Dan, căpitan de plai

de Vasile Alecsandri
Repere biografice

• se naşte la 21 iulie, ca fiu al boiernaşului

Vasile Alecsandri şi al Elenei Cozoni, la
Bacău;
• învaţă în casele ieşene ale familiei cu
călugărul Gherman Vida, iar apoi studiază la
pensionul lui V. Cuenim, dându-şi
bacalaureatul la Paris, în 1835;
• încearcă să studieze chimia, medicina,
dreptul, dar abandonează repede, fiind atras
de literatură;
• din 1840, devine unul dintre directorii
Teatrului Naţional din Iaşi, unde i se va
reprezenta şi prima sa piesă de teatru,
Farmazonul din Hârlău;
• este unul dintre partizanii înfocaţi ai Unirii,
după înfăptuirea acesteia fiind numit ministru
- 1818 – 1890 -
al afacerilor externe;
• bolnav de cancer, se stinge pe 22 august,
fiind înmormântat la Mausoleul de la Mirceşti.
Activitatea literară
• primul poet reprezentativ al literaturii
române, Alecsandri, a fost un creator
talentat care şi-a exersat inventivitatea
în versuri, proză, dar şi în scrieri
teatrale, publicându-şi opera completă
în 1875 sub titlul Poezii (vol. I-III) şi
Teatru (vol. IV);
• în 1878 apare ultimul volum de
versuri, Ostaşii noştri, închinat
eroismului soldaţilor români din
Războiul de Independenţă;
• culege şi îndreaptă minunatele perle
ale folclorului românesc în 1852, cu
titlul Poezii populare. Balade adunate
şi îndreptate de V. Alecsandri;
• sub conducerea sa apare în 1855
revista “România literară”;
• în 1867 este ales membru al Societăţii
Literare Române, devenită apoi
Academia Română;
• poezia Cântecul gintei latine este
premiată la concursul panromanic de
la Montpeller (Franţa).
Ciclul Legendelor

• bardul din Mirceşti a considerat

mereu că folclorul şi istoria pot
constitui surse de inspiraţie valoroase,
dând originalitate literaturii, atât prin
subiect, cât şi prin expresie;
• alături de ciclul Pasteluri, volumele
Legende şi Legendă nouă, constituie
piatra de rezistenţă estetică a poeziei
lui Alecsandri;
• publicate succesiv, între 1872 şi 1874,
Legendele au caracter fantastic, istoric
şi etiologic;
• poeziile din acest volum ar putea fi
împărţite în trei secţiuni:
- poezii închinate florilor şi
anotimpurilor
- creaţii care evocă lupta eroică a
românilor împotriva cotropitorilor
- poezii orientale.
Dan, căpitan de plai

Partea întâi, expoziţiunea, îl prezintă pe Dan, mare

viteaz al lui Ştefan cel Mare, acum bătrân, retras într-o
peşteră unde îşi retrăieşte cu nostalgie tinereţea
eroică.
Intriga, partea a doua, ne prezintă momentul în care Dan
află de la doi stejari bătrâni că ţara este invadată de
tătari.
Partea a treia constituie începutul desfăşurării acţiunii în
care Dan este prezentat în drum spre Ursan, având
întregul concurs al naturii.
Ursan, frate de arme din tinereţe al eroului, veghează
spaţiul vast al câmpiei, crescându-şi hergheliile, după
vrerea lui Ştefan.
Partea a patra prezintă portretul frumoasei Fulga, care
îmblânzeşte caii cu aceeaşi pricepere ca şi tatăl ei,
Ursan.
Partea a cincea îi înfăţişează pe cei doi prieteni străbătând
locurile invadate de tătari, care semănaseră groază în
drumul lor.
Partea a şasea evidenţiază vitejia celor doi oşteni bătrâni,
care împrăştie rândurile tătarilor, sprijinindu-se unul pe
altul.
Ursan este rănit de o săgeată duşmană care i se înfige
în piept şi îl doboară.
Dan îşi apără prietenul, în timp ce o ploaie de săgeţi se
îndreaptă spre el, rănindu-l.
Din depărtare, se iveşte Fulga care îşi va salva tatăl rănit
de pe câmpul de luptă.
Tătarilor le taie calea arcaşii din Orhei spre disperarea
hanului care îşi vede armata umilită şi risipită.
Partea a şaptea descrie drumul lui Ghirai peste Nistru,
avându-l drept trofeu pe Dan, rănit în luptă.
Dan nu-şi pierde cumpătul timp de trei zile cât hanul se
retrage în cort să-i decidă soarta.
Punctul culminant îl reprezintă momentul dramatic când
hanul decide ca Dan să fie ucis, dacă nu renunţă la
religia sa pentru a deveni unul de-al lor.
Deznodământul ne arată că românul nu este deloc
speriat de gândul morţii şi, simţind că hanul nu i-ar
refuza o ultimă favoare, îi cere să fie lăsat să-şi sărute
pentru ultima dată pământul ţării.
Hanul este impresionat de demnitatea şi patriotismul
lui Dan şi îi respectă dorinţa.
După ce se desparte demn de ţara pentru care şi-ar fi
dat şi viaţa, vitezul oştean se întoarce la han şi moare
în faţa acestuia.
Fişă didactică nr.1
• numeşte modurile de expunere
utilizate,precizând care este
dominant;
• menţionează rolul dialogului şi al
monologului în realizarea
portretului eroului principal;
• precizează tipologia eroului,
menţionând câteva trăsături
regăsite la Dan, care sunt specifice
întregului popor român;
• transcrie două secvenţe care
ilustrează trăsături excepţionale,
neobişnuite ale eroului;
• numeşte două procedee artistice
recent studiate cu ajutorul cărora
este caracterizat Dan.
Fişa didactică nr.2

•identifică un motiv dominant în

versurile poeziei care se regăseşte
mai ales în literatura populară;
• menţionează cum reuşeşte poetul
să redea atmosfera secolului al XVI-
lea;
• stabileşte ritmul, rima şi măsura
versurilor.

Poemul eroic este o specie a
genului epic, de mare
întindere, cu o intrigă
complicată, cu o suită de
personaje reprezentative,
pentru un anumit moment
istoric, animate de
sentimente nobile.
Caracteristici :
• caracter epic dominant;
• împletirea modurilor de
expunere;
• personajele sunt animate de
sentimente nobile şi prezintă
însuşiri deosebite;
• dialogul şi monologul
evidenţiază personalitatea eroului
ca luptător şi patriot autentic;
• personajul erou, caracterizat
prin intermediul hiperbolei şi
antitezei, concentrează calităţi şi
atitudini morale definitorii pentru
poporul român;
• domină motivul comuniunii
dintre om şi natură;
• atmosfera epocii este creată prin
utilizarea arhaismelor şi a
expresiilor populare;
• versurile sunt lungi, strofele,
ample.
Profesor Loreta Mahalu
Şcoala Ion Creangă Iaşi

Ilustraţiile au fost preluate de pe internet