CAMIL PETRESCU

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de

råzboi

Personalitate complexå ¿i contradictorie în acela¿i timp, Camil

Petrescu este, în epoca interbelicå, un exemplu strålucit de scriitor
care a ¿tiut så rezolve dificultå¡ile gândirii în congruen¡a lor artisticå.
El a îmbrå¡i¿at toate genurile literare: poezia, drama, romanul ¿i
eseul.
Un important sector al operei sale îl constituie crea¡ia sa epicå
prin cele douå romane: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
råzboi ¿i Patul lui Procust, apårute în 1930 ¿i respectiv 1933.
Camil Petrescu a adus o notå distinctå în romanul interbelic
atât prin modul de a observa via¡a cât ¿i prin concep¡ia artisticå
demonstratå. Printr-un roman al explorårii, Camil Petrescu creazå
sugestia unei lumi care poate fi localizatå spa¡ial ¿i fixatå temporal.
¥n compara¡ie cu tiparul proustian, axat pe sugestia
schimbårii anotimpurilor suflete¿ti, substan¡a epocii lui Camil
Petrescu sugereazå, dimpotrivå, necesitatea schimbårii structurale a
societå¡ii. Puternicul contrast dintre ideal ¿i real define¿te conflictual
societatea româneascå interbelicå.
Ca scriitor realist, Camil Petrescu a pus la baza artei sale
observa¡ia. Pasiunea pentru detaliu a contribuit la reliefarea
personajelor ¿i aminte¿te de tehnica balzacianå. Via¡a autenticå
este introspectatå interior cu minu¡iozitatea microscopului, lucid,
tenace, analitic. Ov. S. Crohmålniceanu vedea în Camil Petrescu
primul prozator român care adoptå metoda de lucru a lui Marcel
Proust: Fidel esteticii proustiene, Camil Petrescu î¿i construie¿te ¿i
el romanele sale cu o singurå perspectivå Ultima noapte... este o
lungå confesiune sau [...] un jurnal de campanie, precedat de ni¿te
mårturii intime ale celui care-l redacteazå. ¥ntre eroul constituit ca
personalitate ¿i natura societå¡ii se creazå o adevåratå pråpastie.
Aceastå diferen¡å valoricå genera, în ultimå instan¡å, acuta dramå a
personajului cople¿it de succesiunea neîntreruptå a unor revela¡ii
dureroase. Luciditatea lui, sporitå incomensurabil, apårea ca un
produs al nelini¿titoarei experien¡e. Astfel, romanul lui Camil
Petrescu capåtå douå mari structuri. Una obiectivå, balzacianå, ¿i o
alta dictatå de reculegerea în medita¡ie a eului, configuratå de
natura romanului de analizå. Totu¿i, în raport cu romanul balzacian,
unde autorul este complet deta¿at fa¡å de evenimente, proza lui
Camil Petrescu då impresia cå-l asimileazå ¿i pe creator. Am putea
concluziona cå între romanul perfect obiectiv al lui Balzac ¿i cel prin
excelen¡å subiectiv al lui M. Proust se interpune, din punctul de
vedere al obiectivitå¡ii ¿i subiectivitå¡ii, romanul lui Camil Petrescu.
 2

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de råzboi cuprinde

atitudinea lui Camil Petrescu asupra råzboiului, o preocupare
teoreticå ¿i practicå esen¡ialå pentru el, eveniment de covâr¿itoare
importan¡å pe plan istoric ¿i moral. Råzboiul a dus la råsturnarea
planului con¿tiin¡elor, a impus necesitatea revizuirilor de tot felul.
Literatura de råzboi este conceputå de Camil Petrescu în mod
original, prin punerea problemelor de con¿tiin¡å - ridicate de råzboi,
acest eveniment epocal ¿i tragic. Scriitorul ajunge la concluzia cå
literatura care exagereazå masacrele falsificå ¿i exagereazå
realitatea ca ¿i cår¡ile care idealizeazå råzboiul. Adevårata cale este
aceea a evocårii unor drame de con¿tiin¡å, drama interioarå a
individului, evitându-se dramatismul exterior, care - de multe ori - e
neconform cu realitatea.
¥n Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de råzboi, roman
al dragostei ¿i mor¡ii, e drama exterioarå, drama colectivitå¡ii, în
primul rând, drama umanitå¡ii suferinde. Romanul este o încercare
de cunoa¿tere, de påtrundere în con¿tiin¡a lui ªtefan Gheorghidiu
pânå la fenomenele originale, ultime, pentru a descoperi adevårul.
Romanul este scris la persoana întâi pentru a demonstra cå nu
se poate cunoa¿te decât ceea ce se petrece în propria con¿tiin¡å.
Unghiurile din care sunt prezentate evenimentele sunt reduse la
perspectiva propriului eu al povestitorului. Se încearcå cunoa¿terea
adevårului dintr-o singurå perspectivå, singura care i se pare
autenticå.
Romanul este structurat în douå pår¡i, corespunzând unor
probleme de con¿tiin¡å angajatå la maximum în dezbateri
fundamentale.
Primul capitol ne introduce în atmosfera specificå de bivuac
(sta¡ionare a armatei la frontierå, în afara taberei) la frontiera sudicå
a Carpa¡ilor, unde asiståm la o discu¡ie pe marginea unui fapt divers
din presa bucure¿teanå: achitarea unui so¡ care ¿i-a ucis so¡ia. Acest
început este asemeni unei uverturi care pregåte¿te marile acorduri
esen¡iale.
Argumentele pro ¿i contra aduse în discu¡ie sunt scânteia care
declan¿eazå povestirea dramei sublocotenentului Gheorghidiu. De
aici ne întoarcem la antecedentele acestei drame de con¿tiin¡å.
Eroul î¿i poveste¿te via¡a. Fiu al unui profesor universitar, el studiazå
filozofia, se îndrågoste¿te de o colegå, se cåsåtore¿te cu ea.
Discu¡iile cu Ela despre teoriile filozofice fac parte din averea
spiritualå a ambilor tineri ¿i pentru cititor sunt o ini¡iere nefor¡atå în
diversitatea lumii conceptelor fundamentale.
Dragostea celor doi este la început foarte puternicå. Un unchi
bogat, dar de o avari¡ie balzacianå, îi laså pe nea¿teptate o
mo¿tenire, pe care înså eroul e silit s-o împartå cu mama, unchiul,
care-l vârå într-o combina¡ie comercialå cu Tånase Vasilescu-
Lumânåraru. Intråm într-o re¡ea ca de afaceri balzaciene.
Stråin de afacerile unchiului, de ma¿ina¡iile lui veroase, dar
ajungând så le cunoascå, la un moment dat se retrage din
 3

combina¡ie ¿i se dedicå exclusiv vie¡ii universitare, averea råmaså

dându-i totu¿i posibilitatea de a tråi pe picior mare.
Via¡a mondenå, lipsitå de orice griji materiale, o transformå pe
Ela, în care se poten¡eazå, de acum, instinctul de proprietate, care o
îndepårteazå de so¡ul ei.
Via¡a ei de societate îl pune pe gânduri pe Gheorghidiu.
Dându-¿i seama de instråinarea Elei, el tråie¿te drama geloziei,
urmåritå minu¡ios de narator. ¥ncearcå rupturi, dar nu reu¿e¿te så le
facå definitive, deoarece iubirea îl întoarce mereu la Ela.
¥n¡elegând, în fine, ce urmåre¿te so¡ia sa, ªtefan Gheorghidiu se
întoarce dezgustat pe front.
Timpul gramatical dominant în prima parte este trecutul, pe
când în cea de-a doua parte, e prezentul. Romancierul îl conduce pe
Gheorghidiu pânå la posibilitatea ierarhizårii valorilor în urma
experien¡ei råzboiului. Intercalarea timpurilor este în strânså
corela¡ie ¿i cu structura paginii prevåzutå cu masive subsoluri, care
nu aduc înså o lume smulså din via¡a interioarå, ca la Proust, ci o
pluralitate de lumi, gravitând spre acela¿i punct de atrac¡ie.
¥n partea a doua se descrie înaintarea trupelor române în
Transilvania în primele zile ale råzboiului. Camil Petrescu a påstrat
carnetele de front care i-au folosit la construirea romanului. Astfel,
romanul e un fel de document autentic, de o memorabilå elocven¡å.
Secven¡ele sunt scurte, rapide. Urmeazå retragerea, deruta, redatå
cu o extraordinarå for¡å de evocare ¿i energie, fårå nici un ton liric.
¥n aceastå retragere apocalipticå, ªtefan e rånit ¿i evacuat într-un
spital din ¡arå. Reîntors la Ela, î¿i då seama de råcela sa, dar o iartå
¿i o abandoneazå definitiv. El în¡elege cå experien¡a råzboiului
mic¿oreazå drama ¿i fråmântårile lui individuale, råzboiul fiind
zguduire ¿i revizuire a con¿tiin¡elor unei colectivitå¡i, în fa¡a cåruia
drama sa personalå i se pare cu totul insignifiantå.
Compozi¡ia neobi¿nuitå a romanului în douå pår¡i a intrigat o
parte a criticii. Partea întâi încearcå så ilustreze no¡iunea de
literaturå de cunoa¿tere, de cåutare a adevårului. Toate eforturile
eroului sunt îndreptate în direc¡ia descoperirii adevårului cu privire
la Ela, dar ele se vådesc zadarnice, întrucât eroul nu ajunge la nici o
certitudine, sufletul feminin nelåsându-se prins în re¡eaua
supozi¡iilor so¡ului. Partea a doua este o descriere realistå a unor
evenimente de råzboi, unicå totu¿i în literatura noastrå.
Scriitorul afirmå (în prefa¡a la edi¡ia din 1955 a romanului) cå
prima parte - drama conjugalå - este simplå fic¡iune. Partea a doua
se men¡ine în câmpul experien¡ei directe, izvorâte din propriile tråiri,
strictul contact cu råzboiul. Aceastå parte låmure¿te drama
sufleteascå a lui Gheorghidiu, o readuce la propor¡iile reale în
compara¡ie cu marea dramå a råzboiului.
Alcåtuirea întregului, a¿a cum reiese din cele douå pår¡i, într-
un fel diametral opuse, ale romanului, ne oferå sugestia unei
construc¡ii în care concurå douå stiluri diferite, fårå så atenueze
armonia ansamblului. Critica a våzut în partea a doua a nara¡iunii,
 4

ceva diferit ¿i ca stil ¿i ca material, fårå så sesizeze cå schimbarea

sufleteascå a eroului trebuia så se reflecte ¿i în compozi¡ie.
Caracterul obiectiv al romanului este dublat de caracterul
dramatic, realizat prin dialog. Introspec¡ia psihologicå este marcatå
mai ales prin monolog. Eroul poartå numeroase discu¡ii, se
zbuciumå în lungi monologuri interioare, susþ¡inându-¿i cu pasiune
ideile, convingerile. O vorbå, un gest, un semn, o scrisoare capåtå în
con¿tiin¡a lui uria¿e ecouri. Gelozia îi prilejuie¿te lui Camil Petrescu
magistrale capitole de analizå psihologicå, în care, cu o rarå
luciditate ¿i ståpânire de sine, sunt cercetate amånun¡it reac¡iile
cele mai dureroase pe care le poate produce acest sentiment.
Problema intelectualului este esen¡a universului ¿i a eroilor
acestui roman. ¥n crea¡ia lui Camil Petrescu existå douå categorii de
intelectuali: participan¡i la revolu¡ia socialå sau inadaptabili ¿i
nonconformi¿ti. ªtefan Gheorghidiu reprezintå punctul de conexiune
dintre cele douå categorii. ¥n prima parte a romanului vrea så-¿i
realizeze conceptul de iubire absolutå, iar în partea a doua el
parcurge drumul spre intelectualul participant la revolu¡ia socialå. El
tråie¿te un proces de dedublare a eului. Eul afectiv este angajat în
rela¡ia cu Ela, iube¿te ¿i urå¿te, se fråmântå, vibreazå intens la
fiecare cuvânt. Eul social cautå dreptatea absolutå. De aceea
episoadele sunt alese în func¡ie de problema interioarå a eroului
ªtefan Gheorghidiu - cel care poveste¿te, alter-egoul autorului.
Caracterul de analizå al romanului este remarcat ¿i de criticul literar
Perpessiciuss: Romanul, pe ambele fronturi, al amorului conjugal ¿i
al råzboiului este un neîntrerupt mar¿, tot mai adânc, în con¿tiin¡å.
Acest drum al con¿tientizårii este mårturisit astfel de ªtefan
Gheorghidiu: Drama råzboiului nu este numai amenin¡area
continuå a mor¡ii, måcelul ¿i foamea, cât aceastå permanentå
verificare sufleteascå, acest continuu conflict al eului tåu, care
cunoa¿te altfel, ceea ce cuno¿tea într-un anumit fel. Este
rena¿terea, iluminarea, restructurate mereu, restructurând eroul,
ac¡iunea dar ¿i gândirea cititorului.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de råzboi este un
roman de experien¡å, de cunoa¿tere (G.Cålinescu).

ªTEFAN este protagonistul romanului. El

GHEORGHIDIU tråie¿te douå
realitå¡i, douå drame: råzboiul ¿i dragostea.
Student la filozofie, orgolios ¿i avid så cunoascå totul, atât prin
dragoste cât ¿i prin experien¡a directå, tråitå a råzboiului, el se
prezintå ca un personaj problematic.
Prima experien¡å a cunoa¿terii este iubirea, un ideal în func¡ie
de care se define¿te mai întâi personalitatea sa. Confesându-se ¿i
reînviind întâmplåri trecute, ªtefan le ordoneazå, le analizeazå cu
luciditate, o luciditate care înseamnå pentru el implicarea în drama
existen¡ialå.
Cåsåtorit cu cea mai frumoaså dintre colegele sale de
facultate, în care crede a fi gåsit idealul femeii iubite, bånuie¿te la
 5

un moment dat cå so¡ia îl în¿alå. Neîncrederea în Ela înseamnå

pentru el pråbu¿ire låuntricå, ruperea axei suflete¿ti, pierderea
încrederii în vigoarea ¿i eficacitatea inteligen¡ei sale. Gelozia pune
în discu¡ie o întreagå scarå valoricå. ªtefan între¡ine cultul iubirii
absolute, våzutå ca o osmozå a douå suflete: nu m-a¿ fi putut
realiza [...] decât într-o dragoste absolutå.
ªtefan Gheorghidiu respinge chiar, ca vulgarå ¿i lipsitå de
con¡inut, etichetarea ca gelos: Nu, n-am fost niciodatå gelos, de¿i
am suferit atât din cauza iubirii.
Mo¿tenirea nea¿teptatå låsatå de un unchi schimbå radical
existen¡a cuplului. Ela este prinså în vârtejul lumii mondene ¿i vine
astfel în contradic¡ie cu idealul feminin al lui ªtefan. Acesta adunå,
progresiv, semne, gesturi, vorbe care-i sporesc nelini¿tea ¿i îndoiala,
le disecå cu minu¡iozitate. Via¡a lui devine o torturå, nu mai poate
citi nici o carte ¿i påråse¿te universitatea.
Despår¡irea temporarå ¿i întâlnirea întâmplåtoare cu Ela într-o
dupå-amiazå de varå, stânjeni¡i ca doi stråini, prilejuie¿te
personajului o adevåratå revela¡ie: Sim¡eam cå femeia aceasta era
a mea, în exemplar unic, a¿a ca eul meu, ca mama mea, cå ne
întâlnisem de la începutul lumii.
Gheorghidiu este în acela¿i timp ¿i subiect ¿i obiect al analizei
lucide. Toate gesturile ¿i cuvintele Elei se reflectå în con¿tiin¡a lui. O
întâmplare banalå declan¿eazå reac¡ii interioare, în planul
con¿tiin¡ei, urmate de tråiri suflete¿ti complexe. Eroul se dedubleazå
ascunzându-¿i fråmântårile ¿i simulând indiferen¡a: Må chinuiam
låuntric ca så par vesel ¿i eu må sim¡eam imbecil ¿i ridicol... ¿i naiv.
ªi totu¿i ªtefan Gheorghidiu cautå doar aparent adevårul
despre Ela, în fond, el se cautå pe sine, î¿i cautå echilibrul pierdut,
aspirå så gåseascå dupå devastarea într-o iubire pustiitoare,
devenitå o a doua naturå.
¥n partea a doua a romanului, înså, eroul se salveazå de
drama incertitudinii amoroase printr-o experien¡å colectivå. Ie¿ind
din carapacea îngustå a unei dileme intime, individuale, el e aruncat
în vârtejul unor evenimente tragice, la scarå mondialå. Aceastå a
doua experien¡å restabile¿te echilibrul interior, îi redå încrederea în
valorile umane, prin contactul cu umanitatea în suferin¡å.
Experien¡a råzboiului este decisivå pentru personalitatea lui ªtefan
Gheorghidiu. Lucid, urmåre¿te totul cu interes, iar faptele sunt
înscrise într-un jurnal de front. Chiar din primele ore de råzboi,
devine alt om. ¥n jurul lui se desfå¿oarå scene de co¿mar. Timpul
exterior ¿i cel interior coincid. Frontul este pentru el o experien¡å
tråitå intens ¿i reflectatå viu în con¿tiin¡å. Drama iubirii este undeva,
foarte departe ¿i deja intratå într-un con de umbrå: Acum totul e
parcå dintr-un alt tårâm, iar între noi abia dacå e firul de a¡å al
gândului întâmplåtor. ¥ntr-un monolog interior deosebit de dur ¿i
lucid, ªtefan mårturise¿te cu privire la suferin¡a trecutå a iubirii: Mie
mi-era o silå imenså de mine, de parcå a¿ fi avut påduchi ¿i orice
aluzie la aceastå suferin¡å mi se pårea o infamie.
 6

Drama råzboiului va fi pentru erou o experien¡å a spiritului, o

cale a cunoa¿terii. El este un intelectualist, o naturå reflexivå ¿i
påtrunzåtoare, care suferå pentru cå gânde¿te ¿i analizeazå (Tudor
Vianu).
Iubirea ¿i råzboiul sunt situa¡ii limitå, experien¡e fundamentale
în care se relevå lipsa comunicårii dintre erou ¿i celelalte personaje.
Orbecåirea prin fumul exploziilor, mar¿urile prin noroaie, acea maså
de fiin¡e omene¿ti care cautå un sens prezen¡ei lor pe câmpul de
luptå, cea¡a, deruta, misiunile de noapte, ordinele care vin de peste
tot ¿i mereu se contrazic, toate acestea compun un cadru în care,
Gheorghidiu, suflete¿te, evolueazå aproape la fel ca în celålalt, al
rela¡iei cu Ela. ¥n amândouå, spiritul såu cautå un sens, o cheie, un
în¡eles ordonator. Ira¡ionalul geloziei, incontrolabilul instinctelor îl
înnebunesc la fel în ambele planuri, absen¡a reperelor stabile fiind
elementul cel mai angoasant. ªtefan tråie¿te o dublå încercare a
luciditå¡ii, petrecutå în succesiune ¿i la capåtul ei se aflå
vindecare, prin golirea de pasiune. Cåci dupå ce a trecut prin
råzboi, aceastå experien¡å definitivå, suferin¡a din celålalt plan se
¿terge, dar nu tåmåduitor. Golirea în felul acesta de pasiune îi laså
senza¡ia unei pustiiri care, la capåtul atâtor încercåri, face din eroul
lui C. Petrescu un înstråinat de sine ¿i de ceilal¡i: de iubitå ¿i chiar de
mama sa care ¿i ea îl prive¿te cu aceea¿i înghe¡atå înstråinare: Dar
mama a stat în ceasul acela ca o stråinå, s-a crezut «parte», a vorbit
cu voce albå, m-a privit cu ostilitate, ca pe un stråin, ¿i stråin am
råmas.
Iubirea dramatizatå de îndoialå, råzboiul ca experien¡å a
confruntårii cu moartea sunt astfel în primul rând verificåri de sine,
douå imagini ale unei realitå¡i umane interioare ¿i, prin aceasta, ele
comunicå, reiau din douå unghiuri diferite impactul con¿tiin¡ei cu
existen¡a.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de råzboi e un
amplu monolog (N. Cre¡u). Un personaj inteligent, cu voca¡ia
introspec¡iei, vorbe¿te, ni se dezvåluie cu incertitudinile ¿i iluziile,
descoperirile ¿i impasurile din care se constituie existen¡a lui
interioarå marcatå de douå mari experien¡e: iubirea ¿i råzboiul.