Caracterizarea lui Dan — Principalul personaj

Dan este eroul principal al poemului si acest lucru este dovedit de faptul ca participa la toate momentele importante ale naratiunii. El
este un simbol al vitejiei poporului roman. Inzestrat cu variate trasaturi de caracter, el isidovedeste intelepciunea, seninatatea, curajul, prietenia
statornica, demnitatea, avand ca trasatura fundamentala dragostea de tara. Se dovedeste astfel un personaj pozitiv. Rol al fanteziei scriitorului,
Dan este un erou imaginar, dar prezenta drept motto al poemului a unui fragment de cantec popular, proiecteaza personajul in legenda.
În conturarea acestui personaj, poetul îmbină caracterizarea directă cu cea indirectă si cu cea paralelă. Dan este caracterizat în mod
direct de către autor,într-un sugestiv portret “Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic”. Tot în mod direct el este caracterizat de catre hanul
tătar care îi recunoaşte înţelepciunea “O, Dan om inţelept, cunosc al tău renume” şiîi admiră viaţa şi faptele vitejeşti “O Dan, ferice de tine
care pere/ avand o viaţă verde în timpul tineretii / si alba ca zapada in iarna batranetii”.
Eroul însuşi se autocaracterizează, cunoscându-şi calităţile, el îşi îndeamnă calul “N-aibi grijă mai şoimane /Eu am ţi duc cu mine / O
vrajă rea de duşmani / şi bună pentru tine”.
Impresionantă este autocaracterizarea pe care bătrânul şi-o face în faţa hanului tătar“Alb am trăit un secul pe plaiul românesc /Şi vreu
cu faţa alba/ senin să mă sfârşesc. / Ruşinea e o rugină pe-o armă de viteaz/ un vierme ce mănâncă roşeaţa din obraz. / Nu voi nici pată pe-a
mea armă / Nici pe obrazul meu”.
Principala modalitate de caracterizare este cea indirectă ce reiese din gândurile, faptele, felul de a vorbi al personajului. Batranul dan s-
a izolat in munte si ca toti inteleptii acestuui neam se gandeste la moarte cu seninatate. La vremea tineretii el era aparatorul hotarelor tarii.
Infratit cu natura ii cunoaste glasul si cand afla ca tara este in primejdie, gaseste puterea de a porni la lupta. Alaturi de Ursan savarseste
adevarate minuni de vitejie, tinand piept unei armate intregi. Prieten devotat, el vegheaza la capataiul lui Ursan “Cu calu-n mana stanga, cu
pala-n mana dreapta”. Maretia eroului este dovedita de atitudinea in fata lui Ghirai. Ranit, cuprins de lanturi “maret intra romanul”. In fata
amenintarii cu moartea el se dovedeste demn, increzator in destinul neamului sau. El stie ca moartea sa nu inseamna moartea tarii, caci alte
siruri de luptatori se vor naste.
Propunerea lui Ghirai este refuzata “e o cupa mult plina de amaruri”nu doreste sa se spulbere in fata nenorocirii. Se socoteste de
neclintit in fata greutatilor si nenorocirii ca si Ceahlaul in fata furtunii. Toata viata I-a fost cinstita, demna, de aceea prefera moartea in locul
unei vieti rusinoase.
Dragostea de tara este sentimentul cel mai puternic al eroului si de aceea in “ceasul mortii grele” nu are dorinta mai mare decat sa mai
vada odata pamantul tarii. Felul de a vorbi al acestui erou exprima profunda sa intelepciune, fiecare replica a lui Dan il face pe Ghirai sa cada
pe ganduri si apoi sa exclame cu admiratie in fata adversarului”O Dan, om intelept”.
Eroul este surprins in paralela cu Ursan. Dan este omul de la munte, moldovean, Ursan e de peste Milcov, dar amandoi simbolizeaza
eroismul popular anonim.
In acest erou, Alecsandri a surprins maretia, vitejia, intelepciunea si demnitatea intregului popor roman.