LUCIAN BLAGA

Universul liric

Personalitate marcantå a literaturii interbelice, Lucian Blaga

este considerat un tip nou de creator în literatura româneascå, cu o
identitate aparte ca scriitor ¿i filozof.
Nåscut la 9 mai 1895, în satul Lancråm (Alba), descoperå
devreme izvoarele propriei poezii, pe care, formulându-le mai întâi
ca pe ni¿te enun¡uri de teoreme ale misterului cosmic, la va
demonstra liric în versuri ¿i teoretic într-o operå filozoficå
cuprinzåtoare.
Activitatea sa literarå cuprinde multiple domenii: poezie,
prozå, memorialisticå, dramaturgie, esteticå, filozofie etc.
Debuteazå editorial în 1919 cu volumul de poezii Poemele
luminii. ¥n acela¿i an apare ¿i volumul de aforisme Pietre pentru
templul meu. ¥n 1921 publicå, la Cluj, volumul de versuri Pa¿ii
profetului pentru care este distins cu premiul Adamachi al
Academiei Române. Tot la Cluj apare revista Gândire, printre
fondatori situându-se ¿i Blaga, revistå unde îi apare cea mai mare
parte a poeziilor ¿i studiilor filozofice. Urmeazå apoi volumele ¥n
marea trecere ¿i Filosofia stilului (1924), Lauda somnului (1929), La
cumpåna apelor 1933), La cur¡ile dorului (1938), Nebånuitele trepte
(1943), Trilogia valorilor (1939), Trilogia cunoa¿terii (1943) etc.
Dramaturgia apare între 1921-1964, iar în anul 1990 este publicat
romanul Luntrea lui Caron. Acestor editåri li se adaugå operele
filozofice ¿i traducerile din literatura universalå.
Criticul Ov. S. Crohmålniceanu scria despre Lucian Blaga: El
descindea de fapt din Eminescu ¿i regåsea vibra¡ia înaltå a poeziei
române¿ti la sentimentul cosmic ¿i fiorul metafizic.
Opera lui Blaga este cartea unei tråiri, a unei experien¡e
suflete¿ti, având valoarea unui document autobiografic. Critica
litararå l-a situat fie în curentul tradi¡ionalist-ortodoxist
(G.Cålinescu), fie în curentele moderniste (E. Lovinescu). Opera lui
este înså o sintezå de tradi¡ie ¿i modernitate. Aten¡ia poetului se
opre¿te asupra literaturii populare, asupra marilor ei capodopere:
Miori¡a ¿i Me¿terul Manole.
Poemul cu care se deschide volumul Poemele luminii este unul
programatic, întrucât afirma un autentic crez poetic: credin¡a în
poezia våzutå ca o ira¡ionalitate ca intui¡ie purå, care påtrunde în
esen¡a misterioaså a lumii, atinge absolutul ¿i-l exprimå fårå så-l
închidå în schema limitativå a conceptului. Lumea e reprezentatå ca
o corolå de minuni: flori, ochi, morminte...
Poezia lui Blaga tinde deci så fie revela¡ie a lumii, cåci nu
ucide ¿i nu distruge tainele, ci le adânce¿te, sporind cu o magie
nouå vraja nepåtrunsului ascuns în adâncuri de întuneric.
Cunoa¿terea logicå, paradisiacå, reduce misterele prin determinarea

1
lor conceptualå (Lumina altora/sugrumå vraja nepåtrunsului
ascuns...), cunoa¿terea poeticå, lucifericå, conservå fiorul concret al
necunoscutului, poten¡eazå ¿i releveazå misterele lumii (eu cu
lumina mea sporesc a lumii tainå...).
Tematica abordatå în volumul Poemele luminii este diverså:
autodefinirea crea¡iei artistice, natura, iubirea, dihotomia via¡å-
moarte etc. Unele poeme sugereazå lini¿tea (Lumina, Lini¿te),
triste¡ea (Melancolie), frica de moarte (Fiorul, Lini¿te, Gorunul),
dragostea (Frumoase mâini, Izvorul nop¡ii, Dorul), setea de absolut
(Stelelor) etc.
¥n concep¡ia lui Blaga, dragostea este calea fundamentalå de
påtrundere în misterele lumii. ¥n poezia Izvorul nop¡ii, metafora
revelatoare este cea a ochilor negri ai iubitei care sunt izvorul din
care tainic curge noaptea peste våi.
Poezia Stelelor, care încheie volumul, exprimå setea de
absolut, de integrare în macrocosmos:
C-o mare de îndemnuri ¿i de oarbe nåzuin¡i
în mine
må-nchin luminii voastre stelelor
¿i flåcåri de adorare
îmi ard în ochi, ca ni¿te candele de jertfå.
Gorunul, o elegie filozoficå ce apar¡ine aceluia¿i volum, este
un simbol al spa¡iului poetic blagian. Umbra gorunului, lini¿tea
picuratå în suflet de frunzele lui, percep¡ia auditivå a sicriului ce
cre¿te în trunchiul copacului sugereazå treptata integrare a
umanului în vegetal ¿i dizolvarea amândurora în elemente. Gorunul
este o elegie a fiin¡ei umane care-¿i introspecteazå adâncurile
sufletului ¿i descoperå efemeritatea ei biologicå.
Poezia Trei fe¡e are o valoare gnomicå:
Copilul râde:
«¥n¡elepciunea ¿i iubirea mea e jocul!»
Tânårul cântå:
«Jocul ¿i în¡elepciunea mea-i iubirea!»
Båtrânul tace:
«Iubirea ¿i jocul meu e-n¡elepciunea!»

¥n anul 1921 apare volumul Pa¿ii profetului. Anotimpul

specific al acestui volum este vara, dupå cum s-ar putea spune cå
în Poemele luminii e primåvara tumultoaså, cu luminå dezlån¡uitå ¿i
înfloriri de patimi.
Volumul se deschide cu poezia Pan ¿i se încheie cu Moartea lui
Pan - unde moartea se realizeazå ca o retragere în altå lume, în
propriul regn.
Pan simbolizeazå ipostaza cunoa¿terii prin participarea la
ritmurile interioare ale cosmosului prin zeul naturii. Pan este
contemplat de la distan¡å, e orb ¿i e båtrân, zace într-o mare
tåcere, regåsindu-se prin muguri, miei.

2
 Pan reprezintå eul anonim care nu vorbe¿te pentru a nu
tulbura materia primarå, presim¡ind înså spaima în fa¡a
inevitabilului, ca în Moartea lui Pan. Zeul vede transformarea lumii
¿i, devenind con¿tient de ea, dispare.
Varå este un pastel spiritualizat de descriere liricå realizatå
din ståri ¿i sentimente. Procedeul este acela al nota¡iei eliptice a
unor elemente de peisaj: La orizont - departe - fulgere fårå de glas.
Accentul nu cade pe vizual, ci pe senza¡ia tactilå ¿i auditivå.
Fulgerele de luminå sunt înregistrate ca mi¿care:
zvâcnesc din când în când
Ca ni¿te lungi picioare de påianjen - smulse.
Timpul, adevåratul subiect liric în poem, se confundå aici cu
zeitatea vegetalå din Pan:
Iar timpul î¿i întinde lene¿ clipele
¿i a¡ipe¿te între flori de mac.
Poezia ¥n lan este o idilå modernå, cu accent pe receptarea
puterii germina¡iei: De prea mult aur crapå boabele de grâu.
Din copilåria mea semnificå întoarcerea la mitul copilåriei, al
vârstei de aur. Poezia Da¡i-mi un trup, voi mun¡ilor, comparabilå cu
Vreau så joc din primul volum, este exprimarea vitalitå¡ii, a tråirii la
persoana I. Chemarea liricå pentru un nou trup semnificå, în mod
expresionist, o cåutare de noi forme, nu biologice:
Da¡i-mi un trup
voi mun¡ilor,
mårilor
da¡i-mi alt trup så-mi descarc nebunia
în plin!
Trebuie remarcatå, în aceastå poezie, expresivitatea timpurilor
verbale ¿i a modurilor - indicativul, ca mod al ac¡iunii reale;
imperativul, mod al exprimårii dorin¡ei (Da¡i-mi, fii, prefå-te);
condi¡ionalul-optativ, mod al posibilitå¡ii (a¿ apare, a¿ iubi,
a¿ urî); conjunctivul, mod al unei ac¡iuni posibile nerealizabile,
chiar ireale (så-l cuprind, så-l frâng etc.).
Ca verbe cheie, Marin Mincu identificå pe a fi ¿i a avea -
verbe prezente în lirica lui Lucian Blaga.
Poetul declarå în poezia Leagånul cå este obosit ¿i suferå de
prea mult suflet: Eu cred cå sufeream de prea mult suflet. Tråie¿te
tragedia neantului ca ¿i Arghezi sau Eminescu:
Eram a¿a de obosit
de primåveri,
de trandafiri,
de tinere¡e ¿i de râs.

Volumul ¥n marea trecere (1924) marcheazå o nouå etapå în

crea¡ia poetului. Marea trecere este via¡a, resim¡itå ca permanentå
revårsare în moarte. Ideea mor¡ii îl tulburå ¿i singura realitate este
con¿tiin¡a singuråtå¡ii proprii. Timpul este surprins în cele trei
ipostaze: fugit irreparabile tempus, fortuna labilis ¿i vanitas

3
vanitatum, teme identificate ¿i în crea¡ia eminescianå, ca ¿i în cea
universalå.
Volumul începe cu un moto semnificativ, care exprimå starea
de spirit a poetului:
Opre¿te trecerea. ªtiu cå unde nu e moarte, nu e nici iubire, -
¿i totu¿i te rog: opre¿te, Doamne, cesornicul cu care ne måsori
destråmarea.
Poezia Cåtre cititori este o încercare-confesiune de salvare de
la marea trecere. Cuvintele sunt lacrimile celor ce-au vrut så
plângå ¿i n-au putut, de aceea toate cuvintele sunt amare, poetul
preferând izolarea:
Amare sunt toate cuvintele,
de aceea låsa¡i-må
så umblu mut printre voi
så vå ies în cale cu ochii închi¿i.

Poezia Psalm exprimå dorin¡a poetului de a comunica cu

divinitatea:
Iatå e noapte fårå ferestre-n afarå.
Dumnezeule, de-acum ce så fac?

¥n marea trecere, poezia care då titlul volumului, relevå faptul

cå fiin¡a umanå este altfel ¿i nu se poate integra în pacea cosmicå.
Totul devine mut, iar poetul astupå cu nåframa/ o gurå învinså, sau
închide cu pumnul toate izvoarele,/ pentru totdeauna så tacå,/ så
tacå. Strigarea de sânge reprezintå recunoa¿terea apartenen¡ei la
o colectivitate, la o copilårie pierdutå:
Numai sângele meu striga prin påduri
dupå îndepårtata-i copilårie,
ca un cerb båtrân
dupå ciuta lui pierdutå în moarte.

Poezia Sufletul satului descrie spa¡iul românesc ca pe un mit

al miturilor, suflet, emo¡ie ¿i sete de absolut:
Eu cred cå ve¿nicia s-a nåscut la sat.
Sufletul satului fâlfâie pe lângå noi,
ca un miros sfios de iarbå tåiatå,
ca o cådere de fum din stre¿ini de pace,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

¥n Plugarii poetul îndeamnå la reîntoarcerea în eternitatea

spiritualå a satului românesc , folosind acela¿i simbol - plugul - ca ¿i
Arghezi în crea¡ia sa:
Prietene crescut la ora¿
fårå milå, ca florile în fereastrå,
[...]
vino, så-¡i aråt brazdele veacului.

4
 Poezia Epilog ce încheie simbolic volumul releveazå un
sentiment de triste¡e tragicå (comparabil cu cel din Duhovniceascå
a lui T. Arghzi):
¥ngenunchez în vânt.
Mâne oasele
au så-mi cadå de pe cruce.
¥napoi nici un drum nu mai duce.
¥ngenunchez în vânt:
lângå steaua cea mai tristå.

Volumul Lauda somnului, publicat în 1929, pare o prelungire a

Epilogului, a¿a cum aprecia criticul George Cålinescu. Temele
abordate sunt citadine.
Poezia Veac aduce o imagine halucinantå a ora¿ului din
secolul XX: Umblå ma¿inile subpåmânte¿ti. ¥n nevåzut peste
turnuri/ intercontinentale zvonuri electrice... Arhanghelii sosi¡i så
pedepseascå ora¿ul s-au råtåcit prin boruri cu penele arse.
Imaginea ora¿ului este starea de spirit a poetului în interiorul
acestui spa¡iu; satul, câmpia, muntele, toate sunt acum
deformate. Viziunea ora¿ului, fa¡å de viziunea plugurilor - ca mari
paseri coborâte din cer - este total diferitå. Demne de citat sunt
poeziile: Fum cåzut, Drumuri, Cap aplecat, Triste¡e metafizicå.
Poezia Biografie este un pretext de a rememora câteva
evenimente care, prin repetare, definesc condi¡ia existen¡ei de
poet:
Unde ¿i când m-am ivit în luminå, nu ¿tiu,
din umbrå må ispitesc singur ¿i cred
cå lumea e o cåutare.

¥n poezia lui Blaga, somnul este ¿i mijlocul de a surprinde

esen¡ele lumii, o poartå spre integrarea în spa¡iul increat. El este ¿i
întoarcerea la starea paradisiacå, a¿a ca în poezia Somn:
¥n somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi la pårin¡i.
Paradis în destråmare poate fi interpretatå ca o medita¡ie pe
tema poetul ¿i poezia sau o elegie pe tema fortuna labilis.
Asiståm la un moment de sublimare a mitului spre a genera o altå
dimensiune a universului poetic. Miturile sunt serafimi cu pårul
nins care înseteazå spre adevår. Sufletele oamenilor, simbolizate
prin fântâni, refuzå aceastå spiritualitate închiså în mituri.
Decaden¡a omenirii este determinatå de pierderea credin¡ei, ceea
ce aduce demitizarea: vor putrezi ¿i îngerii sub glie, universul
interior al omului este umplut de duhuri rele: påianjeni mul¡i au
umplut apa vie.

5
 Volumul La cumpåna apelor (1933) se deschide cu poezia Sat
natal. Universul copilåriei este schimbat, mic¿orat, poetul însu¿i fiind
altul:
Port acum în mine febra eternitå¡ii,
negru prundi¿, eres vinovat.
Motivul bolii, prezent în volum, semnificå nu o suferin¡å fizicå
propriu-ziså, ci una spiritualå - crea¡ia. O prelucrare folcloricå
rafinatå realizeazå poetul în Stå în codru fårå slavå:
Stå în codru fårå slavå
mare pasåre bolnavå.

Naltå stå sub cerul mic

¿i n-o vindecå nimic.

Motivul unicornului este prezent în poezia Septembrie: ¥nalt

unicorn fårå glas/ s-a oprit spre-asfin¡it så asculte.
Poezia La cumpåna apelor este o medita¡ie asupra destinului,
zodiei:
... De-aici luåm iarå¿i drumul
spre ¡årna ¿i valea, trådate-nmiit
pentr-un cer chemåtor ¿i necucerit.
Din adânc aminte¿te, prin tonul ei grav, de poezia arghezianå
Duhovniceascå:
Mamå, - nimicul - marele! Spaima de marele
îmi cutremurå noapte de noapte grådina.
Teama de moarte ia accente tulburåtoare:
Mamå, tu ai fost odat’ mormântul meu.
De ce îmi e a¿a de teamå - mamå -
så påråsesc lumina?
Ciclul La cur¡ile dorului ¿i Satul minunilor aduce mai multe
elemente autobiografice ¿i exprimå nostalgia locurilor natale. Poetul
stå cu fa¡a spre ¡arå, în plinå luminå solarå ¿i numai noaptea îi
aduce
un pic de-ntuneric,
ca un pumn de ¡årânå din piatra mumelor,
din cimitire ¿i raiuri
(Ani, pribegie ¿i somn)
¥n poezia Trezire, primåvara, anotimpul germina¡iei
universale, este contemplatå ca o ie¿ire din somn, ca o împrå¿tiere
a nop¡ii sub puterile luminii solare:
Copacul meu.
Vântul îl scuturå, martie sunå.
Câte puteri sunt, se leagå-mpreunå,
din greul fiin¡ei så mi-l urneascå,
din somn, din starea dumnezeiascå.
Poeziile La cur¡ile dorului ¿i Satul minunilor pun în circula¡ie
cuvinte ca dor ¿i minune cu sens de mister revelat. Timpul
devine un miracol. Simbolul bradului înlocuie¿te gorunul. Anilor

6
petrecu¡i în Portugalia le apar¡in poeziile: Coasta soarelui, Boare
atlanticå, o adevåratå revårsare de luminå în imagini picturale ¿i
muzicale.
Poezia ¥ntoarcere care încheie volumul aminte¿te de
Revedere a lui Mihai Eminescu:
Mult må mustrå frunza-ngustå.
Vântul lacrima mi-o gustå.
Volumul Nebånuitele trepte (1943) se deschide cu un Monolog
- afirmare a poten¡ialului creator al omului: Lårge¿te-¡i fiin¡a ¿i
peste cea margine care te curmå.
Ciclul acesta este o celebrare a vârstelor vie¡ii, a nebånuitelor
trepte urcate sau coborâte pe drumul dintre leagån ¿i mormânt. Cel
ce nåzuia spre ¡ara fårå nume, spre somnul preexisten¡ial,
binecuvântå ceasul intrårii în existen¡å. Dar aceastå binecuvântare a
na¿terii dintâi a devenit posibilå numai dupå råsåritul magic al
celei de a doua na¿teri, prin desprinderea con¿tiin¡ei din vâltorile
nop¡ii ¿i acceptarea certitudinilor realitå¡ii. Materia, ci sfântå e!
exclamå poetul, absorbit în contemplarea frumuse¡ii imanente a
lumii. Timpul nu mai este ceasornicul ce ne måsoarå destråmarea;
el este cadrul ¿i condi¡ia necesarå a oricårei afirmåri creatoare.
Rena¿terea spiritualå se exprimå ¿i prin regåsirea puritå¡ii originare
a copilåriei:
Ea e singurul bine, izvorul a toate, prin tot anotimpul,
prin to¡i anii, sub toate punctele cardinale.
(Cuvinte cåtre fata necunoscutå din
poartå)
Poezia Autoportret sugereazå puritatea existen¡ei, cåutarea
absolutului - iluzorie ca apa din care curcubeul î¿i bea frumuse¡ea ¿i
nefiin¡å.
¥n Epitaf, poezie care încheie volumul, apare acceptarea
seninå a mor¡ii, ca ¿i în Miori¡a:
Apoi ca frunza cobori. ªi ¡årna
¡i-o tragi peste ochi
ca o gravå pleoapå.
Mumele sfintele -
luminile mii,
mume sub glii
î¡i iau în primire cuvintele.
¥ncå o datå te-adapå.
Ardere ¿i Veghe se înscriu în acela¿i registru liric.

Mirabila såmân¡å ¿i celelalte poezii scrise pânå la moarte duc

mai departe viziunea din Nebånuitele trepte. Semin¡ele sunt
contemplate ca un logos larvar con¡inând în sine diversitatea
lumii. ¥n poemele de acum, Blaga este mai ales un poet al facerii ¿i
al împlinirii (germina¡ia ¿i coacerea) [Eugen Simion]. El devine un
poet solar. Iubirea este declaratå, solemn, singurul triumf al vie¡ii/
asupra mor¡ii ¿i a ce¡ii (Epitaf pentru Euridike), sub vraja ei

7
nåscocirea (poezia) este mai vie. Iubirea råmâne o stare de ispitå,
un adevår nerelevat:
ªi-i dureros în marea trecere så te
aprinzi visând. Mai tare înså arzi în schimb.
(Arheologie)
¥n ciclurile Cântecul focului ¿i Coråbii cu cenu¿å ¿i alte poezii,
Blaga este ¿i un poet al transparen¡ei. Bucolica lui este luminoaså,
spa¡iul erosului este dominat de apari¡ii diafane, plantele, gâzele
participå la o mare simfonie albå. Poezia descoperå focul ascuns în
obiecte, cristalul posibil în speciile cele mai degradate.
¥n postume, temele centrale sunt tâlcul ¿i trecerea. Blaga
revine la vechile motive (somnul, moartea, timpul, întoarcerea la
elemente), cu o curiozitate nouå pentru tâlcul lor. Reflec¡ia este
omniprezentå, metaforele devin atribute ale spa¡ialitå¡ii, semne ale
timpului ce mårgine¿te. Poetul cautå din nou dimensiunea cosmicå:
må deschid cerului... ¿i se îndepårteazå de lucruri. Lucrurile sunt,
cum spune poetul, purtåtoare de tâlcuri ¿i tâlcul se laså greu
descifrat. ¥ntâiul lui înveli¿ este trecerea, sub forma înnoirii,
devenirii, împlinirii. Ochiul percepe ¿i celålalt plan al marii treceri.
Timpul curge ¿i visul se destramå. Poeziei devenirii cosmice i se
substituie presim¡irea mor¡ii:
Prea lungå-i noaptea
pentru o singurå via¡å.
(Rugåciune)
Tot în opera postumå se înscriu ciclurile Vârsta de fier 1940-
1944 ¿i Ce aude unicornul. Din poezia popularå, Blaga ia ¿i no¡iunea
de dor. Dorul-dor, titlul unui poem, ar fi cea mai profundå dintre
suferin¡ele plåcute:
Acela care n-are amintire
ªi nici speran¡å, dorul-dor.
Unitare, marcate de atmosfera unei epoci sunt versurile din
Vârsta de fier, scrise sub influen¡a råzboiului ¿i a Dictatului de la
Viena. Se simte aici fibra profeticå na¡ionalå. El cautå acum Patria,
Mure¿ul, istoria care vorbe¿te prin tâlcuri, timpul cetå¡ii, timp al
absen¡ei ¿i al înstråinårii.
Din cântec, din codrul,
Nimic nu mai este
ah, nici în via¡å
¿i nici în poveste.
(Jale la început de noiemvrie)
Poezia 21 decemvrie descrie un bocet în mijlocul Patriei care
¿i-a pierdut cerul ¿i pådurile cu zeii tutelari:
¥n iarnå stå ¡ara. Vai, unde-i
albastrul ei sfânt atribuit?
Pådure, restituie-mi zeii,
pe cari ¡i i-am dat împrumut.
La imaginea apostolului lui Goga, Blaga råspunde cu aceea,
mai tragicå, a regelui Ion fårå de ¡arå (Cântec despre regele Ion).

8
 Receptarea criticå a operei lui Lucian Blaga se realizeazå sub
cele mai favorabile auspicii. Lirism al misterului (Pompiliu
Constantinescu), lirism gnoseologic sau alfabet criptic (Vladimir
Streinu), poezie a miracolului ¿i a cosmosului (Al. Philippide), a
fiorului metafizic (Ov. S. Crohmålniceanu), toate aceste sintagme
încearcå så surprindå esen¡a universului liric blagian.
Poezia lui Blaga e plinå de marile întrebåri despre început ¿i
sfâr¿it, despre finit ¿i infinit, despre destin, despre esen¡å ¿i
aparen¡å, e stråbåtutå de fiorul depårtårilor cosmice ¿i cuprinde în
sine un element metafizic profund. Toate acestea se asociazå
permanent cu un sim¡ al realitå¡ii terestre, cu un realism
fundamental latin. (E. Vasilescu).