Ecuaţii cu derivate parţiale

Problema mixta pentru operatorul undelor-n=1

Ecuaţia undelor modeleazǎ fenomenele de propagare a undelor. Printre

alte fenomene, cu ajutorul ei este interpretata matematic vibraţia unei corzi.
Fenomenul vibraţiei unei corzi fixate la capete este descris cu ajutorul unei
probleme mixte.

5.2. Problema mixtă

Problema mixtă pentru ecuaţia undelor constă în determinarea unei

soluţii a ecuaţiei undelor
 t2 u ( x, t )   2x u ( x, t )  F ( x, t )

într-un cilindru de forma   (0, T ),     R, T  (0, ] , care să verifice
condiţiile iniţiale
u ( x,0)  f ( x), ( t u )( x,0)  g ( x), () x  
şi condiţia la limită
 ( x, t )u ( x, t )   ( x, t ) u ( x, t )  h( x, t ), ()( x, t )    (0, T ).

Ca de obicei, cu  am notat operatorul de derivare după direcţia

normală, iar funcţiile F, f, g, , , h sînt definite pe   (0, T ) , respectiv
, ,   (0, T ) ,   (0, T ) ,   (0, T ) . În cazul în care funcţia  nu

121
Ecuaţii cu derivate parţiale

este identic nulă trebuie să presupunem că  este cel puţin de clasă C 1 .

Vom specifica la momentul potrivit condiţiile de regularitate ce trebuie
impuse asupra funcţiilor F, f, g, , , h.
Deocamdată să mai menţionăm că în funcţie de valorile funcţiilor , 
condiţiile la limită pot fi clasificate astfel: condiţii la limită de speţa întîi
dacă   1,   0 , de speţa a doua dacă   0,   1 şi de speţa a treia
dacă   0,   1. În acest curs vom face un studiu sistematic al problemei
mixte pentru operatorul undelor cu condiţii la limită de speţa întîi. De
asemenea vom presupune că funcţia h este identic egală cu zero (i.e.
condiţia la limită este omogenă). Rezolvarea unei probleme mixte în cazul
în care condiţia la limită nu este omogenă se poate reduce la rezolvarea
unei probleme de acelaşi tip, dar cu condiţie la limită omogenă în modul
următor. Se determină o funcţie w cu singura proprietate că satisface
condiţia la limită
 ( x, t ) w( x, t )   ( x, t ) w( x, t )  h( x, t ), ()( x, t )    (0, T ) .

Atunci u este soluţie a problemei mixte dacă şi numai dacă v  w  u

este soluţie a unei probleme mixte de acelaşi tip, cu condiţia la limită
omogenă.
În cele ce urmează ne vom mărgini la cazul în care avem o singură
variabilă spaţială (n = 1).
Începem prin a preciza ce înţelegem prin soluţie şi care sînt condiţiile
minimale de regularitate a datelor problemei cu care lucrăm. Mulţimea
deschisă  este un interval mărginit. Efectuînd eventual o translaţie,
putem presupune că   (0; l ), l  0 . Aşa cum am precizat deja, vom con-
sidera problema mixtă cu condiţii la limită omogene de speţa întîi. Se cere
determinarea unei soluţii
u  C 2 ((0, l )  (0, T ))  C 1 ([0, l ]  [0, T ))
a ecuaţiei
 t2u ( x, t )   2x u ( x, t )  F ( x, t ), ()( x, t )  (0, l )  (0, T )
care să verifice condiţiile iniţiale
u ( x,0)  f ( x), ( t u )( x,0)  g ( x), () x  (0, l )
şi condiţia la limită
122
Ecuaţii cu derivate parţiale

u(0, t )  u(l , t )  0, ()t  (0,T ) .

Se presupune că F  C ([0, l ]  [0,T )) , f  C 1 ([0, l ]) , g  C ([0, l ]) .

Teorema . Dacă datele problemei mixte pentru ecuaţia undelor cu

condiţii la limită omogene de speţa întîi satisfac condiţiile de mai sus,
atunci această problemă admite cel mult o soluţie. Dacă T   şi dacă
soluţia există, atunci ea depinde continuu de date, în sensul că există o
constantă pozitivă C  C (T ) astfel încît
l 2 2 2
 0 [ u ( x, t )   x u ( x, t )   t u ( x, t ) ] dx 

C  ( f ( x)
l
0
2 2 2 t l 2

 f ' ( x)  g ( x) ) dx   0  0 F ( x, s ) dxds , ()t [0,T ) .

Trecem acum la studiul existenţei soluţiei problemei mixte pentru

ecuaţia undelor cu condiţii la limită omogene de speţa întîi. Înainte de
toate, trebuie să remarcăm că o soluţie
u  C 2 ((0, l )  (0, T ))  C 1 ([0, l ]  [0, T ))
a unei astfel de probleme de date
F  C ([0, l ]  [0,T )) , f  C 1 ([0, l ]) , g  C ([0, l ])
există numai dacă sînt satisfăcute condiţiile de racordare: f (0)  f (l )  0 .
Dar pentru a putea demonstra existenţa unei soluţii, trebuie să impunem
condiţii de racordare şi condiţii de regularitate a datelor mai puternice.
Pentru început vom considera cazul ecuaţiei omogene ( F  0 ). Vom da
două demonstraţii, ambele constructive, ale existenţei soluţiei, prima bazată
pe metoda reflexiei, cea de-a doua pe metoda separării variabilelor. Ambele
metode pot fi folosite şi pentru determinarea soluţiilor unor probleme mixte
pentru ecuaţia undelor cu alte tipuri de condiţii la limită. De asemenea,
metoda separării variabilelor poate fi folosită şi pentru rezolvarea unor
ecuaţii asemănătoare cu ecuaţia undelor. Vom începe cu prima dintre ele
care este şi cea mai simplă.
Metoda reflexiei este aplicabilă şi în cazul în care intervalul mărginit [0;
l] este înlocuit cu semidreapta [0;  ) . Vom începe cu acest caz (problema
mixtă pentru semidreaptă).

123
Ecuaţii cu derivate parţiale

Aşadar, căutăm o soluţie u  C 2 ((0, )  (0, T ))  C 1 ([0, )  [0, T )) a

ecuaţiei
 t2u ( x, t )   2x u ( x, t )  0, ()( x, t )  (0, )  (0, T )
care să verifice condiţiile iniţiale
u ( x,0)  f ( x), ( t u )( x,0)  g ( x), () x  (0, )
şi condiţia la limită
u(0; t )  0, ()t  (0,T ) .

Presupunem că f  C 2 ([0, )), g  C 1 ([0, )) şi că sînt verificate

condiţiile de racordare f (0)  f " (0)  0, g (0)  0 . Demonstraţia existenţei
soluţiei acestei probleme se bazează pe următoarea lemă, care este
consecinţă imediată a formulei lui d’Alembert:

Lema. Dacă u este soluţie a unei probleme Cauchy pentru ecuaţia

undelor de date (0, , ),  C 2 ( R),  C 1 ( R) funcţii impare, atunci
u(0; t )  0, ()t  (0;T ) .

Fie f, g datele iniţiale ale problemei mixte pentru semidreaptă. Atunci,

din condiţiile de regularitate şi de racordare impuse acestor date, rezultă că
~
funcţiile f şi g~ definite de
f ( x), x  0  g ( x), x  0
f ( x)  
~ ~
 f ( x), x  0 , g ( x)   g ( x), x  0
 
satisfac ipotezele Lemei 3.
~
Să verificăm continuitatea lui f şi a derivatelor sale de ordinul întîi şi
doi în origine. Din prima condiţie de racordare rezultă imediat continuitatea
~
lui, f în 0. Apoi
~ ~
f ( x)  f (0)  f ( x)  f ( y)
lim  lim  lim 
x  0, x  0 x x  0, x  0 x y  0, y  0  y

f ( y) ~
 lim  f d ' (0)  f d ' (0) .
y 0, y 0 y
~
Deci derivatele laterale ale lui f în 0 sînt egale, ceea ce asigură
~ ~
derivabilitatea lui f în 0. Continuitatea derivatei de ordinul întîi a f în 0
124
Ecuaţii cu derivate parţiale

este consecinţă a apartenenţei lui f la spaţiul C 2 ([0, )) . Să mai remarcăm

~
că f ' este funcţie pară.
Apoi
~ ~
f ' ( x)  f ' (0) f ' ( x)  f d ' (0)
lim  lim 
x  0, x  0 x x  0, x  0 x
f ' ( y )  f d ' (0)
 lim   f d " (0)  0  f d " (0).
y 0, y 0 y
~
Aşadar f este de două ori derivabilă în 0 şi derivata de ordinul doi a
~
lui f este continuă.
Din raţionamentul de mai sus rezultă şi faptul că g~  C 1 ( R) .
Prin urmare dacă u~ este soluţia problemei Cauchy pentru ecuaţia
~
undelor de date (0; f ; g~ ) , atunci u  u~ este soluţia problemei
[ 0; )[ 0;T )
mixte pentru semidreaptă. Efectuînd calculele în formula lui d’Alembert,
obţinem
 f (x  t)  f (x  t) 1 x t
   x  t g ( y ) dy, x  t , t  [0, T ),
u ( x, t )   2 2 .
f ( x  t )  f (t  x) 1 x  t
   t  x g ( y ) dy, 0  x  t , t  [0, T )
 2 2

Să revenim acum la problema mixtă pentru ecuaţia undelor omogenă

într-un dreptunghi sau într-o bandă. Condiţiile de regularitate pe care le
impunem în această situaţie sînt f  C 2 ([0, l ]), g  C 1 ([0, l ]) , iar cele de
racordare sînt f (0)  f " (0)  f (l )  f " (l )  0, g (0)  g (l )  0 . Vom folo-
si din nou Lema 1. De data aceasta vom prelungi funcţiile f şi g la întreaga
axă reală cu ajutorul formulelor
 f ( x), x  [0, l ],
~ 
f ( x)   f ( x), x  [l ,0],
 ~
f ( x  2kl ), x  [(2k  1)l , (2k  1)l ], k  Z \ {0}
şi cea analoagă pentru g. Din nou, din condiţiile de racordare rezultă că
~
funcţiile f şi g~ sînt de clasă C1.

125
Ecuaţii cu derivate parţiale

Dacă u~ este soluţie a problemei Cauchy pentru ecuaţia undelor

~
omogenă şi de valori iniţiale f , g~ , atunci u  u~[0, l ][0,T ) este soluţie a
problemei mixte pentru ecuaţia undelor omogenă, cu condiţii la limită de
speţa întîi de asemenea omogene şi cu valorile iniţiale f, g.
~
Într-adevăr, deoarece f şi g~ sînt impare, u~(0, t )  u~(l , t ), ()t  (0,T ) ,
~
conform Lemei 3. Funcţiile f şi g~ sînt de asemenea periodice de perioadă
~
2l. De aici deducem că funcţiile x  f ( x  l ) , x  g~ ( x  l ) sînt şi ele
~
impare ( f ( x  l )   f ( x  l )   f ( x  l ), () x  R ). Deci
~ ~
~ f (l  t )  f (l  t ) 1 l  t ~
u (l , t )    l  t g ( s) ds 
2 2
~ ~
f (l  t )  f (l  t ) 1 t ~
    t g ( s  l ) ds  0, ()t  (0, T ) .
2 2
Cea de-a doua metodă folosită pentru determinarea soluţiei clasice a
problemei mixte pentru ecuaţia undelor şi descrisă în acest acest curs este
metoda separării variabilelor sau metoda Fourier. De data aceasta vom
considera numai cazul în care datele iniţiale sînt definite pe un interval de
lungime finită [0, l]. De asemenea, pentru ca în final să putem justifica
riguros toate calculele pe care le vom face, trebuie să întărim condiţiile de
regularitate impuse asupra datelor iniţiale. Şi anume, vom cere ca f să
aparţină spaţiului C 3 ([0, l ]) , iar g spaţiului C 2 ([0, l ]) . Condiţiile de racor-
dare sînt aceleaşi ca în cazul aplicării metodei reflexiei.
Presupunem deocamdată că F  0 . Pornim de la observaţia că dacă u
este soluţie a unei probleme mixte cu condiţii la limită omogene de speţa
întîi, atunci pentru fiecare valoare fixată a lui t, funcţia u (  , t ) satisface
ipotezele Corolarului 1 al Teoremei 4 din Anexa 1. Deci admite o dezvol-
tare în serie Fourier după sinusuri:
 jx
u ( x, t )   c j (t ) sin ,
j 1 l
seria fiind uniform absolut convergentă pentru fiecare valoare fixată a lui t.
Trebuie determinate funcţiile cj astfel încît u să fie soluţie a proble-
mei mixte. Pentru aceasta vom face pentru început cîteva calcule formale,
în care un rol esenţial îl va juca ortogonalitatea sistemului de funcţii
126
Ecuaţii cu derivate parţiale

sin( jx / l ) j 1,2,... . Admitem deci că putem permuta operatorii de derivare,

de trecere la limită şi de integrare care apar mai jos cu suma infinită. În
final vom vedea că, în condiţiile date, toate operaţiile făcute sînt justificate.
Aplicăm operatorul undelor seriei care defineşte funcţia u şi ţinem cont
că u trebuie să fie soluţie a ecuaţiei undelor. Obţinem:
  
 sin jx .
 j 2 2
0   t2u ( x, t )   2x u ( x, t )   j c " (t )  c (t )
2 j  l
j 1 l 

j 2 2
Deci c j " (t )  c j (t ) sînt coeficienţii în dezvoltare în serie Fourier a
l2
funcţiei identic egale cu 0 după sinusuri. Prin urmare
j 2 2
c j "(t )  c j (t )  0, ()t  (0, T ) .
l2
Din condiţiile iniţiale ale problemei mixte rezultă că
 jx  jx
 c j (0) sin l
 f ( x),  c j ' (0) sin l
 g ( x) .
j 1 j 1

Deci
2 l kx 2 l kx
c j (0)  
l 0
f ( x ) sin
l
dx , c j ' ( 0)  
l 0
g ( x ) sin
l
dx .

Aşadar
jt jt
c j (t )  a j cos  b j sin
l l
cu
2 l jx 2 l jx
aj  
l 0
f ( x ) sin
l
dx , b j 
j
 0 g ( x) sin l
dx .

Prin urmare

 jt jt  jx
u ( x, t )    a j cos  b j sin  sin
j 1 l l  l
127
Ecuaţii cu derivate parţiale

cu aj şi bj avînd expresiile de mai sus.

Se poate arata ca funcţia u astfel definită este soluţie a problemei
mixte.
Trecem acum la analizarea metodei de rezolvare a problemei mixte
pentru ecuaţia undelor neomogenă şi cu condiţii la limită omogene de speţa
întîi. O soluţie a unei astfel de probleme poate fi scrisă ca suma a două
funcţii, prima dintre ele fiind soluţie a unei probleme mixte de acelaşi tip,
dar pentru ecuaţia undelor omogenă, iar cea de-a doua fiind soluţie a unei
probleme mixte pentru ecuaţia neomogenă ale cărei date iniţiale sînt nule.
Deci în continuare ne vom îndrepta atenţia asupra următoarei probleme: să
se determine u  C 1 ([0, l ]  [0, T ))  C 2 ((0, l )  (0, T )) astfel încît
 t2u ( x, t )   2x u ( x, t )  F ( x, t ), ()( x, t )  (0, l )  (0, T )

u ( x,0)  0,  t u ( x,0)  0, () x  (0, l ) .
u (0, t )  u (l , t )  0, ()t  (0, T )


Vom presupune
F  C 2 ([0; l ]  [0; T )) şi F (0, t )  F (l , t )  0, ()t  (0; T ) .

Descriem mai jos două moduri de abordare ale acestei probleme, destul
de apropiate, după cum vom vedea, unul de celălalt. Pe amîndouă căile
vom ajunge la aceeaşi formulă de reprezentare a soluţiei. Ne vom mulţumi
pentru început cu un calcul formal.
a) Putem proceda la fel ca în cazul problemei mixte pentru ecuaţia
omogenă. Căutăm deci soluţia sub forma unei serii infinite
 jx
u ( x, t )   c j (t ) sin .
j 1 l

Din condiţia ca această serie să fie soluţie a ecuaţiei undelor şi din

condiţiile iniţiale, deducem că funcţiile cj sînt soluţii ale unor probleme
Cauchy pentru nişte ecuaţii diferenţiale ordinare afine:
j 2 2 2 l jx
c j "(t ) 
l2
c j (t )  f j (t )  
l 0
F ( x , t ) sin
l
dx ,

c j (0)  c j ' (0)  0, j  1,2,...

128
Ecuaţii cu derivate parţiale

Rezolvăm aceste probleme Cauchy cu ajutorul metodei variaţiei con-

stantelor şi obţinem că
2 t l j (t   ) jx
c j (t ) 
j
 0  0 F ( x, ) sin l
sin
l
dxd .

Prin urmare
 2  j (t   ) jy  jx
 j   0  0 F ( x, ) sin
t l
u ( x, t )  sin dyd  sin .
j 1  l l  l

b) O a doua posibilitate este să folosim principiul lui Duhamel, analogul

multidimensional al metodei variaţiei constantelor. La fel ca în cazul
problemei Cauchy, fie v , pentru   (0, T ) , soluţia problemei:
 t2 v ( x, t )   2x v ( x, t )  0, ()( x, t )  (0, l )  (0, T )

v ( x,0)  0,  t v ( x,0)  F ( x)  F ( x, ), () x  (0, l ) .
v (0, t )  v (l , t )  0, ()t  (0, T )


Soluţia problemei mixte de date (F ,0,0) se caută de forma

t
u ( x, t )   0 v ( x, t   ) d .

Dacă înlocuim funcţiile v cu seriile care le reprezintă şi permutăm

integrala cu suma infinită, ajungem la aceeaşi formulă de reprezentare ca la
punctul a).
Funcţia definită cu ajutorul acestei formule va fi într-adevăr soluţie a
problemei studiate, dacă F satisface condiţiile de regularitate şi de ra-
cordare menţionate mai sus.

În încheierea acestei secţiuni dăm teorema de existenţă (şi unicitate) a

soluţiei problemei mixte pentru ecuaţia undelor cu condiţii la limită
omogene de speţa întîi care poate fi obţinută cu ajutorul metodei separării
variabilelor.

Teorema. Fie
F  C 2 ([0; l ]  [0; T )) , f  C 3 ([0; l ]) , g  C 2 ([0; l ]) ,

129
Ecuaţii cu derivate parţiale

F (0, t )  F (l , t )  0, ()t  (0; T ) ,

f (0)  f " (0)  f (l )  f " (l )  0 ,
g (0)  g (l )  0 .

Atunci există o unică funcţie u  C 2 ((0; l )  (0; T ))  C 1 ([0; l ]  [0; T ))

astfel încît
 t2u ( x, t )   2x u ( x, t )  F ( x, t ), ()( x, t )  (0; l )  (0;T )

u ( x,0)  f ( x),  t u ( x,0)  g ( x), () x  (0; l ) .
u (0, t )  u (l , t )  0, ()t  (0;T )


Această funcţie este definită de seria

 jt jt jx
u ( x, t )  [a j cos l
 b j sin
l
 c j (t )]sin
l
,
j 1

2 l jx 2 l jx
aj  
l 0
f ( x ) sin
l
dx , b j 
j
 0 g ( x) sin l
dx ,

2 t l j (t   ) jx
c j (t ) 
j
 0  0 F ( x, ) sin l
sin
l
dxd .

130