Langa vatra”). Blaga nu aude decat sunetul apei batand in tarmul “marii” cosmice. Contempland-o integral. Contemplarea .” (“Cetire din palma”). O stare afectiva de timpuriu familiara lui Blaga produce unele dintre versurile cele mai pure din “Poemele luminii” si multe dintre poemele antologice din postume. adica la fondul ultim al lumii. La toate varstele il aflam astfel: “In strainatate-mi. ca o constructie armonioasa. opare lui Lucian Blaga se infatiseaza ca o desfasurare organica. mai stins sau mai ascutit. / sarutam in pulbere steaua de sub calcaie / si-ntrebam de tine – Elohim!” (“Ioan se sfasie in pustie”). el aspira la alte moduri ale expresiei. Nazuinta iesirii din ea si esecul perpetuu intretin o tensiune interioara ce se precipita intr-un cantec cu ecou prelung. Blaga il pune. Pamantul e parca o insula singuratica in spatii. este deseori exprimat in material mitologic. pamantean in lacrimi. din perspectiva nucleului ei. / Prin ani un vant o sa te tot alunge subt cer. […] Umblam turburati si fara de voie. de pilda. In imediata lui apropiere se asaza poezia in care rasuna. Recurgerea la mit are o prima explicatie intr-o nevoie de discretie a poetului. tulburator si fara leac. sursa a unei intinse parti din opera lui Blaga. / vei manca miere neagra si aplecat vei tacea. Dupa publicarea “Poemelor luminii”. de o extraordinara coerenta. tipatul fiintei pandita de moarte. Insingurarea devine izolare a “pamantului” de “cer”: “Mistuiti de rani launtrice ne trecem prin veac/ […] / Pentru noi cerul e zavorat”. / stau de veghe langa vatra mea de patimi. inconjurata de intuneric: “suntem fara scapare singuri in amiaza noptii”. poetul este el insusi prin substanta lirica a poemelor. Privita dininterior. / pana la cele din urma hotare” (“Autoportret”) Sentimentul instrainarii de absolut. caci Absolutul este pe deplin sustras timpului. de cosmic. Pentru omul cu sensibilitate metafizica a fi inseamna a participa la absolut. lv359s6287tvvn Aplecat peste “marginea” lumii. monumentala prin proportii si prin adancimea semnificatiilor. Sentimentul singuratatii. / la patruzeci de ani sugrumandu-ti cuvantul / te-i pierde in tine – in cautare. Intr-o zadarnica asteptare a iesirii din solitudine. / de totdeauna. seculara cautare. / printre stihiile noptii te iscodim.

mainile iubitei cuprinzandu-i capul cheama imaginea urnei cu “cenusa mea”. o dinamica interioara corespunzand miscarilor fundamentale ale sufletului poetului. lasand in urma lor temple. timpul celor vii e masurat de tarana ce curge. Privita global. Caderea in resemnare fata de imposibilitatea accederii la absolut prin iubire atenueaza aspectul uneori teoretic al eroticii lui Blaga si lasa sa se auda cantecul patetic si melancolic al unui mare poet al dragostei: “Ne-om aminti candva tarziu / de-aceasta intamplare simpla.// De pe stamine de alun. sederea langa un copac este prilej de meditatie funebra. . prin orbitele mortilor din cimitirul cetatii. Daca nu e decat “umbratic joc. Zeii insasi mor. relief pe-un sarcofag in timp”. . Dragostea e pentru el – ca si integrarea in natura – o “posibilitate” de a nega izolarea de viata universala. Teama de moarte e a omului pentru care nu exista un “dincolo” linistitor (ca pentru omul religios). linistea noptii trezeste gandul nefiintei. se cerne jarul. Timpul e resimtit ca devorator al vietii. a fiintei amenintate de intuneric si care striga “din adanc”: “Mama. In “Lumina”. intr-o postuma citim: “iubind – ne-ncredintam ca suntem”. in realitate apar amestecate si contaminate reciproc. dincolo de cronologie. lirica lui Blaga infatiseaza deci o complexitate cu totul particulara. Meditatia asupra marii treceri e o componenta esentiala a poeziei lui Blaga. “ce-o s-o tineti in palmi ca-ntr-un potir” (“Frumoase maini”). realiatea operei poetice a lui Blaga. lunecare spre abis. asadar de imagini.nimicul – marele! / Sapima de marele / imi cutremura noapte de noapte gradina”. iar existenta devine o “mare trecere”. Ea arata mai mult resorturile poeziei decat poezia insasi. obsesia de neobisnuita intensitate a timpului. Nici unul dintre poetii romani de dupa Eminescu n-a dat iubirii un sens asa de inalt ca Blaga. se intelege.lunii il face sa simta la capatai fantoma mortii. dupa scurtul ragaz in lumina: “Cum se poate / ca lumina lunii o data s-o vezi / si apoi s-a tradezi / intrand in intuneric?”. S-ar zice ca intre poet si lucruri cade mereu un giulgiu sau ca totul e vazut printr-un zabranic: “In frunza de cucuta-amara / imi fluier bucuriile”. “Temele” de care am facut mentiune sunt de fapt obsesiile definitorii ale autorului. / Orice-nceput se vrea fecund. / risipei se deda florarul. ca in clepsidre. / din plopii albi.” (“Risipei se deda florarul”). Ele pot fi izolate numai analitic. motiv suficient de invocare insistenta si de exaltare. nu teme in inteles obisnuit. articulate intr-un ansamblu semnificativ care e universul poetului. in care generatiile coboara treptat. Structura tematica nu epuizeaza. Pentru ca aceasta sa se constituie a fost nevoie ca substanta lirica sa-si afle un “limbaj” care s-o exprime: limbaj ca suma de elemente de comunicare artistica. starea de iubire e resimtita cu invadare a sufletului de o lumina care e un strop din fluxul cosmic. nervurile principale ale organismului operei. Accentelor eminesciene li se adauga vibratia la “marea trecere”. / de-aceasta banca unde stam / tampla fierbinte langa tampla. iubirea e totusi o intretinere a “arderii” care e viata.

foarte frecvente. goruni. “cerute” de tema fundamentala a poetului: aspiratia la “viata”. Cealalta componenta mare a universului artistic al lui Blaga e. – nu canta niciodata fructele: fructul e negarea florii. iarba. crinul. adica din elemente a caror contemplare intretine aspiratia spre cer. floarea. lumina. el sugereaza sucurile pamantului. curgand in valuri de lumina si concentrandu-se in soare si in stele. covarsitor. plopi. la existenta planetara. etc. arini. transparente. spuneam. stejari. Universul nu e foarte bogat. asimilate succesiv (prin “Poemele luminii” si “Pasii profetului”) universului poeziei: cerul si pamantul. incoruptibile si deci eterne. padurea. Componentele fundamentale sunt cele doua planuri ale cosmosului real. ele nu sunt obiect de descriptie si imaginea lor e sumara: sunt pur si simplu. numiti generic sau numiti anume: brazi. intre care cel mai frecvent si mai semnificativ e unicornul (inorogul). prezenta unui astfel de element in poem e insotita de . Padurea lui Blaga e o padure de coroane. numite. dar superlativ sublimat totodata”. Poetica e semnificatia lor metaforica – cerul. tinut mereu sub ochiul interior. brandusile. cadrul gesticulatiei lirice. Fauna universului poetic al lui Blaga e compusa. ci pentru sensul lor. nu lumina solara. cele mai frecvente in universul poetic al lui Blaga sunt iarba. aceea a cosmosului. care canta mereu florile – “florile” pur si simplu – sau trandafirul. absoluta. florile de mac. frunza. steaua. la care se adauga animale ale padurii si unele mitologice. Cerul lui Blaga este “cadrul” infinit al materiei cosmice fluide. Frunzele si iarba sunt mai degraba produse ale luminii decat ale pamantului. din pasari si insecte zburatoare. intotdeauna aceeasi.Universul poeziei lui Blaga e determinat de substratul ei si de tipul sau nivelul sensibilitatii poetului. ci substitute ale lui). nu plastica: ele reprezinta sau sugereaza “viata” si nu sunt contemplate ori invocate pentru “fizica” lor. campul (care nu sunt propriu-zis peisaje. pamantul. simbolica. arborii. etc. fragmente ale spatiului terestru. ci pur si simplu de fidelitatea poetului fata de substanta propriei vieti interioare si de consecventa in aceasta fidelitate) decat lucrurile care il pot exprima. de aceea. apa. Numit in generalitatea lui sau prin metafore ca gradina. In general plante reductibile la suprafete colorate. Blaga asimileaza universului poeziei sale cerul si pamantul. maxima apropiere de lumina o ating florile. ci redus la elementele necesare. sunt la Blaga metafore – . nu de trunchiuri. De observat ca Blaga. Aceste elemente au o valoare metaforica. de aceea in opera poetului. salcii si alti cativa aproape exclusiv arbori de padure. Dintre vegetale. dar nu lasa sa intre in acest univers (nu e vorba de o procedare deliberata. caracterizat de catre poet astfel: “animal de o salbaticie de nedomesticit. pamantul e intr-un mare numar de texte. Sublimarea materiei vegetale. fara parte lemnoasa care sa sugereze masivitatea opaca sau la care aceasta parte e coplesita de frunzis. cerealele.

Blaga a scris aproape cinci sute de poeme. “Ce aude unicornul”. care compun o opera cat se poate de unitara. . scrum de stea // se tot uita-n sus bolnava/ la cea stea peste dumbrava”. In peste patru decenii de activitate literara. Poezia postuma a fost grupata de Blaga in patru cicluri: “Varsta de fier 1940-1944”. “Cantecul focului”. “Corabii cu cenusa”. // numai roua dac-ar bea / cu cenusa. sta sub cerul mic / Si n-o vindeca numic.sugestia sensului lui maetaforic – de aici efectul artistic tulburator al unor poezii de o mare simplitate: “sta in cadru fara slava / mare pasare bolnava. / Nalta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful