Ecuaţii cu derivate parţiale

Problema mixta penru operatorul caldurii –n=1

Operatorul calduii este

L  t   x
şi acţionează asupra funcţiilor definite pe submulţimi deschise ale lui
R n1  {( x, t ); x  R n , t  R} . Vom arăta că pentru operatorul căldurii, la fel
ca şi pentru operatorul undelor, este corect pusa problema mixtă.

6.1. Problema mixtă.

Problema mixtă pentru ecuaţia căldurii constă în determinarea unei

soluţii a ecuaţiei căldurii
Lu   t u   x u  F

într-un domeniu QT    (0; T ),     R n care satisface condiţia
iniţială
u t 0  f pe 

şi condiţia la limită
u   u  h pe   (0;T ) .

163
Ecuaţii cu derivate parţiale

La fel ca în cazul operatorului undelor, dacă funcţia  nu este identic

nulă, trebuie ca mulţimea deschisă  să fie cel puţin de clasă C1. Cu 
notăm derivata după direcţia normală şi condiţiile la limită pot fi clasificate
în condiţii la limită de speţa întîi, de speţa a doua sau de speţa a treia. De
asemenea, la fel ca în cazul ecuaţiei undelor ne vom concentra asupra
proprietăţilor soluţiilor problemei mixte cu condiţii la limită de speţa întîi,
Să precizăm acum ce înţelegem prin soluţie a problemei mixte cu
condiţii la limită de speţa întîi pentru ecuaţia căldurii şi care sînt condiţiile
minimale de regularitate impuse asupra funcţiilor F , f , h cu care lucrăm în
această secţiune.
Cîteva notaţii,:
S t  (   {0})  (  (0; t ]), ()t  (0;T ) ,

C 2,1 (Qt )  {u  C (Qt ); u este marginita ,  t u  C (  (0; t ]),

x u  C (  (0; t ]),   2}, ()t  (0;T ) .

Vom numi soluţie a problemei mixte cu condiţii la limită de speţa întîi o

funcţie u   C (Qt ) care este soluţie a ecuaţiei căldurii şi satisface
2,1
t T
condiţia iniţială şi condiţia la limită. Condiţiile de regularitate impuse
datelor problemei sînt:
F  C (   [0;T )), f  C (  ), h  C (  [0;T )).

Pentru ca o astfel de soluţie să existe este necesar ca să fie îndeplinită

condiţia de racordare f ( x)  h( x,0), () x   .

Teorema (de unicitate şi dependenţă continuă de date a soluţiei

problemei mixte pentru ecuaţia căldurii). Fie F  C (   [0; T )) ,
f  C (  ), h  C (  [0; T )) . Atunci problema mixtă pentru ecuaţia
căldurii cu condiţii la limită de speţa întîi de date ( F , f , h) are cel mult o
soluţie u. Dacă există, această soluţie depinde continuu de date, în sensul
că

164
Ecuaţii cu derivate parţiale

sup u  2(sup f  sup g  t sup F ) , ()t  (0; T ) .

Qt  [ 0;t ] Qt

Trecem acum la studiul existenţei soluţiilor clasice ale problemei mixte

pentru ecuaţia căldurii cu condiţii la limită de speţa întîi. La fel ca în cazul
ecuaţiei undelor vom considera numai cazul unei singure variabile spaţiale
( n  1) şi vom presupune condiţia la limită omogenă. Dacă nu avem o
condiţie la limită omogenă, atunci o putem omogeniza cu o substituţie
convenabilă, de tipul celor efectuate în situaţii similare pentru ecuaţia
undelor. De asemenea, pentru obţinerea soluţiei problemei mixte pentru
ecuaţia căldurii pot fi folosite două metode: metoda reflexiei şi metoda
separării variabilelor. În această secţiune ne vom acupa numai de metoda
separării variabilelor, Pentru început, vom considera cazul ecuaţiei
omogene. Vom presupune T   .
Se pune aşadar problema determinării unei funcţii
u   C ((0; l )  (0; t )) astfel încît:
2,1
t T

 t u ( x, t )   2x u ( x, t )  0, ()( x, t )  (0; l )  (0;T )


u ( x,0)  f ( x), () x  (0; l ) .
u (0, t )  u (l , t )  0, ()t  (0;T )


Din nou, pentru obţinerea unei teoreme de existenţă a unei soluţii

clasice, trebuie să impunem asupra datelor condiţii de regularitate mai
puternice decît în ipoteza teoremei de unicitate şi dependenţă continuă de
date. Şi anume, vom cere ca f să aparţină spaţiului C 1 ([0; l ]) . Condiţiile de
racordare rămîn aceleaşi: f (0)  h(0,0)  0, f (l )  h(l ,0)  0 .
Dacă u este soluţie a acestei probleme, atunci admite,
 jx
u ( x, t )   c j (t ) sin l
.
j 1

Trebuie determinate funcţiile cj astfel încît u să fie soluţie a proble-

mei noastre. Pentru aceasta vom face mai întîi nişte calcule formale.
Admitem că putem permuta operatorii de derivare, de trecere la limită şi de
integrare care apar mai jos cu suma infinită.
Aplicăm operatorul căldurii seriei care reprezintă funcţia u şi ţinem
cont că u trebuie să fie soluţie a ecuaţiei căldurii. Obţinem:
165
Ecuaţii cu derivate parţiale

  t   2x c j (t ) sin
 jx
0   t u ( x, t )   2x u ( x, t )  
j 1 l

 j 2 2 
 sin jx , ()( x, t )  (0, l )  (0, ) .

  j c ' (t )  c (t )
l2
j  l
j 1 
j 2 2
Deci c j ' (t )  c j (t ) sînt coeficienţii dezvoltării în serie Fourier
l2
după sinusuri a funcţiei identic egale cu 0. Aşadar funcţiile cj trebuie să fie
soluţii ale ecuaţiilor diferenţiale ordinare de ordinul întîi
c j ' (t )  ( j 2 2 / l 2 )c j (t )  0 .
Din condiţia iniţială a problemei mixte rezultă că
 jx
 c j (0) sin l
 f ( x) .
j 1

Deci cj satisfac, pentru orice j, condiţiile iniţiale

2 l jx
c j (0)  
l 0
f ( x ) sin
l
dx  a j .

Rezolvăm problemele Cauchy ale căror soluţii sînt funcţiile cj şi

obţinem
 j 2 2t 
c j (t )  a j exp  2 , ()t  (0, ), () j  0 .
 l 

F  C 2 ([0; l ]  [0; T )), F (0, t )  F (l , t )  0, ()t  (0, T ) .

În primul caz, soluţia este de forma

t
u ( x, t )   0 v ( x, t   ) d ,

unde v este, pentru  (0, T ) , soluţia problemei:

 t v ( x, t )   2x v ( x, t )  0, ()( x, t )  (0, l )  (0, T )

v ( x,0)  F ( x)  F ( x, ), () x  (0, l ) .
v (0, t )  v (l , t )  0, ()t  (0, T )

166
Ecuaţii cu derivate parţiale

Dacă înlocuim funcţiile v cu seriile care le reprezintă şi permutăm

integrala cu suma infinită, ajungem la concluzia că soluţia trebuie să fie
dată de formula
 j 2 2 (t   ) 
 d sin jx ,

u ( x, t )  0 j
t
d ( ) exp
 l2  l
j 1  
unde
2 l jx
d j ( )   F ( x , ) sin dx .
l 0 l
Urmînd cea de-a doua cale, căutăm u de forma
 jx
u ( x, t )   c j (t ) sin l
.
j 1

La fel ca mai sus, un calcul formal ne arată că pentru ca u să fie soluţie

a problemei mixte considerate, este necesar ca funcţiile cj să fie soluţii ale
unor probleme Cauchy pentru ecuaţii afine:
j 2 2 2 l jx
c j ' (t ) 
l 2
c j (t )  f j (t ) 
l
 0
F ( x, t ) sin
l
dx, c j (0)  0, j  0 .

Rezolvăm aceste probleme Cauchy şi determinăm coeficienţii cj:

2 t l jx   j 2 2 (t   ) 
c j (t )    F ( x , ) sin dx  exp  d , ()t  (0, T ) .
l 0 0 l   2 
 l 

În final se obţine pentru u aceeaşi formulă ca şi în cazul utilizării

principiului lui Duhamel.

Am demonstrat următoarea teoremă:

Teorema. Fie
F  C 2 ([0; l ]  [0; T )) , f  C 1 ([0; l ]) ,
F (0, t )  F (l , t )  0, ()t  (0, T ) , f (0)  f (l )  0 .

167
Ecuaţii cu derivate parţiale

Atunci există şi este unică o soluţie u   C ((0; l )  (0; t )) a proble-

2,1
t T
mei
 t u ( x, t )   2x u ( x, t )  F ( x, t ), ()( x, t )  (0; l )  (0;T )

u ( x,0)  f ( x), () x  (0; l )
u (0, t )  u (l , t )  0, ()t  (0;T )

dată de formula
 jx  j 2 2t 
u ( x, t )   a j sin exp  2  
j 1 l  l 
 j 2 2 (t   ) 
 d sin jx ,

   0 d j ( ) exp 
t

l2  l
j 1  
unde
2 l jx
aj  
l 0
f ( x ) sin
l
dx ,

2 l jx
d k ( )   F ( x , ) sin dx .
l 0 l

168