Proiect Individual

PORTRETUL CULTURAL AL UNEI

PERSONALITĂȚI UMANISTE DIN
LITERATURA ROMÂNĂ: ION
NECULCE

Creat de eleva clase a XI-a, CONSTANTINESCU Ionela

▪ Ion Neculce s-a născut în anul 1672, în satul
Prigorenii Mici (azi Ion Neculce) din județul
Iași. Tatăl său a fost Enache Neculce vistiernicul,
se pare grec de origine,iar mama - Catrina era
fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino și a
Catincăi Bucioc.
▪ S-a tras din familia Cantacuzinilor, din linia
maternă şi la ei a căutat adăpost după ce tatăl său
a murit şi după ce, în 1686 a fost ucis şi tatăl său
vitreg. Timpul petrecut în Ţara Românească ,
lângă Cantacuzini, l-au format pe Ion Neculce, din
punct de vedere intelectual şi politic.
Spre deosebire de Gr.Ureche,
M.Costin, N.Costin, ultimul mare
cronicar moldovan Ion Neculce n-a
făcut şcoli străine.Opera lui însă îi
domină pe predecesori prin talentul
nativ de scriitor înzestrat, prin
facultatea de observator atent a toate
cîte s-au întîmplat de le-a văzut, le-a
trăit, prin documentare directă - a fost
martorul şi participantul multor din
cele scrise, precum şi prin faptul că Ion
Neculce aşează istoriografia orală -
faptele istorice tălmăcite de popor
alături de istoriografia
autoricească.Acesta a învățat carte cu
ajutorul unchiului său,Constantin
Cantacuzino.
Fiind prieten cu Dimitrie Dimitrie Cantemir
Cantemir ,acesta l-a făcut mare
hatman(boier însărcinat de domn cu
comanda întregii oști),participând și la Nicolae Mavrocordat
Războiul rușilor cu turcii(Bătătlia de la
Stănilești-1711).După ce rușii pierd
bătălia, Neculce pleacă împreună cu
Dimitrie Cantemir și alți 23 de boieri în
Rusia, deoarece n-a dorit ,, să mă fac al
doilea Iudă sau să viclenesc,să fug de
dânsul,, și se reîntoarce abia după 9 ani,
cu ajutorul lui Nicolae Mavrocordat.
Debutul literar/artistic și afirmarea

Ion Neculce pe bună dreptate poate fi socotit primul prozator dintre

istoricii (cronicarii) moldoveni şi primul, cel mai înzestrat, istoric
dintre scriitorii moldoveni pînă în a doua jumătate a secolului XIX,
întrucât acesta participă direct la evenimentele povestite. Deşi e
conştient că „istoriile celi vechi mai bine le ştiu istoricii, că le au
scrisă iară nu din audzite”. Opera care a scris pe vecie numele lui Ion
Neculce în istoria şi cultura Moldovei se intitulează Letopiseţul
Ţării Moldovei de la Dabija Vodă pînă la a doua domnie a lui
Constantin Mavrocordat, la care începe să lucreze în 1733, reflectând
viaţa politică, social-economică şi culturală a Statului Moldovenesc
în perioada dintre 1661-1743.
După Bătălia de la Stănilești ,pleacă împreună cu D. Cantemir în Rusia, la Harcov, dar suferă amar de dorul
de țară și de grija familiei sărăcite, neputându-se adapta restricțiilor impuse de ruși.

Totuși exilul a avut un rol important în viața acestuia, întrucât i-a lărgit orizonturile, ajutându-l să înțeleagă
rolul politicii externe, al importanței pe care o manifestă evenimentele din țările celelalte asupra
Moldovei. De aceea, în Letopiseț acesta atinge idei care expun fapte ce au depășit spațiul european.

Scrie ,,Letopisețul Țării Moldovei", ,,O samă de cuvinte"

OPERELE LUI NECULCE
Ion NECULCE este cel care aduce în
patrimoniul literar românesc două opere de
mare valoare: ,,Letopisețul Țării Moldovei,, și
,,O samă de cuvinte,,.
,,Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija
Vodă(1661) până la a doua domnie a lui
Mavrocordat(1743),, relatează în
principal, domnia lui Dimitrie Cantemir
.Evenimentele istorice narate nu se
bazează pe izvoare pentru că toate ,,se
află în inima mea,, ,fapt ce dă cronicii
un caracter subiectiv.
În fața cronicii, Neculce așază 42 de
legende istorice, sub titlul ,,O samă de
cuvinte,, despre care spune că sunt
,,audzite din om în om,de oameni vechi
și bătrâni, și în letopisețu nu sunt
scrise,, și care ilustrează evenimente ce
au cutremurat ,, săraca Țară Moldovă,,.
 ❑ Cronica este o continuare a celei a lui Miron Costin, pe
care Neculce o scrie când avea peste 60 de ani și aproape
70 de ani din cei ilustrați în Letopiseț coincid cu viața lui,
de aceea nu a avut nevoie de a studia izvoare istorice,
evenimentele le-a scris ,,singur, dintru a sa știință,,
❑ Structura Cronicii: Este structurat în douăzeci și cinci de
capitole, ilustrând cele douăzeci și cinci de domnii, dar
PE SCURT numai paisprezece domnitori, deoarece unii au ocupat
DESPRE tronul de câte două-trei ori, ceea ce demonstrează o
,,LETOPISEȚUL instabilitate politică în epocă.
ȚĂRII ❑ Impresionantă în cronică este relatarea artistică a unor
MOLDOVEI,, evenimente istorice, cum ar fi: vizita țarului Petru cel
Mare la Iași, Banchetul dat de domnitorul Dimitrie
Cantemir în cinstea lui, precum și bătălia de la Stănilești
cu turcii. Personalitățile istorice devin adevărate
personaje literare, fiind surprinse în mișcare, cu mimică și
gesturi ce au forță caracterizatoare.
 MĂRTURIILE
CONTEMPORANILOR
LUI NECULCE
,, Aceasta e cronica lui Ion Neculce: cea
mai colorată, mai simplă și mai
fermecătoare în naivitatea ei din
povestirile asupra trecutului românesc,
opera unui suflet cinstit, a unei minți
cumpănite, în care bunul simț natural și
înțelepciunea câștigată ajungeau să
poată înlocui pe deplin însușirile ce se
capătă prin școală și printr-o întinsă și
aleasă lectură,,
Nicolae Iorga (,,Istoria Literaturii
Românești,,)
Nicolae Iorga
VIZIUNILE ,IDEILE PE CARE LE-A PROMOVAT
▪ Este bine conturat Umanismul, caracterizat printr-
un puternic specific românesc și concretizat în
următoarele idei comune: originea latină a
poporului român și a limbii române, ura împotriva
turcilor, valoarea educativă a istoriei, rolul
personalităților in destinul unui popor.​
▪ Unitatea de neam a locuitorilor din toate
provinciile românești.​
▪ Accentuează spiritul enciclopedic al
umanismului român, recunoscut la nivel european
prin personalitatea lui Dimitrie Cantemir. Domeniile
in care acesta s-a afirmat plenar sunt: lingvistica,
muzicologia, istoria, geografia, literele, logica si
filozofia, în Letopiseț fiind creionate aceste calități.​
▪ Caracterul popular-descoperirea folclorului și
a specificului național.​
▪ Caracterul filosofic-sunt prezente meditațiile
și concluziile asupra istoriei și omului.​
Ion Neculce a scris însemnate opere cu
caracter istoric, în care predomină
narațiunea și descrierea ,numite cronice
(cronos-timp) sau anale, întâmplările
cărora erau expuse din propria sa
experiență. Stilul lui nu e bombastic ca
al analiștilor care scriau slavonește, ci,
dimpotrivă simplu și prin aceasta foarte
atrăgător. El știa adesea să găsească
cuvântul just pentru a zugrăvi orice
situație.
Talentul artistic al lui Neculce se
manifestă și în folosirea epitetelor
populare expresive relevante (,,bogate
nevoi și rușini face turcii beților
oameni,,), care dau povestirii o cadență
și o atmosferă proprie nordului
Moldovei
✓ ,,La Neculce se descoperă o tehnică încheiată a portretului în care intră câteva note tipice:o însușire sau
o anomalie fizică, starea intelectului, predispoziția etică; o însușire sau o scădere morală, un tic, o
manie, un obiceiu, Totul dozat, ritmat și rotit în jurul unei virtuți sau diformități substanțiale.
Portretul neculcian stă la mijloc între caricatură și tablou.''
George Călinescu
✓ ,, Înclinarea spre ironie, spre zeflemeaua malițioasă, spre sarcasm și pamflet, pe de o parte, facilitarea
atitudinii sentimentale, pe de alta, manifestate și una și cealaltă de nu puține ori de-a lungul
dezvoltării literare românești, află deopotrivă o clară anticipare în gama comicului și
a lamentațiilor neculceene."
Valeriu Cristea
o Opera lui Ion NECULCE a constituit o permanentă
sursă de inspirație pentru scriitorii de mai târziu, ca
Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Mihail
Sadoveanu.
o Multe străzi atât din România, cât și din Republica
Moldova (Chișinău) îi poartă numele marelui
cronicar ,precum și licee din ținutul de peste Prut.
o Despre personalitatea lui Neculce a fost scris un
studiu prosopografic (,,Din lumea cronicarului ION
NECULCE,,), editat de către editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza,, de la Iași.
Mulțumesc pentru atenție!