Cei trei mari

cronicari
Grigore Ureche
Miron Costin
Ion Neculce
 Grigore Ureche(1590-1647)
• “Cronica lui Ureche ne da o
destul de cuprinzatoare idee
asupra trasaturilor caracteristice
umanismului romanesc
incipient.In scrierea lui Ureche
intalnim patriotismul
local,modolvenesc,cu noua
conceptie moderna in plin proces
de elaborare:a unitatii de
origine,de neam si de limba a
locuitorilor celor trei Tari
Romane.”
 Valori nationale
• Scriind despre niste vremuri
de ,,multa neingaduinta si mare
zarva”, cand pe om ,,norocul lui cel
prostu iarasi il lasa la zminteala” si
cand arata ,,lucruri omenesti catu
sunt de fragede si
neadevarate”,Ureche nu face doar o
simpla compilatie de
izvoare.Marele vornic impune un
punct de vedere; si atunci cand
mediteaza la oranduiala lumii in
care toate sunt tocmite,dar si atunci
cand,stiind toate acestea,afirma
ca ,,nu avem nimica pre lume fara
numai lucruri bune”.
 Idei lingvistice
• Ureche arata pentru prima data ca in
limba romana au patruns cuvinte nu
numai de la slavi,ci si de la alte
popoare:,,Asijderea si de la frinci,noi
zicem cal,ei zic caval; de la greci
straste,ei zic stafas; de la lesi prag,ei
zic prog; de la sarbi caracatita si
altele multe ca acestea din toate
limbile,carele nu le putem sa le
insemnam pe toate.”Incheierea acestui
citat dovedeste ca Ureche facuse un
examen mai larg si ca avea probabil
exemple mai multe,dar n-a considerat
necesar sa le introduca pe toate.
 Arta portretului
• “Este de ajuns sa ne referim la
celebrul portret a lui Stefan cel
Mare,dat ca exemplu ce concizie si
precizie de nuante,in toate istoriile
literare.Modelul clasic al acestui
portret este,cu siguranta, vestitul
portret al lui Hannibal,facut de Titu-
Liviu.In cateva linii simple,Ureche a
prins efigia lui Stefan,dupa cum
istoricul roman a gravat figura marelui
pun.El simte nevoia de a contur
propriu portretelor sale,ce nu sunt
fizice sau anecdotice,ci tin de
caracterologia istorica”
 Stilul
• Grigore Ureche a fost un om de mare
cultura.Cunostiintele acumulate,scoase
din izvoare,au devenit elemente vii si
bine asimilate.De aici a rezultat
echilibrul,rar,al cronicii sale sub toate
aspectele ei:date
esentiale,expunere,stil.Stilul sau nu
este unul stiintific,incapabil sa
incalzeasca materia,ci stilul cu putere
de a invia datele moarte.Pentru vremea
aceea,impaca,asadar,cerintele istorice
cu cele literare.”
 Miron Costin(1633-1691)
• Costin este ceea ce se numeste un
om clasic,care traieste acut
sentimentul labilitatii si
precaritatii.Tragismul
cronicarului proclama valorile
vietii,ridicand protestul sau
impotriva,,cumplitelor vremi de
acmu”,dar afirmand idealul altora
in care,,pe langa alte trebi sa aibi
vreme si cu cetitul cartilor a face
iscusita zabava.”
 Etic si istoric
• Continuand cronica Moldovei eroice a lui
Grigore Ureche,Costin este cronicarul unei
epoci de declin politic,declin caruia ii va
da(spre deosebire de urmasul
sau,Neculce)semnificatia unui proces
tragic.Letopisetul Tarii Moldovei e un
inventar necrutator al intamplarilor tragice
care pornesc toate,de la unul si acelasi
pacat,denumit traditional<pofta> sau
<zavistie>,dar pe care noi il vom numi
hybris,pentru ca acesta este de
fapt,sensul,,poftei”in gandirea lui Costin si
pentru ca termenul grec pune in evidenta si
motiveaza structura tragica a universului
costinian.
 Constiinta nationala
• Costin a reusit-pentru doua veacuri-sa
toarne in tipare noi constiinta de sine a
poporului roman.Aduce orizonturile
istoriografiei romanesti la nivelul
istoriografiei umaniste din strainatate si
insereaza datele pe firul unei istorii
nationale,facand apoi din ea temelia
constiintei nationale a unui popor
intreg.El este primul istoric care incearca
sa intrevada vicisitudinile acestei latinitati
de-a lungul vremurilor si formuleaza
teoria,,retragerii in munti”din fata
valurilor barbare,teorie eronata,dar in
vigoare pana aproape de timpul nostru.
 Sintaxa literara
• Adevarata contributie a lui Costin la scrisul
romanesc este sintaxa.Cunoscator al frazei
latine,el a desfasurat-o in moldoveneste in
spiritul si cu ajutorul limbii
noastre,pastrandu-I toate registrele si toate
fluierele.Cu el sintaxa literara apare
inceputa si cu desavarsire incheiata,in stare
de a exprima orice gand.(,,Dupa Dragos
Voda au statut domn fiul sau,Sas Voda,si au
domnit patru ani,si s-au savarsit si au
ramas domn fiu-sau,Latco Voda,si au
domnit opt ani.”).Combinand coordonarea
vorbirii orale cu subordonarea frazei
latine,Miron creeaza un corp sintactic cu
fraze inegale,asemenea unei melodii.”
 Ion Neculce (1672-1745)
• Neculce orienteaza literatura
culta de la primii ei pasi spre
foclor.El intra pe poarta
legendei,a istoriei populare si
prelucreaza substanta folclorica
in prima sa actiune de
culegere,sub numele de O sama
de cuvinte.Prin cronica lui
Neculce,literatura culta se naste
fara orgoliul de a se separa net
de folclor.
Influente folclorice
• Neculce construieste expresia in spiritul cel mai natural al
limbii,de aceea,deosebirea de limba vie,vorbita,a
poporului ramane aproape imperceptibila.Imaginea
literara nu este cautata,se identifica cu normalul din viata
si natura.
• Nu mai e nevoie sa aratam cat datoreaza poporului limba
idiomatica a cronicarului.Chiar ,,metoda” de lucru a lui
Neculce e populara; el povesteste ceea ce e inscris in
inima sa.
Magia limbii
• Neculce revela si impune totodata literaturii
romane expresivitatea impinsa pana la magie a
limbii,o inalta estetica a exprimarii.Frazele lui ne
procura adeseori,dincolo de intelesurile nu odata
comune,extraordinare placeri fonice.Le citim si le
recitim,ni le evocam intr-o consternata vraja.
 Tehnica portretului
• Neculce,spre deosebire de Ureche,schiteaza istoria vietii
unui om,reconstituie antecedente,pentru ca in anumite
cazuri sa-si imagineze personajul in ipostaze
viitoare,probabile.Portretul lui Neculce se structureaza
intr-un mod particular,punctand momente in evolutia
oamenilor.Lui Neculce ii sunt specifice portretele-
biografii.
• Urmarind oamenii in evolutie,in schimbarile pe care le
sufera in momente diferite din viata lor,cronicarul are
posibilitatea sa evidentieze ceea este in permanenta si ce e
accidental in fizionomia morala a acestora.
Cei trei mari cronicari sustin prin intermediul
lucrarilor lor ca limba romana este urmasa
limbii latine. Se considera ca cronicarii au avut
o mare contributie la tot ceea ce tine de poporul
roman si intemeierea sa.„Intemeierea reprezinta
pentru o comunitate ceea ce este certificatul de
nastere pentru un individ.”
AUTOR : DRAGOȘ IONESCU