Seminar 1: Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin supe-

rior, cu coeficienţi constanţi

Se numeşte ecuaţie diferenţială liniară de ordin n, neomogenă, cu coeficienţi constanţi, o
ecuaţie de forma:
an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a0 y = f (x), (1)
unde ai ∈ R, an 6= 0, şi f : I → R este o funcţie continuă nenulă. Ecuaţia

an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a0 y = 0, (2)

se numeşte ecuaţia omogenă ataşată ecuaţiei (1).

Problema Cauchy asociată ecuaţiei (1) (sau (2)), este problema de a determina o soluţie
(n−1)
y(x) care să verifice condiţii de forma y(x0 ) = y0 , y 0 (x0 ) = y00 , . . . , y (n−1) (x0 ) = y0 .
Problema Cauchy are o soluţie unică.
Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei (1) (sau (2)) este:

an rn + an−1 rn−1 + · · · + a0 = 0. (3)

• Dacă r1 ∈ R este o rădăcină simplă a ecuaţiei caracteristice (3), atunci i se asociază

soluţia y1 (x) = er1 x (a ecuaţiei (2)).

• Dacă r1 ∈ R este o rădăcină de ordin m a lui (3), atunci i se asociază soluţiile

y1 (x) = er1 x , y2 (x) = xer1 x , . . . , ym (x) = xm−1 er1 x .

• Dacă r1,2 = α ±βi ∈ C\R sunt rădăcini complexe conjugate simple ale lui (3), atunci
li se asociază soluţiile y1 (x) = eαx cos(βx), y2 (x) = eαx sin(βx).

• Dacă r1,2 = α ± βi ∈ C \ R sunt rădăcini complexe conjugate de ordin m ale lui

(3), atunci li se asociază soluţiile y1 (x) = eαx cos(βx), . . . , ym (x) = xm−1 eαx cos(βx),
ym+1 (x) = eαx sin(βx), . . . , y2m (x) = xm−1 eαx sin(βx).

Mulţimea {y1 , . . . , yn } este un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia omogenă (2),
deci soluţia generală a ecuaţiei (2) este

yo (x) = C1 y1 (x) + · · · + Cn yn (x), Ci ∈ R, 1 ≤ i ≤ n.

Pentru a rezolva ecuaţia neomogenă (1), se determină o soluţie particulară yp (x) a sa.
Atunci:
y(x) = yo (x) + yp (x)
este soluţia generală a ecuaţiei (1). Pentru a rezolva o problemă Cauchy asociată, se
(n−1)
explicitează condiţiile y(x0 ) = y0 , y 0 (x0 ) = y00 , . . . , y (n−1) (x0 ) = y0 , de unde se determină
ı̂n mod unic constantele C1 , . . . , Cn .
Soluţia particulară yp (x) poate fi determinată ı̂n două moduri:

1
Metoda variaţiei constantelor
Căutăm yp (x) de forma
 0 0
C1 (x)y1 (x) + · · · + Cn (x)yn (x) = 0

C 0 (x)y 0 (x) + · · · + C 0 (x)y 0 (x) = 0

1 1 n n
yp (x) = C1 (x)y1 (x) + · · · + Cn (x)yn (x), .


 ····································
 0 (n−1) (n−1)
C1 (x)y1 (x) + · · · + Cn0 (x)yn (x) = f (x)

Cum {y1 (x), . . . , yn (x)} este un sistem fundamental de soluţii, din sistemul de mai sus se
determină ı̂n mod unic funcţiile C10 (x), . . . , Cn0 (x), de unde obţinem C1 (x), . . . , Cn (x) şi deci
yp (x).

f (x) de formă specială

• Dacă f (x) = P (x)eαx , unde P ∈ R[X] este un polinom, se caută:

yp (x) = xk Q(x)eαx ,

unde Q ∈ R[X] cu grad P = grad Q şi k = multiplicitatea lui α ca rădăcină a ecuaţiei

caracteristice (3). (k = 0 dacă α nu e rădăcină)

• Dacă f (x) = eαx (P (x) cos(βx) + Q(x) sin(βx)), unde P, Q ∈ R[X] sunt polinoame,
β 6= 0, se caută:

yp (x) = xk eαx (M (x) cos(βx) + N (x) sin(βx)),

unde M, N ∈ R[X] cu max{grad P, grad Q} = max{grad M, grad N } şi k = multipli-

citatea lui α + βi ca rădăcină a ecuaţiei caracteristice (3).

Căderea unui obiect.

Fie y(t) poziţia unui obiect la momentul t. Avem y 00 (t) = −g, deci y 0 (t) = −gt + v0 . Prin
urmare y(t) = − 21 gt2 + v0 t + y0 , unde y0 = y(0) este poziţia iniţială, iar v0 = y 0 (0) este
viteza iniţială.

Circuitul RLC.
Fie un circuit RLC ı̂n serie. Notăm Q(t) = sarcina la momentul t, I(t) = Q0 (t) =
intensitatea la momentul t şi E(t) = tensiunea electromotoare. Atunci
1
LI 0 (t) + RI(t) + Q(t) = E(t).
C
Din condiţiile iniţiale I(0) = Q(0) = 0, se determină ı̂n mod unic Q(t), deci I(t).

2
Exerciţii rezolvate:
1. Rezolvaţi ecuaţia omogenă y 000 − 2y 00 + y 0 − 2y = 0.
Rezolvare: Ecuaţia caracteristică este r3 − 2r2 + r − 2 = 0. Observăm că

r3 − 2r2 + r − 2 = r2 (r − 2) + (r − 2) = (r2 + 1)(r − 2) = 0,

deci r1 = 2 şi r2,3 = ±i. Lor le corespund soluţiile y1 (x) = e2x , y2 (x) = cos x şi
y3 (x) = sin x. Prin urmare, soluţia generală a ecuaţiei omogene este

y(x) = C1 e2x + C2 cos x + C2 sin x.

2. Rezolvaţi ecuaţia y 00 + 3y 0 + 2y = 1
1+ex
.
2
Rezolvare: Ecuaţia caracteristică r + 3r + 2 = 0 are soluţiile r1 = −2 şi r1 = −1.
Lor le corespund soluţiile y1 (x) = e−2x şi y2 (x) = e−x , deci soluţia generală a ecuaţiei
omogene ataşate este

y0 (x) = C1 e−2x + C2 e−x , C1 , C2 ∈ R.

Aplicăm
( variaţia constantelor. Căutăm yp (x) = C1 (x)e−2x + C2 (x)e−x astfel ı̂ncât
C10 (x)e−2x + C20 (x)e−x = 0 e2x ex
0 −2x 0 −x 1
. Obţinem C10 (x) = − 1+e 0
x , C2 (x) = 1+ex . Folo-
−2C1 (x)e − C2 (x)e = 1+ex
sind schimbarea de variabilă t = ex , avem:
e2x
Z Z Z
t 1
x
dx = dt = (1 − ) dt = t − ln(1 + t) + C = ex − ln(1 + ex ) + C.
1+e 1+t 1+t
R ex x x x
Similar, 1+e x dx = ln(1+e )+C. Prin urmare, putem alege C1 (x) = −e +ln(1+e ),

C2 (x) = ln(1 + ex ), deci

yp (x) = −e−x + (e−x + e−2x ) ln(1 + ex ).

Soluţia generală a ecuaţiei este:

y(x) = yo (x) + yp (x) = C1 e−2x + C2 e−x − e−x + (e−x + e−2x ) ln(1 + ex ).

3. Rezolvaţi problema Cauchy y 00 + y = ex + e−x , y(0) = 2, y 0 (0) = 1.

Rezolvare: Ecuaţia caracteristică r2 +1 = 0 are soluţiile r1,2 = ±i. Lor le corespund
soluţiile y1 (x) = cos x, y2 (x) = sin x, ale ecuaţiei omogene ataşate. Soluţia generală
a ecuaţiei omogene este:

yo (x) = C1 cos x + C2 sin x, C1 , C2 ∈ R.

Pentru a determina o soluţie particulară yp (x) a ecuaţiei neomogene, scriem f (x) =

f1 (x)+f2 (x), unde f1 (x) = ex şi f2 (x) = e−x , şi cătăm soluţii particulare yp1 (x), yp2 (x)

3
 pentru ecuaţiile y 00 +y = f1 (x), respectiv y 00 +y = f2 (x). Atunci yp (x) = yp1 (x)+yp2 (x)
este o soluţie particulară pentru ecuaţia dată.
Cum f1 (x) = ex , avem P = 1 şi α = 1. Căutăm o soluţie particulară de forma
yp1 (x) = axk ex , unde k = multiplicitatea lui 1 ca rădăcină a ecuaţiei caracteristice
(deci k = 0). Avem yp1 (x) = aex , yp0 1 (x) = aex şi yp001 (x) = aex . Rezultă că
1 1
yp001 (x) + yp1 (x) = 2aex = f1 (x) = ex , deci a = şi yp1 (x) = ex .
2 2
Cum f2 (x) = e−x , avem P = 1 şi α = −1. Căutăm o soluţie particulară de forma
yp2 (x) = axk e−x , unde k = multiplicitatea lui −1 ca rădăcină a ecuaţiei caracteristice
(deci k = 0). Avem yp2 (x) = ae−x , yp0 2 (x) = −ae−x şi yp002 (x) = ae−x . Rezultă că
1 1
yp002 (x) + yp2 (x) = 2ae−x = f2 (x) = e−x , deci a = şi yp2 (x) = e−x .
2 2
Prin urmare, yp (x) = 12 (ex + e−x ). Soluţia generală a ecuaţiei este:
1
y(x) = yo (x) + yp (x) = C1 cos x + C2 sin x + (ex + e−x ).
2
Avem y 0 (x) = −C1 sin x + C2 cos x + 21 (ex − e−x ). Din y(0) = 2 şi y 0 (0) = 1, rezultă
C1 = 1 şi C2 = 1, deci soluţia problemei Cauchy este:
1
y(x) = cos x + sin x + (ex + e−x ).
2

4. Rezolvaţi ecuaţia y 00 + 4y 0 + 4y = 4 cos(2x) − 4 sin(2x).

Rezolvare: Ecuaţia caracteristică r2 + 4r + 4 = 0 are soluţia dublă r1 = 2. I se
asociază y1 (x) = e2x şi y2 (x) = xe2x , prin urmare, soluţia generală a ecuaţiei omogene
ataşate este:
yo (x) = C1 e2x + C2 xe2x , C1 , C2 ∈ R.
Avem f (x) = 3 cos(2x) + 2 sin(2x) = e0x (3 cos(2x) + 2 sin(2x), deci α = 0, β = 3,
P = 3 şi Q = 2. Fie k = multiplicitatea lui α + βi = 2i ca rădăcină a ecuaţiei
caracteristice r2 + 4r + 4 = 0. Avem k = 0 (pentru că 2i nu e rădăcină). Prin urmare,
căutăm o soluţie particulară de forma yp (x) = M cos(2x)+N sin(2x), unde M, N ∈ R.
Avem yp0 (x) = −2M sin(2x) + 2N cos(2x) şi yp00 (x) = −4M cos(2x) − 4N sin(2x). Prin
urmare:

yp00 (x) + 4yp0 (x) + 4yp (x) = 8N cos(2x) − 8M sin(2x) = 4 cos(2x) − 4 sin(2x),

de unde M = N = 12 , deci yp (x) = 12 (cos(2x) + sin(2x)). Soluţia generală a ecuaţiei

este:
1
y(x) = yo (x) + yp (x) = C1 e2x + C2 xe2x + (cos(2x) + sin(2x)).
2

4
Exerciţii propuse
1. Rezolvaţi ecuaţiile omogene:

(a) y 00 − 4y 0 + 3y = 0.
(b) y 000 + 3y 00 + 3y 0 + y = 0.
(c) y 00 − 9y 0 + 6y = 0.
(d) y 00 + 4y = 0.
(e) y 00 − 4y 0 + 5y = 0.
(f) y 000 + 4y 00 = 0.
(g) y (4) + 2y 00 + y = 0.
(h) y (4) − 2y 00 + y = 0.
(i) y (4) + y = 0.
(j) y (8) − y = 0.

2. Rezolvaţi problemele Cauchy:

(a) y 00 + y 0 − 2y = 0, y(0) = 1, y 0 (0) = 2.

(b) 2y 000 − 3y 00 + y 0 = 0, y(1) = 1, y 0 (1) = 0, y 00 (0) = 1.
(c) y 00 + 2y 0 + 2y = 0, y(0) = 2, y 0 (0) = −3.
(d) y 000 − 3y 00 − y 0 + 3y = 0, y(0) = 3, y 0 (0) = 3, y 00 (0) = 11.

3. Rezolvaţi ecuaţiile neomogene:

(a) y 00 + y = tg(x).
x
(b) y 00 − 2y + y = √e
4+x2
.
e−x
(c) y 00 + 2y + y = x2 +1
.
(d) y 00 − 3y 0 + 2y = (x + x)ex .
2

(e) y 00 − 2y 0 + y = ex + e−x .
(f) y 00 + 2y 0 + 5y = x2 .
(g) y 00 − 4y = x2 + sin(2x).
(h) y 00 + 4y = 2(x − 1) sin x.
(i) y 00 + 9y = 2 cos(3x) + 5 sin(3x).
(j) y 00 − 2y 0 + 2y = ex cos x.
(k) y 000 − 2y 00 + y 0 = x3 .
(l) y 000 + y 00 = 2 sh x.
(m) y (4) − 2y 00 + y = x3 .

5
4. Rezolvaţi problemele Cauchy:

(a) y 00 + y 0 = 4 + 2x, y(1) = 1, y 0 (1) = 2.

(b) y 00 − 9y = (x + 2)e3x , y(0) = 0, y 0 (0) = 229
36
.
(c) y 00 + 2y 0 = −8 sin(2x), y(0) = 2, y 0 (0) = 0.
(d) y 00 + 2y 0 + 2y = e−x sin x, y(0) = 1, y 0 (0) = 1.
(e) y 000 − 2y 00 − y 0 + 2y = 2x2 − 6x + 4, y(0) = 5, y 0 (0) = −5, y 00 (0) = 1.

5. Fie circuitul RLC serie cu R = 4Ω, L = 0, 1H şi C = 0, 025F , alimentat cu tensiunea

E(t) = 5 sin(10t). Determinaţi intensitatea I(t).