VI.

METODE ANALITICE PENTRU STUDIUL VIBRAłIILOR NELINIARE

Pentru vibraŃiile neliniare sunt puŃine cazurile în care se pot obŃine soluŃii închise pentru
integrarea ecuaŃiilor de mişcare şi acestea, de regulă, în planul fazelor. Din această cauză s-au
dezvoltat relativ numeroase metode aproximative pentru determinarea soluŃiei. Separat se vor
prezenta şi metodele mai noi bazate pe metodele numerice de rezolvarea, cu avantajele şi
dezavantajele lor.
Se consideră o ecuaŃie diferenŃială de forma:
&x& + ω 2 x + ε [ f1 ( x& ) + ψ 1 ( x )] = 0 , (134)
unde ε este un parametru mic, pozitiv şi adimensional.
Pentru ε = 0 , ecuaŃia (134) are forma &x&0 + ω 2 x0 = 0 şi are soluŃia binecunoscută:
x0 (t ) = a cos(ω ⋅ t + ϕ ) , (134a)
unde constantele a şi ϕ se determină din condiŃiile iniŃiale.
Ca soluŃie pentru ecuaŃia diferenŃială (134), se va considera o soluŃie aproximativă de forma:
~
x(t ) = x0 (t ) + x(ε , t ) , (135)
care, pentru ε → 0 , trebuie să conducă la soluŃia (134a), adică:
~
lim x(ε , t ) = 0 . (136)
ε→
Metodele bazate pe această construcŃie sunt denumite, generic, metode ale parametrului mic.
Ele se aplică diferit pentru vibraŃiile libere, neamortizate ( f1 ( x& ) = 0 ) sau amortizate şi în cazul
vibraŃiilor forŃate.

VI.I Metoda perturbaŃiilor (Poincaré)

În acest caz se consideră o soluŃie a ecuaŃiei (134) sub forma unei serii de puteri după
parametrul ε . Metoda a fost introdusă de Poisson (~ 1830) în probleme de mecanică cerească, fără
o temeinică justificare teoretică. La sfârşitul secolului XIX, metoda a fost perfecŃionată de Gylden,
Linstedt, Bohlin şi alŃii. Cel care a fundamentat teoretic metoda a fost Jules Henri Poincaré (1854-
1912) care, în 1892, a fundamentat teoretic această metodă şi a aplicat-o în problema oscilaŃiilor
neliniare.
Observându-se mişcarea planetelor din sistemul nostru solar, în secolul al XIII-lea, s-a
constatat că, în ecuaŃia sau ecuaŃiile diferenŃiale obŃinute conform unui model matematic, termenii
neliniari sunt foarte mici. Astfel, aplicând legea atracŃiei universale şi principiile mecanicii clasice,
se poate stabili că fiecare planetă descrie în mişcarea sa o orbită eliptică, centrul Soarelui ocupând
unul dintre focare. Rezultatul este corect dacă se Ńine seama numai de atracŃia exercitată de soare
asupra planetei respective, făcându-se abstracŃie de forŃele de atracŃie dintre planete, care sunt
relativ mici în raport cu forŃa exercitată de soare, datorită masei sale enorme, comparativ cu cele
ale planetelor. Ar fi astfel de p resupus că, datorită acestor forŃe foarte mici şi devierile de la orbi-
tele eliptice sunt foarte mici, ceea ce ar conduce la ideea neglijării lor. S- constatat însă că, aceste
devieri , în anumite împrejurări,pot avea o importanŃă deosebită, în acest sens putând fi menŃionate
devierile orbitelor sateliŃilor artificiali ai pământului, căci măsurătorile geodezice iniŃiale realizate
prin reŃele geodezice amplasate pe uscat, nu puteau oferi rezultate exacte deoarece uscatul ocupă
mai puŃin de o treime din suprafaŃa pământului, restul aparŃinând suprafeŃelor ocupate de apă.
Pentru determinarea soluŃiilor periodice ale ecuaŃiei (134), trebuie să se asigure mai înâi că
aceste soluŃii există, aşa cum s-a menŃionat la studiul problemelor în planul fazelor. Presupunând că
există soluŃie periodică pentru ecuaŃia (134), aceasta trebuie determinată. Metoda perturbaŃiilor se
aplică diferit, în funcŃie dacă vibraŃia este liberă neamortizată, amortizată sau forŃată.
 VI.I.I Cazul vibraŃiilor libere, neamortizate
În această situaŃie f1 ( x& ) = 0 , iar ecuaŃia (134) devine:
&x& + ω 2 x = −εψ 1 ( x ) , (137)
unde funcŃia ψ 1 (x ) este, de regulă, un polinom. SoluŃiile ecuaŃiei (137) sunt funcŃii analitice de
parametrul ε , cu raza de convergenŃă diferită de zero şi dependentă de ε . De asemenea, se
consideră că x& şi &x& se pot obŃine prin derivarea seriilor în care se dezvoltă x(t ) şi au aceeaşi rază
de convergenŃă.
Având în vedere că perioada mişcării este T = T (ε ) , necunoscută, dacă s-ar dezvolta în serie
x(t ) , adică s-ar scrie:
x(t ) = x0 (t ) + ε ⋅ x1 (t ) + ε 2 ⋅ x 2 (t ) + ......... , (138)
atunci funcŃiile xk (t ) ar putea să nu fie periodice, ceea ce ar îngreuna mult calculele.Într- adevăr,
din dezvoltarea funcŃiei periodice sin (1 + ε ) ⋅ t :
ε 2t 2
sin (1 + ε ) ⋅ t = sin (t ) + ε ⋅ t ⋅ cos(t ) − ⋅ sin (t ) + ............. , (139)
2
coeficienŃii sunt aperiodici (conform materialului anexat).
Pentru a evita această dificultate se dezvoltă şi perioada T (ε ) , de fapt ω (ε ) , în serie de puteri:

T (ε ) =
2π
(
1 + εh1 + ε 2 h2 + ...........
ω
) (140)
şi se introduce o nouă variabilă independentă τ , definită de următoarea relaŃie:
2π ⋅ t ω ⋅t
τ= = , (141)
T 1 + εh1 + ε 2 h2 + ...........
ceea ce permite concluzia, că funcŃiile xk (τ ) au perioada 2π , constantă.
RelaŃia (137) devine:

dτ 2
d 2x
(
+ x 1 + εh1 + ε 2 h2 + ....... )2 = − ωε2 ψ 1 (x) ⋅ (1 + εh1 + ε 2 h2 + .......)2 , (142)

căutându-se pentru x(τ ) soluŃii de forma:

x(τ ) = x0 (τ ) + ε ⋅ x1 (τ ) + ε 2 ⋅ x2 (τ ) + ......... , (143)
în care funcŃiile xk (τ ) , sunt funcŃii periodice, cu perioada constantă, 2π .
Considerând condiŃiile iniŃiale:
x(0) = a; x& (0) = 0 , (144)
se constată că a doua condiŃie x& (0) = 0 este îndeplinită, dacă, spre exemplu, se admite:
dx k
|τ = 0 = 0, k = 0, 1, 2, 3,......... (144a)
dτ
În continuare, metoda va fi prezentată cu ajutorul unui exemplu şi anume, pentru ecuaŃia de tip
Duffing:
&x& + ω 2 x + ε 1 x 3 = 0 , (145)
pentru care caracteristica neliniară este:
ψ 1 (x ) = x 3 . (145a)
2π ⋅ t
Cu schimbarea de variabilă (141) τ = şi dezvoltarea (140) a lui T (ε ) , ecuaŃia (145) se
T
scrie:
d 2x
dτ 2
( )2 (
+ 1 + εh1 + ε 2 h2 + ....... ⋅ x + ε 1 + εh1 + ε 2 h2 + ....... ⋅ x 3 = 0 , )2 (146)
 ε
unde s-a notat: ε = 1 .
ω2
Având în vedere condiŃiile iniŃiale (144) şi (144a), soluŃia ecuaŃiei (146) se scrie:
x(τ ) = M cos τ + ε ⋅ x1 (τ ) + ε 2 ⋅ x2 (τ ) + ε 3 x3 (τ ) + ......... , (147)
în care:
x0 (τ ) = M cos τ . (147a)
Dezvoltând calculele, rezultă pentru coeficienŃii ε , ε 2 , ε 3 ............. următoarele condiŃii:
d 2 x1 
+ x1 = −2h1M cosτ − M cos 3 τ ; 
dτ 2 
2 
d x2 
+ x 2 = −2h2 M cosτ − h1 (2 x1 + h1M cosτ ) − (3 x1 + 2h1M cosτ ) cos τ ; 2
dτ 2 

d 2 x3
dτ 2
( )
+ x3 = −2h3 M cosτ − 2h1 x2 − x1 2h2 + h12 − 2h1h2 M cosτ − M 2h2 + h12 cos 3 τ +  ( ) 
(148)

3 
+ 3(2h1 x1 + x2 ) cos 2 τ + x12 cosτ ; 
M 
........................................................................................................................................ 



łinând seama de relaŃia:
1 3
cos 3 τ = cos 3τ + cosτ , (148a)
4 4
prima relaŃie (148) devine:
d 2 x1  3 1
+ x1 = − M  2h1 +  cosτ − cos 3τ , (149)
dτ 2  4 4
care are soluŃie armonică numai dacă coeficientul lui cosτ este nul,adică:
 3
− M  2h1 +  = 0 , (149a)
 4
de unde rezultă:
3
h1 = − . (149b)
8
SoluŃia ecuaŃiei (149), Ńinând seama de (149b), este de forma:
x1 (τ ) = C1 cos 3τ + C 2 sin 3τ , (149c)
1
în care C 2 = 0 , iar C1 = din condiŃia (144a), obŃinându-se astfel:
32
1
x1 (τ ) = cos 3τ . (150)
32
Înlocuind (149a) şi soluŃia (150) în a doua ecuaŃie a sistemului (148), se obŃine relaŃia:
d 2 x2  51  21M 3M
+ x 2 = M  − 2h2 +  cosτ + cos 3τ − cos 5τ , (151)
dτ 2  128  128 128
ceea ce permite determinarea condiŃiei de existenŃă a soluŃiei armonice (înlăturarea termenului
„secular”- cel în cosτ ), care, împreună cu condiŃia (149b), conduc la:
51
h2 = ; (151a)
256
 21M M
x2 (τ ) = − cos 3τ + cos 5τ . (152)
1024 1024
Având în vedere rezultatele obŃinute, ecuaŃia a treia a sistemului (148) devine:
d 2 x3  915  417 M 129 M 3M
+ x3 = − M  2h3 +  cosτ − cos 3τ + cos 5τ − cos 7τ , (153)
dτ 2  4096  4096 4096 2048
din care, Ńinând seama de condiŃiile menŃionate anterior, rezultă
915
h3 = − ; (153a)
8192
417 M 43M M
x3 (τ ) = cos 3τ − cos 5τ + cos 7τ . (154)
32768 32768 32768
Procedeul poate continua pentru determinarea funcŃiilor x4 (τ ), x5 (τ ),.........etc. , remarcându-se
faptul că, pentru coeficienŃii care apar în xk (τ ) , valorile sunt din ce în ce mai mici, astfel încât se
justifică oprirea iteraŃiilor la 1 − 2 funcŃii de aproximare, mai ales dacă se Ńine seama şi că aceste
soluŃii sunt înmulŃite cu ε , ε 2 ,......., ε k ,......... , în care ε << 1 .
SoluŃia ecuaŃiei (145), în variabila τ , deci a ecuaŃiei (146), este aproximată (cu trei aproximaŃii, în
afara aproximaŃiei liniare), sub forma:
x(τ ) ε  21 417 2  ε 2  43  ε3
= cosτ + 1 − ε + ε  cos 3τ + 1 − ε  cos 5τ + cos 7τ , (155)
M 32  32 1024  1024  32  32768
iar perioada T a vibraŃiilor rezultă:
2π  3ε 51ε 2 915ε 3 
T= 1− + − . (156)
ω  8 256 8192 
Constanta M se determină din prima relaŃie (144), adică x(0) = a , respectiv din ecuaŃia:
a ε 5ε 2 375ε 3
= 1+ − + , (157)
M 32 256 32768
unde:
ε1
ε= . (157a)
ω2

VI.I.II Cazul vibraŃiilor neliniare forŃate

Se consideră ecuaŃia:
( )
&x& + ω12 x ⋅ 1 + β1 x 2 = P cos(ν ⋅ t ) , (158)
numită ecuaŃia Duffing, după numele celui care a studiat pentru prima dată, atât teoretic cât şi
experimental, această ecuaŃie. În perioada 1940 − 1950 , au fost întreprinse astfel de cercetări şi de
către Friedrichs, Stoker, Lewenson, Ludeke ş.a.
În ecuaŃia (158) se introduc variabilele adimensionale:
ω2x
τ = ω1t ; ξ = , (159)
P
obŃinându-se în acest fel ecuaŃia:
d 2ξ
dτ 2
( )
+ ξ ⋅ 1 + ε ⋅ ξ 2 = cos(Ω ⋅ τ ) , (160)

unde s-au făcut notaŃiile:

ν P2
Ω= ; ε = β1 . (160a)
ω1 ω14
 ω 
i. Cazul „nerezonanŃei”  ≠ p, p ∈ N 
ν 
În această situaŃie se introduce variabila adimensională pentru timp:
τ =ν ⋅t , (161)
ceea ce determină scrierea ecuaŃiei (160) sub forma:
d 2x
dτ 2
(
+ η 2 x ⋅ 1 + β1 ⋅ x 2 = ) P
ν2
cos(τ ) , (162)

ω
în care s-a utilizat notaŃia η = .
ν
Se caută o soluŃie periodică egală cu perioada minimă a forŃei perturbatoare şi în acest sens,
considerăm că β1 este mic şi poate fi scris:
η 2 β1 = ε ⋅ η , (162a)
ceea ce permite obŃinerea unei noi forme pentru relaŃia (160), respectiv:
d 2x P
+η 2x = cos(τ ) − ε ⋅ β1 ⋅ x 3 , (163)
2 2
dτ ν
în care η nu este întreg.
Pentru ε = 0 , soluŃia ecuaŃiei (163) este:
~ P P
x(τ ) = cos(τ ) = cos(τ ) ,
ν 2 η 2 −1 ( )
ω 2 −ν 2
(164)

care se numeşte soluŃie generatoare şi este unică.

Pentru ε ≠ 0 , soluŃia ecuaŃiei (163) se dezvoltă în serie de puteri după ε , pornind de la soluŃia
generatoare (164), adică:
~
x(τ ; ε ) = x(τ ) + ε ⋅ x1 (τ ) + ε 2 ⋅ x 2 (τ ) + ε 3 x3 (τ ) + ......... , (165)
unde xk (τ ) reprezintă funcŃii periodice, cu perioada 2π .
Înlocuind (165) în ecuaŃia (163) şi identificând coeficienŃii pentru ε , ε 2 , ε 3 ........ etc., rezultă:
d 2 x1 ~3
2
+ η x1 = − β1 x ; 
dτ 2 

d 2 x2 ~2 
+ η 2 x2 = −3β1 x1 x ; , (166)
2
dτ 
......................................... 



~
ceea ce conduce, prin înlocuirea expresiei lui x(τ ) dată de (164), la relaŃia:
d 2 x1 β1 P 3
+ η 2 x1 = − [cos(3τ ) + 3 cos(τ )] , (166a)
dτ 2 4 ω −ν ( 2
)
2 3

din care rezultă, deoarece η nu este număr întreg, că ecuaŃia (166a) are o singură soluŃie periodică,
cu perioada 2π şi anume:
β1 P 3  1 3 
x1 (τ ) = −  ⋅ cos(3τ ) + ⋅ cos(τ ) , (166b)
2
(
4 ω −ν )
2 3 η 2 − 9 η 2
− 1 

procesul putând fi continuat în vederea determinării expresiilor pentru x 2 (τ ); x3 (τ );...... etc.
Dacă se consideră numai prima aproximaŃie:
~
x(τ ; ε ) = x(τ ) + ε ⋅ x1 (τ ) ,
rezultă:
  
P  3β1ν 2 P 2  β1ν 2 P 2ε 
x(τ ; ε ) = ⋅ 1− ⋅ cos(τ ) − ⋅ cos(3τ ) , (166c)
2 
2
ω −ν  (
2
 4 ω − ν
2 3
 ) (2
4 ω 2 − ν 2 ω 2 − ρν 2 )(  )
sau, în funcŃie de variabila t :
  
P  3β1ω 2 P 2  β1ω 2 P 2 
x(t ; β1 ) = ⋅  1− ⋅ cos(ν ⋅ t ) − ⋅ cos(ν ⋅ t ) . (166d)
(
ω 2 − ν 2  4 ω 2 − ν 2 3 
  ) ( 2
)(
4 ω 2 − ν 2 ω 2 − ρν 2  )
ii. Cazul „rezonanŃei” principale (ω1 ≈ ν )
În această situaŃie se consideră că prima armonică a forŃei perturbatoare are coeficienŃi de
ordinul lui ε , adică:
P
η 2 = 1 + ε ⋅ ∆; =ε ⋅P, (167)
ν2
ceea ce permite scrierea ecuaŃiei (163) sub forma:

dτ
d 2x
2
[
+ x = −ε ⋅ x ⋅ ∆ − β1 ⋅ x 3 − P cos(τ ) . ] (168)

Pentru ε = 0 , soluŃia generatoare periodică este:

~
x(τ ) = M cos(τ ) + N sin (τ ) , (169)
care depinde de constantele M şi N .
Pentru ε ≠ 0 , se caută soluŃii de forma:
~
x(τ ; ε ) = x(τ ) + ε ⋅ x1 (τ ) + ε 2 ⋅ x 2 (τ ) + ε 3 ⋅ x3 (τ ) + ......... , (170)
care după înlocuirea în ecuaŃia (168) şi identificarea coeficienŃiilor pentru ε , ε 2 , ε 3 ........ etc.,
conduce la:
d 2 x1 ~ ~3 
+ x1 = − x ∆ − β x + P cos(τ );
dτ 2 

d 2 x2 ~2 
+ x 2 = − x1 ∆ − 3β x1 x ; . (171)
2
dτ 
............................................... 



~
Prin înlocuirea lui x(τ ) , dat de (169) şi dezvoltarea calculelor, se poate scrie:
d 2 x1  3 3   3 3 
+ x1 = − M ∆ + β M 3 + β MN 2 − P  cos(τ ) − N  ∆ + β M 2 + β N 2  sin (τ ) −
2    
dτ 4 4 4 4 , (171a)
1
( 1
)
− β M M 2 − 3 N 2 cos(3τ ) − β N 3M 2 − N 2 sin (3τ )
4 4
( )
care are soluŃii periodice numai dacă se înlătură termenii seculari, adică se anulează coeficienŃii lui
cos(τ ) şi sin (τ ) din membrul drept, adică:
 3 3 
M∆+ β M 3 + β MN 2 − P = 0
4 4 
, (171b)
 3 2 3 2 
N∆ + βM + βN  = 0
 4 4  
de unde rezultă:
3
N = 0; M ∆ + βM 3 − P = 0 . (171c)
4
În aceste condiŃii relaŃia (171a) devine:
d 2 x1 1
+ x1 = − β M 3 cos(3τ ) , (171d)
dτ 2 4
având soluŃia:
1
x1 (τ ) = M 1 cos(τ ) + N1 sin (τ ) +
β M 3 cos(3τ ) , (172)
32
în care constantele M 1 şi N1 sunt arbitrare pentru acest stadiu, dar se vor determina din condiŃia de
periodicitate a soluŃiei (171).
~
Înlocuind x(τ ) şi x1 (τ ) în a doua ecuaŃie a sistemului (171) se obŃine:
9 3 2 5
N = 0; M 1 ∆ + β M 1M 2 + β M = 0, (172a)
4 128
ceea ce permite scrierea soluŃiei ecuaŃiei (168), cu o singură aproximare în ε este:
ε
x(τ ; ε ) = (M + εM 1 ) cos(τ ) + β M 3 cos(3τ ) , (173)
32
sau, revenind la variabila t :
1
x(t ; ε ) = (M + εM 1 ) cos(ν ⋅ t ) + β M 3 cos(3ν ⋅ t ) , (174)
32
unde:
3 P
ν 2 = ω 2 + βω 2 M 2 − ; (174a)
4 M
3β 2 ω 2 M 5
εM 1 = − . (177b)
 2 2 9 2 2
128 ω − ν + βω M 
 4 
Din ecuaŃia (174a) se poate determina M (cunoscând ω , β , ν şi P ), remarcându-se faptul că, fiind
de gradul al treilea, poate avea trei soluŃii reale sau una reală şi două conjugate.
Aşa cum s-a arătat la studiul metodei grafice, se poate determina domeniul în care există trei soluŃii
reale distincte pentru ecuaŃia (174a), dintre care, valoarea maximă şi minimă ale amplitudinilor,
conduc la vibraŃii stabile, iar cea intermediară la o vibraŃie nestabilă.
O altă abordare a acestei metode, consideră o ecuaŃie diferenŃială scrisă sub forma:
&x& = f ( x, x& ) + ε ⋅ g ( x, x& ) , (178)
în care ε este un parametru foarte mic (ε << 1) , presupunându-se că soluŃia acestei ecuaŃii
diferenŃiale este foarte apropiată de cea a ecuaŃiei diferenŃiale:
&x& = f ( x, x& ) , (179)
oricare ar fi timpul t , ceea ce nu este întotdeauna adevărat, aşa cum poate fi observat din
următoarele cazuri particulare:
a. Cazul 1 - ecuaŃia diferenŃială liniară:
x& = − x + ε , (180)
pentru care se caută soluŃia care satisface condiŃia iniŃială t = 0 : x = x 0 şi care este de forma:
 ( )
x(t ) = ε 1 − e −t + x0 e −t . (181)
Căutând şi soluŃia ecuaŃiei diferenŃiale:
~& ~
x = −x, (182)
se obŃine, pentru aceleaşi condiŃii iniŃiale t = 0 : x = x 0 :
~
x(t ) = x0 e − t , (183)
ceea ce permite calculul în modul al diferenŃei dintre cele două soluŃii:
~
(
x(t ) − x(t ) = ε 1 − e −t ≤ ε ,) (184)

~
demonstrând astfel că soluŃia x rămâne în vecinătatea soluŃiei x .
b. Cazul 2- ecuaŃia diferenŃială liniară:
x& = x + ε , (185)
pentru care se caută soluŃia care satisface condiŃia iniŃială t = 0 : x = x 0 şi care este de forma:
( )
x(t ) = ε e t − 1 + x0 e t . (186)
Căutând şi soluŃia ecuaŃiei diferenŃiale:
~& ~
x = x, (187)
se obŃine, pentru aceleaşi condiŃii iniŃiale t = 0 : x = x 0 :
~
x(t ) = x0 e t , (188)
ceea ce permite calculul în modul al diferenŃei dintre cele două soluŃii:
~
(
x(t ) − x(t ) = ε e t − 1 , ) (189)

observând astfel că această diferenŃă este mai mică decât ε numai dacă 0 ≤ t < log 2 . În aceste
condiŃii, când timpul t depăşeste cu mult valoarea log 2 , diferenŃa devine foarte mare, iar pentru
t → ∞ , tinde şi ea către ∞ .
Se poate concluziona, în cazul acestui exemplu, că, deşi perturbaŃia este foarte mică (ε << 1) , poate
produce o îndepărtare foarte mare a soluŃiei mişcării perturbate de mişcarea neperturbată.
Se impune deci elaborarea unei metode care să permită găsirea unei soluŃii a mişcării
perturbate, cât mai aproate de mişcarea reală, fie că aceasta rămâne în vecinătatea mişcării
perturbate, fie că se îndepărtează de ea. Trebuie remarcat, că, în cazurile de mai sus, găsirea
soluŃiei mişcării perturbate a fost posibilă, pentru că acele sisteme erau liniare şi că, în cazul
ecuaŃiilor diferenŃiale neliniare, dificultăŃile cresc.
Poisson a considerat sistemul de ecuaŃii diferenŃiale:
x& = f ( x, ε ), x ∈ R, ε << 1 , (190)
şi a scris soluŃia acesteia x(t ) sub forma unei dezvoltări într-o serie de puteri ale parametrului
mic ε , de forma:
x(t ) = x0 (t ) + ε ⋅ x1 (t ) + ε 2 ⋅ x 2 (t ) + ......... , (191)
pentru ca apoi, presupunând că f ( x, ε ) este o funcŃie analitică de variabilă ε , a cărei dezvoltare
în serie de puteri ale parametrului mic ε , este:
f ( x, ε ) = f 0 ( x ) + ε ⋅ f1 ( x ) + ε 2 ⋅ f 2 ( x ) + ......... , (192)
să obŃină ecuaŃia diferenŃială (190) sub forma:
[x& 0 − f 0 (x )] + ε ⋅ [x&1 − f1 (x )] + ε 2 ⋅ [x& 2 − f 2 (x )] + ......... = 0 . (193)
Anulând coeficienŃii diferitelor puteri ale parametrului mic ε , se obŃine sistemul de ecuaŃii:
 x& 0 = f 0 ( x ); 
x&1 = f1 ( x ); 
, (194)
x& 2 = f 2 ( x );
................. 
care prin integrare şi luarea în considerare a funcŃiilor x0 (t ), x1 (t ), x 2 (t ),..... determinate în (191),
conduc la determinarea soluŃiei căutate x(t ) .
Aplicarea acestei metode presupune convergenŃa seriei (192), precum şi considerarea tuturor
termenilor seriei, deci a unui număr infinit de termeni, cu menŃiunea că, dacă ε este un parametru
mic, se poate obŃine o soluŃie acceptabilă, reŃinând numai un număr limitat de termeni. ImportanŃa
acestei menŃiuni poate fi evidenŃiată de situaŃia în care o astfel de soluŃie nu este acceptabilă.
c. Cazul 3- pentru sistemul liniar:
x& = −2εx + y;
, ε << 1 , (195)
y& = x 
pentru care soluŃia generală admisă este:
  
x = e − ε t  A cos t 1 − ε 2  + B sin  t 1 − ε 2  
     
 , (196)
− ε t   2  2    2  2   
y=e  εA + B 1 − ε  cos t 1 − ε  −  εB + A 1 − ε  sin  t 1 − ε  
         
în care A şi B sunt constante ce depind de condiŃiile iniŃiale.
Aplicând acestui sistem de ecuaŃii diferenŃiale, care descrie o vibraŃie amortizată, metoda
perturbaŃiilor, se va scrie:
x = x0 + ε ⋅ x1 + ε 2 ⋅ x2 + ........ 
. , (197)
y = y0 + ε ⋅ y1 + ε 2 ⋅ y 2 + ........
ceea ce face ca sistemul (195) să aibă forma:
( )
x& 0 + ε ⋅ x&1 + ε 2 ⋅ x& 2 + ........ = −2ε x0 + ε ⋅ x1 + ε 2 ⋅ x 2 + ....... + y 0 + ε ⋅ y1 + ε 2 ⋅ y 2 + .......
. . (198)
y& 0 + ε ⋅ y&1 + ε 2 ⋅ y& 2 + ........ = − x0 − ε ⋅ x1 − ε 2 ⋅ x 2 − ....... 
Egalând cu zero coeficienŃii diferitelor puteri ale lui ε , se obŃin sistemele:
x& 0 = y 0  x&1 = −2 x0 + y1  x& 2 = −2 x1 + y 2 
; ; .................. ,(199)
y& 0 = − x0  y&1 = − x1  y& 2 = − x 2 
ale căror soluŃii, se scriu:
- soluŃia generală
x 0 = A cos t + B sin t 
, (200)
y 0 = C cos t + D sin t 
Constantele A, B, C, D determinându-se astfel încât să fie satisfăcut identic primul sistem, precum
şi condiŃiile iniŃiale: t = 0 : x 0 = α ; y 0 = β , obŃinându-se astfel soluŃia căutată:
x 0 = α cos t + β sin t 
. (201)
y 0 = −α cos t + β sin t 
Al doilea sistem (199) se scrie:
x&1 = −2(α cos t + β sin t )x0 + y1 
; (202)
y&1 = − x1 
care este un sistem neomogen. Având în vedere că funcŃiile cos t şi sin t sunt soluŃii ale sistemului
omogen asociat, soluŃia generală a acestui sistem va fi de forma:
 x1 = A cos t + B sin t + t ⋅ (P cos t + Q sin t )
, (203)
y1 = C cos t + D sin t + t ⋅ (R cos t + S sin t )
în care constantele A, B, C, D, P, Q, R, S urmează a fi determinate din condiŃia ca sistemul (202) să
fie satisfăcut identic şi de asemenea să fie satisfăcute condiŃiile iniŃiale. În cazul de faŃa, acestea
sunt t = 0 : x1 = 0; y1 = 0 , pentru că x0 şi y 0 au îndeplinit condiŃiile iniŃiale, ceea ce conduce la
următoarea soluŃie a sistemului (202):
x1 = −α sin t − t ⋅ (α cos t + β sin t )
. (204)
y1 = β sin t − t ⋅ (β cos t − α sin t ) 
Limitându-ne la soluŃiile x 0 , y 0 şi x1 , y1 , atunci expresiile x (t ) si y(t ) se scriu:
x (t ) = α cos t + β sin t − ε [α sin t + t ⋅ (α cos t + β sin t )]
, (205)
y(t ) = β cos t − α sin t + ε [β sin t − t ⋅ (β cos t − α sin t )]
în care se remarcă că, termenii t ⋅ (α cos t + β sin t ) si t ⋅ (β cos t − α sin t ) tind către infinit când
timpul t tinde către infinit, ceea ce reprezintă o contradicŃie flagrantă cu soluŃia exactă (196), care
indică o vibraŃie amortizată. Rezultă ca formulele (205) trebuie să fie folosite numai într-un
interval de timp suficient de mic. Asemenea termeni au fost denumiŃi termeni seculari şi ei sunt
aceia care, în exemplul prezentat, conduc la concluzii greşite.
Nepotrivirea cu realitatea este numai aparentă şi se datorează faptului că soluŃia a fost trunchiată,
procedeul oprindu-se după două iteraŃii. Oprirea procedeului iterativ, chiar după un număr mai
mare, dar finit, de iteraŃii poate conduce la soluŃii eronate, dacă se iau în considerare intervale de
timp prea mari. Cu cât numărul de iteraŃii este mai mare, cu atât soluŃia aproximativă obŃinută se
apropie mai mult de cea exactă, într-un interval de timp mai îndelungat.
Pentru o mai bună înŃelegere, se consideră exemplul funcŃiei:
f ( x ) = sin (ω + ε )x , (206)
în care se presupune că ε este o cantitate foarte mică, ceea ce permite ca, după dezvoltarea în
serie Taylor în jurul valorii ωx , să se scrie:
εx ε 2x2 ε 3x3
f ( x ) = sin [ωx + εx ] = sin (ωx ) + cos(ωx ) − sin (ωx ) − cos(ωx ) +
1! 2! 3!
. (207)
ε 4x4 ε 5 x5
+ sin (ωx ) + cos(ωx ) − ........
4! 5!
ε n xn
Dacă se trunchiază seria după un număr finit de termeni, se observă că factorii de forma
n!
tind către infinit când x tinde către infinit, ceea ce este în contradicŃie flagrantă cu caracterul
funcŃiei f ( x ) care nu poate depăşi intervalul închis [− 1,+1] .
Dacă însă presupunem dezvoltarea în serie Taylor extinsă la infinit şi dacă termenii sunt grupaŃi în
sin (ω ⋅ t ) şi cos(ω ⋅ t ) , atunci:
 ε 2 x2 ε 4 x4   εx ε 3 x 3 ε 5 x 5 
f ( x ) = sin (ωx ) ⋅ 1 − + − ... + ....  + cos(ωx ) ⋅  − + − ... + ....  , (208)
 2! 4!   1! 3! 5! 
   
din care se observă că, seriile din paranteze sunt cele corespunzătoare funcŃiilor cos(ε ⋅ x ) şi
sin (ε ⋅ x ) , respectiv că relaŃia (208) mai poate fi scrisă:
f ( x ) = sin[ωx + εx ] = sin (ωx ) ⋅ cos(ε ⋅ x ) + cos(ωx ) ⋅ sin (ε ⋅ x ) , (209)
adică sub forma unei identităŃi bine cunoscute.
Această evaluare este dată de teorema:
Fie ecuaŃia diferenŃială:
x& = f 0 (t , x ) + ε ⋅ f1 (t , x ) + ε 2 ⋅ f 2 (t , x ) + .........ε m ⋅ f m (t , x ) + ε m +1 ⋅ R(t , x, ε ), x ∈Rn , (210)
cu condiŃiile iniŃiale x (t 0 ) = x0 , pentru t − t 0 ≤ h , fiind îndeplinite cerinŃele:
a. f i (t , x ), i = 0,1,2,......., m sunt continue în t şi în x , de (m + 1 − i ) ori diferenŃiabile în
raport cu x şi Lipschitz- continue în x ;
b. R(t , x, ε ) este continuă în t, x şi ε şi mărginită. Atunci substituirea lui x(t ) în (210) prin
expresia
x(t ) = x0 (t ) + ε ⋅ x1 (t ) + ε 2 ⋅ x 2 (t ) + ......... + ε m ⋅ xm (t ) (211)
în care x0 (t ), x1 (t ), x 2 (t ),.........x m (t ) rezultă din integrarea ecuaŃiilor diferenŃiale
x& 0 = f 0 (t , x ); x&1 = f1 (t , x );...................x& m = f m (t , x ) pentru condiŃiile iniŃiale x 0 (t 0 ) = x0 ,
x i (t 0 ) = 0 , i = 0,1,2,......., m , conduce la o aproximaŃie x(t ) astfel încât:
[ ] ( )
x(t ) − x0 (t ) + ε ⋅ x1 (t ) + ε 2 ⋅ x 2 (t ) + ......... + ε m ⋅ x m (t ) = O ε m +1 . (212)
DemonstraŃie:


x& (t ) = f 0 (t , x ) + ε ⋅ R(t , x, ε ); x& 0 = f 0 (t , x0 ), 

t t 
x(t ) = x0 + ∫ f 0 [τ , x(τ )]dτ + ε ∫ R[τ , x(τ ), ε ]dτ , . (213)
t0 t0 
t t 
x(t ) − x0 (t ) = ∫ [ f 0 [τ , x(τ )] − f 0 [τ , x0 (τ )]]dτ + ε ∫ R[τ , x(τ ), ε ]dτ 
t0 t0 
FuncŃia f 0 (t , x ) fiind Libschitz- continuă în x , iar funcŃia R(t , x, ε ) fiind mărginită, rezultă:
f 0 [τ , x(τ )] − f 0 [τ , x0 (τ )] ≤ L x(τ ) − x0 (τ ) 
, (214)
R[τ , x(τ ), ε ] ≤ M 
ceea ce permite deducerea din relaŃiile (213)
t t
x(t ) − x0 (t ) ≤ ∫ L x(τ ) − x0 (τ ) dτ + ε ∫ Mdτ , (215)
t0 t0
sau
M t  M M
x(t ) − x0 (t ) + ε
≤ L ∫  x(τ ) − x0 (τ ) + ε dτ +ε . (216)
L t0  L L
Aplicând acestei relaŃii inegalitatea lui Gronwall, care afirmă că dacă
t
φ (t ) ≤ ∫ψ (s ) ⋅ φ (s )ds + δ , (217)
t0
φ (s ) şi ψ (s ) fiind funcŃii pozitiv definite, iar δ > 0 , atunci
t
∫ ψ (s )ds
φ (t ) ≤ δ ⋅e t0
, (218)
se obŃine, pentru
M M
φ (t ) = x(t ) − x0 (t ) + ε , ψ (s ) = L, δ =ε , (219)
L L
inegalitatea
M M L(t − t 0 )
x(t ) − x0 (t ) + ε ≤ε e , (220)
L L
sau
 L
e (
M L(t − t 0 )
x(t ) − x0 (t ) ≤ ε )
− 1 = O(ε ) . (221)

Procedeul poate fi continuat, pe aceeaşi cale, succesiv, pentru alte puteri ale lui ε şi astfel
teorema este demonstrată.
*
* *
Metoda Poincaré este considerată o metodă clasică şi a fost utilizată cu succes, atât pentru
probleme de mecanică cerească, pentru care a fost introdusă, cât şi pentru problemele tehnice în
care apar vibraŃii neliniare, cu variaŃii nu prea mari ale neliniarităŃilor. Metoda a fost perfecŃionată
continuu, astfel încât şi astăzi există lucrări care abordează această metodă sau metode similare. În
acest sens, poate fi menŃionată metoda scărilor de timp multiple, care permite o abordare mai exactă
a studiului şi demonstraŃii simple ale aproximaŃiilor corespunzătoare, obŃinute prin seriei infinite din
dezvoltarea în serie de putere după parametrul mic ε .
*
* *
VI.II Metoda lui Lindstedt

Această metodă se utilizează atunci când se urmăreşte să se determine o soluŃie periodică a

unei ecuaŃii neliniare.
Astfel, conform celor arătate în cazul metodei perturbaŃiilor, apar termeni seculari, care,
evident, în cazul unei soluŃii periodice, nu pot fi acceptaŃi. Este meritul lui Lindstedt de a fi elaborat
o metodă de determinare efectivă a soluŃiei periodice a unei ecuaŃii diferenŃiale neliniare, folosind
în esenŃă metoda perturbaŃiilor, dar eliminând la fiecare etapă de calcul aceşti termeni seculari.
Se consideră ecuaŃia diferenŃială:
&x& + ω 2 x = ε ⋅ f ( x, x& ) , (222)
2π
unde f ( x, x& ) este o funcŃie neliniară de x şi x& . Pentru ε = 0 perioada mişcării este T = , dar
ω
este de aşteptat ca, pentru mişcarea periodică a ecuaŃiei neliniare, dacă aceasta admite ca soluŃie o
astfel de mişcare, T să difere de expresia de mai sus printr-un termen de acelaşi ordin de mărime
2π
cu parametrul mic ε , adică să aibă o expresie de forma T = . Această presupunere este
ω + O(ε )
echivalentă cu a considera că pulsaŃia Ω a mişcării are o expresie de forma:
Ω = ω 0 + ε ⋅ ω1 + ε 2 ⋅ ω 2 + ......... , (223)
2π
în care Ω = este necunoscută.
T
În loc să se lucreze cu o perioadă necunoscută, este preferabil să se facă o schimbare a
variabilei independente t , astfel încât, în noua variabilă perioada să devină 2π . O asemenea
schimbare este
τ = Ω⋅t , (224)
care conduce la alte expresii pentru derivatele x& şi &x& din (222), adică:
dx dx dτ dx& dx& dτ
x& = = ⋅ = Ω ⋅ x ′; &x& = = ⋅ = Ω ⋅ x ′′ , (225)
dt dτ dt dt dτ dt
unde cu x ′ şi x ′′ s-au notat derivatele în raport cu noua variabilă τ .
EcuaŃia diferenŃială neliniară (222) devine:
Ω 2 x ′′ + ω 2 x = ε ⋅ f ( x, Ωx ′) , (226)
pentru care considerăm, ca şi în cazul general al metodei perturbaŃiilor, o dezvoltare în serie în
serie de puteri ale parametrului mic ε , pentru x , de forma:
x = x0 + ε ⋅ x1 + ε 2 ⋅ x 2 + ......... , (227)
 în care x0 , x1 , x2 ,......... sunt funcŃii de noua variabilă τ .
łinând seama de (227) se va dezvolta în serie de puteri ale parametrului mic ε şi funcŃia
neliniară f ( x, Ωx ′) , rezultând:
[ ( )(
f x0 + ε ⋅ x1 + ε 2 ⋅ x 2 + ......... + ω 0 + ε ⋅ ω1 + ε 2 ⋅ ω 2 + ......... x0′ + ε ⋅ x1′ + ε 2 ⋅ x ′2 + ......... = )] (228)
= f1 ( x0 , ω 0 , ω1 ) + ε ⋅ f 2 ( x0 , x1 , ω 0 , ω1 , ω 2 ) + ε 2 ⋅ f 3 ( x0 , x1 , x 2 , ω 0 , ω1 , ω 2 , ω3 ) + ...............
care, introduse în (222) împreună cu (227) şi grupând termenii care conŃin parametrul mic ε la
diferite puteri, conduc la
( ) ( )
ω 02 x0′′ + ω 02 x0 + ε ⋅ ω 02 x1′′ + ω 02 x1 − f1 + ε 2 ⋅ ω 02 x ′2′ + ω 02 x 2 − f 2 + ................ = 0 . (229)
Egalând cu zero coeficienŃii diferitelor puteri ale parametrului mic ε , aşa cum s-a procedat şi în
metoda perturbaŃiilor, se obŃine, pentru determinarea funcŃiilor x0 (τ ), x1 (τ ), x2 (τ ),......... şi a
necunoscutelor ω 0 , ω1 , ω 2 ,..... , un sistem de ecuaŃii diferenŃiale liniare:
ω 02 x0′′ + ω 02 x0 = 0, 

ω 0 x1 + ω 0 x1 = f1 ( x0 , ω 0 , ω1 ),
2 ′′ 2 

ω 02 x2′′ + ω 02 x 2 = f 2 ( x0 , x1 , ω 0 , ω1 , ω 2 ), . (230)

ω 02 x3′′ + ω 02 x3 = f 3 ( x0 , x1 , x 2 , ω 0 , ω1 , ω 2 , ω3 ),
.................................................................... 

În continuare se procedează astfel:
- se integrează prima ecuaŃie diferenŃială (230), punând condiŃia ca soluŃia să fie periodică
de perioada 2π şi să satisfacă condiŃiile iniŃiale condiŃiile iniŃiale: x 0 (0 ) = x(0 ) = x0 ,
1 v
x ′0 (0 ) = x& (0 ) = 0 . Se determină x 0 (t ) şi ω 0 .
Ω Ω
- la a doua ecuaŃie (230) se observă că în membrul al doilea sunt cunoscute x 0 (τ ) şi ω 0 . Se
integrează ecuaŃia diferenŃială liniară neomogenă (în membrul al doilea este o funcŃie de
τ ), punând condiŃia să fie satisfăcute condiŃiile iniŃiale x1 (0) = 0 şi x1′ (0) = 0 ( pentru că
x 0 (τ ) a satisfăcut deja condiŃiile iniŃiale pentru x (t ) ). Se constată că în expresia lui x1 (τ )
apare un termen secular, care nu poate fi acceptat şi de aceea coeficientul său este egalat
cu zero.
- Procedeul se repetă, observându-se că la fiecare etapă, în membrul al doilea al ecuaŃiei
diferenŃiale (230) corespunzătoare, apar funcŃii de timp cunoscute. Se integrează această
ecuaŃie diferenŃială, cu condiŃiile iniŃiale x i (0) = 0 şi x ′i (0 ) = 0 , pentru ca apoi, egalând cu
zero coeficientul termenului secular din expresia x i (τ ) , să se obŃină necunoscuta ωi ,
coeficientul lui ε i din dezvoltarea în serie de puteri ale parametrului mic ε ,
corespunzătoare expresiei lui Ω .
- dacă se reŃin din dezvoltările în serii de puteri ale parametrului mic ε doar primii n
termeni, atunci soluŃia problemei este:
x(t ) = x0 (Ω ⋅ t ) + ε ⋅ x1 (Ω ⋅ t ) + ........... + ε n ⋅ x n (Ω ⋅ t ) , (231)
în care
Ω = ω 0 + ε ⋅ Ω1 + ε 2 ⋅ Ω 2 + ......... + ε n ⋅ Ω n . (232)
Exemplu
Să se integreze ecuaŃia diferenŃială
&x& + x + ε ⋅ x 3 = 0 , (a)
folosind metoda Lindstedt pentru a se determina soluŃia periodică, satisfăcând condiŃiile iniŃiale
x (0) = a şi x& (0) = 0 .
Rezolvare: În urma schimbării de variabilă:
τ = Ω⋅t , (b)
rezultă x& = Ω ⋅ x ′, &x& = Ω 2 ⋅ x ′′ , iar ecuaŃia (a) devine:
Ω 2 x ′′ + x + ε ⋅ x 3 = 0 , (c)
derivatele x ′ şi x ′′ fiind în raport cu noua variabilă τ .
Considerând pentru x(τ ) şi pentru Ω dezvoltări în serii de puteri ale parametrului mic ε de
forma:
x(τ ) = x0 (τ ) + ε ⋅ x1 (τ ) + ε 2 ⋅ x2 (τ ) + ........ ; Ω = ω 0 + ε ⋅ ω1 + ε 2 ⋅ ω 2 + ......... (d)
şi înlocuind aceste expresii în ecuaŃia diferenŃială (c), se obŃine:
(ω0 + ε ⋅ ω1 + ε 2 ⋅ ω2 + .....)2 (x0′′ + ε ⋅ x1′′ + ε 2 ⋅ x′2′ + .......)+ (x0 + ε ⋅ x1 + ε 2 ⋅ x2 + .......)+ .
ε ⋅ (x0 + ε ⋅ x1 + ε 2 ⋅ x 2 + .......) = 0
3

Efectuând calculele şi grupând termenii după puterile parametrului mic ε , rezultă:

(ω02 x0′′ + x0 )+ ε ⋅ (ω02 x1′′ + x1 + x03 + 2ω0ω1x0′′ )+
+ ε 2 ⋅ (ω 02 x 2′′ + x 2 + 3 x03 x1 + ω12 x0′′ + 2ω 0ω 2 x0′′ + 2ω 0ω1 x1′′ ) + ε 3 ⋅ (ω 02 x3′′ + x3 + ....) + ........ = 0
.

Egalând cu zero corficienŃii diferitelor puteri ale parametrului mic ε , se obŃin ecuaŃiile
diferenŃiale:
ω 02 x0′′ + x0 = 0, 

2 ′′ 3
ω 0 x1 + x1 = − x0 − 2ω 0ω1 x0′′ , 
. (e)
2 ′′ 3
(
2
ω 0 x2 + x 2 = −3x0 x1 − ω1 + 2ω 0ω 2 x0′′ − 2ω 0ω1 x1′′, ) 

.............................................................................. 
Din prima ecuaŃie diferenŃială, cu condiŃia ca soluŃia să fie o funcŃie de perioadă 2π , se determină
soluŃia:
x 0 (τ ) = A cosτ + B sin τ ,
din care, pentru a fi satisfăcute condiŃiile iniŃiale x (0 ) = a, x ′(0) = 0 , rezultă:
A = a, B = 0 ,
respectiv soluŃia:
x 0 (τ ) = a cosτ . (f)
Punând condiŃia ca prima ecuaŃie diferenŃială (e) să fie satisfăcută de această soluŃie, se obŃine:
− ω 02 cosτ + cosτ = 0 ,
şi respectiv
ω0 = 1 . (g)
Trecând la a doua ecuaŃie diferenŃială (e) şi înlocuind ω 0 = 1 , x 0 = a cosτ , rezultă forma:
x1′′ + x1 = − a 3 cos 3 τ + 2ω1a cosτ , (h)
sau, după înlocuirea relaŃiei trigonometrice
cos 3τ + 3 cosτ
cos 3 τ = ,
4
relaŃia
a3  3 
x1′′ + x1 = − cos 3τ − a 2ω1 − a 2  cosτ . (i)
4  4 
PrezenŃa în membrul al doilea al acestei ecuaŃii diferenŃiale al unui termen în cosτ (care este
soluŃie a ecuaŃiei omogene asociate) conduce la un termen secular care nu poate fi acceptat atunci
când se caută o soluŃie periodică. Anulând coeficientul acestui termen:
3
2ω1 − a 2 = 0 ,
4
se obŃine
3
ω1 = a 2 , (j)
8
iar ecuaŃia (i) devine:
a3
x1′′ + x1 = − cos 3τ . (k)
4
SoluŃia ei generală este:
x1 = A cos t + B sin t + x1 (τ ) ,
în care x1 (τ ) este o soluŃie particulară a ecuaŃiei neomogene (k), care este de forma:
a3
x1 (τ ) = cos 3τ ,
32
ceea ce conduce la expresia:
a3
x1 (τ ) = A cos t + B sin t + cos 3τ ,
32
pentru soluŃia generală.
Punând condiŃiile iniŃiale x1 (0) = 0, x1′ (0) = 0 se obŃin relaŃiile:
a3
A = − ;B = 0
32
şi respectiv
a3
x1 (τ ) = (cos 3τ − cosτ ) . (l)
32
3
Trecând la cea de a treia ecuaŃie şi luând în considerare că ω 0 = 1 , ω1 = a 2 , x 0 = a cosτ şi
8
a3
x1 = (cos 3τ − cosτ ) , se scrie:
32
a5  9a 4  3a 2 a 3
x2′′ + x 2 = −3 cos 2 τ (cos 3τ − cosτ ) +  + 2ω 2 a cosτ + 2 ⋅ (9 cos 3τ − cosτ ) , (m)
32  64  8 32
 
din care, observând că:
1 + cos 2τ 1 1 1 1 3
cos 2 τ cos 3τ = cos 3τ = cos 3τ + cos 5τ + cosτ ; cos 3 τ = cos 3τ + cosτ ,
2 2 4 4 4 4
rezultă:
 21 5  3a 5 3a 5
x2′′ + x 2 =  2aω 2 + a  cosτ + cos 3τ − cos 5τ . (n)
 128  16 128
łinând seama că termenul în cosτ din membrul al doilea al ecuaŃiei diferenŃiale (n) conduce în
soluŃia problemei la un termen secular, inacceptabil într-o mişcare periodică, se anulează
coeficientul acestuia:
21 5
2 aω 2 + a = 0,
128
obŃinându-se astfel:
 21 4
ω2 = −
a , (p)
256
ceea ce permite scrierea ecuaŃiei diferenŃiale de integrat:
3a 5 3a 5
x2′′ + x 2 =cos 3τ − cos 5τ . (q)
16 128
O soluŃie particulară a ecuaŃiei diferenŃiale neomogene (q) este:
3a 5 a5
x2 = − cos 3τ + cos 5τ ,
128 1024
care se poate verifica uşor şi permite scrierea soluŃiei generale a ecuaŃiei diferenŃiale (q)
3a 5 a5
x2 = A cosτ + B sin τ −cos 3τ + cos 5τ ,
128 1024
unde A şi B reprezintă constante care se determină cu ajutorul condiŃiilor iniŃiale
x 2 (0 ) = 0, x ′2 (0) = 0 , rezultând:
23a 5
A= ;B = 0.
1024
În aceste condiŃii, soluŃia generală se scrie:
23a 5 3a 5 a5
x2 (τ ) = cosτ + − cos 3τ + cos 5τ , (r)
1024 128 1024
care, Ńinând seama de expresiile (d) ale soluŃiei x(τ ) şi ale pulsaŃiei Ω , de expresiile x0 (τ ) , x1 (τ ) ,
x2 (τ ) date de relaŃiile (f), (l), (r) şi de expresiile ω 0 , ω1 , ω 2 date de expresiile (g), (j), (p), precum şi
de schimbarea de variabilă (b), conduce la soluŃia x(t ) a problemei:
 a3 23a 5 2   a3 3a 5 2   a5 2 
x(t ) =  a − ε+ ε cos(Ω ⋅ t ) +  ε + ε cos(3Ω ⋅ t ) +  ε  cos(5Ω ⋅ t ) , (s)
 32 1024   32 128   1024 
     
unde:
3a 2 21a 4 2
Ω = 1+ ε− ε . (t)
8 256