Antiteza romanticå în DUMBRAVA ROªIE

Poeziile lui V. Alecsandri cuprinse în volumul Legende

constituie o epopee na¡ionalå ¿i exprimå sentimentele patriotice ale
bardului din Mirce¿ti.
Poemul eroic Dumbrava Ro¿ie este de facturå romanticå,
tema sa fiind evocarea trecutului glorios al Moldovei.
Subiectul este inspirat din literatura popularå, din cronica lui
Grigore Ureche ¿i din O samå de cuvinte de Ion Neculce.
V. Alecsandri realizeazå astfel o antitezå între ªtefan cel Mare
¿i regele polon Ioan Albert, între armata polonå ¿i cea românå.
Antiteza este un procedeu romantic ¿i cu ajutorul ei poetul aduce în
prim plan un erou excep¡ional - ªtefan cel Mare, zimbrul sombru
¿i regal.
Compozi¡ional, poemul este alcåtuit din opt pår¡i cu titluri
semnificative ¿i pune fa¡å în fa¡å cele douå armate care intrå în
luptå cu motiva¡ii diferite: armata polono-maghiaro-prusacå
porne¿te un atac mâr¿av, cu dorin¡a de a cuceri Moldova, iar armata
românå duce o luptå de apårare a påmântului stråmo¿esc.
¥n prima parte intitulatå Visul lui Albert este descris regele
polon, al cårui orgoliu nemåsurat ¿i invidia provoacå conflictul. Visul
såu reflectå dorin¡a neståvilitå de mårire:
Albert, craiul Lehiei, fåcut-au vis mare,
Un vis de nåvålire, de-nvingeri glorioase!
El se våzu puternic, pe-un armåsar cålare,
¥nfiorând cu spada-i popoare numeroase.
Poetul îl descrie direct, sco¡ând în eviden¡å tråsåturile
cotropitorului:
Albert, craiul Lehiei, trufa¿, seme¡, u¿or
Ademenit se crede ståpân pe viitor,
ª-aruncå ochi de pradå pe ¡årile vecine.
Pentru cå ªtefan cel Mare este deja un domnitor renumit care
adunå de mai mul¡i ani gloria ce este demnå de-a lumei suverani,
Albert hotårå¿te så porneascå lupta împotriva Moldovei:
Voi merge la Moldova, la ªtefan drept voi merge
ªi luciul de pe frunte-i cu spada mea voi ¿terge.
¥n preziua luptei, regele polon este sigur de victorie ¿i
dispre¡ul såu fa¡å de Moldova ¿i domnitorul ei exprimå trufia lui,
îngâmfarea care-l determinå la un act necugetat. Este atitudinea
cuceritorului, a cotropitorului. Toastul såu rostit în partea a treia a
poemului scoate în eviden¡å visul de învingåtor ¿i siguran¡a
personajului:
...Nimic nu s-a alege
De ªtefan al Moldovei ¿i de al såu popor.
Cum beau aceastå cupå, a¿a mândra Lehie
 Så-nghitå aceastå ¡arå! A¿a så fie!
Imaginea domnului ªtefan este subiectul capitolului al cincilea
intitulat semnificativ ªtefan cel Mare. Erou romantic prin
excelen¡å, acesta este descris cu mijloace caracteristice, în imagini
vizuale ¿i auditive de o anumitå solemnitate.
Spre deosebire de trufa¿ul Albert, domnul moldovean este un
simbol na¡ional al dragostei de patrie ¿i popor. Nici un gând de
cucerire nu-l animå, ci doar dorin¡a de a apåra vatra stråmo¿eascå
în fa¡a nåvålitorilor.
Locul în care stå plecat sub gânduri ¿i se-nchinå-n fa¡å c-un
altar este o colibå din ramuri de stejar. Apari¡ia sa stârne¿te
admira¡ie în rândul o¿tenilor såi. El este aureolat de legendå ¿i
comparat cu Ceahlåul.
Portretul fizic este anun¡at prin interjec¡ia iatå care-l aduce pe
ªtefan cel Mare în fa¡a cititorului:
Iatå-l cårunt, dar încå bårbat între bårba¡i.
¥mplinirea datoriei fa¡å de ¡arå ¿i faima-nvingåtoare i-au pus
pe frunte tripla maiestate: Coroana-i de argint, ¡ara, de aur, iar
gloria cununi de aur.
¥n antitezå cu visul de mårire ¿i de cucerire al lui Albert,
ªtefan este îndemnat la luptå de sentimentul datoriei ¿i de
dragostea de ¡arå:
Cåci dragostea mo¿iei, ca sfânta primåvarå,
¥n sânu-i înflore¿te ¿i îl întinere¿te,
Pentru salvarea ¡årii.
Poetul îl descrie ca pe o fiin¡å divinå: El e de-acei la carii
istoria se înclinå...
Måre¡ia voievodului se opune trufiei regelui polon:
Måre¡, în a sa umbrå un timp întreg dispare,
Cåci Dumnezeu pe frunte-i au scris: Tu vei fi mare!
Spre deosebire de discursul amenin¡åtor al regelui pornit så
cucereascå Moldova, cuvintele lui ªtefan au valoare de simbol.
Discursul ¡inut în fa¡a o¿tenilor este un model de artå retoricå, prin
invoca¡ii ¿i interoga¡ii, prin enumera¡ii ¿i repeti¡ii, hiperbole ¿i
compara¡ii.
Pe Radu, pe-Anton Petru ¿i ºepelu¿ hainul
I-a-nfrânt!...Maniac tatarul ¿i Matia¿ Corvinul
I-a-nfrânt!...
Chiar ¿i pe sultanul Mehmed-Fatih l-a-nfrânt!
ªi-al¡i mul¡i carii perit-au ca pulberea-n vânt!
El îl acuzå pe Albert, domn cre¿tin ¿i el, cå râvne¿te la
påmântul Moldovei ¿i îl nume¿te un vultur al Lehiei! - un simbol
pentru cotropitori, våzut ca o pasåre de pradå.
ªtefan face un juråmânt pe via¡å ¿i pe moarte:
Cât va fi-n cer o cruce, ¿i-un ªtefan pe påmânt,
Nime nu va deschide Moldovei un mormânt!
Cât vor cålca du¿manii în ¡ara de romani,
Ei robi vor fi în ¡arå, dar vecinic nu ståpâni!
 Decât Moldova-n lan¡uri, mai bine ¿tearså fie!
Decât o via¡å moartå, mai bine-o moarte vie.
¥n partea a ¿asea intitulatå Asaltul, cei doi conducåtori sunt
surprin¿i în locuri ¿i atitudini diferite. ¥n timp ce Albert, mândru
rege, în mijloc pe-o înål¡ime/ Prive¿te cu-ngâmfare frumoasa sa
o¿tire, voievodul ªtefan stå pe-o culme cu-o ceatå ce nu-l laså,
to¡i viteji iscusi¡i. ªtefan ridica steagul, dând semnalul de luptå.
Partea a ¿aptea Lupta evocå faptele de vitejie ale
moldovenilor condu¿i de ªtefan cel Mare, în timp ce Albert då ordine
o¿tenilor såi stând departe de luptå. Finalul poemului îl prezintå pe
Albert fugind împreunå cu osta¿ii såi din calea viteazului domn: Fug
le¿ii, fug crucia¡ii ¿i fuge însu¿i craiul!/ ¥i duce domnul ªtefan cum
vântul duce paiul.
De-a lungul întregului poem cele douå armate care se
confruntå sunt prezentate tot prin procedeul antitezei.
Armata le¿eascå are toate atributele cotropitorilor fårå inimå
care pleacå la luptå ca la o simplå vânåtoare. Dorin¡a de cucerire
nu-i opre¿te så ucidå båtrâni, femei ¿i copii. ¥n urma ei råmâne un
haos, un mormânt.
Descriind tabåra le¿eascå, poetul pune în antitezå jalea din
satele române¿ti påråsite ¿i arse cu orgia din tabåra polonå:
Aici be¡ii ¿i dan¡uri ¿i chiote voioase,
¥n fund suspinuri, vaiet ¿i plângeri dureroase!
Aici de pofte rele sunt ochii to¡i aprin¿i,
Acolo curge sânge, acolo-s ochii stin¿i.
Cortul regal e splendid ¿i luminat de candelabre. ¥n fruntea
mesei stå Albert care luce¿te ca un soare/ ¥ncongiurat de oaspe¡i în
haine de splendoare.
Festinului grandios din tabåra le¿eascå poetul îi opune lini¿tea
¿i îngrijorarea care ståpâne¿te tabåra românå. ¥n locul
candelabrelor, lumina vine din focurile triste ce pâlpâie în sate.
O¿tenii stau aduna¡i în pâlcuri, lungi¡i pe mu¿chiul verde ¿i evocå
fapte de vitejie din trecut. Ei a¿teaptå cuvântarea lui ªtefan, domnul
lor.
¥n toiul luptei, cele douå armate se înfruntå lovind orbe¿te,
dând moarte ¿i murind. De¿i inferior numeric, moldovenii îi înving
pe du¿manii care:
Perd cumpåtul, perd capul, zvârlarmele-n våzduh,
Dau dosul, ¿i fug iute, goni¡i de-ai spaimei duh.
..................................................................................
Iar tabåra le¿eascå un lung pustiu råmâne,
Sub apriga furtunå a cetelor române!
¥n partea a opta, intitulatå Aratul, poetul pune în antitezå,
din nou, armata glorioaså, a le¿ilor care este acum frântå,
råsipitå, cu armata românå, modestå, dar învingåtoare.
Cei doi conducåtori sunt surprin¿i din nou în atitudini diferite:
Iar craiu-n desperare, din dealul Catilinei,
Prive¿te printre lacrimi, frumoasa lui armatå,
 Ieri floarea vitejiei, azi, vai! prada ru¿inei,
Cum fuge ca un nour sub zare-mprå¿tiatå.
ª-acum el se gåse¿te cu adevårul fa¡å!
Slab, mic, fårå trufie, våzându-¿i înainte
Spectacolul pieirei ce-i då fiori prin minte,
ª-în urmå-i alt spectacul ce sufletu-i înghea¡å.
¥n acela¿i timp ªtefan cel Mare supravegheazå cei 8000 de
le¿i prizonieri înjuga¡i la plug ¿i pu¿i så are câmpul de båtålie:
A¿a scrie românul a sale fapte mari,
Cu feru-n brazdå neagrå!... Românul aståzi are
Påmântul såu drept carte ¿i plugul cårturari.
Procedeul stilistic al antitezei scoate în eviden¡å ¿i
sentimentele distincte pe care poetul le nutre¿te fa¡å de cei doi
conducåtori ¿i de cele douå armate. Albert este tratat cu ironie, cu
dispre¡ ¿i aversiune, ca un vultur de pradå, în timp ce ªtefan cel
Mare este proiectat fantastic, aureolat de glorie ¿i înconjurat de
dragoste ¿i admira¡ie.
Alecsandri creeazå inten¡ionat o atmosferå de încordare cu
prevestiri fatale în tabåra du¿manå, în contrast cu cea de avânt ¿i
încredere din tabåra românå.
Poem eroic cu aspect de legendå, crea¡ia lui Alecsandri se
dovede¿te o explica¡ie fantezistå, pe temeiuri mitice, a denumirii
pådurii Dumbrava Ro¿ie.