Cap5.

Descrierea si reprezentarea formelor

Segmentarea ⇒ construirea regiunilor omogene

⇒ determinarea frontierelor regiunilor

Descrierea regiunilor statistică: vector (numeric) al trasaturilor

sintactică: descrierea calitativă prin
relații structurale

Caracterizeaza proprietatile regiunilor: forma

Forma ⇒ nu exista tehnici generale de descriere

Clase de forme:
forme generice ale obiectelor ce apartin acelorasi clase
 Cap. 5. Descrierea si reprezentarea formelor

Forma ⇒ proprietatea unui obiect

- reprezentarea formelor frontiere - extern
regiuni - intern
- abilitatea refacerii obiectelor
- posibilitatea de a recunoaste formele incomplete
- tehnici de reprezentare matematice: Transformata Fourier
euristice : elongatia
- descrierea statistica sau sintactica
- robustetea descrierii la translatii, rotatii, scalari etc.
Descrierea formelor ⇒ descriptori globali
sau de frontiera: descriere externa locali
de regiune: descriere interna
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

5.1. Descrierea formelor bazata pe contur

Reprezentarea matematica a frontierelor regiunilor

y y y

yn xn n
r

x φ x θ x
xn

Sistem de ⇒ rectangular polar tangential

coordonate
(•) un element
⇒ (xn,yn) (r, φ ) (n, θ )
al frontierei
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

5.1.1. Codurile Freeman (lanț)

• Codul lanț = reprezentarea frontierei prin:
- coordonate punct start
- secvență de numere = șir de segmente de lungime dată cu direcții
predefinite (de obicei se folosește V4 sau V8)

• Codul lant diferential mod 4 sau mod 8: secvență de direcții

relative măsurate ca variații cu 90o (V4) sau 45o (V8)
o dir = dir(k+1) – dir(k)
• Codul lant normalizat ⇒ independent de pixelul de START
- se alege punctul de START astfel încât să rezulte o secvență de
numere ce formează un număr întreg de valoare minimă
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

Exemplul 5.1
Se consideră frontiera interioară a regiunii hașurate din figură. Se cere
să se determine codul lanț și codul lanț diferențial.
START: (2, 4)

1 • • • •
START
• •
0 • • • • •
2 • • • • • •
• •
3 • • • • • •
V4
frontiera interioară reprezentarea frontierei cu codul lanț
Codul lant: (2,4) 3 0 0 3 3 0 0 0 0 0 1 1 2 2 1 1 1 2 2 2 3 3 2 2

[0o-(-90o)] [0o-0o] [-90o-0o]

90o 0o -90o
Codul lanț diferential: (2,4) 1 0 3 0 1 0 0 0 0 1 0 1 0 3 0 0 1 0 0 1 0 3 0 1
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

Exemplul 5.2
Se consideră frontiera exterioară (o) a regiunii colorate în galben din figură
(vezi Exemplul 4.5). Se cere să se determine și să se reprezinte codul lanț al
frontierei exterioare.

3 2 1
0
4

5 6 7

V8

frontiera exterioară reprezentarea frontierei cu codul lanț

Pentru a reprezenta frontiera exterioară prin codul lanț se va folosi V8.

Codul lant: (2,2) 6 6 6 6 7 0 1 2 0 1 2 2 3 4 4 4 5

 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

5.1.2. Reprezentari geometrice ale frontierei

Descriptori sensibili la rezolutia imaginii

Lungimea frontierei
Codul lant: 4 dir. ⇒ directii de lungime unitara;
8 dir. ⇒ directii de lungime 1 sau 2
Frontiera inchisa ⇒ lungime = perimetru [pixeli]

Curbura
Cazul continuu: curbura = rata de variatie a pantei
nr. total de pixeli ai frontierei (lungimea)
Descriptorul curbura =
nr. de pixeli cu schimbari semnificative de directie

Evaluarea curburii ⇒
detectia punctelor de curbura ridicata = colturi sau puncte dominante (•)
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• ⇒ puncte dominante: varfurile poligonului care aproximeaza conturul

y  x = x (t )
C , a ≤ t ≤ b : reprezentarea parametrica
 y = y (t ) a curbei C
C = x + jy

t 2 2
 dx(τ )   dy (τ ) 
s (t ) = ∫  dτ  +  dτ  dτ : lungimea unui
x a arc ∀ t ∈ [a, b]
y
Functia de curbura: rata de schimare a direcției
T1 α T2 tangentei (α) la contur ca o funcție de
M2
s dα dα dt
lungimea arcului s: c( s) = =
M1 ds dt ds
x

dy dy / dt yɺ d dα xy ɺɺɺ − ɺɺɺ
xy
tgα = = = ⇒ (tgα ) = sec α = 2
⇒ 2
dx dx / dt xɺ dt dt xɺ
dα 1 ɺɺɺ − ɺɺɺ
xy xy xy ɺɺɺ − ɺɺɺ
xy ds ɺɺɺ − ɺɺɺ
xy xy
= = ; = xɺ − yɺ ⇒ c = 2 2
3/2
dt 1 + tg α xɺ
2
xɺ − yɺ
2 2
dt 2
( xɺ − yɺ ) 2 2
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

x(t + 1) − x (t − 1)
Cazul discret: xɺ (t ) ≅ x(t ) ⇒ analog
, ɺɺ
2 2
[ x(t + 1) − x(t − 1) ] + [ y(t + 1) − y (t − 1)]
functia c = zgomotoasa t2
−
2

Netezirea functiilor x(t) si y(t): operator gaussian g (t ,σ ) = e 2σ

( t −τ )2
⇒ netezirea functiei x(t)
∞ −
x(t ,σ ) = x(t ) ∗ g (t ,σ ) = ∫ x(τ )e 2σ 2
dτ
−∞

xɺ (t ,σ ) = [ x(t ) ∗ g (t ,σ ) ] = x(t ) ∗ gɺ (t ,σ )
'

x(t ,σ ) = [ x(t ) ∗ g (t ,σ ) ] = x (t ) ∗ gɺɺ(t ,σ )

"
ɺɺ
1 −
t2
1 t 
2
−
t2

gɺ (t ,τ ) = − te σ ; gɺɺ(t ,σ ) =  − 1 e σ
2 2
2 2

σ
2
σ σ 2

2

xɺ (t , σ ) ɺɺ
y (t ,σ ) − ɺɺ
x(t , σ ) yɺ (t ,σ )
c (t , σ ) = ⇒ funcția de curbură
[ xɺ (t ,σ ) + yɺ (t ,σ )]
3/2
2 2
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

Energia de indoire

Energia de îndoire (EI): energia înmagazinată într-o formă => suma energiilor estimate
prin reprezentarea conturului folosind codul lanț și curbura : c(k) = dir(k+1)-dir(k)
 0 ÷0 
L −1
1 
EI = ∑
L k =1
c 2 (k ) Codare curburã :  45 ÷ 1 ; − 45 ÷ −1
 

90 ÷ 2 ; − 90 ÷ −2
 

Exemplul 5.3

Se consideră frontiera reprezentată prin codul lanț:

Să se determine energia de îndoire.

c(k) c2(k)
2 4
1 1 8
k 2 EI = 16 =
-1 1 8+ 2 2 4+ 2
-2 k
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

Semnătura y

 Semnătura = o secvență de distanțe normale la contor

• Exemple
2r x
r

Cerc Semnatura unui cerc

Triunghi echilateral Semnatura unui triunghi

 Pentru imaginile digitale se folosesc frontierele regiunilor. Pixelii frontierelor

sunt uniți prin segmente de dreaptă și apoi se determină semnărura ca o secvență
de distanțe normale construite ca mediatoare ale segmentelor
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

Exemplul 5.4
Se consideră frontiera interioară (●) a regiunii colorate în galben din fig. a) (vezi
Exemplul 4.5). Se cere să se determine și să se reprezinte semnătura regiunii.

a) frontiera interioară

Rezolvare

Se unesc pixelii frontierei interioare prin segmente

 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

Exemplul 5.4
Se consideră frontiera interioară (●) a regiunii colorate în galben din fig. a) (vezi
Exemplul 4.5). Se cere să se determine și să se reprezinte semnătura regiunii.

a) frontiera interioară b) unirea prin segmente

Se determină distanțele normale aferente segmentelor

 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

Exemplul 5.4
Se consideră frontiera interioară (●) a regiunii colorate în galben din fig. a) (vezi
Exemplul 4.5). Se cere să se determine și să se reprezinte semnătura regiunii.

a) frontiera interioară b) unirea prin segmente c) distanțele dintre

segmente (verde)

Se reprezintă semnătura ca o secvență de distanțe incepând cu punstul de START

 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

Exemplul 5.4
Se consideră frontiera interioară (●) a regiunii colorate în galben din fig. a) (vezi
Exemplul 4.5). Se cere să se determine și să se reprezinte semnătura regiunii.

a) frontiera interioară b) unirea prin segmente c) distanțele dintre

4.5 segmente (verde)
4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5 d) semnătura regiunii
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

5.1.3. Descriptori Fourier

Curba C parcursa cu viteza constanta:
y
(x (s), y1(s)) z (t ) = x(t ) + jy (t )
• 1
C viteza ⇒ intregul contur parcurs in T = 2π
s
x z (t) = funcție periodica → se descompune în
T

∑
1
seria Fourier: z (t ) =
n
Tn e jnt ⇒ Tn =
T ∫
z (t )e − jnt dt ⇒ descriptori Fourier
0

Este mai convenabil să se folosescă distanța s în loc de timpul t

s = distanta parcursa in t sec. :

L 2π
L s 2π s 1 − jn s
viteza → = ⇒t =
2π t L
; t → s ⇒ Tn =
L ∫ z ( s )e L ds

0
Descriptorii Tn depind de: - forma curbei
- punctul de start
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

Descriptori Fourier invarianti

forma
z (t ) 
→ z (k ) → TFD → Tn
● ● ● discreta
( xL−1 , yL −1 ) ● ● Frontieră alcătuită din L puncte în planul (x,y):
( x0 , y0 ) ● ●
( x0 , y0 ), ( x1 , y1 ),..., ( xL −1 , y L −1 )
( x1 , y1 ) ● ●
frontierã închisã ⇒ ( x0 , y0 ) = ( xL , yL )

Secventele xm ,ym sunt periodice ⇒ se descompun în serii Fourier :

2π 2π
1 L −1 −j nm 1 L −1 −j nm
⇒ descriptorii Fourier : an = ∑ xm e L −1
; bn = ∑ ym e L −1
L m =0 L m =0
2 2 rn
r
Descriptori invarianti la rotatii si translatii: n = a n + bn ; wn =
r1

rn
Descriptori invarianti la scalare: wn =
r1
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

5.1.4. Reprezentarea poligonala a frontierei

Reprezentarea poligonala ⇒ regiunea ~ poligon ⇒ descriere prin varfuri

Frontiera ⇒ segmentare ⇒ secventa de segmente de drepta

segmente de curbura constanta

Punctele extreme ale fragmentelor de frontiera ⇒ varfuri

Segmentare - puncte de curbura ridicata = varfuri pentru fragmentele de frontiera

frontierei - pixeli adiacenti ce pot fi aproximati prin drepte sau curbe
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

•Determinarea segmentelor liniare de contur (metoda celor mai mici patrate)

Segmentarea frontierei ⇒ pixelii varfuri (●) {x(j), y(j)}, j = 1 … N ;
Fragmente (pixeli (•) de la 1 → n) ⇒ drepte: y = ax + b ⇒ a, b ? (mov in fig.)

Calculul parametrilor optimi:

n
f (a, b) = ∑ ( yi − axi − b) 2 = min
i =1
n
∂f (a, b)
∂a
=0 ⇒ ∑ x (y
i =1
i i − axi − b) = 0
n
∂f (a, b)
∂b
=0 ⇒ ∑y
i =1
i − axi − b = 0

Notatii :
n n n n

∑x
i =1
i
2
= mx 2 ; ∑x
i =1
i = mx ; ∑y
i =1
i = my ; ∑x y
i =1
i i = mxy

 amx2 + bmx = mxy mxy − mx m y mx 2 my − mx m y

⇒  ⇒ a= ; b=
 amx + b = my mx 2 − mx2 mx2 − mx2
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

5.2. Descrierea formelor bazata pe regiuni

Regiuni forme simple: descriptori euristici: aria, elongatia, compactitatea etc

forme complexe ⇒ descomp.in subregiuni simple ⇒ descriptori euristici

Obiect ⇒ graful subregiunilor

⇒ - subtierea regiunilor ⇒ scheletul regiunii
- subregiune = nod; arcele = relatii de vecinatate ale subregiunilor

Reprezentari grafice ale regiunilor:

- invariante la translatii, rotatii si in raport cu magnitudinea
- robuste la mici schimbari ale formei
- potrivite pentru recunosterea sintactica
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

5.2.1. Descritori scalari simpli

Proprietati globale ⇒ descriptori : vector de trasaturi ⇒ recunoasterea statistica
• Aria
A = nr. de pixeli ⇒ aria reala a unui pixel
Grila rectangulara: functie caracteristica a regiunii R
1 daca pixelul ( x, y ) ∈ R
g ( x, y ) =  ⇒ AR = ∑∑ g (i, j )
0 in rest i j
- R → poligon cu varfurile (ik , jk ) si (i0 , j0 ) = (in , jn )
1 n−1
A = ∑ (ik jk +1 − ik +1 jk )
2 k =0
- R → codul lant cu 4 directii pentru frontiera extisa
1o A = 0, pozitia verticala PV = j ⇒ coordonata j a punctului de start
2o Pentru directiile codului executa ⇒ 0: A = A + PV
1: PV = PV - 1
2: A = A - PV
3: PV = PV + 1
3o Elementele frontierei parcurse ⇒ aria in A
 Cap. 4. Segmentarea imaginii

Exemplul 5.5

Se consideră regiunea R din figura a). Să se calculeze aria regiunii

folosind reprezentarea prin codul lanț a frontierei extinse (figura b)).

a) Regiunea R (galben) b) Frontiera extinsă a regiunii R

(verde - vezi Exemplul 4.5)
 Cap. 4. Segmentarea imaginii

Exemplul 5.5 - rezolvare

Codul lanț al frontierei extinse

(3,3) 3 3 3 3 3 0 0 1 1 0 0 1 1 1 2 2 2 2
 Cap. 4. Segmentarea imaginii

Exemplul 5.5 - rezolvare

Codul lanț al frontierei extinse

(3,3) 3 3 3 3 3 0 0 1 1 0 0 1 1 1 2 2 2 2
 Cap. 4. Segmentarea imaginii

Exemplul 5.5 - rezolvare

Codul lanț al frontierei extinse

(3,3) 3 3 3 3 3 0 0 1 1 0 0 1 1 1 2 2 2 2

A =16 = numărul de pixeli ai regiunii R din fig.a)

 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Perimetrul
Pixelii care apartin frontierei C = {(i, j ) ∈ R V4 (i, j ) − R ≠ φ }
C = {(i, j ) ∈ R V8 (i, j ) − R ≠ φ }

C = {(i0 , j0 ), (i1, j1),..., (in , jn )}: ordonarea pixelilor vecini ⇒ fiecare pereche formata din vecini
P = Card{(ik , jk ) ∈C (ik , jk ) ∈V4 (ik −1, jk −1)}+
+ 2 Card {(ik , jk ) ∈C (ik , jk ) ∈[V8 (ik −1, jk −1) −V4 (ik , jk )]}

P2
• Compactitatea γ =
A

Cerc: d γ = 4π cercul ⇒ cea mai compacta regiune

2
2π (a 2 + b 2 ) 2 
a   2π (a 2 + b 2 )
Elipsa: γ= =
b
πab ab

l [2l ( k +1)]2 4(k +1)2

Dreptunghi: γ= =
kl 2 k
kl
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Centrul de greutate
1 1
ic = ∑∑ i ; jc = ∑∑ j
A (i , j )∈R A (i , j )∈R
• Elongatia
Gradul de excentritate => distantele de la pixelii frontierii la centrul de greutate
(ic , jc) - centrul de greutate
(ik , jk) - pixelii frontierei d (k ) = d {(ic , jc ), (ik , jk )} k = 0,1,..., n −1
n = nr. de pixeli ∈ frontierei

d max
, d max = max {d ( k )} ; d min = min {d ( k )}
d min k k

Elongatia

µd 1 n −1 1 n −1
, µ d = ∑ d (k ); σ d = ∑ [ d ( k ) − µ d ]
2

σd n k =0 n k =0
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Punctele de extrem Laturile dreptunghiului:

y sst sd
s = sus imin = min{(i, j ) ∈ I (i, j ) ∈ R}
i
sts ds j = jos imax = max{(i, j ) ∈ I (i, j ) ∈ R}
dj d = dreapta i
stj
st = stanga jmin = min{(i, j ) ∈ I (i, j ) ∈ R}
jst jd x j
jmax = max{(i, j ) ∈ I (i, j ) ∈ R}
j

 Regiunea ⇒ incadrata intr-un dreptunghi cu laturi paralele cu 0x si 0y

 Coordonatele punctelor de extrem:

{( )
sts = imin , max(imin , j ) ∈ I (imin , j ) ∈ R
j }
{(
sd = max(i, jmax ), jmax ∈ I (i, jmax ) ∈ R
i
) }
o Fiecare pereche de puncte extreme (ex.: sts, sd) ⇒ axa: lungime, orientare = descriptori
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

5.2.2. Descriptori bazati pe momente

• Functia imagine normalizata = densitate de probabilitate a unei variabile aleatoare 2D
Proprietatile variabilei aleatoare ⇒ caracteristici statistice = momente
∞ ∞ imag. ∞ ∞
Momentul de ordinul p + q: m pq = ∫ ∫ x p y q f ( x, y )dxdy →m pq = ∑ ∑ i p j q f (i, j )
−∞ −∞ digit. i =−∞ i =−∞
∞ ∞
p q
- momente centrate (invariante la translatie): µ pq = ∑ ∑ (i − xc ) ( j − yc ) f (i, j )
i =−∞ i =−∞
m10 m01
x
Centrul de greutate (xc, yc): c = , yc =
m00 m00

Imagine binara: m00 = A ( f (i, j ) = 1 pt . (i , j ) ∈ R )

- momente centrate scalate: scalare → x' = αx, y ' = αy

µ ' pq p+q µ pq
η pq = cu : γ = +1, µ ' pq =
(µ '00 )γ 2 α ( p + q + 2)
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

µ pq
- momente centrate normalizate nescalate: ν pq =
( µ00 )γ
ν pq → ϕi : invarianta la translatie, rotatie si scalare (pe baza teoriei invariantilor algebrici)

2
ϕ1 =ν 20 +ν 02 ; ϕ 2 = (ν 20 +ν 02 )2 + 4ν11
ϕ3 = (ν 30 − 3ν12 )2 + (3ν 21 −ν 03 )2 ; ϕ 4 = (ν 30 +ν12 )2 + (ν 21 +ν 03 )2
[
ϕ5 = (ν 30 − 3ν12 )(ν 30 +ν12 )(ν 30 +ν12 )2 − 3(ν 21 +ν 03 )2 + ]
(3ν 21 −ν 03 )(ν 21 +ν 03 )[3(ν 30 +ν12 )2 − (ν 21 +ν 03 )2 ]
ϕ 6 = (ν 20 −ν 02 )([ ν 30 +ν12 )2 − (ν 21 +ν 03 )2 ]+ 4ν11(ν 30 +ν12 )(ν 21 +ν 03 )
ϕ 7 = (3ν 21 −ν 03 )(ν 30 +ν12 )([ν 30 +ν12 )2 − 3(ν 21 +ν 03 )2 ] −

(ν 30 − 3ν12 )(ν 21 +ν 03 )[3(ν 30 +ν12 )2 − (ν 21 +ν 03 )2 ]

 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Regiunea ⇒ frontiera: distanta→ d (k ) = d {(ic , jc ), (ik , jk )} k = 0,1,..., n −1

1 n
- momentul de ordinul r: mr = ∑ [d (k )]r ;
n k =1
1 n
- momentul de ordinul r centrat: µ r = ∑[d (k ) − m1 ]r
n k =1
1 n
∑[d (k )]r
mr n k =1
- momentul normalizat: mr = = ;
r /2 r/2
(µ2 ) 1 n 2
 ∑ [d ( k ) − m ]
1 
n
 k =1 
1 n r
∑ [d (k ) − m1]
µr n k =1
- momentul normalizat centrat: µr = =
(µ2 )r / 2  1 n 2 
r/2
 ∑ [d (k ) − m1] 
 n k =1 
- descriptori cu sensibilitate scazuta la zgomote
F1 = ( µ 2 )1/ 2 m1 ; F2 = µ3 ( µ 2 )3 / 2 ; F3 = µ 4 ( µ 2 ) 2
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

5.2.3 Grafuri bazate pe scheletul regiunii

Graf: nod = punct de curbura ridicata
Subtierea regiunii → scheletul regiunii → graf
• Algoritm (grosimea maxima = 2 pixeli)
1o R: multimea pixelilor unei regiuni
Hi(R): frontiera interioara; H0(R): frontiera exterioara
S(R): pixeli din R cu toti vecinii octoconectati cu Hi(R) sau cu fundalul
Rold = R
2o Construieste regiunea Rnew prin subtiere
Rnew = S ( Rold ) ∪ [Rold − H i ( Rold )]∪ [H 0 (S ( Rold ) ) ∩ Rold ]

3o Daca Rnew = Rold ⇒ STOP si treci la pasul 4o

Daca Rnew ≠ Rold ⇒ Rold = Rnew si repeta pasul 2o
4o Rnew = multimea pixelilor ce formeaza scheletul regiunii R
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Ilustrarea algoritmului de subtiere pentru regiunea marcată cu galben

º º º º º º
Pasul 1o º × × × º º × × × º
º × × º º × × º
º × × º º × × º
º × × º º º º º º º × × º º º º º º
º × × × × × × × × º º × × × × × × × × º
º × × º º º º × × º º º
º × × × × × × × × × x x x º º × × × × × × × × × ⊗ ⊗ ⊗ º
º º º x x º º º º º º º º º º ⊗ ⊗ º º º º º º º
º x x º º ⊗ ⊗ º
º x x º º ⊗ ⊗ º
º º º º

Se determină mai întâi frontiera Se adaugă pixelii mulțimii S(R)

interioară Hi(R) și cea exterioară H0(R)
× Hi(R)

H0(R) ⊗ S(R)
º
(vezi Exemplul 4.5, punctul a))
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Ilustrarea algoritmului de subtiere pentru regiunea marcată cu galben

Pasul 2o Se construiește : Rnew = S ( Rold ) ∪ [Rold − H i ( Rold )]∪ [H 0 (S ( Rold ) ) ∩ Rold ]

•
•
•
•
• • • • • • •
⊗ ⊗ ⊗
⊗ ⊗
⊗ ⊗
⊗ ⊗

Se determină mulțimea S(Rold) Se determină mulțimea Rold - Hi(Rold)

(pixelii ⊗ ) (pixelii • )
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Ilustrarea algoritmului de subtiere pentru regiunea marcată cu galben

Pasul 2o Se construiește: Rnew = S ( Rold ) ∪ [Rold − H i ( Rold )]∪ [H 0 (S ( Rold ) ) ∩ Rold ]

+ + +
+ + + ⊗ ⊗ ⊗ +
⊕ ⊕ ⊕
+ ⊗ ⊗ + + + +
+ ⊗ ⊗ +
+ ⊗ ⊗ +
+ +

Se determină mulțimea H0( S(Rold)) Se determină mulțimea H0( S(Rold)) ∩ Rold

(pixelii + ) (pixelii ⊕ )
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Ilustrarea algoritmului de subtiere pentru regiunea marcată cu galben

Pasul 2o Se construiește: Rnew = S ( Rold ) ∪ [Rold − H i ( Rold )]∪ [H 0 (S ( Rold ) ) ∩ Rold ]

•
•
•
•
• • • • • • •
⊕ ⊕ ⊕ ⊗ ⊗ ⊗
⊗ ⊗
⊗ ⊗
⊗ ⊗

Se determină mulțimea Rnew

Pixelii mulțimii S(Rold) ⊗
Pixelii mulțimii Rold - Hi(Rold) •
Pixelii mulțimii H0( S(Rold)) ∩Rold ⊕
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Ilustrarea algoritmului de subtiere pentru regiunea marcată cu galben

Pasul 2o Se construiește: Rnew = S ( Rold ) ∪ [Rold − H i ( Rold )]∪ [H 0 (S ( Rold ) ) ∩ Rold ]

• •
• •
• •
• •
• • • • • • • • • • • • • •
⊕ ⊕ ⊕ ⊗ ⊗ ⊗ ⊕ ⊕ ⊕ ⊗ ⊗ ⊗
⊗ ⊗
⊗ ⊗
⊗ ⊗
⊗ ⊗
⊗ ⊗
⊗ ⊗

Rold – regiunea marcată cu galben

Rnew – regiunea obținită după subțiere marcată cu maro
 Cap. 5 Descrierea si reprezentarea formelor

• Subtierea regiunilor → axe mediane ⇒ scheletul

Axa mediana: scheletul = multimea punctelor ∈ R care au aceeasi distanta minima de la
frontiera pentru cel putin doua puncte separate ale frontierei

• Exemple: Schelete ale unor regiuni

• • •