ACT VENEºIAN

de Camil Petrescu

Afirmându-se ca autor dramatic, teoretician, cronicar ¿i

regizor, Camil Petrescu apare ca un om de teatru complet. Analiza
pieselor sale pune în luminå unitatea principalå remarcabilå a unui
teatru de probleme ¿i nu de evenimente, de situa¡ii ¿i nu de
caractere. Este vorba despre un teatru al cunoa¿terii.
Jocul ielelor, Suflete tari, Miticå Popescu, Act vene¡ian, Danton
etc. demonstreazå talentul de dramaturg al lui Camil Petrescu.
Drama Act vene¡ian publicatå în 1929 în volumul Teatru.
Mioara. Act vene¡ian avea doar un act ¿i era plasatå într-un trecut
românesc. Forma definitivå a apårut în 1946, în volumul Teatru (vol.
II), iar ac¡iunea se desfå¿oarå în Vene¡ia, în secolul al XVIII-lea, când
puterea armatå ¿i economicå au dispårut, republica devenind un loc
al plåcerilor ¿i corup¡iei.
Piesa este alcåtuitå din trei acte.
Actul I (7 scene). Pietro Gralla, fost sclav ¿i corsar, ajuns la
rangul de conte ¿i proveditor general al flotei este chemat så
organizeze o båtålie navalå împotriva turcilor ¿i pira¡ilor. Planul de
båtålie este fåcut împreunå cu slujitorul såu credincios, Nicola, ¿i în
prezen¡a Altei, so¡ia sa. Pietro are o întrevedere cu Marcello Mariani
(Cellino), un tânår nobil vene¡ian, comandantul fregatei Vellocita,
dar care a låsat vasul în grija secundului såu. Pietro îi cere imperativ
så-¿i semneze demisia. Ini¡ial Cellino refuzå, dar provocat la duel de
Pietro care-l umilise fårå re¡inere, acceptå så semneze. Gralla îi
repro¿eazå via¡a u¿uraticå pe care o duc tinerii vene¡ieni, preocupa¡i
doar de plåcerile lume¿ti. Aflând cå tânårul este sigisbeul
(adoratorul ¿i curtezanul) marchizei Caratesta, cumnata dogelui,
Gralla se dezlån¡uie mânios împotriva depravårii, intrigilor ¿i falsei
iubiri. ¥i aratå lui Cellino colivia cu porumbelul mesager care aduce
scisori de dragoste din partea unei vene¡iene ¿i cåruia Gralla refuzå
så-i råspundå. Alta, care intrå în salon, råmâne uimitå când îl vede
pe Cellino; Pietro continuå så vorbeascå despre femeia adoratå ¿i
despre dragostea adevåratå privind-o extaziat pe Alta, iar Cellino
pleacå precipitat.
Dupå ce Pietro pleacå împreunå cu Nicola la Arsenal, Alta o
trimite pe Fania, servitoarea sa, så-l caute pe Cellino ¿i så-i
comunice så a¿tepte a doua zi la Florian o mascå în galben pe care
s-o urmeze de îndatå.
Actul II (3 scene). Alta se întâlne¿te cu Cellino în micul chio¿c
de pe mare, pe care Pietro îl construise pentru ea. Graba cu care
Cellino vrea så plece la un bal la månåstirea Santa Lucia, treze¿te
dezamågirea ¿i mânia Altei. Tânårul se teme så nu fie surprin¿i de
Gralla, dar Alta aruncå cheia pe fereastrå ¿i îi propune så moarå
împreunå. Ea îi repro¿eazå via¡a u¿uraticå de cuceritor pe care o
duce el, anii de suferin¡å pe care i-a tråit ea dupå ce a fost seduså ¿i
påråsitå. Speriat cå poate fi prins de Pietro ¿i îngrozit de repro¿urile
Altei, Cellino vrea så fugå pe fereastrå, dar Alta îl opre¿te spunându-
i cå Pietro a plecat la luptå pe mare. Ea îi mårturise¿te dragostea pe
care i-o poartå ¿i cei doi î¿i amintesc de anii petrecu¡i împreunå.
Fania îl anun¡å cå Pietro se îndreaptå cu gondola spre chio¿c. Cellino
iese pe fereastrå ¿i se ascunde, iar Alta îi promite så îl salveze.
¥n scena 3, aflåm cå Pietro, dezamågit de starea flotei ¿i de
corup¡ia generalå din administra¡ie, jignise pe un înalt func¡ionar ¿i
fusese destituit. ¥n locul såu fusese numit Elmo, bunul såu prieten.
Starea agitatå a Altei îi treze¿te bånuieli. Våzând douå cupe de vin,
el îi cere Altei så-i spunå adevårul. ¥ntr-un moment de neaten¡ie,
Alta îi furå pumnalul. Descoperind-o cu mâna ridicatå asupra lui,
Pietro uimit îi oferå pieptul gol ¿i Alta îl love¿te cu pumnalul ca så-¿i
salveze amantul. Cellino sare înåuntru ¿i pleacå fericit cå a scåpat,
în timp ce Alta stå cu fa¡a descompuså ca o mascå, aråtându-i
sacrificiul care l-a fåcut pentru el.
Actul III (7 scene). Ac¡iunea are loc la douåzeci de zile dupå
încercarea de asasinat a Altei asupra lui Pietro. Femeia a devenit o
îngrijitoare devotatå a so¡ului rånit, dar iubirea lui Pietro pentru ea s-
a stins. Trådarea Altei a schimbat totul. Gralla are revela¡ia propriei
imagini false prin modificarea imaginii despre so¡ia sa, a¿a cum, mai
înainte, pierduse orice speran¡å în legåturå cu statul vene¡ian. Când
inchizitorul de stat, înso¡it de medic, vine så cearå o declara¡ie
asupra împrejurårilor în care fusese rånit Gralla, acesta nu-l
prime¿te. Då o declara¡ie falså ¿i o obligå ¿i pe Alta så procedeze la
fel, de¿i femeia vrea så mårturiseascå adevårul. Gralla î¿i justificå
gestul nu prin orgoliul so¡ului în¿elat, ci prin deziluzia pe care i-a
provocat-o faptul cå el însu¿i s-a în¿elat: dacå totul se pråbu¿e¿te
în mine azi nu e pentru cå am fost min¡it sau în¿elat... ci fiindcå m-
am în¿elat... m-am în¿elat singur... Cellino, pe care Gralla îl cåutase
între timp, revine dupå o absen¡å ¿i cere satisfac¡ie propunând un
duel cu Nicola, având în vedere rana lui Pietro. Contele acceptå, dar
când Cellino este u¿or rånit, intervine ¿i întrerupe duelul. Cellino îi
mårturise¿te lui Gralla respectul ¿i admira¡ia pe care i le poartå ¿i îi
propune så conducå revolta popularå împotriva Seigneuriei. Gralla
refuzå ¿i pleacå spre o destina¡ie necunoscutå, promi¡ând tânårului
cå-i va trimite ve¿ti. Alta råmâne singurå în palat, pråbu¿itå pe
podeaua de marmurå.
*
* *
Mai mult decât o dramå a iubirii, Act vene¡ian este, într-un
sens mai profund, o dramå a onoarei. Sentimentul complex al
onoarei este o categorie moralå specificå lumii meridionale. Tema
piesei devine astfel, la un anumit nivel al crea¡iei, tema pierderii
onoarei prin e¿ecul erotic. Onoarea pe care o apårå înså eroul lui
Camil Petrescu este o onoare existen¡ialå, un sentiment profund al
demnitå¡ii. La un alt nivel semantic al operei, drama din Act
vene¡ian este o dramå a cunoa¿terii. Pietro Gralla a fåcut din Alta
arbitrul valorilor din via¡a sa. Eroul are dintr-o datå revela¡ia cå
Alta este tocmai pe dos decât ¿i-o imaginase, de cum o judecase el:
Nu m-ai în¿elat, ci m-am în¿elat... ¿i asta rupe totul în mine azi...
Eroul a pierdut încrederea în ra¡iune, în puterea de discernåmânt.

PERSONAJELE

Pietro Gralla, fost sclav ¿i corsar, este acum conte ¿i

proveditor general al flotei, omul cel mai respectat, dar ¿i cel mai
temut, din Vene¡ia. Fiecare pas al såu este måsurat ¿i încårcat de
gravitate.
Portretul fizic al personajului eviden¡iazå un temperament
hotårât ¿i autoritar, dublat totu¿i de bunåtate ¿i cåldurå umanå: un
bårbat ca de patruzeci - patruzeci ¿i cinci de ani; înalt, nas puternic,
gura mare. Nu poartå perucå dupå cum cere moda vremii. Trecutul
îi este întipårit pe fa¡å care pare så fi fost angelicå în adolescen¡å.
¥n luptå, privirea lui devine de o¡el. Fa¡a lui paralizeazå pe
adversar prin paloarea ei înså¿i. Pare mult mai mare la trup, decât
e, fiind propor¡ionat cu autoritate.
Unele tråsåturi de caracter sunt enun¡ate de autor chiar în
indica¡ia scenicå de dinaintea actului I: nervozitate bårbåteascå,
impulsiv. Då impresia de loialitate de profundå ¿i asprå bunåtate,
poruncitoare. Aparent foarte calm ¿i echilibrat, dar numaidecât se
ghice¿te în el o fierbere interioarå, fårå egal. Gânde¿te lucid ¿i în
clipele de febrå.
Pietro Gralla este un om al absolutului, ca mai toate
personajele lui Camil Petrescu. Trecutul lui este un exemplu de
bårbå¡ie ¿i disciplinå. Are cultul prieteniei ¿i Nicola îi stå alåturi de
mul¡i ani. El cautå omul ¿i nu convenien¡a sau cuvântul: Suntem
alcåtui¡i prin propriile noastre fapte, câte sunt ¿i cum sunt. Replica
datå lui Cellino, care î¿i prezintå genealogia, este edificatoare: Må
intereseazå så-mi spui cine e¿ti dumneata. Scena provocårii lui
Cellino la duel, din actul I, este semnificativå pentru cultul onoarei.
De¿i Gralla este cel care umile¿te, ofenseazå, tot el este cel revoltat
cå Cellino nu riposteazå bårbåte¿te. El nu poate suporta umilin¡a,
chiar dacå aceasta nu-i apar¡ine, numai pentru cå asemenea
atitudine contravine legilor bårbå¡iei ¿i mentalitå¡ii cavalere¿ti.
Plåcerile lume¿ti sunt pentru el bicisnice, în timp ce vitejia
doveditå în luptå înseamnå plåceri binecuvântate.
¥n dragoste se dovede¿te la fel de însetat de absolut:
Dragostea e preferin¡å exclusivå sau nu mai e nimic. Femeia iubitå
este pentru el o monadå - acel punct care reflectå în el toatå
existen¡a universului. Unei femei care-l adorå din umbrå trimi¡ându-
i tenace scrisori, el nu-i råspunde niciodatå pentru cå este con¿tient
de gravitatea alegerii absolute în dragoste: Nu intri fårå så dai
socotealå într-un asemenea joc. Op¡iunea este ireversibilå, ca la to¡i
eroii înseta¡i de dragoste: Ceea ce a destråmat din gre¿ealå o
femeie, nu mai poate reface tot ea. ¥n Alta, el î¿i gåse¿te o imagine
a lui însu¿i ¿i creazå o imagine absolutå a Altei. Când pierde
comanda flotei, Alta råmâne singurul lui mod de a tråi; dupå
revela¡ia trådårii Altei, Gralla mårturise¿te moartea imaginii
proiectate: ... e moartå de mult. E mai moartå decât dacå nu s-ar fi
nåscut vreodatå... El refuzå imaginea unui so¡ în¿elat, dar marea sa
dramå este cå s-a în¿elat singur: Cum am putut så te våd altfel
decât e¿ti? Concluzia la care ajunge este cå iubirea e un act al
con¿tiin¡ei ¿i cå mintea trebuie så ne dicteze ceea ce e de iubit.
Tot Gralla afirmå: Falimentul iubirii, dacå iubire a fost, este ¿i
falimentul min¡ii... El nu poate accepta trådarea Altei ¿i o va påråsi,
dupå ce o supune umilin¡ei în prezen¡a lui Cellino. Iluzionându-se,
Pietro Gralla a întemeiat un cuplu utopic, ce se dovede¿te
vulnerabil.
Alta este fiica judecåtorului din Zara ¿i so¡ia lui Pietro Gralla.
Este o femeie de o frumuse¡e nelini¿titoare, voinicå, dar mlådioaså,
cu mi¿cårile senzuale. Are ochii mari, încercåna¡i, care-i dau un aer
melancolic când prive¿te ståruitor, fårå så vorbeascå. Ochii ei
vorbesc, parcå, înaintea cuvintelor. ¥n tinere¡e se îndrågostise de
Cellino, dar acesta o påråsise. Umilitå, ajunge så se prostitueze
pentru a supravie¡ui. Ca actri¡å va cunoa¿te succesul. Dar via¡a ei
se schimbå dupå ce-l întâlne¿te pe Pietro Gralla. Ea este Galateea
lui Pietro.
¥n apropierea lui înva¡å så pre¡uiascå efortul intelectual ¿i så
vadå legåtura dintre fenomene: Tu m-ai învå¡at så våd lucrurile pe
care înainte nu le vedeam... Gralla o nume¿te monadå, ini¡iind-o
în concep¡iile lui Leibnitz. Ea a påråsit via¡a libertinå pentru
austeritatea lui Pietro. Apari¡ia lui Cellino va trezi în ea orgoliul
femeii abandonate ¿i umilite, dar ¿i dragostea veche. Iubirea e
oarbå... nu judecå, nu cântåre¿te cu mintea, spunea ea opunând
aceastå concep¡ie celei a lui Pietro despre iubire. Ea este mereu
contradictorie în actele ei. ¥i då întâlnire în chio¿c lui Cellino ¿i-i
repro¿eazå cu mânie toatå suferin¡a înduratå din cauza lui.
Pasionalå îl sechestreazå în camerå ¿i îi aruncå pumnalul. Dar când
via¡a lui este puså în pericol de venirea pe nea¿teptate a lui Pietro,
este gata så ucidå pentru a-¿i salva iubitul. Se va transforma apoi
într-o so¡ie resemnatå care-¿i va îngriji cu devotament so¡ul. ¥nså va
pierde pentru totdeauna dragostea ¿i pre¡uirea lui.
Alta pare a-l iubi abia acum, dar pentru Pietro ea este moartå -
un cadavru. Suportå cu demnitate umilin¡a la care este supuså de
Pietro ¿i Cellino, rezistå dârzå în durerea ei. Vrea så declare
adevårul asupra celor întâmplate în chio¿c, så-¿i asume råspunderea
în fa¡a inchizitorului, dar Pietro nu o laså. De¿i î¿i recunoa¿te
slåbiciunea de o clipå, este totu¿i påråsitå de so¡.
Alta este eternul feminin. Unii exege¡i au våzut în ea
manifestarea misoginismului lui Camil Petrescu. Cellino spune la un
moment dat: O femeie cu care råmâi mai mult decât trebuie, te
dispre¡uie¿te cåutând neapårat pe un altul capabil s-o påråseascå...
O doare superioritatea ¿i nici nu vrea så fie protejatå... Mesajul
piesei nu este înså misogin. Alta este, de altfel, absolvitå de Gralla.
Replicile sumbre ale acestuia din final, ce vådesc participarea plinå
de interes la dizerta¡iile lui Cellino despre femei, nu constituie decât
un moment psihologic, ca urmare a decep¡iei fire¿ti a eroului. Drama
despår¡irii celor doi stå în reprezentårile diferite pe care ace¿tia ¿i le
fac despre dragoste.
Cellino (Marcello Mariani) este tânårul monden, cuceritorul
gen Casanova, rezultatul unei epoci în care acesta era
comportamentul. Adorator ¿i curtezan al femeilor, el mårturise¿te:
Eu sunt nåscut så iau o ¿ocolatå pe zi la Florian ¿i så scriu scrisori
de dragoste. Descendentul unei familii nobile, comandant al navei
Vellocitta, dar pe care nu a urcat niciodatå, el preferå via¡a u¿uraticå
de sigisbeu - adorator al femeilor din lumea nobilå, decât så se
poarte bårbåte¿te. Gralla îl umile¿te ¿i îl ofenseazå, dar el îi opune
obiceiurile cur¡ii ca så se apere: Ce vre¡i? Acesta-i veacul nostru.