NOTE DE CURS

CURBE ŞI SUPRAFEŢE

O funcţie vectorială (sau funcţie cu valori vectoriale) este o funcţie al

cărei domeniu este o mulţime de numere iar codomeniul este o mulţime
de vectori.
√ √
Exemplul 0.1. ~r(t) = t3~i+ln(3−t)~j+ t~k sau ~r(t) = (t3 , ln(3−t), t).

1. Curbe ı̂n spaţiu

Există o strânsă legătură ı̂ntre funcţiile vectoriale şi curbele ı̂n spaţiu.
Presupunem că f , g, h sunt funcţii reale continue definite pe un interval
I. Atunci mulţimea C a tuturor punctelor (x, y, z) ı̂n spaţiu unde
x = f (t), y = g(t), z = h(t) cu t ∈ I se numeşte curbă ı̂n spaţiu.
Ecuaţiile 
x = f (t)

y = g(t)

z = h(t)
se numesc ecuaţiile parametrice ale lui C. Putem gândi curba C ca
fiind de exemplu urma unei particule care se mişcă ı̂n raport cu timpul
t. Dacă notăm cu
~r(t) = f (t)~i + g(t)~j + h(t)~k
atunci ~r(t) este poziţia vectorului ı̂n punctul P (f (t), g(t), h(t)) pe curba
C.
Exemplul 1.1. Iată un exemplu de curbă ı̂n spaţiu:
~r(t) = (1 + t)~i + (2 + 5t)~j + (−1 + 6t)~k.
Exemplul 1.2. Schiţaţi curba ~r(t) = cos t~i + sin t~j + t~k.

1
2 CURBE ŞI SUPRAFEŢE

Elicea circulară.
Observaţia 1.3. În 1953 James Watson şi Francis Crick au arătat că
structura moleculelor de ADN este dată de două elice circulare legate
cu axe paralele.

Exemplul 1.4. Dacă două obiecte se mişcă ı̂n spaţiu de-a lungul a
două curbe diferite este important să ştim dacă ele se vor ciocni. (Va
lovi un proiectil o ţintă ı̂n mişcare? Sau se vor ciocni două avioane?)
Presupunem că traiectoriile celor două particule sunt date de funcţiile
vectoriale:
(1) r~1 (t) = t2~i + (7t − 12)~j + t2~k şi r~2 (t) = (4t − 3)~i + t2~j + (5t − 6)~k.

(2) r~1 (t) = t~i + t2~j + t3~k şi r~2 (t) = (1 + 2t)~i + (1 + 6t)~j + (1 + 14t)~k.
Se intersectează cele două particue pentru t ≥ 0? Se intersectează
urmele lor?

2. Derivata unei funcţii vectoriale

Derivata r0 a unei funcţii vectoriale r se defineşte ı̂n mod asemănător
ca la funcţiile de o variabilă:
dr r(t + h) − r(t)
= r0 (t) = lim .
dt h→0 h
r~0 (t) = f 0 (t)~i + g 0 (t)~j + h0 (t)~k. Vectorul unitate tangent ı̂n punctul
t este
r~0 (t)
T~ (t) = .
kr~0 (t)k

Exemplul 2.1. (1) Determinaţi derivata lui ~r(t) = (1 + t3 )~i +

te j + sin 2t~k.
−t~

(2) Găsiţi vectorul unitate tangent ı̂n punctul corespunzător lui t =

0.
 NOTE DE CURS 3

3. Lungimea unei curbe

Rb
Lungimea unei curbe este L = a kr~0 (t)kdt.
Exemplul 3.1. Găsiţi lungimea elicei circulare cu ecuaţia ~r(t) = cos t~i+
sin t~j + t~k de la punctul (1, 0, 0) la (1, 0, 2π).

4. Parametrizarea naturală
Considerăm parametrizarea dată de
Z t
S(t) = kr~0 (u)kdu
a

unde S(t) reprezintă lungimea arcului de curbă al lui C cuprins ı̂ntre

r(a) şi r(t).
Adesea este util să folosim parametrizarea curbei ı̂n raport cu lungimea
arcului deoarece lungimea arcului nu depinde de alegerea sistemului de
coordonate. Astfel dacă o curbă este dată ı̂n termeni de parametrul t,
r(t) şi dacă S(t) este lungimea arcului atunci putem rezolva ecuaţia ca
t funcţie de S: t = t(S) şi de aceea curba poate fi reparametrizată ı̂n
termeni de S: adică ~r = ~r(t(S)). Această parametrizare se numeşte
parametrizarea naturală deoarece depinde de forma curbei şi nu
de un sistem particular de coordonate.
Exemplul 4.1. Reparametrizaţi elicea circulară ı̂n raport cu parametrizarea
naturală măsurată de la (1, 0, 0) ı̂n direcţia dată de creşterea parametru-
lui t. Z t√
Z t √
S = S(t) = ~0
kr (u)kdu = 2du = 2t
0 0
S ~
de unde t = S
√
2
şi astfel ~r(t(S)) = cos( √S2 )~i + sin( √S2 )~j + √
2
k.
4 CURBE ŞI SUPRAFEŢE

5. Curbura

Curbura este dată de formula

kr~0 (t) × r~00 (t)k
K(t) = .
kr~0 (t)k3

Exemplul 5.1. Curbura unui cerc de rază a este a1 .

Vectorul normal este

~0
~ (t) = T (t)
N
kT~ 0 (t)k
şi vectorul binormal este
~
B(t) = T~ (t) × N
~ (t).

~ şi B.
Planul normal este planul determinat de vectorii N ~
~ ~.
Planul osculator este planul determinat de vectorii T şi N

Exemplul 5.2. (1) Determinaţi vectorii unitate normal şi binor-

mal pentru elicea circulară

~r(t) = cos t~i + sin t~j + t~k.

(2) Determinaţi ecuaţia planului normal şi osculator ı̂n punctul

P (0, 1, π2 ).

Cei trei vectori T~ , N

~ şi B
~ formează triedrul lui Frenet.
 NOTE DE CURS 5

6. Suprafeţe parametrice
Aşa cum o curbă ı̂n spaţiu poate fi descrisă de o funcţie vectorială ~r(t)
cu un singur parametru t, cam ı̂n acelaşi mod putem descrie o suprafaţă
ca fiind o funcţie vectorială ~r(u, v) cu parametrii u şi v. Presupunem
că
~r(u, v) = x(u, v)~i + y(u, v)~j + z(u, v)~k
este funcţia cu valori vectoriale definită pe regiunea D din planul uv.
Aceasta se numeşte suprafaţa parametrică S şi

x = x(u, v)

y = y(u, v)

z = z(u, v)

se numesc ecuaţii parametrice.

Exemplul 6.1. O suprafaţă parametrică este
~r(u, v) = 2 cos u~i + v~j + 2 sin u~k.
7. Planul tangent şi normala la suprafaţă
Vom determina planul tangent la suprafaţa
~r(u, v) = x(u, v)~i + y(u, v)~j + z(u, v)~k
ı̂n punctul P0 ı̂n care u = u0 şi v = v0 . Notăm cu r~v = ∂x ∂v
(u0 , v0 )~i +
∂y
∂v
(u0 , v0 )~j + ∂v
∂z
(u0 , v0 )~k şi similar cu r~u = ∂u ∂x
(u0 , v0 )~i + ∂u
∂y
(u0 , v0 )~j +
∂z
∂u
(u0 , v0 )~k. Dacă r~u × r~v nu este ~0 atunci suprafaţa se numeşte netedă.
Atunci planul tangent este perpendicular pe r~u × r~v şi trece prin P0 .
Normala la suprafaţă este r~u × r~v , iar versorul normalei este
r~u × r~v
vecN = .
kr~u × r~v k
Exemplul 7.1. (1) Să se determine planul tangent la suprafaţa cu
ecuaţiile parametrice

2
x = u

y = v2

z = u + 2v

ı̂n punctul (1, 1, 3).

(2) Fie suprafaţa cilindrică x2 + y 2 = 1 şi z ∈ [0, 1]. Să se reprez-

inte parametric această suprafaţă şi să se calculeze normala ı̂n
punctul (0, 1, 21 ) cât şi planul tangent.