1.

11 Exemple Rezolvate
E 1.11.1 S¼
a se determine x = x(t) soluţia problemei Cauchy

x0 (t) = tg t x(t) , cu condiţia iniţial¼

a x(0) = 3

Soluţie.
a x0 (t) = tgt x(t) , este o ecuaţie cu variabile separabile.
Ecuaţia diferenţial¼
Se rezolv¼a conform algoritmului corespunz¼ ator :
Z 0 Z Z
0 x0 (t) x (t) sin t
x (t) = tg t x(t) , = tg t ) dt = tg t dt = dt
x(t) x(t) cos t

lnjcos tj+K lnjcos tj 1

ln jx(t)j = ln jcos tj + K , jx(t)j = e =e eK = eK
elnjcos tj
1 C
x(t) = eK =
| {z } jcos tj jcos tj
C

Condiţia iniţial¼
a este x(0) = 3 > 0 , deci soluţia problemei Cauchy este de…nit¼
a în vecin¼
atatea lui t = 0 ,
funcţia cos este pozitiv¼ a în vecin¼
atatea lui t = 0 , de exemplu pe intervalul 2; 2
prin urmare pe acest interval jcos tj = cos t > 0 , t 2 2; 2
soluţia problemei Cauchy este
C C
x(t) = cu x(0) = 3 ) 3 = x(0) = , C=3
cos t cos 0
În …nal obţinem soluţia
3
x(t) =
cos t

E 1.11.2 S¼
a se determine funcţiile x = x(t) respectiv , y = y(x) , care sunt soluţiile problemelor Cauchy :
dx
= sin t cos2 x , x(0) = 2
dt
Soluţie.
dx
= sin t cos2 x , x(0) = 2 , x = x(t)
dt
Este o ecuaţie diferenţial¼
a cu variabile separabile. Folosim algoritmul corespunz¼
ator.

dx x0 (t)
x0 (t) = = sin t cos2 x(t) , = sin t
dt cos2 x(t)

Apoi integr¼
am
Z Z
x0 (t)
dt = sin tdt , tg[x(t)] = cos t + C , x(t) = arctg (cos t + C)
cos2 x(t)

Apoi folosim condiţia iniţial¼

a x(0) = 2
0 1

2 = x(0) = arctg @cos

| {z 0} + C
A , 2 = arctg (1 + C) , 1 + C = tg(2) , C = tg(2) 1
1

şi obţinem soluţia problemei Cauchy

x(t) = arctg (cos t + tg(2) 1)

1
 E 1.11.3 S¼
a se determine soluţiile x = x(t) , ale problemelor Cauchy

dx x x3
= + 3 , x(1) = 2
dt t t
Soluţie.

dx x x3
= + 3 , x(1) = 2 , x = x(t)
dt t t
Este o ecuaţie de tip Bernoulli cu " = 3" Folosim algoritmul corespunz¼
ator, cu schimbarea de funcţie

1 1 3 2 1 1
y(t) = [x(t)] = [x(t)] = [x(t)] , y(t) = 2 ) x(t) = p
[x(t)] y(t)

Deriv¼
am şi obţinem
" #
0 d d 1 d h 1=2
i 1 1=2 1
x (t) = [x(t)] = p = y(t) = y(t) y 0 (t)
dt dt y(t) dt 2

1 y 0 (t)
x0 (t) =
2 y(t)3=2
Înlocuind în ecuaţia diferenţial¼
a obţinem
" #3
1 y 0 (t) 11 1 1 1 1 0 1 1 y(t)3=2 1 1
= p + p , y (t) = p + 3 y(t)3=2 ,
2 y(t)3=2 2 t y(t) t3 y(t) 2 2 t y(t) t y(t)3=2

1 0 11 1 1 2
y (t) = y(t) + 3 , y 0 (t) = y(t)
2 2t t t t3
Am obţinut o ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼
a.
Pas I Se rezolv¼
a ecuaţia liniar¼a omogen¼ a asociat¼
a
Z Z
0 1 y 0 (t) 1 y 0 (t) 1
y (t) = y(t) , = ) dt = dt ,
t y(t) t y(t) t

lnjtj+K 1
ln jy(t)j = ln jtj + K , jy(t)j = e = eK
t
1
y(t) = C
t
Pas II Folosim metoda "variaţiei constantelor" , c¼
aut¼ am soluţii pentru ecuaţia liniar¼ a y 0 (t) =
a neomogen¼
1 2
t y(t) t3
de forma
1
y(t) = C(t)
t
Calcul¼
am derivata
d 1 1 1
y 0 (t) = C(t) = C 0 (t) + C(t)
dt t t t2
Înlocuim în ecuaţia liniar¼
a neomogen¼
a şi obţinem

1 1 1 1 2 1 2 2
C 0 (t) + C(t) = C(t) , C 0 (t) = , C 0 (t) =
t t2 t t t3 t t3 t2
Integr¼
am şi obţinem Z Z
2 2
C(t) = C 0 (t)dt = dt = +K
t2 t

2
deci
1 1 2
y(t) = C(t) = +K
t t t
Revenim la schimbarea de funcţie
1 1
x(t) = p = x(t) = q
y(t) 1 2
+K
t t

Folosim condiţia iniţial¼

a x(1) = 2
1 1 1 7
2 = x(1) = q , 4= 1 2 , 2+K = ) K=
1 2
+K 1 1 +K 4 4
1 1

Soluţia problemei Cauchy este

1
x(t) = q
1 2 7
t t 4

E 1.11.4 S¼
a se determine funcţiile x = x(t) care veri…c¼
a problema Cauchy

x0 (t) = x(t) + t2 , x(1) = 2

Solutie
Este o ecuatie liniar¼
a neomogen¼
a.

Pas 1. Se rezolv¼
a ecuaţia liniar¼
a omogen¼
a asociat¼
a

x0 (t) = x(t)
Z 0 Z
x0 (t) x (t)
) =1 ) dt = 1dt , ln jx(t)j = t + K
x(t) x(t)
) jx(t)j = et+K = et eK , x(t) = eK et = C et
Pas 2. Folosim metode "variatiei constantelor" , c¼
autam soluţii pentru ecuaţia liniar¼
a neomogen¼
a, de forma

x(t) = C(t) et

Derivata este
d d t
x0 (t) = C(t) et = C 0 (t) et + C(t) e = C 0 (t) et + C(t) et
dt dt
Inlocuim în ecuaţia diferenţial¼
a
x0 (t) = x(t) + t2
obţinem
C 0 (t) et + C(t) et = C(t) et + t2 , C 0 (t) et = t2 , C 0 (t) = t2 e t

Integr¼
am pentru a determina funcţia C(t)
Z Z Z
prin parti 2 prin parti
C(t) = C 0 (t)dt = t2 e t dt = t et 2t et dt =

Z
2 t t
=t e 2 t e 1 et dt = t2 et 2tet + et + K

Deci soluţiile sunt de forma

x(t) = C(t) et = t2 et 2tet + et + K et
Apoi folosim condiţia iniţial¼
a
2
2 = x(1) = 12 e1 2 1 e1 + e1 + K e1 , 2 = Ke1 ) K=
e

3
 Soluţia problemei Cauchy este

2 t
x(t) = t2 et 2tet + et + e = t2 e2t 2te2t + e2t + 2
e

E 1.11.5 S¼
a se determine soluţia problemei Cauchy
dy
= y 2 (x) sin x + y(x) cos x y(0) = 2 , y = y(x)
dx
Soluţie.
Avem o ecuaţie de tip Bernoulli, cu " = 2". Deci facem schimbarea de funcţie

1 1 2 1 1 1
z(x) = [y(x)] = [y(x)] = [y(x)] = ) y(x) =
y(x) z(x)

Calcul¼
am derivata
dy d 1 z 0 (x)
y 0 (x) = = = 2
dx dx z(x) [z(x)]
Înlocuind în ecuaţie obţinem
2
z 0 (x) 1 1
2 = sin x + cos x
[z(x)] z(x) z(x)
0
z (x) = sin x + z(x) cos x , z 0 (x) = z(x) cos x sin x
Am obţinut o ecuaţie liniar¼
a neomogen¼
a.
Pas I Se rezolv¼
a ecuaţia liniar¼
a omogen¼
a asociat¼
a
Z Z
z 0 (x) z 0 (x)
z 0 (x) = z(x) cos x , = cos x ) dx = cos xdx
z(x) z(x)

integr¼
am
sin x+K sin x
ln jz(x)j = sin x + K , jz(x)j = e =e eK , z(x) = eK e sin x

obţinem soluţia ecuaţiei liniare omogene

sin z
z(x) = C e
Pas II Folosim metoda "variaţiei constantelor" , c¼
aut¼
am soluţii pentru ecuaţia liniar¼ a z 0 (x) =
a neomogen¼
z(x) cos x sin x
de forma
z(x) = C(x) e sin z
Calcul¼
am derivata
d
z 0 (x) = C(x) e sin z
= C 0 (x) e sin x
+ C(x) e sin x
( cos x)
dx
Înlocuim în ecuaţia liniar¼ a z 0 (x) =
a neomogen¼ z(x) cos x sin x şi obţinem

C 0 (x) e sin x
+ C(x) e sin x
( cos x) = C e sin z
cos x sin x
Z Z
C 0 (x) e sin x
= sin x , C 0 (x) = sin x esin x ) C(x) = C 0 (x)dx = sin x esin x dx

Soluţia ecuaţiei liniare neomogene este

Z
sin x
z(x) = e sin x esin x dx

4
Revenind la schimbarea de funcţie obţinem soluţia ecuaţiei de tip Bernoulli
Z 1
1
y(x) = = esin x sin x esin x dx
z(x)

sau folosind forma de integral¼

a de…nit¼
a pentru antiderivat¼
a
0 x 1 1
Z
1
y(x) = = esin x @ sin t esin t dt + K A
z(x)
0

Folosim condiţia iniţial¼

a y(0) = 2
0 0 1 1
Z
1 1 1
2 = y(0) = = esin 0 @ sin t esin t dt + K A , 2= , K=
z(0) K 2
0

Soluţia problemei Cauchy este

0 x 1 1
Z
1 1A
y(x) = = esin x @ sin t esin t dt +
z(x) 2
0

şi r¼
amâne în acest¼
a form¼
a integral¼
a, deoarece nu se poate calcula antiderivata.

E 1.11.6 S¼
a se arate c¼
a y(x) = x este soluţie pentru ecuaţia diferenţial¼
a
dy
= xy 2 (x) x3 + 1 , y = y(x)
dx
apoi s¼
a se rezolve aceast¼
a ecuaţie diferenţial¼
a.

Soluţie.
Calcul¼ am derivata
dy d
= y 0 (x) = (x) = 1
dx dx
înlocuim în ecuaţie
1 = x (x)2 x3 + 1
Deci y(x) = x este soluţie (particular¼
a) pentru ecuaţia diferenţial¼
a, care este o ecuaţie diferenţial¼
a de tip Riccati.
Aplic¼
am algoritmul corespunz¼ ator.
Facem schimbarea de funcţie, unde soluţia particular¼ a este y0 (x) = x
1 1
y(x) = y0 (x) + =x+
z(x) z(x)

Calcul¼
am derivata
dy d 1 z 0 (x)
y 0 (x) = = x+ =1
dx dx z(x) [z(x)]2
Înlocuind în ecuaţia Riccati obţinem
2
z 0 (x) 1
1 =x x+ x3 + 1
[z(x)]2 z(x)

z 0 (x) 1 1
=x x2 + 2x + x3
[z(x)]2 z(x) [z(x)]2
z 0 (x) 1 1
2
= 2x + , z 0 (x) = 2xz(x) 1
[z(x)] z(x) [z(x)]2

5
 Am obţinut o ecuaţie liniar¼
a care se rezolv¼
a conform algoritmului standard.
Pas I Mai întâi ecuaţia omogen¼ a
Z 0 Z
z 0 (x) z (x)
z 0 (x) = 2xz(x) , = 2x ) dx = 2xdx
z(x) z(x)
x2 +K x2
ln jz(x)j = x2 + K ) jz(x)j = e =e eK
x2
z(x) = C e
Pas II II Folosim metoda "variaţiei constantelor" , c¼
aut¼
am soluţii pentru ecuaţia liniar¼ a z 0 (x) =
a neomogen¼
2x z(x) 1
de forma 2
z(x) = C(x) e x
Calcul¼
am derivata
d x2 x2 x2
z 0 (x) = C(x) e = C 0 (x) e + C(x) e ( 2x)
dx
Înlocuim în ecuaţia liniar¼ a z 0 (x) =
a neomogen¼ 2x z(x) 1 şi obţinem
x2 x2 2
C 0 (x) e + C(x) e ( 2x) = 2xC(x) e x 1
Z Z
0 x2 0 x2 2
C (x) e = 1 , C (x) = e ) C(x) = C 0 (x)dx = ex dx

Soluţia ecuaţiei liniare neomogene este

Z
x2 2
z(x) = e ex dx

Revenind la schimbarea de funcţie onţinem soluţia ecuaţiei Riccati

Z 1
1 1 2 2
y(x) = y0 (x) + =x+ = x + ex ex dx
z(x) z(x)

E 1.11.7 S¼
a se determine soluţiile ecuaţiilor diferenţiale
5
y(x) = xy 0 (x) + , y = y(x)
y 0 (x)

Soluţie.
Este o ecuaţie de tip Clairaut. Folosim algoritmul corespunz¼
ator.
Deriv¼am ecuaţia
5 5
y 0 (x) = y 0 (x) + x y 00 (x) y 00 (x) ) 0 = x y 00 (x) y 00 (x)
[y 0 (x)]2 [y 0 (x)]2

5
y 00 (x) x =0
[y 0 (x)]2
i) pentru y 00 (x) = 0 ) y 0 (x) = a ) y(x) = ax + b obţinem soluţia general¼
a a ecuaţiei Clairaut,
Înlocuind în ecuaţie obţinem
5 5 5
y(x) = xy 0 (x) + 0 , ax + b = ax + ) b=
| {z } | {z } y (x) a a
ax+b a

Deci soluţia general¼

a este
5
y(x) = ax + pentru orice a 2 R , a 6= 0
a

6
ii) pentru
5 5
x =0 , x=
[y 0 (x)]2 [y 0 (x)]2
not
obţinem soluţia singular¼
a sub form¼ a , p = y 0 (x)
a parametric¼
5
y = xp + p2
x = p52