DAN, CÅPITAN DE PLAI

de Vasile Alecsandri

Deschizåtor de drumuri în literatura românå, Vasile Alecsandri

(1818-1890) este cea mai mare proeminentå personalitate artisticå
a epocii de la 1848.
Rege al poeziei, cum îl aprecia Mihai Eminescu, scriitorul a
a¿ezat la baza operei sale filonul pururea reîntineritor al crea¡iei
noastre populare.
Ciclul Legende (1875) cuprinde poezii cu temå istoricå sau cu
problematicå fantasticå.
Poemul Dan, cåpitan de plai face parte din acest volum.
GENUL LITERAR: apar¡ine genului epic, dar cuprinde o serie
de elemente lirice ¿i dramatice.
SPECIA LITERARÅ: poem legendar.
Poemul este o specie literarå în versuri, de mai mare
întindere decât balada, cu o ac¡iune mai amplå, alcåtuitå din mai
multe episoade, cu unul sau mai multe personaje, care sunt
însufle¡ite de sentimente nobile ¿i såvâr¿esc fapte måre¡e.
TEMA: Lupta românilor din Moldova secolului al XVI-lea
împotriva cotropitorilor pentru libertate ¿i neatârnare.
GENEZA: Vasile Alecsandri a folosit ca izvor de inspira¡ie un
cântec popular despre legendarul Dan, cântec pe care îl folose¿te
ca moto:
Frunzå verde de målai,
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, ¿oiman de plai,
C-a ucis el mul¡i du¿mani,
Un vizir ¿i patru hani…
Frunzå verde lemn de brad
Cine merge jos în iad?
Merg tåtarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, cåpitan de plai.

EXPLICAºIA TITLULUI
Titlul este format din substantivul propriu Dan, cåruia i se
adaugå apozi¡ia dezvoltatå cåpitan de plai.
Dan este numele personajului principal; cåpitan de plai, în
epoca lui ªtefan cel Mare, reprezintå o func¡ie militarå ¿i
administrativå. Prin plai - configura¡ie geograficå råspânditå în
România - se în¡elege o regiune de munte sau de deal aproape
planå, acoperitå cu på¿uni.
Titlul prezintå deci personajul principal ¿i ocupa¡ia acestuia,
condi¡ia socialå a o¿teanului care stå de strajå la hotarele ¡årii.

1
 Caracterul epic al acestui poem este evident, cåci autorul nu-
¿i exprimå direct ideile ¿i sentimentele, acestea fiind comunicate
indirect prin intermediul personajelor.
Ac¡iunea, personajele, nara¡iunea ¿i naratorul sunt elemente
definitorii ale genului epic, pe care le gåsim ¿i în aceastå lucrare.
Ideile ¿i sentimentele sunt transpuse în fapte ¿i întâmplåri -
ac¡iunea -, concretizate într-un subiect literar cu toate momentele
specifice lui.
Prima parte a poemului are rol de expozi¡iune. Cadrul
descris aici este plaiul, zona militarå de care råspunde Dan. Pe un
munte påduratic, eroul tråie¿te ca ¿oimul singuratic/ ¥n pe¿terå de
stâncå..., gândind cu nostalgie la tinere¡e ¿i la luptele din trecut.
Timpul nu este precizat, el este dedus înså din rememorare: ai
timpilor eroici imagine augustå, referire la epoca de glorie a lui
ªtefan cel Mare. Ac¡iunea se petrece dupå câteva decenii de la
moartea vestitului voievod.
Gândul la apropiata moarte nu-l înspåimântå pe Dan
deoarece el are sentimentul datoriei împlinite fa¡å de ¡arå,
rememorând, în singuråtate, faptele de arme de odinioarå. El
regretå de fapt nu trecerea propriei vie¡i, ci anii când ¡ara dormea-n
pace.
Partea a doua a poemului cuprinde intriga ac¡iunii. Din
discu¡ia a doi vechi stejari/ Crescu¡i dintr-o tulpinå pe culmea cea
de munte, Dan aflå despre nåvålirea tåtarilor în ¡arå:
E sabie în ¡arå, au nåvålit tåtarii!
ª-acum în bål¡i de sânge î¿i joacå armåsarii.
Ard satele române! ard holdele-n câmpii!
Ard codrii! sub robie cad fete ¿i copii...
Personificarea naturii reliefeazå comuniunea om-naturå. Cei
doi stejari înfrå¡i¡i, båtrâni ca ¿i eroul, se constituie într-un simbol al
frå¡iei de arme a celor doi eroi, Dan ¿i Ursan, sau poate al unitå¡ii
tuturor românilor.
Nevenindu-i så creadå ce aude, Dan vede prezen¡a
amenin¡åtoare a vulturilor ¿i uliilor, påsårile mor¡ii. Eroul se
hotårå¿te så plece la luptå, singura lui dorin¡å fiind de a strivi to¡i
¿erpii de pe plai - aluzie metaforicå, specific popularå, la du¿manii
¡årii.
Desfå¿urarea ac¡iunii cuprinde pår¡ile III, IV, V ¿i VI ¿i
include o serie de întâmplåri semnificative.
¥n partea a III-a a poemului este înfå¡i¿at drumul spre
Ursan, trecând, asemenea unui erou popular, peste påduri ¿i ape:
Cålcând cu pa¿i gigan¡i pe urme mai mårunte! Natura îl cunoa¿te ¿i
îi u¿ureazå trecerea Pân’ ce sose¿te-n searå la casa lui Ursan.
Autorul îl descrie în manierå folcloricå pe Ursan care, fiind råsplåtit
de domnitor pentru faptele sale de vitejie (Au prins pe hanul Mârza
din fugå cu arcanul), stå de pazå în mijlocul câmpiei, ocupându-se
cu cre¿terea hergheliilor. Aflând de la Dan de nåvålirea tåtarilor, nu
ezitå nici o clipå ¿i se pregåte¿te de luptå. Fulga, fiica lui, îi alege un
cal ¿i î¿i exprimå regretul cå nu este ¿i ea luatå la luptå.

2
 Dan ¿i Ursan pornesc spre locurile cotropite de du¿mani,
aruncându-se în luptå, unul dintr-o parte, altul din cealaltå ¿i fåcând
minuni de vitejie. Ursan este rånit ¿i Dan îl apårå de tåtari pânå la
sosirea Fulgåi, care î¿i salveazå tatål. Arca¿ii din Orhei îi alungå pe
du¿mani, dar viteazul Dan este luat prizonier.
Partea VII concentreazå ultimele douå momente ale
subiectului: punctul culminant - hotårârea hanului tåtar Ghirai de
a-l omorî pe Dan, ¿i deznodåmântul - moartea bravului o¿tean.
Ac¡iunea este plinå de tensiune emo¡ionalå. Adus în fa¡a lui
Ghirai, båtrânul o¿tean refuzå så renun¡e la credin¡a stråbunå în
schimbul vie¡ii. El î¿i exprimå înså dorin¡a de a mai såruta o datå
påmântul ¡årii. Hanul tåtar î¿i då consim¡åmântul, dezlegându-i
lan¡urile ¿i dându-i calul såu pentru a se întoarce în ¡arå. Trecând
Nistrul, båtrânul o¿tean, respirând aerul Moldovei, mai prive¿te o
datå prin lacrimi påmântul ¡årii, apoi îngenuncheazå, se înclinå ¿i
sårutå cu smerenie glia care-l recunoa¿te:
ªi pentru totdeauna sårutå ca pe-o moa¿te
Påmântul ce tresare ¿i care-l recunoa¿te.
Revenind în cortul lui Ghirai, Suspinå, ¿ovåie¿te ¿i, palid, cade
mort! El treze¿te admira¡ia du¿manului pentru curajul ¿i demnitatea
sa.
Acest ultim capitol al poemului este de o solemnitate de
tragedie anticå. (G. C. Nicolescu)

PERSONAJELE

Personajele create în aceastå operå de Vasile Alecsandri

ilustreazå câteva înfå¡i¿åri fundamentale ale existen¡ei române¿ti
de la începutul secolului al XVI-lea. Faptele lor sunt definitorii pentru
epocå. Prin pregnanta lor existen¡å în ac¡iune, ele sus¡in ¿i
accentueazå epicul.
Personajul principal al poemului este DAN, båtrânul cåpitan
de plai. Patriotismul este tråsåtura lui fundamentalå de caracter.
Vasile Alecsandri realizeazå un impresionant portret fizic ¿i
moral, de o complexitate uluitoare, în care tråsåturile caracteristice
sunt ale unui erou popular legendar.
Personajul este imaginar, nefigurând în documentele istorice
ale vremii, dar el este o întrupare simbolicå a patriotismului ¿i
eroismului anonim.
Fost o¿tean de-al lui ªtefan cel Mare, tråind acum singuratic
ca ¿oimul, el vine parcå de dincolo de timp:
Vechi pustnic råmas singur din timpul såu afarå
Ca pe un gol de munte o stâncå solitarå.
Fire meditativå, Dan gânde¿te asupra trecerii ireversibile a
timpului, dar perspectiva mor¡ii apropiate nu-l înspåimântå.
Regretul pentru trecerea anilor tinere¡ii este exprimat prin
interoga¡ii retorice ¿i printr-un limbaj exclamativ, metaforic,
deosebit de sugestiv:

3
 ... Timpul rece apaså umårul meu
ªi cât m-afund în zile, tot simt cå e mai greu!
O! lege-a nimiciei, o lege nemiloaså!
Când s-a toci oare a vremii lungå coaså!
¥nfrå¡it cu natura în mijlocul cåreia tråie¿te, albit de ani ¿i de
zile, eroul a acumulat o bogatå experien¡å de via¡å ¿i evocarea
tinere¡ii mai atenueazå triste¡ea ce amenin¡å så devinå
cople¿itoare.
Dispre¡uind råul ¿i urgia, el nutre¿te speran¡a pentru o lume
idealå:
Pe când era el tânår, lumea-i pårea îngustå
Pentru bine, ¿i largå pentru råu!
El ar fi vrut-o bunå ca bunul Dumnezeu.
El este animat de un profund patriotism, råspunzând fårå
rezerve la chemarea ¡årii aflatå în primejdie:
Deci îi plåcea så-nfrunte cu dalba-i vitejie
Pe cei care prin lume purtau bici de urgie,
ªi mult iubea ¡ara când striga: la luptå, Dane!
Så vânture ca pleava o¿tile du¿mane.
¥n viziunea artisticå a lui Alecsandri, Dan este o¿teanul ce stå
de veghe la hotarele ¡årii, având con¿tiin¡a datoriei, aceea de a le
apåra de invaziile stråine.
Portretul fizic al eroului este întregit de o sumå de tråsåturi
morale, proprii personajului romantic, pus în situa¡ii excep¡ionale. El
este un simbol al luptei pentru apårarea fiin¡ei na¡ionale, e demn ¿i
viteaz, neînfricat. Virtu¡ile eroului sunt hiperbolizate ¿i puse în
eviden¡å printr-un stil retoric, colorat cu epitete, personificåri,
compara¡ii sau metafore: dalba-i vitejie (epitet metaforizant), bici
de urgie (epitet metaforizant), mânia lui ca tråsnetul era
(compara¡ie), ¡ara dormea-n pace (personificare ¿i metaforå) când
Dan veghea la cåpåtâiul ei (metaforå personificatoare). Ca în
legendele populare, eroul vorbe¿te cu calul såu: N-aibi grijå, måi
¿oimane! eu am ¿i duc cu mine/ O vrajå rea de du¿mani ¿i bunå
pentru tine. Vorbirea directå, marcatå prin ghilimele, învioreazå
ac¡iunea, iar metafora o vrajå rea pentru du¿mani eviden¡iazå o
tråsåturå moralå a eroului: curajul în clipe de primejdie.
Folosind personificarea, dar ¿i vorbirea directå, autorul ni-l
prezintå pe båtrânul Dan ca pe eroii din basmele populare. El
în¡elege glasul naturii, aude conversa¡ia celor doi stejari despre
primejdia în care se aflå ¡ara.
Prezentarea lui se face acum prin verbe la prezentul istoric
(ascultå, aude, suspinå, nu crede), prin repeti¡ia insistentå a
verbului ard, prin enumerare ¿i inversiune (adusu-mi-au din vale
lung vaiet).
De¿i båtrân, Dan porne¿te la luptå:
Båtrânul Dan desprinde un palo¿ vechi din cui
ªi palo¿ul luce¿te voios în mâna lui.
Båtrânul Dan pe sânu-i apaså a lui mânå
ªi simte cå tot bate o inimå românå.

4
 Aceastå importantå tråsåturå moralå rezultå din faptele
personajului care pleacå la luptå fårå a ¿ovåi. Un rol important
revine aici epitetului. Dan e båtrânul, palo¿ul e vechi - aici este
evidentå sugestia vechimii. Foarte expresiv devine epitetul verbului,
luce¿te voios, în care inten¡ia personificatoare a autorului este
clarå.
Ura împotriva du¿manilor ¡årii, pe care Dan o nutre¿te, este
sugeratå prin autocaracterizarea ce ¿i-o face în versurile:
Pe inimå ¿i palo¿ rugina nu s-a pus,
O! Doamne, Doamne sfinte, mai då-mi zile de trai
Pân’ce voi strivi to¡i lupii, to¡i ¿erpii de pe plai!
Få tu så-mi parå numai atunci palo¿ul greu
Când inima-nceta-va så batå-n pieptul meu,
ª-atunci inima numai de-a bate så încete
Când voi culca sub ¡årnå a du¿manilor cete!
Verbele sunt la imperativ, iar repeti¡iile abundå.
Folosind hiperbola, poetul ni-l prezintå pe måre¡ul om de
munte înfrå¡it cu natura ¿i primind sprijinul ei când porne¿te la
luptå:
Nu ¿tiu de el copacii tineri, crescu¡i pe maluri,
Dar râul îl cunoa¿te ¿i scade-a sale valuri
Så treacå înainte viteazul Dan la luptå.
Epitetul care-l înso¡e¿te pe erou s-a schimbat, el nu mai e
båtrânul, ci ¿i viteazul, iar personificarea naturii aminte¿te de
înfrå¡irea dintotdeauna a românului cu ea în momentele grele de
luptå.
Dialogul dintre cei doi fra¡i de arme e un mijloc de
caracterizare indirectå. Råspunsurile lui Dan sunt scurte, clare ¿i
exprimå nelini¿tea sa, dar ¿i neråbdarea de a pleca mai repede la
luptå:
Vânt råu ¿i de jålire!
Ne calc pågânii, frate, ¿i ¡ara-i la pieire!
(...) Så mergem!
Tot în mod indirect, prin faptele sale de arme, autorul ni-l
prezintå pe Dan în confruntarea cu tåtarii. El îi love¿te nåpraznic pe
du¿mani:
El intrå ¿i se-ndeaså în gloata tremurândå
Ca giunghiul cel de moarte în inima plåpândå,
ªi palo¿u-i ce luce ca fulger de urgie
Tot cade-n stânga, ¿i taie-n carne vie...
Compara¡iile au darul de-a sublinia curajul eroului, iar
mul¡imea verbelor la prezentul istoric (taie, se-ndeaså, cade, luce)
imprimå dinamism sau vizualizeazå imaginea. Eroul se dovede¿te
un prieten devotat. Când Ursan cade rånit, Dan nu-l påråse¿te la
ceas de grea cumpånå, ci sta de pazå lângå el Cu calu-n mâna
stângå, cu pala-n mâna dreaptå/ Amenin¡ând cu ochii tåtarii, nu-i
a¿teaptå/ Precum a¿teaptå zimbrul de lupi înconjurat. Imaginea
este vizualå ¿i virtu¡ile eroului apar hiperbolizate: Cåci palo¿ul
nåprasnic e vultur de o¡el (metaforå).

5
 Finalul poemului reliefeazå alte calitå¡i ale eroului: înalta sa
demnitate, dragostea de patrie, de credin¡a stråbunå, în¡elepciunea
¿i måre¡ia. Secven¡a din cortul lui Ghirai este plinå de dramatism:
De¿i cuprins de lan¡uri måre¡ intrå românul! Dialogul are valen¡e
simbolice profunde ¿i dezvåluie indirect alte tråsåturi morale ale lui
Dan: în¡elepciunea, dârzenia, inteligen¡a ¿i înaltul patriotism. La
întrebarea lui Ghirai Ce simte firul ierbei când coasa i-e vecinå?,
eroul råspunde: Ea pleacå fruntea-n pace (...)/ Cåci are så renascå
mai fragedå la anul! Astfel î¿i exprimå Dan încrederea în virtu¡ile
urma¿ilor såi. La fel de demn, printr-o replicå tot a¿a de sclipitoare
¿i inteligentå, Dan refuzå categoric så-¿i påråseascå legea
cre¿tineascå în schimbul iertårii:
Ceahlåul sub furtunå nu scade mu¿unoi!
Eu, Dan, sub vântul soartei så scad pågân nu voi.
Deci nu-mi convine via¡a mi¿elnic câ¿tigatå,
Nici pata får’ delegii în fruntea mea såpatå.
Ru¿inea-i o ruginå pe-o armå de viteaz,
Un verme ce månâncå albea¡a din obraz.
Cui place så ro¿eascå, ro¿eascå... eu nu vreu
Nici patå pe-a mea armå, nici pe obrazul meu.
Demnitatea, sentimentul onoarei, dragostea de patrie sunt
însu¿iri evidente ale o¿teanului lui ªtefan cel Mare. Viteazul respinge
deci mila ¿i darurile du¿manului, cerându-i doar:
Ghirai må laså, laså în ora mor¡ii grele
Så mai sårut o datå påmântul ¡årii mele.
Momentul reîntâlnirii cu plaiul natal pune în luminå profundul
patriotism al eroului, legåtura lui intimå cu ¡ara, durerea sufleteascå
a celui care se desparte de ceea ce a iubit mai mult:
Sårmanu-ngenuncheazå pe iarba ce stråluce,
¥¿i pleacå fruntea albå, smerit î¿i face cruce
ªi pentru totdeauna sårutå ca pe-o moa¿te
Påmântul ce tresare ¿i care-l recunoa¿te.
Corect ¿i cinstit, el î¿i respectå cuvântul dat ¿i se înapoiazå în
cortul hanului ¿i istovit suspinå, ¿ovåie¿te ¿i, palid, cade mort. Dan
smulge astfel admira¡ia du¿manului såu care-l caracterizeazå astfel:
O! Dan, om în¡elept!
Te ¿tiu de mult pe tine, cunosc al tåu renume
Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.
Pe mul¡i tåtari cuprins-ai de-ai mor¡ii reci fiori.
Sultanul se vede nevoit så recunoascå:
O! Dan viteaz, ferice ca tine care pire,
Având o via¡å verde în timpul tinere¡ii
ªi albå ca zåpada în iarna båtrâne¡ii!
Dan este un personaj complex prezentat într-o luminå
legendarå, ale cårui însu¿iri se dezvåluie treptat pe întregul cuprins
al nara¡iunii ¿i care sunt reliefate atât direct cât ¿i indirect. Unele
tråsåturi caracteristice sunt prezentate direct de cåtre autor, de
cåtre personajele operei sau chiar de personajul însu¿i
(autocaracterizare). Astfel, autorul înfå¡i¿eazå direct singuråtatea

6
o¿teanului ¿i legåtura lui cu natura sau måre¡ia lui în fa¡a lui Ghirai,
care, tot direct, î¿i exprimå admira¡ia fa¡å de erou, eviden¡iindu-i
în¡elepciunea, vitejia, eroismul, devotamentul ¿i puritatea
sufleteascå. Dan însu¿i este con¿tient de curajul såu ¿i de puterea
sa de a mai lupta încå pentru apårarea ¡årii. Alte însu¿iri sunt
reliefate indirect prin aspectul exterior al personajului, prin faptele
såvâr¿ite ¿i conduita ¿i fråmântårile suflete¿ti ale eroului. La aceste
procedee de caracterizare se adaugå încadrarea personajului în
mediul în care tråie¿te ¿i limbajul såu prin care scriitorul eviden¡iazå
tråsåturile caracteristice.
Atât în caracterizarea directå, cât ¿i indirectå, Vasile
Alecsandri folose¿te numeroase figuri de stil cum ar fi: epitetele
(måre¡, vechi, dalba, voios, luminos, albå etc), compara¡iile
(tråie¿te ca ¿oimul singuratic, mun¡ii albi ca dânsul, mânia ca
tråsnetul era, se-ndeaså în gloata tremurândå ca giunghiul, sårutå
ca pe-o moa¿te), metaforele (a vremii lungå coaså, rugina, lupii,
to¡i ¿erpii, unealta de robie sub care leul zace etc) ¿i personificårile
(a râului, a stejarilor, a påmântului patriei etc). La acestea se
adaugå unele expresii exclamative, enumera¡ii sau aglomeråri
verbale menite så punå în eviden¡å atât însu¿irile personajului, cât
¿i valoarea afectivå a textului.
Dan råmâne întruchiparea vie a iubirii de patrie cåreia i se
subordoneazå celelalte însu¿iri: demnitatea, tåria moralå, curajul,
vitejia, în¡elepciunea ¿i înaltul sentiment al onoarei.

URSAN este un personaj secundar al poemului, prezentat

într-o luminå de legendå. El este tot un fost osta¿ de-al lui ªtefan cel
Mare, råsplåtit de domnitor pentru faptele sale de vitejie: Au prins
pe hanul Mârza din fugå cu arcanul.
Posesor al unei for¡e impresionante, dovedite încå din
tinere¡e, el tråie¿te acum la câmpie, ståpân peste herghelii, påzind
¿i hotarele ¡årii.
Ursan este prieten ¿i tovarå¿ de luptå al lui Dan, provenind de
peste Milcov, pribeag misterios. Taina învåluie, ca ¿i în eposul
popular, acest personaj ciudat ca înfå¡i¿are ¿i comportament.
Impresioneazå prin for¡a sa, prin înfå¡i¿area durå, asprå care
sugereazå dârzenie, fiind cålåuzit de aceea¿i dragoste fa¡å de
patrie ca ¿i în tinere¡e.
Portretul lui fizic ¿i moral este realizat mai ales direct, prin
descriere, în care abundå compara¡iile ¿i epitetele.
El este om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan; este
pletos ca zimbrul, cu peptul gros ¿i lat/ Cu bra¡ul de bårbat, cu
pumnul apåsat./ E scurt la grai, nåprasnic, la chip întunecos. Eroul
pare un Hercule autohton, a cårui for¡å impune respect ¿i teamå.
De aceea
To¡i carii ¿tiu de dânsul spun multe, dar ¿optind
ªi cale de o zare îl ocolesc gråbind.
¥n ciuda aparen¡elor ¿i a înfå¡i¿årii sale aspre, cultivå
prietenia, råmânându-i credincios lui Dan, iar atunci când aflå de

7
nåvålirea du¿manilor ¿i acesta îl cheamå la luptå, råspunde fårå
ezitare: Dar! Så mergem!
Pe câmpul de båtålie se comportå cu bårbå¡ie, cu mult curaj
¿i vitejie, dar nu mai poate continua lupta deoarece este rånit ¿i
apoi salvat, în ultimå instan¡å, de fiica sa Fulga.
Prin însu¿irile sale, Ursan devine, alåturi de Dan, un simbol al
dorin¡ei ¿i al luptei de libertate na¡ionalå ¿i de aceea autorul
nutre¿te fa¡å de personaj acelea¿i sentimente de dragoste,
admira¡ie, pre¡uire ¿i respect ca ¿i fa¡å de Dan. Tråsåturile
caracteristice sunt puse în eviden¡å direct de cåtre autor prin
descriere, dar ¿i indirect, prin atitudine ¿i faptele eroului.

Un alt personaj remarcabil este GHIRAI, hanul tåtarilor. El

este un personaj secundar, fiind înfå¡i¿at direct doar în ultima parte
a poemului ¿i în confruntarea cu Dan, cu care este prezentat în
antitezå. Ghirai este un agresor sângeros, dornic de mårire ¿i duce
un råzboi nedrept, de cotropire. Din ordinul lui, sub robie cad fete ¿i
copii, iar tåtarii în bål¡i de sânge î¿i joacå armåsarii.
Orgolios ca orice cuceritor, suferå cumplit din cauzå cå oastea
i-a fost înfrântå, iar suferin¡a înduratå îi då simptomele unei boli:
El merge de se-nchide în cortu-i umilit,
Precum un lup din codri ce-au fost de câni gonit.
Trei zile, trei nop¡i, hanul nu gustå în suflet pace,
¥ntins ca un cadavru, jos, pe covor, el zace.
Din umilin¡å ¿i disperare se na¿te furia ¿i dorin¡a de
råzbunare. De aceea îl amenin¡å pe Dan cu moartea. Ghirai
cunoa¿te totu¿i vitejia o¿teanului båtrân. El încearcå så-¿i salveze
orgoliul propunându-i un târg ru¿inos: în schimbul iertårii ¿i a mai
multor daruri så renun¡e la legea cre¿tineascå, ceea ce echivala
pentru viteazul român cu trådarea ¡årii. Uimit înså de demnitatea
refuzului lui Dan, Ghirai î¿i exprimå respectul aproape filial fa¡å de
acesta: Tatå, ia calul meu ¿i du-te!
¥n momentul mor¡ii demne a båtrânului cåpitan, hanul î¿i
exprimå durerea eviden¡iind astfel însu¿irile deosebite ale
adversarului såu.
Construit pe baza antitezei cu Dan, în manierå popularå,
Ghirai este un personaj complex deoarece însu¿irile sale negative
alterneazå cu ceea ce poate fi totu¿i omenesc în firea unui agresor:
de la mânia neiertåtoare trece la respect ¿i admira¡ie, culminând cu
durerea pe care o simte în momentul mor¡ii eroului.
Antiteza dintre cele douå personaje este modalitatea
principalå de caracterizare a hanului tåtar, sugerând apozi¡ia dintre
bine ¿i råu, ca în crea¡iile populare. Acesteia i se adaugå reliefarea
directå a însu¿irilor, prin descriere, sau indirectå, prin comportarea
¿i felul de a vorbi al personajului.
Sub aspectul måiestriei artistice, se remarcå în întreaga
operå, pe lângå reu¿itele portrete realizate, talentul cu care Vasile
Alecsandri îmbinå nara¡iunea cu descrierea ¿i dialogul, vorbirea
directå cu cea indirectå. Impresionante sunt ¿i fragmentele care

8
con¡in monologurile lui Dan sau verbele la prezentul istoric prin care
faptele din trecut sunt aduse în fa¡a cititorului în strålucirea lor de
odinioarå.
¥mbinarea perfectå a celor ¿apte pår¡i, patosul eroic, tonul
solemn ¿i avântat, împletirea istoriei cu folclorul, a fantasticului cu
realul sunt calitå¡i ale poemului lui Vasile Alecsandri care pun în
eviden¡å valoarea literarå a operei.
La toate acestea se adaugå måsura de 13-14 silabe, ritmul
iambic ¿i rima împerecheatå.