Curbe în plan și în spațiu

Unitatea de învăţare nr. 11

CURBE ÎN PLAN ŞI ÎN SPAŢIU

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 11

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 11 sunt:

La sfarsitul acestei unitati, cursantul va fi capabil sa:
• înţeleagă noţiunea de curbă în plan şi spaţiu .
• să aplice în exerciţii noţiunile învăţate.
• să reprezinte grafic noţiunile învăţate

Cuprins

1 Curbe în plan şi spaţiu

2 Probleme rezolvate
Test de autoevaluare – unitatea de învăţare nr.11
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare nr.11
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 11

Instructiuni si timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge materialul pus la

dispoziție pe platorma universității, va recunoaște și aplica definițiile și proprietățile curbelor
în plan și spațiu în diverse probleme. Studiul individual aferent unității este acoperit in 2-3h.

82
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Curbe în plan și în spațiu

1 CURBE ÎN PLAN ȘI ÎN SPAȚIU

Fie R 3 spaţiul euclidian tridimensional.

O curbă în spaţiu este reprezentată prin ecuaţia vectorială
     
r = r (t ), r (t ) = x(t )i + y (t ) j + z (t )k , t ∈ I ⊂ R,
de ecuaţiile parametrice
x = x(t ), y = y (t ), z = z (t ), t ∈ I ⊂ R,
de ecuaţiile implicite
F ( x, y, z ) = 0, G ( x, y, z ) = 0, ( x, y, z ) ⊂ D ⊂ R 3 ,
sau de ecuaţiile explicite
z = f ( x, y ), z = g( x, y ), ( x, y ) ⊂ D ⊂ R 2 ,
unde funcţiile x, y, z, F, G, f, g admit cel puţin derivate parţiale de ordinal doi.
Tangenta la curba în punctul regulat M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) al curbei are ecuaţiile:
x − x0 y − y 0 z − z 0
= =
x ′(t 0 ) y ′(t 0 ) z ′(t 0 )
unde t 0 este astfel că x0 = x(t 0 ) , y 0 = y (t 0 ) şi z 0 = z (t 0 ) .
Ecuaţia planului normal la curbă în punctul regulat M 0 este:
x ′(t 0 )( x − x0 ) + y ′(t 0 )( y − y 0 ) + z ′(t 0 )( z − z 0 ) = 0 .
Pentru o curbă dată de ecuaţiile , tangenta şi planul normal la curbă în M 0 au
ecuaţiile:
x − x0 y − y0 z − z0
= = ,
D( F , G ) D( F , G ) D( F , G )
D( y 0 , z 0 ) D( z 0 , x0 ) D( x0 , y 0 )
respectiv,
D( F , G ) D( F , G ) D( F , G )
( x − x0 ) + ( y − y0 ) + ( z − z0 ) = 0 ,
D( y 0 , z 0 ) D( z 0 , x0 ) D( x0 , y 0 )

D( F , G ) D( F , G ) D( F , G )
unde , şi sunt determinanţii funcţionali ai funcţiilor F şi G.
D( y 0 , z 0 ) D( z 0 , x0 ) D( x0 , y 0 )
Versorii triedrului Frenet sunt:

 r′
- versorul tangentei: τ =  ,
r′
 r ′ × r ′′
- versorul binormalei: β =   ,
r ′ × r ′′
  
- versorul normalei principale: γ = β × τ .
Axele triedrului Frenet în punctul regulat M 0 sunt:
- tangenta la curbă în M 0 ,

- binormala la curbă în M 0 (dreapta care trece prin M 0 şi de versor director β ),
- normala principală la curbă în M 0 (dreapta care trece prin M 0 şi de versor director

γ ).
Planele triedrului Frenet se numesc, respectiv: planul normal, Π N (trece prin M 0 şi este
83
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Curbe în plan și în spațiu
 
paralel cu direcţiile β şi γ ), planul osculator, Π O (trece prin M 0 şi este paralel cu direcţiile
   
τ şi γ ) şi planul rectificant Π R (trece prin M 0 şi este paralel cu direcţiile τ şi β ).
Curbura unei curbe într-un punct regulat M este viteza de variaţie a unghiului pe care-l
 
r ′ × r ′′
face tangenta la curbă cu o dreaptă fixă şi are expresia: K =  3
r′
Torsiunea unei curbe într-un punct regulat M este viteza de variaţie a unghiului pe care-l
  
(r ′, r ′′, r ′′′)
face binormala cu o dreaptă fixă şi este dată de: T =   2
r ′ × r ′′
1 1
Inversele şi ale curburii şi torsiunii se numesc raza de curbură şi raza de torsiune
K T
a curbei într-un punct considerat.
Formulele lui Frenet sunt: 
 
dτ  dγ  1  dβ 1 
= Kγ , = − Kτ + β , =− γ
ds ds T ds T
Elementul de arc are expresia:
ds = x ′ 2 (t ) + y ′ 2 (t ) + z ′ 2 (t ) dt

2 PROBLEME REZOLVATE

1. Se consideră curba x = 2t , y = t 2 , z = ln t , t > 0 . Să se arate că această curbă trece

prin punctele P(2,1,0) şi Q(4,4,ln 2) şi să se găsească lungimea arcului între aceste puncte.

Soluţie.
Se observă că pentru t=1 se obţine punctul P, iar pentru t=2 se obţine punctul Q.
1
Deoarece x ′(t ) = 2, y ′(t ) = 2t , z ′(t ) = , rezultă pentru lungimea arcului între P şi Q
t
2 2
1 2t 2 + 1
l (1,2) = ∫ 4 + 4t + 2 dt = = ∫
2
dt .
1 t 1 t
2 2
Deci, l (1,2) = t 2 + ln t 1 = 3 + ln 2.
1

2. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la curbele:

t
a) x = t − sin t , y = 1 − cos t , z = 4 sin în t = 0 ;
2
2 2
b) z = x + y , x = y în M 0 (1,1,2) ;
c) x 2 + z 2 − 4 = 0, x 2 + y 2 − 4 = 0 , în M 0 ( 3 ,1,1) .

Soluţie.
a) Pentru t = 0 se obţine punctul (0,0,0).
t
x ′(t ) = 1 − cos t , y ′(t ) = sin t şi z ′(t ) = 2 cos sunt calculate în punctul t = 0 .
2
Rezultă:

84
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Curbe în plan și în spațiu

x y z
= = , ΠT : z = 0 ;
T:
0 0 2
b) Punând x = t , se obţine reprezentarea parametrică a curbei x = t , y = t , z = 2t 2 .
Punctul (1,1,2) corespunde lui t = 1 .
Prin derivare, ecuaţiile devin
x −1 y −1 z − 2
T: = = , Π T : 1 ⋅ ( x − 1) + 1 ⋅ ( y − 1) + 4 ⋅ ( z − 2) = 0 ,
1 1 4
adică, Π T : x + y + 4 z − 10 = 0 ;
c) Fie F ( x, y, z ) = x 2 + z 2 − 4 şi G ( x, y, z ) = x 2 + y 2 − 4 . Se calculează determinanţii
funcţionali:
∂F ∂F ∂F ∂F
D( F , G ) ∂y ∂z 0 2 z D ( F , G ) 2z 2x
= = = −4 yz , = ∂z ∂x = = = 4 xz ;
D( y, z ) ∂G ∂G 2 y 0 D( z , x) ∂G ∂G 0 2x
∂y ∂z ∂z ∂x
∂F ∂F
D( F , G ) ∂x ∂y 2x 0
= = = 4 xy .
D ( x, y ) ∂G ∂G 2 x 2 y
∂x ∂y
În punctul ( 3 ,1,1) ecuaţiile tangentei şi planului normal sunt:
x − 3 y −1 z −1
T: = = , Π T : −4( x − 3 ) + 4 3 ( y − 1) +
−4 4 3 4 3
+ 4 3 ( z − 1) = 0
adică
x − 3 y − 3z + 3 = 0 .

3. Pentru curba x = a cos t , y = a sin t , z = ht , t ∈ R , să se determine triedrul Frenet.

Soluţie.
   
Prin derivare se obţine r ′(t ) = (−a sin t )i + a cos tj + hk . Ecuaţiile tangentei sunt
x − a cos t y − a sin t z − ht
T: = = ,
− a sin t a cos t h

  r ′(t ) 1   
versorul τ este dat de τ =  = (−a sin ti + a cos tj + hk ) .
r ′(t ) a2 + h2

Planul normal ( Π N ⊥ τ ) are ecuaţia:
Π N : − a sin t ( x − a cos t ) + a cos t ( y − a sin t ) + h( z − ht ) = 0.
   
Pentru versorul β se calculează r ′′(t ) = (−a cos t )i + (−a sin t ) j .
Deci,
  
i j k
    
r ′ × r ′′ = − a sin t a cos t h = ah sin ti − ah cos tj + a 2 k .
− a cos t − a sin t 0
In concluzie,
 
 r ′ × r ′′ 1   
β=   = (h sin ti − h cos tj + k ) .
r ′ × r ′′ a2 + h2

85
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Curbe în plan și în spațiu

Ecuaţiile binormalei (de direcţie β ) sunt:
x − a cos t y − a sin t z − ht
B: = = .
h sin t − h cos t a

Planul osculator ( Π O ⊥ β ) are ecuaţia:
Π O : h sin t ( x − a cos t ) − h cos t ( y − a cos t ) + a ( z − ht ) = 0.
  
Pentru versorul normalei principale γ = β × τ se obţine:

  
i j k
 h sin t − h cos t a  
γ = = cos ti − sin tj .
h2 + a2 h2 + a2 h2 + a2
− a sin t a cos t h
h2 + a2 h2 + a2 h2 + a2

Ecuaţiile normalei principale (de direcţie γ ) sunt:
x − a cos t y − a sin t z − ht
NP : = = .
cos t − sin t 0

Planul rectificant ( Π R ⊥ γ ) este de ecuaţie:
Π R : cos t ( x − a cos t ) − sin t ( y − a sin t ) = 0.

Test de autoevaluare la Unitatea de Învăţare nr.11

1. Pentru curba x 2 = 2az , y 2 = 2bz , a, b > 0 , să se determine
triedrul Frenet.

2. Să se calculeze curbura şi torsiunea într-un punct al curbei

x = e , y = e −t , z = t 2 .
t

3. Să se determine versorii triedrului Frenet, curbura şi torsiunea

 4 3 
pentru curba r ( s ) =  cos s,1 − sin s,− cos s  .
5 5 

86
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Curbe în plan și în spațiu

Rezumate, concluzii, răspunsuri şi comentarii la

întrebările din testul de autoevaluare nr.11
1. O reprezentare parametrică a curbei este dată de
x = 2at , y = 2bt , z = t 2 , t ∈ R .
Se obţine
x ′ = 2a , y ′ = 2b , z = 2t , x ′′ = y ′′ = 0 , z ′′ = 0 .
Ecuaţiile tangentei la curbă sunt:
x − 2at y − 2bt z − t 2
T: = = ,
2a 2b 2t
  1   
versorul τ este dat de τ = ( 2a i + 2b j + 2tk ) .
2a + 2b + 4t 2
Ecuaţia planului normal este:
Π N : 2a ( x − 2at ) + 2b ( y − 2bt ) + 2t ( z − t 2 ) = 0.
Versorul binormalei are expresia:
 1  
β= ( 2a i − 2b j ) .
2a + 2b
Ecuaţiile binormalei sunt:
x − 2at y − 2bt z − t 2
B: = = .
2a − 2b 0
Pentru planul osculator se găseşte:
Π O : 2a ( x − 2at ) − 2b ( y − 2bt ) = 0.
Se obţine versorul normalei principale:
 1   
γ = (− 2bti − 2atj + (a + b)k ) .
(a + b)(2t 2 + a + b)
Deci ecuaţia normalei principale sunt:
x − 2at y − 2bt z − t 2
B: = = .
− 2bt − 2a t a+b
In final, planul rectificant are ecuaţia:
Π R : − 2bt ( x − 2at ) − 2at ( y − 2bt ) + (a + b)( z − t 2 ) = 0.

   
2. Ecuaţia vectorială a curbei este r (t ) = e t i + e − t j + t 2k .
Se calculează:  
    
r ′(t ) = e t i − e − t j + 2k , r ′′(t ) = e t i + e − t j ,
  
cu r (t ) = e t i − e − t j .
Se calculează
  
i j k
    
r ′ × r ′′ = e t − e −t 2 = = e − t i + e t 2 j + 2k .
et e −t 0
Deci, pentru curbură se obţine:
 
r ′ × r ′′ 2 2
K =  3 = 2t = .
r′ e + e + 2 (e t + e −t )2
− 2t

87
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Curbe în plan și în spațiu

Pentru torsiunea T se calculează

e t − e −t 2
(r′, r ′′, r ′′′) = e t − e −t 0 = = −2 2 .
e t − e −t 0
2 2
Deci, T = − =− 2.
2
.

3. Se observă că v = r ′ = 1 şi deci parametrul pe curba dată este chiar
abscisa curbilinie. Astfel, formulele care dau elementele Frenet sunt:
    1 
τ ( s ) = r ′( s ), K = τ ′( s ) , γ ( s ) = τ ′( s ),
K
    
β ( s ) = τ ( s ) × γ ( s ), β ′ = −τγ .
Se găseşte
   4 3 
τ ′( s ) = r ′′( s ) = =  − cos s, sin s, cos s  şi K=1.
 5 5 
De asemenea,
  4 3    3 4
γ ( s ) =  − cos s, sin s, cos s , β (s ) =  − ,0,−  .
 5 5   5 5
Deoarece câmpul binormal este paralel rezultă T=0. Din K = 1 > 0 şi

T = 0, (∀) s , rezultă că r (s ) este un cerc.

Bibliografie

1. Letiția Ion, Ionela Țicu, "Probleme de algebră și geometrie analitică",

Editura Crizon, Constanta 2011
2. Letitia Ion, Mihaela Badea - “Complemente de algebra si geometrie”,
Editura Nautica, Constanta, 2005
3. Radu C., Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura
All, Bucureşti, 1998.
4. Atanasiu Gh., Munteanu Gh., Postolache M., Algebră liniară ,
geometrie analitică şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale (Culegere de
probleme), Editura All, Bucureşti, 1994.
5. Udrişte C., Probleme de albebră, geometrie, ecuaţii diferenţiale,
Bucureşti, 1994.
6. Măneanu V., Carp D., Elemente de Algebră, Geometrie şi Calcul
Tensorial, vol. 1,2, Institutul de Marină Civilă, Constanţa, 1997.

88
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii