Fișă de lectură

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45,
Pitești, 2008.
„Faptele istorice ale unei țări sau ale unei epoce au totdeauna un interes mai viu când traiul ,
obiceiurile și graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute ” (p.314)
Alexandru Odobescu invocă ideea că „ faptele istorice” au un impact mai puternic atunci când vechile
obiceiuri și graiul ne sunt familiale. El transpune acest princiupiu în scrierea „ Câteva ore la Snagov”
unde ignoră părerile criticilor și susține ideea de „ a căta în trecut” pentru a scoate în evidență „ fapte
și datine”. Alexandru Odobescu are o plăcere nespunsă de a cerceta „tărâmurile patriei”, acesta
introducând în proza sa „memoriale de călătorie, studii, eseuri și epistole bazându-se pe
memorialistică.
„Odobescu întrunea condițiile geniului : era erudit, om de gust și fără imaginație.” (p.317)
Alexandru Odobescu este considerat un om „erudit” deoarece deținea cunoștințe în mai multe
domenii ca de exemplu in arheologie, el a transpus aceasta știință în operele sale Câteva ore la
Snagov unde Odobescu prezintă un caracter descriptiv deosebit, un „om de gust ” din pricina faptului
că proza acestuia a fost una admirabilă creată cu eleganță și „ lipsit de imaginație” deoarece prin
studiul „Satira latină” acesta susține că satira „ e un fel de poezie unde se vobește despre mai multe
lucruri”, el pune accentul pe informațiile pe care le transmite opera nu pe calitățile artistice.
„Odobescu seamănă cu un arheolog care scormonește după vestigii , dublat de un artist ce edifică
(p.320)
Odobescu, creatorul a reușit într-o manieră stilistică și literară să culeagă rămășițele trecutului, resturi
literare ce sunt înnobilate de către acesta ,prefigurate și transpuse pe coli albe de hârtie.Totodată în
urma căutării sale prin labirinturile istorice el reușește cu mici fragmente să compună un tot unitar ,
un puzzle ce va putea sta la îndemâna viitoarelor generații.
Odobescu vede lumea ca pe un muzeu ce este sfărmat și construit la loc, de asemenea chiar și felul
în care descrie locurile unde a copilărit conturează aura descriptivă pe care acesta o deține. Odobescu
iși pune amprenta arheologică în „Câteva ore la Snagov ” unde prezintă impresiile istorice și
creionează monografia mănăstirii .
„Pseudokynegetikos este un sac îngreuiat de tot felul de poetice și de surcele adunate de pretutindeni
.” (p.320)
Această lucrare prezintă un stil clasic, un erudit ce dorește ca prin această operă să ne ofere „ pulsul
unei civilizații”. Pseudokynegetikos este un fals tratat de vânatoare ce surprinde frumusețea descrieirii
campiei Bărăganului „ Dar însă eu am crescut pe câmpul Bărăganului Et in Arcadia ego ! Și eu am
văzut cârdurile de dropii cutreierând cu pas măsurat și cu capul ațintit de pază acele șesuri fără
margine”, Odobescu are un stil aparte de a descrie lucrurile trăite de el plasându-le la cel mai inalt
nivel astfel realizează o „ distanță istorică pe care o întâlnim în operele de proză ale scriitorilor vechi
”.El are simțul detaliului foarte bine dezvoltat, lucru pe care îl putem vedea in majoritatea lucrărilor
lui acest stil fiind de neegalat .