Ion Neculce

• S-a nascut in 1672 in satul

Prigorenii Mici din judetul Iasi. A
fost un boier moldovean dupa
mama dar de origine greaca din
partea tatalui.

• Viitorul cronicar – crescut in

vremuri tulburi pentru Moldova
atacata de turci sau tatari – pleaca
cu bunica din partea mamei intre
1686-1690 in Tara Romaneasca,
acolo unde i se ofera o educatie din
din partea unchiului sau si face o
scoala a vietii.
 Functii:
1. Prima slujba a fost cea de postcelnic.
2. Treptat, devine om politic ,aflandu-se permanent in randul
dregatorilor moldoveni.
3. Este implicat ca hatman in lupta militara a lui
Dumitrie Cantemir impotriva Imperiului Roman, acolo
unde Neculce pierde la Stanilesti si se refugiaza in
Rusia apoi in Polonia.
4. Ajunns septuagenar simte nevoia de a scrie evenimente din
istoria Moldovei dar si fapte cotidiene de pe parcursul
a peste opt decenii. Astfel acesta scie un Letopiset.
( document care consemneaza faptele pe ani)
Letopisetul
Cuprinde o sama de cuvinte si o Predoslovie.
-o sama de cuvinte:suita de povestiri istorice, , tot o
cronica mult comprimata traversand anii mai
indepartati de vremea lui Neculce , fapt ce explica
aura de legenda a acestor evocari .

Este formata din cele 42 de legende despre voievozi, boieri sau

tarani sunt: un adevarat portret de fapte culturale si lingvistice.
Aici se cuprind o serie de tradiții relative la diferiți domni și
care ulterior au format subiectele legendelor și poemelor
din literatura noastră modernă, precum: 

Daniil Sihastru de Bolintineanu, Aprodul Purice de Negruzzi

, Altarul mănăstirii Putna de Alecsandri, Cupa lui Ștefan de 
Bolintineanu, Dumbrava roșie de Alecsandri, Visul lui 
Petru Rareș de Alecsandri
 Predoslovie:
Þ In cuprinsul „Predosloviei” autorul se distinge nu doar ca un bun recunoscator al
cronicilor inaintasiilor lui ci si un intelectual cuprinzator. El priveste istoria tarii
sale dintr-o perspectiva larga. Predoslovia incepe asa:
” Acest pămînt al Moldovei n-au fost aședzat de demult de oameni,să fie fost
trăit într -însul cu pace, ce în cîteva rînduri au fost pustiiu.”
 Opera:
Letopisetul propriu zis reda istoria Moldovei sub un sir lung
de domnii , ale unor voievozi autohtoni sau straini (in special
greci precum Mavrocordat , Cantacuzino) in contextul politicii
europene.

Cronica sa este plina de: subiectivism, autorul nereusind sa se detaseze de

propriile impresii, ganduri si resentimente.

Stilul este: oral, concis, cuprinzand proverbe, regionalisme, descrieri si

portrete ale domnitorilor deveniti legendari.
Caracterizarile de personaje ale lui Neculce
• Portretul lui Petru cel Mare este facut cu simpatie:
”Iara imparatul era un om mare,mai inalti decat toti oamenii, iar nu gros
,ratund la fata si cam smad,oaches si cam arunca cateodata din cap,
fluierand”

• Portretul lui Dimitrie Cantemir este obiectiv, neaducandu-i laude

neintemeiate:
”...candu era beizdade...era atuncia nerabdatoriu si manios,zlobiv la betie. Si-
i iesisa numele de om rau „
Petru cel Mare Dimitrie Cantemir

Prezenta taranilor este foarte rara in cronica sa . De aceea unii

critici literari au remarcat „ contradictiile si limitele gandirii
istorice a lui Neculce ,explicabile insa prin statutul social al
cronicarului.
Dintre toți istoricii și criticii literari, numai George Călinescu l-a
caracterizat pe Ion Neculce ca având un "ton bârfitor și moralizator”.

=>Un exemplu de "bârfă" a lui Ion Neculce, cu referire la Dumitrașcu-

vodă, dat de G Călinescu în Istoria literaturii: „..și era om nestătător la
voroavă, telpiz, amăgitor, geambaș de cai de la Fanar din Țarigrad; și după
aceste, după toate, era bătrân și curvar. ”

George Calinescu
 Citate din opera:

 „Lacrimile săracilor nici soarele, nici vântul nu le poate usca.”

 „Deci, fraţilor cititorilor, cu cât veţi îndemna a ceti, cu atât şti a vă

feri de primejdii şi veţi fi mai învăţaţi a da răspunsuri la sfaturi ori
la taină, ori de ştire, ori de voroave, la domni şi la noroade de
cinste.”

 „Ce de la o vreme, de la descălecatul lui Dragoş-vodă, târziu s-au

apucat Urechi vornicul de au scris istoriile a doi istorici leşeşti. Şi l-
au scris pănă la domnia lui Aron-Vodă.”
 Concluzie
=>Dincolo de aceste „contradictii si limite” de conceptie si interpretare , cronica lui
Neculce ramane un document viu de epoca , prin forta pe care obiectivitatea si talentul
sau o confera evocarilor.

=>Se deosebea de ceilalti cronicari deoarece nu scria din porunca domneasca

si ni servea interesele unei anumite curti.

=>Spiritul popular şi oralitatea se afirmă în proza românească prin Ion

Neculce,povestitorul cel mai important în literatura noastră înainte de Ion
Creangă şi Mihail Sadoveanu.
 Bibliografie:

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Neculce
• https://
www.referatele.com/referate/romana/online10/Cronicarul-Ion-
Neculce-referatele-com.php
• http://
www.afaceriardelene.ro/altepagini/referat-despre-ion-neculce
• https://www.academia.edu/10982116/Via%C8%9Ba_
%C8%99i_activitatea_lui_Ion_Neculce