„Dan, căpitan de plai”

de Vasile Alecsandri
Dan – tabelul trăsăturilor

Trăsătură Exemplu din text Modalitate de

caracterizare
Prin asocierea „Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic Caracterizare
epitetului În peşteră de stâncă, pe-un munte păduratic” Directă
„bătrânul” se
reliefează vârsta
sa înaintată;
Prin comparaţie
se sugerează
câteva trăsături
morale: curajos,
mândru, semeţ
Erou al altor „Vechi pustnic, rămas singur din timpul său Caracterizare
timpuri, simbol al afară, directă
vremurilor eroice Ca pe un gol de munte o stâncă solitară”
Înţelept, «Timpul rece apasă-umărul meu
meditează Şi cât m-afund în zile tot simt că e mai greu!
asupra trecerii O! Lege-a nimicirei, o! Lege nemiloasă!
timpului, privind Când, când s-a toci oare a vremei lungă
moartea cu coasă!»
seninătate
„Bătrânul Dan ascultă grăind doi vechi stejari
(...)«.. au năvălit tătarii!
Ş –acum în bălţi de sânge îşi joacă
armăsarii!»
Metafora „Un fulger se aprinde în ochii lui pe loc.
sugerează «La luptă, Dane! Ţara-i în jac, ţara-i în foc!»
patriotismul, care Bătrânul Dan desprinde un paloş vechi din
îl îndeamnă să cui,
plece la luptă. Şi paloşul luceşte voios în mâna lui.
Paloşul Bătrânul Dan pe sânu-i apasă a lui mână
personificat Şi simte că tot bate o inimă română”
reaminteşte
vremurile de
glorie, iar, în
pofida vârstei
înaintate, are
puterea de a
porni la luptă
împotriva
cotropitorilor
„El zice cu mândrie (...)
«Pe inimă şi paloş, rugina nu s-au pus.
O!Doamne, Doamne sfinte, mai dă-mi zile de
trai
Păn' ce-oi strivi toţi lupii, toţi şerpii de pe plai!
Fă tu să-mi pară numai atunci paloşul greu,
Când inima-nceta-va să bată-n peptul meu»”
 „Dar râul îl cunoaşte şi scade-a sale valuri,
Să treacă înainte viteazul Dan la luptă.”
„Dan zice: «Măi Ursane! Acolo e de noi! Caracterizare
Acolo râde moartea în crâncenul război!»” indirectă, din
limbaj
Profilul moral al „Deşi cuprins de lanţuri, măreţ intră românul!
personajului este «Ghiaur! Zice tatarul cu inima haină,
confirmat şi de Ce simte firul ierbei când coasa e vecină?»
atitudinea sa în «Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde
faţa hanului căpitanul,
tătarilor. Dan, Căci are să renască mai fragedă la anul!»”
deşi „cuprins de
lanţuri” îşi
păstrează
demnitatea şi
este curajos. El
îşi exprimă
încrederea în
patriotismul şi
vitejia urmaşilor

„Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu-n

pept,
Şi îmblânzindu-şi glasul: «O!Dan, om înţelept!
Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău renume
Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.»”

La propunerea lui „Creştinul Dan, bătrânul cu suflet luminos,

Ghirai de a se Înalţ-a lui statură şi zice maiestos:
lepăda de legea «Ceahlăul sub furtună nu scade muşunoi!
creştină în Eu, Dan, sub vântul soartei să scad păgân nu
schimbul vieţii, voi.
păstrându-şi Deci,nu-mi convine viaţa mişelnic câştigată,
demnitatea, Dan Nici pata fărdelegii în fruntea mea săpată.»”
nu acceptă, iar
tăria sa de
caracter este
asemănătoare
neclintirii
munţilor. Eroul
respinge cu
fermitate
compromisul, şi
sentimentul
onoarei este
redat prin
repetiţia
adjectivului „alb”
Puternica „«Ghirai, mă lasă în ora morţii grele
legătură cu Să mai sărut o dată pământul ţării mele»”
pământul
strămoşesc pe
care l-a apărat
toată viaţa este
concentrată în
ultima sa dorinţă.
Patriotismul este „Bătrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece,
reliefat din nou, Şi-n aerul Moldovei se umflă peptu-i rece,
prin gestul Şi inima lui creşte şi ochii-i plini de jale
îngenuncherii Cu drag privesc prin lacrimi podoaba ţării sale.
Sărmanu-ngenunchează pe iarba ce străluce,
Îşi pleacă fruntea albă, smerit îşi face cruce
Şi pentru totdeauna sărută ca pe-o moaşte
Pământul ce tresare şi care-l recunoaşte.”
Onest, Dan se „Apoi el se întoarce la hanul, intră-n cort,
întoarce în cortul Suspină, şovăieşte şi, palid, cade mort!”
hanului, răpus de
dorul de
pământul natal.
!Iar hanul, lung privindu-l, rosteşte cu durere:
«O!Dan viteaz, ferice de tine care pere,
Având o viaţă verde în timpul tinereţii
Şi albă ca zăpada în iarna bătrâneţii!...»