Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n

1 Generalit¼
aţi
O ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼
a de ordinul n este o ecuaţie diferenţial¼
a de forma

x(n) + a1 (t)x(n 1)
+ ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t 2 I; (1)

unde I este un interval de numere reale iar f; a1 ; :::; an : I ! R sunt funcţii continue. Pentru a 2 I, problema Cauchy
asociat¼
a acestei ecuaţii are forma

x(n) + a1 (t)x(n 1) + ::: + an 1 (t)x0 + an (t)x = f (t)

PC(D)
x(a) = 1 ; x0 (a) = 2 ; : : : ; x(n 1) (a) = n ;

unde i 2 R,8i = 1; :::; n: În forma normal¼

a, ecuaţia cap¼
at¼
a forma

x(n) = f (t) a1 (t)x(n 1)

::: an 1 (t)x
0
an (t)x:

Notând cu g funcţia

g:I Rn ! R, g(t; u) = g(t; u1 ; :::; un ) = f (t) an (t)u1 ::: a2 (t)un 1 a1 (t)un ;

putem scrie
x(n) = g(t; x; x0 ; :::; x(n 1)
):
Fixând t 2 I; avem, pentru orice u; v 2 Rn

jg(t; u) g(t; v)j = jan (t) (u1 v1 ) + an 1 (t) (u2 v2 ) + + a1 (t) (un vn )j
jan (t)j ju1 v1 j + jan 1 (t)j ju2 v2 j + + ja1 (t)j jun vn j :

Funcţiile ai …ind continue pe I, sunt m¼

arginite pe orice interval de forma [a ; a + ] inclus în I :

jai (t)j Mi ; 8t 2 [a ;a + ]:

Fie M = max fMi ; i = 1; :::; ng : Atunci,

jg(t; u) g(t; v)j M (ju1 v1 j + ju2 v2 j + + jun vn j)

p
şi pentru c¼
a pentru orice numere pozitive 2+ 2+ 2
1 ; :::; n 0 avem 1 2 + n i ; 8i, obţinem mai departe
p
jg(t; u) g(t; v)j M n (u1 v1 )2 + (u2 v2 )2 + + (un vn )2 = L ku vk ;

unde L = M n: Am ar¼ a funcţia g are proprietatea Lipschitz în raport cu variabila u 2 Rn . Rezult¼

atat, astfel, c¼ a, deci,
cf. teoremei lui Picard, c¼ a ecuaţia diferenţial¼a liniar¼
a de ordinul n admite soluţie unic¼ a (pentru orice funcţii continue
f; a1 ; :::; an ). Se poate ar¼ata c¼
a intervalul J pe care este de…nit¼ a soluţia coincide cu I (consultaţi Ioan Vrabie, Ecuaţii
diferenţiale indicat¼ a în bibliogra…e).
Totuşi, nu vom aplica metoda aproxim¼ arilor succesive (din teorema lui Picard). Pentru ecuaţiile liniare şi mai ales
pentru unele cazuri particulare putem pune în evidenţ¼ a metode mai e…ciente de determinare a soluţiei.
Dac¼ a f (t) = 0 8t 2 I spunem c¼ a ecuaţia este omogen¼a iar în caz contrar spunem c¼ a este neomogen¼ a. Dac¼a funcţiile ai
sunt constante pe I pentru orice i = 1; ::; n vom spune c¼ a ecuaţia este una cu coe…cienţi constanţi omogen¼a sau neomogen¼ a,
dup caz.
S¼a observ¼ am c¼
a dac¼a ' este o soluţie particular¼ a a ecuaţiei diferenţiale (1) atunci pentru orice soluţie x a ecuaţiei
omogene ataşate,
x(n) + a1 (t)x(n 1) + ::: + an 1 (t)x0 + an (t)x = 0; t 2 I; (2)
funcţia x + ' este, de asemenea, o soluţie a ecuaţiei neomogene (1):

(x + ')(n) + a1 (t)(x + ')(n 1)

+ ::: + an 1 (t)(x + ')0 + an (t)(x + ') =
x(n) + a1 (t)x(n 1)
+ ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x + '(n) + a1 (t)'(n 1)
+ ::: + an 1 (t)'
0
+ an (t)' = 0 + f (t) = f (t):

În mod evident, reciproca este şi ea adev¼arat¼a: orice soluţie a ecuaţiei neomogene poate … scris¼
a ca suma dintre o soluţie
particular¼
a a ecuaţiei neomogene şi o soluţie a sistemului omogen (de exemplu, soluţia identic nul¼ a). Mai mult, are loc
urm¼atorul rezultat, foarte important.
Teorem¼ a Mulţimea soluţiilor unei ecuaţii liniare şi omogene de ordinul n este un spaţiu vectorial de dimensiune n:

1
 Demonstraţie S¼
a not¼
am cu S mulţimea soluţiilor ecuaţiei omogene

x(n) + a1 (t)x(n 1)
+ ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = 0; t 2 I:

Fie u; v 2 S şi ; a (u + v)0 = u0 + v 0 şi ( u)0 =

2 R. Îm mode evident, pentru c¼ u0 obţinem

( u + v)(n) + a1 (t)( u + v)(n 1)

+ ::: + an 1 (t)( u + v)0 + an (t)( u + v) =
(n) (n 1) 0 (n) (n 1) 0
u + a1 (t)u + ::: + an 1 (t)u + an (t)u + v + a1 (t)v + ::: + an 1 (t)v + an (t)v = 0;

Astfel, orice combinaţie liniar¼

a de soluţii este tot o soluţie pentru ecuaţia omogen¼
a, deci S este un spaţiu liniar. Pentru
a ar¼
ata c¼a dim S =n …x¼ am un punct a 2 I şi consider¼ am operatorul

T : S ! Rn ; T (x) = (x(a); x0 (a); :::; x(n 1)

(a))T 2 Rn :

Datorit¼
a regulilor de derivare, pentru orice u; v 2 S şi pentru orice 2 R au loc relaţiile

T (u + v) = T (u) + T (v)
T ( u) = T (u);

deci T este un operator liniar.

T
Pentru orice vector = ( 1 ; :::; n) 2 Rn consider¼
am problema Cauchy

x(n) + a1 (t)x(n 1) + ::: + an 1 (t)x0 + an (t)x = 0; t 2 I

PC(D) : ;
x(a) = 1 ; x0 (a) = 2 ; : : : ; x(n 1) (a) = n

unde D = (I; Rn ; 0; a; ). Aşa cum am v¼ azut mai sus, aceast¼ a problem¼ a are soluţie unic¼a u 2 S, ceea ce arat¼
a c¼a operatorul
liniar T este surjectiv. De fapt, unicitatea ne arat¼ a şi c¼
a T este injectiv, pentru c¼ a dac¼a ar exista u; v 2 S, u 6= v a.î.
T (u) = T (v); atunci problema Cauchy PC(D) ar avea dou¼ a soulţii distincte, u şi v; ceea ce este fals. Astfel operatorul T
de…nit în acest mod este liniar şi bijectiv, ceea ce implic¼a faptul c¼a S şi Rn au aceeaşi dimensiune,

dim S = dim Rn = n

Cu aceasta, demonstraţia este încheiat¼

a.

Observaţie Deoarece, cf. rezultatului de mai sus, dim S = n este su…cient s¼

a g¼
asim o baz¼
a B = f'1 ; :::; 'n g în acest
spaţiu pentru c¼
a atunci orice soluţie pentru ecuaţia omogen¼
a va … de forma

x = c1 '1 + + cn 'n ;

unde ci 2 R, i = 1; ::; n; iar orice soluţie a ecuaţiei neomogene va … de forma x + ' = c1 '1 + + cn 'n + '; unde ' este
o soluţie particular¼a (a ecuaţiei neomogene). Elementele lui B sunt numite soluţii fundamentale iar B se va numi sistem
fundamental de soluţii.
Astfel a rezolva o ecuaţie diferenţial¼ a liniar¼
a de ordin n revine la a determina "doar" n soluţii liniar independente
pentru ecuaţia omogen¼ a ataşat¼a şi o soluţie particular¼
a pentru sistemul neomogen. Ghilimelele de la "doar" sunt puse
pentru c¼ a, de fapt, nu exist¼
a o metod¼ a pentru determinarea celor n soluţii decât pentru unele cazuri particulare de ecuaţii,
cum ar … cea cu coe…cienţi constanţi, de care ne vom ocupa imediat
Exemplu S¼ a consider¼am ecuaţia diferenţial¼ a de ordinul al doilea

x00 + x = sin t:

Ecuaţia omogen¼
a ataşat¼
a este
x00 + x = 0
şi este evident c¼
a 2 soluţii pentru aceast¼
a ecuaţie sunt

'1 (t) = sin t; '2 (t) = cos t:

Acestea sunt şi liniar independente, pentru c¼

a dac¼
a c1 ; c2 2 R astfel încât c1 '1 + c2 '2 = 0; atunci

c1 sin t + c2 cos t = 0; 8t

iar acest lucru are loc numai pentru c1 = c2 = 0: Cum ecuaţia este de ordinul II rezult¼a c¼
a f'1 ; '2 g formeaz¼
a un sistem
fundamental de soluţii şi r¼
amâne s¼
a g¼
asim doar o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene. Considerând '(t) = t cos t
observ¼am c¼a

'0 = cos t t sin t

'00 = 2 sin t t cos t = 2 sin t ':

2
 1
Rezult¼
a c¼
a'~ (t) = 2 t cos t este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene şi deci soluţia general¼
a a ecuaţiei are forma

1
x(t) = c1 sin t + c2 cos t t cos t; c1 ; c2 2 R, t 2 R:
2
Dac¼
a am considera acum problema Cauchy

x00 + x = sin t
PC
x(0) = 1; x0 (0) = 1

r¼
amâne doar s¼
a mai determin¼
am c1 şi c2 din condiţiile iniţiale. Evident, înlocuind cu t = 0 obţinem

c2 = 1
1 3
c1 = 1 ) c1 =
2 2
şi atunci unica soluţie a PC este
3 1
x(t) = sin t + cos t t cos t:
2 2

2 Determinarea soluţiei particulare

Consider¼
am o ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼
a neomogen¼
a

x(n) + a1 (t)x(n 1)
+ ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I

şi presupunem c¼a avem la dispoziţie un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
Metoda prin care vom determina o soluţie particular¼ a se numeşte metoda variaţiei constantelor. Vom c¼ auta o soluţie
' de aceeaşi form¼
a cu soluţa general¼a a ecuaţiei omogene,

' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + Kn 'n

dar în care coe…cienţii nu sunt constante, ci funcţii de t :

'(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t):

Deoarece funcţiile Ki ; i = 1::n sunt supuse unei singure condiţii, şi anume ' s¼ a …e soluţie, vom introduce n 1 relaţii
suplimentare între derivatele acestor funcţii, Ki0 ; i = 1::n; relaţii alese astfel încât în calculul derivatelor '0 ; '00 ; :::; '(n 1)
s¼ a derivatele Ki0 :
a nu intervin¼
Calculând '0 obţinem

'0 (t) = K1 (t)'01 (t) + K2 (t)'02 (t) + + Kn (t)'0n (t) + K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t)

şi impunem condiţia

K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = 0 8t;
astfel încât derivata '0 este acum egal¼
a cu

'0 (t) = K1 (t)'01 (t) + K2 (t)'02 (t) + + Kn (t)'0n (t):

Analog, derivând înc¼

a o dat¼
a vom impune condiţia

K10 (t)'01 (t) + K20 (t)'02 (t) + + Kn0 (t)'0n (t) = 0 8t

şi r¼
amânem cu
'00 (t) = K1 (t)'001 (t) + K2 (t)'002 (t) + + Kn (t)'00n (t)
ş.a.m.d. pân¼
a la derivata de ordin n 1; pentru care obţinem
(n 2) (n 2)
K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n
n
2)
(t) = 0 8t

şi
(n 1) (n 1)
'(n 1)
(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'(n
n
1)
(t):
Dar,
0
(n) (n) (n 1) (n 1)
'(n) (t) = '(n 1)
(t) = K 1 '1 + K 2 '2 + + Kn '(n) 0
n + K 1 '1 + K20 '2 + + Kn0 '(n
n
1)
:

3
şi ' este soluţie pentru ecuaţia neomogen¼
a şi atunci, dup¼
a efectuarea calculelor, obţinem o ultim¼
a ecuaţie,
(n 1) (n 1)
K10 '1 + K20 '2 + + Kn0 '(n
n
1)
= f:

Avem, astfel un sistem de n ecuaţii cu n funcţii necunoscute, Ki0 ; i = 1; ::; n

8
> K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = 0
>
> 0 0 0 0
>
> K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'0n (t) = 0
< ..
. (3)
>
>
>
> 0
K (t)'
(n 2) 0
(t) + K2 (t)'2
(n 2)
(t) + + Kn0 (t)'n
(n 2)
(t) = 0
>
: 0 1 (n1 1) (n 1) (n 1)
K1 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = f (t):

Determinantul matricei acestui sistem se noteaz¼ a cu W (t) şi se numeşte wronskianul sau determinantul lui Wronski pentru
funcţiile '1 ; :::; 'n în punctul t :
0 1
'1 (t) '2 (t) ::: 'n (t)
B '01 (t) '02 (t) ::: '0n (t) C
B C
W (t) = B .. C
@ . A
(n 1) (n 1) (n 1)
'1 (t) '2 (t) : : : 'n (t)

Teorema lui Liouville

Pentru orice soluţii '1 ; :::; 'n ale ecuaţiei diferenţiale liniare şi omogene 2, pentru orice t0 ; t 2 I are loc relaţia
Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0

Demonstraţie Vom folosi regula (general¼

a) de derivare a unui determinant cu funcţii ca elemente:
0
f g f0 g0 f g
= + 0 :
u v u v u v0

Astfel,

'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t) '1 (t) '2 (t) ::: 'n (t) '1 (t) '2 (t) ::: '
'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t) '001 (t) '002 (t) ::: '00n (t) '01 (t) '02 (t) ::: '
W 0 (t) = .. + .. + + ..
. . .
(n 1) (n 1) (n 1) (n 1) (n 1) (n 1) (n) (n) (
'1 (t) '2 (t) : : : 'n (t) '1 (t) '2 (t) : : : 'n (t) '1 (t) '2 (t) : : : 'n
'1 (t) '2 (t) ::: 'n (t)
'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t)
= .. ;
.
(n) (n) (n)
'1 (t) '2 (t) : : : 'n (t)

deoareceprimii n 1 determinanţi sunt nuli, având, …ecare, câte dou¼ a linii egale. Dar 'i sunt soluţii pentru ecuaţia
omogen¼a şi atunci
(n) (n 1)
'i = (a1 (t)'i + ::: + an 1 (t)'0i + an (t)'i ); i = 1::n
şi, aplicând din nou regulile de calcul cu determinanţi, obţinem

W 0 (t) = a1 (t) W (t);

care este o ecuaţie liniar¼

a omogen¼
a de ordinul 1, deci formula din enunţ are loc.

Observaţie Conform teoremei lui Liouville, dac¼ a wronskianul se anuleaz¼

a într-un punct, se anuleaz¼ a peste tot, deci
este …e identic nul, …e nu se anuleaz¼ a în nici un punct. Partea a doua din aceast¼ a a…rmaţie ne permite s¼ a a…rm¼am c¼a
sistemul (3) are soluţie unic¼ a pentru orice t. Trebuie doar s¼ a mai vedem în ce condiţii wronskianul nu se anuleaz¼ a m¼acar
într-un punct (deci, s¼ a …e nenul peste tot).
Propoziţie Funcţiile '1 ; :::; 'n formeaz¼ a un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia diferenţial¼
a liniar¼
a (2) dac¼
a
şi numai dac¼ a W (t) 6= 0; 8t:
Demonstraţie Dac¼ a exist¼a t0 2 I pentru care W (t0 ) = 0. ştim de la cursul de algebr¼ a c¼
a vectorii coloan¼a ai determinantului
sunt liniar dependenţi, deci exist¼ a c1 ; :::; cn 2 R, nu toţi nuli, pentru care
(k)
c1 '1 (t0 ) + ::: + cn '(k)
n (t0 ) = 0; 8k = 0::n 1:

4
F¼
ar¼
a a restrânge generalitatea, presupunem c¼
a ultimul coef. este nenul, cn 6= 0: Atunci,
(k) (k) ci
'(k)
n (t0 ) = 1 '1 (t0 ) ::: n 'n 1 (t0 ); i = ; i = 1::n 1; k = 0::n 1:
cn
(k)
Notând cu k+1 = 'n (t0 ) şi considerând problema Cauchy

x(n) + a1 (t)x(n 1) + ::: + an 1 (t)x0 + an (t)x = 0

PC: (k)
k+1 = 'n (t0 ); k = 0; ::; n 1

observ¼ am c¼ a aceasta are pe de o parte soluţia 'n (din ipotez¼ a), dar şi ' = 1 '1 ::: n 1 'n 1 deoarece 'i sunt
(k) (k)
soluţii deci şi orice combinaţie liniar¼a a lor este soluţie '(k) (t0 ) = '
1 1 (t 0 ) ::: n n 1 0 ) = k+1 ; 8k = 0::n
' (t 1:
Cum problema Cauchy are soluţie unic¼ a, rezult¼ a c¼
a pentru orice t 2 I; '(t) = 'n (t) = '
1 1 (t) ::: n 1 n 1' (t);
adic¼a funcţiile '1 ; :::; 'n sunt liniar dependente, deci nu formeaz¼ a un sistem fundamental de soluţii. Astfel, pentru orice
sistem fundamental de soluţii, W (t) 6= 0; 8t 2 I:
Reciproca este evident¼ a, deoarece '1 ; :::; 'n nu formeaz¼ a un sistem fundamental de soluţii, rezult¼ a c¼ a '1 ; :::; 'n sunt
liniar dependente deci exist¼ a constantele c1 ; :::; cn 2 R, nu toate nule, astfel încât

c1 '1 (t) + ::: + cn 'n (t) = 0; 8t 2 I

şi atunci, prin derivare de ordin k = 1::n 1 obţinem şi

(k)
c1 '1 (t) + ::: + cn '(k)
n (t) = 0; 8t 2 I

dar acest lucru înseamn¼ a c¼

a vectorii coloan¼ a care compun W (t) sunt liniar dependenţi, deci W (t) = 0: astfel, dac¼
a
W (t) 6= 0; în mod necesar '1 ; :::; 'n formeaz¼
a un sistem fundamental de soluţii şi demonstraţia este încheiat¼
a

Exemplu. S¼
a se rezolve problema Cauchy
(
1
x000 + x0 =
cos t ;t 2 ; :
x(0) = 1; x0 (0) = 2; x00 (0) = 3: 2 2

În primul rând, considerând ecuaţia omogen¼ a x000 + x0 = 0; observ¼am c¼

a dou¼
a soluţii evidente sunt '1 (t) = sin t şi
'2 (t) = cos t dar şi c¼ a orice funcţie constant¼
a veri…c¼
a ecuaţia omogen¼
a. Alegem '3 (t) = 1; 8t: Construim wronskianul
funcţiilor '1 ; '2 ; '3 :

'1 (t) '2 (t) '3 (t) sin t cos t 1

cos t sin t
W (t) = '01 (t) '02 (t) '03 (t) = cos t sin t 0 =
sin t cos t
'001 (t) '002 (t) '003 (t) sin t cos t 0
W (t) = 1 6= 0; t:

Atunci, f'1 ; '2 ; '3 g este un sistem fundamental de soluţii şi, deci, soluţia general¼
a a ecuaţiei omogene are forma

x = c1 '1 + c2 '2 + c3 '3 ; c1 ; c2 ; c3 2 R

x(t) = c1 sin t + c2 cos t + c3:

C¼
aut¼
am o soluţie particular¼
a cu metoda variaţiei constantelor:

'(t) = K1 (t) sin t + K2 (t) cos t + K3 (t):

Aceasta se obţine rezolvând sistemul de ecuaţii

8 0 0 0
< K10 (t)'10 (t) + K20 (t)'20 (t) + K30 (t)'30 (t) = 0
>
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + K3 (t)'3 (t) = 0
>
: K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) = 1
1 1 2 2 3 3
cos t
f¼
acând calculele, obţinem sistemul
8 0 0 0
< K10 (t) sin t + K20 (t) cos t + K3 (t) = 0
>
K1 (t) cos t K2 (t) sin t =0 ;
>
: K 0 (t) sin t K 0 (t) cos t 1
1 2 =
cos t

5
 1
de unde obţinem imediat K30 (t) = şi
cos t
8
( >
> 1 0 sin t sin t
K10 (t) cos t K20 (t) sin t =0 < K10 (t) = W (t) 1 = cos t
cos t cos t
1 , :
K10 (t) sin t K20 (t) cos t = >
> 1 cos t 0
cos t : K20 (t) = 1 = 1
W (t) sin t cos t

Integrând cele trei funcţii, obţinem 8

< K1 (t) = ln cos t + k1
K2 (t) = t + k2 :
: t
K3 (t) = ln ctg( 4 2 ) + k3

Deoarece orice soluţie particular¼

a e la fel de bun¼
a, alegem k1 = k2 = k3 = 0:Astfel, soluţia general¼
a a ecuaţiei iniţiale este
t
x(t) = c1 sin t + c2 cos t + c3 + ln cos t sin t t cos t + ln ctg( ):
4 2
Impunând condiţiile iniţiale, obţinem
8
< x(0) = 1 ) c2 + c3 = 1
x0 (0) = 2 ) c1 = 2 :
: 00
x (0) = 3 ) c2 = 3 ) c3 = 4

Astfel soluţia unic¼

a a ecuaţiei este
t
x(t) = (2 + ln cos t) sin t + ( 3 t) cos t + ln ctg( ) + 4; t 2 ;
4 2 2 2

3 Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordin n cu coe…cienţi con-

stanţi
Descriem în continuare rezolvarea ecuaţiilor liniare cu coe…cienţi constanţi. Ştim cum putem a‡a soluţie particular¼ a aşa
c¼
a trebuie doar s¼
a ne ocup¼
am de ecuaţia omogen¼ a. Fie, aşadar, ecuaţia diferenţial¼
a liniar¼
a şi omogen¼
a de ordin n

x(n) + a1 x(n 1)
+ ::: + an 1x
0
+ an x = 0;

uned a1 ; :::; an 2 R sunt constante. Evident, în forma normal¼

a, ecuaţia poate … scris¼
a

x(n) = a1 x(n 1)
::: an 1x
0
an x

şi observ¼
am imediat c¼a dac¼a aceast¼a relaţie are loc pentru t 2 I; atunci orice soluţie a acestei ecuaţii este de o in…nitate
de ori derivabil¼
a în punctul t şi orice derivat¼a de ordin strict mai mare decât n poate … scris¼ a cu ajutorul derivatelor de
ordin inferior. În general avem, evident,

x(n+p) (t) = a1 x(n 1+p)

(t) ::: an 1x
(1+p)
(t) an x(p) (t); 8t 2 I; 8p 2 N.

F¼ar¼
a a restrânge generalitatea, putem presupune c¼a 0 2 I: Pentru c¼ a o soluţie x a ecuaţiei este derivabil¼
a de orice ordin
în 0; putem scrie formula lui Taylor pentru x în jurul lui 0; cu restul lui Lagrange:

x0 (0) x00 (0) 2 x(p 1)

(0) p 1
x(p) ( t;0 ) p
x(t) = x(0) + t+ t + + t + t ;
1! 2! (p 1)! p!

unde este un num¼ ar situat între 0 şi t; formula având loc pentru orice t 2 I şi p 2 N : Nu putem scrie seria lui Taylor
x(p) ( t;0 ) p
pentru x (p = 1) decât dac¼ a t ! 0 pentru p ! 1: Vom demonstra acest lucru în continuare şi, astfel„ vom
p!
şti soluţia ecuaţiei de îndat¼a ce vom determina valorile derivatelor functiei x în origine, de orice ordin, x(p) (0); p 2 N. În
mod evident, avem
x(n+p) (0) = a1 x(n 1+p) (0) ::: an 1 x1+p (0) an x(p) (0); p 2 N.
Îns¼
a, aceasta este o recurenţ¼
a liniar¼
a de ordinul n, care poate … rezolvat¼ a putem determina x(p) (0); 8p 2 N.
a, adic¼
Explic¼
am în continuare cum se procedeaz¼ a, urmând ca, în probleme, s¼
a aplic¼
am doar concluziile.
Not¼am, pentru uşurinţ¼
a,
x(p) (0) = xp ; p2N

6
şi relaţia de recurenţ¼
a poate … rescris¼
a

xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp ; p 2 N.

Ad¼
aug¼
am acestei ecuaţii înc¼
a n 1 relaţii evidente, şi transform¼am ecuaţia într-un sistem de ecuaţii
8
>
> xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp
>
>
>
< x n+p 1 = xn+p 1
xn+p 2 = xn+p 2 :
>
> ..
>
> .
>
:
xp+1 = xp+1

Not¼
am cu 0 1 0 1
xn+p a1 a2 ::: an 1 an
Bxn+p 1 C B 1 0 ::: 0 0 C
B C B C
B C B 0 C
yp+1 = Bxn+p 2 C 2 Rn ; 8p 2 N; A=B 0 1 ::: 0 C
B .. C B .. C
@ . A @ . A
xp+1 0 0 1 0
şi atunci putem scrie
yp+1 = A yp ; 8p 2 N.
De remarcat c¼
a 0 1 0 1
xn 1 x(n 1) (0)
Bxn C Bx(n 2) (0)C
B 2C B C
B C B (n 3) (0)C
y0 = Bxn 3 C = Bx C
B .. C B .. C
@ . A @ . A
x0 x(0)
şi, pentru orice p 2 N
yp = A yp 1 = A2 yp 2 = = Ap y0 :
Astfel, trebuie s¼ am Ap ; p 2 N. Pentru aceasta vom separa mai multe cazuri, dar în toate ne vom referi la
a mai calcul¼
forma canonic¼ a a operatorului liniar
T : Rn ! Rn ; T (u) = A u;
a a operatorului liniar pe Rn a c¼
adic¼ arui matrice în raport cu baza canonic¼a este matricea A: De fapt, atunci când ne
vom referi la A ne vom referi la T şi reciproc (de exemplu, în loc s¼
a spunem c¼
a T este diagonalizabil vom spune c¼
a A este
diagonalizabil¼
a şi invers). Polinomul caracteristic al matricei A este

a1 a2 ::: an 1 an
1 ::: 0 0
det(A In ) = 0 1 ::: 0 0 :
..
.
0 0 1

Dezvoltând determinantul dup¼

a prima coloan¼
a obţinem

a2 ::: an 1 an
::: 0 0
1 0 0
1 ::: 0 0
det(A In ) = ( a1 ) ..
.. .
.
0 1
0 1
a2 ::: an 1 an
1 0 0
= ( a1 ) ( )n 1 .. :
.

0 1

Repetând dezvoltarea dup¼

a prima coloan¼
a obţinem, la …nal

det(A In ) = ( a1 ) ( )n 1 ( a2 ) ( )n 2 + ( a3 ) ( )n 3
+ ( 1)n 2
( an 1) ( )1 + ( 1)n 1
( an )
n
= ( 1)n + a1 n 1 + a2 n 2 + + an 1 + an :

7
Observ¼ am c¼
a polinomul caracteristic se obţine, de fapt, înlocuind în ecuaţia diferenţial¼a derivata de ordin k cu k ; k =
0; ::; n:
Cazul I. Începem cu cazul cel mai simplu şi anume acela în care toate valorile proprii i ; i = 1; ::; n sunt reale şi au
multiplicitatea 1, adic¼a i 6= j 8i 6= j: Atunci, de la cursul de algebr¼ a ştim c¼
a A este diagonalizabil¼ a şi, deci, exist¼
ao
matrice inversabil¼ a P 2 Mn (R) (sau o baz¼ a în Rn ) astfel încât
0 1
1 0
B .. C
P 1 A P =D=@ . A,A=P D P
1

0 n

Astfel,
Ap = P D P 1
(P D P 1 ) P D P 1
= P Dp P 1
0 p 1
1 0
B .. C
Ap = P @ .
1
A P :
p
0 n

Desigur, ştim c¼
a matricea P este format¼ a din coordonatele unor vectori proprii ai lui A în raport cu baza canonic¼ a îns¼
a
ne vom mulţumi cu urm¼ atoarea observaţie: pentru orice matrice inversabil¼ a P elementele matricei din membrul drept,
P Dp P 1 ; sunt combinaţii liniare ale numerelor p1 ; :::; pn ; datorit¼
a regulii de înmulţire a matricelor. Altfel spus, notând
(p) p
cu aij elementele lui A ; putem scrie
(p) (1) p (2) p (n) p
aij = cij 1 + cij 2 + + cij n :8i; j = 1; ::; n
a yp = Ap y0 ; rezult¼
şi, ţinând cont c¼ a c¼
a
0 .. 1
B . C
yp = B
@: : :
(1) p
cij 1 + cij
(2) p
2 +
(n) p
+ cij n : : :C
A y0
..
.
0 1 0 (n 1) 1
xn+p 1 0 1 x (0)
Bxn+p C .. Bx(n 2) (0)C
B 2C
B . C B C
B x3 C Bx(n 3) (0)C
C = B : : :C
(1) p (2) p (n) p
B @: : : cij 1 + cij 2 + + cij n B
A B C
B .. C .. C
@ . A .. @ . A
.
xp x(0)
p p p
şi deducem de aici c¼
a pentru orice p n termenul xp este, de asemenea, o combinaţie liniar¼
a a numerelor 1; 2 ; ::: n :
p p p
x(p) (0) = xp = c1 1 + c2 2 + ::: + cn n:

Esenţial de remarcat este c¼ a numerele c1 ; :::; cn sunt aceleaşi, pentru orice p(justi…caţi!). Mai mult, aceleaşi constante pot
… folosite şi pentru scrierea numerelor x0 ; x1 ; :::xp 1 :
Pentru c¼ a
ci pi p ( i t)p
t = c1 ! 0 pt. p ! 1; 8i = 1; ::; n; 8t 2 R,
p! p!
rezult¼
a c¼a soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene iniţiale poate … scris¼ a cu ajutorul seriei Taylor:
1
X
x0 (0) x00 (0) 2 x(p) (0) p x(p) (0)
x(t) = x(0) + t+ t + + t + = tp :
1! 2! p! p=0
p!

p p p
Înlocuind x(p) (0) = c1 1 + c2 2 + ::: + cn n obţinem
1
X p p p
c1 1 + c2 2 + ::: + cn n p
x(t) = t
p=0
p!
X1 p 1
X p 1
X p
1 p 2 p n p
x(t) = c1 t + c2 t + : : : cn t :
p=0
p! p=0
p! p=0
p!

Dar, de la cursul de analiz¼

a, ştim c¼
a
1 p
X t
et = ; 8t 2 R
p=0
p!

8
şi atunci rezult¼
a c¼
a
1t 2t nt
x(t) = c1 e +c2 e + : : : cn e ; t 2 R.
În concluzie, dac¼
a ecuaţia
n n 1
+ a1 + ::: + an 1 + an = 0
are r¼
ad¼
acini reale, distincte 1 ; :::; n; atunci ecuaţia diferenţial¼
a liniar¼
a omogen¼
a de ordinul n

x(n) + a1 x(n 1)
+ ::: + an 1x
0
+ an x = 0

are soluţia de forma

1t 2t nt
x(t) = c1 e +c2 e + : : : cn e ;t 2 R
it
R¼
amâne s¼ a mai ar¼ at¼
am c¼
a funcţiile 'i (t) = e ; t 2 R,i = 1; :::; n; sunt liniar independente şi atunci, formând un
sistem fundamental de soluţii, va rezulta c¼a funcţiile de forma c1 e 1 t +c2 e 2 t + : : : cn e n t sunt TOATE soluţiile ecuaţiei.
Pentru a ar¼ ata liniara independenţ¼
a vom calcula wronskianul soluţiilor f'1 ; :::; 'n g pentru punctul t = 0: Evident, pentru
a (e t )(k) = k e t ; wronskianul este egal cu
c¼

1 1 ::: 1
1 2 ::: n
W (0) = ..
.
n 1 n 1 n 1
1 2 ::: n

Rcunoaştem aici un determinant Vandermonde şi atunci

Y
W (0) = ( j i)
1 i<j n

iar acesta este diferit de 0 deoarece i 6= j 8i 6= j: Atunci, sistemul f'1 ; :::; 'n g este un sistem fundamental de soluţii.
Exemplu. Fie ecuaţia diferenţial¼ a x(4) 5x00 + 6 = 0: Ecuaţia caracteristic¼ a este
4
5 2 + 6 = 0 , ( 2 2)( 2 3) = 0;
p p p p
Evident, soluţiile ecuaţiei sunt 3; 3; 2; 2; deci toate r¼
ad¼
acinile polinomului caracteristic sunt reale şi distincte.
Rezult¼
a c¼
a un sistem fundamental de soluţii este dat de
p p
3t 2t
'1;2 (t) = e ; '3;4 (t) = e ;

astfel încât soluţia general¼

a a ecuaţiei omogene este
p p p p
3t 3t 2t 2t
x(t) = c1 e + c2 e + c3 e + c4 e ; t 2 R.

Cazul al II-lea. Polinomul caracteristic admite numai r¼ ad¼acini reale dar printre acestea se a‡a¼ şi r¼
ad¼
acini cu
multiplicitate cel puţin egal¼
a cu 2. Pentru a simpli…ca lucrurile, s¼
a consider¼
am mai întâi c¼a polinomul caracteristic are o
singur¼
a r¼
ad¼acin¼
a, pe care o vom nota cu , de multiplicitate algebric¼ a n. Se observ¼a imediat c¼
a rezolvând sistemul

(A In ) u = u

sau, echivalent 0 1 0 1 0 1
a1 a2 ::: an 1 an u1 u1
B 1 ::: 0 0 C B C B C
B C B C B C
B 0 1 ::: 0 0 C B .. C B .. C
B C B . C=B . C
B .. C B C B C
@ . A @ A @ A
0 0 1 un un
avem un minor de ordin n 1 nenul:
1 ::: 0
0 1 ::: 0
.. = 1 6= 0:
.
0 0 1
Rezult¼a c¼
a avem n 1 necunoscute principale şi o singur¼ a necunoscut¼
a secundar¼a, deci spaţiul soluţiilor acestui sistem
adic¼
a spaţiul de vectori proprii corespunz¼
atori valorii proprii are dimensiunea egal¼ a cu 1. Rezult¼ a c¼ a matricea A nu
este diagonalizabil¼
a (multiplicitatea algebric¼
a este n 2 iar cea geometric¼ a este mereu egal¼a cu 1) deci forma canonic¼ a

9
este nu este forma diagonal¼
a, ci forma canonic¼ a Jordan, care va … alc¼atuit¼
a dintr-o singur¼
a celul¼
a Jordan care, în mod
necesar, are dimensiunea n: Exist¼a, deci, o matrice P 2 Mn ; inversabil¼
a, astfel încât
0 1
1 0 ::: 0 0
B0 1 : : : 0 0C
B C
B0 0 0 0C
1 B C
P A P =J =B .. C
B . C
B C
@ 1A
0 0 0
(diagonala situat¼
a imediat deasupra diagonalei principale conţine doar elementul 1):
Putem scrie P 1 A P = In + N , unde N este matricea
0 1
0 1 ::: 0 0
B0 0 : : : 0 0C
B C
B .. C
N =B . C
B C
@ 0 1A
0 0 0 0
şi atunci, pentru c¼
a N In = In N avem, folosind binomul lui Newton
1 p p 1 p 2
P Ap P = ( In + N )p = Cp0 In + Cp1 N + Cp2 N 2 + ::: + Cpp N p :

Îns¼
a, f¼
acând calculele, obţinem
0 1
0 1 0 0 0 1 ::: 0 0
0 0 1 ::: 0 0 B0
B0 0 0 : : : 0 0 0 ::: 0 0C
B 0 0CC
B
B
C
C
B C B .. C
B .. C B . C
N2 = B . C; 3
N =B
B 1C s:a:m:d:
B 1CC
B
B
C
C
@ B 0C
0 0A @ 0 0A
0 0 0 0
0 0 0 0
0 1
0 0 ::: 0 1
B0 0 : : : 0 0C
B C
B .. C
Nn 1
= B . C ; N n = On
B C
@ 0 0A
0 0 0
şi atunci din suma anterioar¼
a r¼
amân doar primii n termeni:
P 1
Ap P = Cp0 p In + Cp1 p 1 N + Cp2 p 2
N 2 + ::: + Cpn 1 p n+1
Nn 1
0 p 1 p n+1 1
Cp1 p 1 Cp2 p 2 ::: Cpp n+2 n 2
Cpn
B0 p
Cp1 p 1 ::: Cpp n+2 n 2 C
B C
B0 0 p C
B C
= B .. C:
B . C
B C
@ p
Cp1 p 1 A
p
0 0 0
1
Înmulţind la stânga cu P şi la dreapta cu P obţinem Ap despre ale c¼ arei elemente putem spune, ca şi în Cazul I, c¼
a
sunt combinaţii liniare ale numerelor p ; Cp1 p 1
; Cp2 p 2 :::; Cpn 1 p n+1 iar coe…cienţii nu depind de p :
(p) (1) p (2) p 1 (3) p 2 (n) 1 p n+1
aij = cij + cij Cp1 + cij Cp2 ::: + cij Cpn
Dup¼
a unele regrup¼
ari de termeni şi renot¼
ari ale coe…cienţilor, rezult¼
a c¼
a
x0 = c1 C00
x1 = c1 C10 + c2 C11
x2 = c1 C20 2 + c2 C21 + c3 C22
..
.
xn 1 = c1 Cn0 1 n 1 + c2 Cn1 1 n 2
+ : : : cn n 2 1
1 Cn 1 + cn Cnn 11
p p 1
xp = c1 Cp0 + c2 Cp1 + c2 Cp2 p 2 + ::: + cn Cpn 1 p n+1 ; 8p 0;

10
x poate … scris¼
a cu ajutorul seriei Taylor (restul tinde, din nou, la 0 - justi…caţi!) în jurul originii şi
1
X xp
x(t) = tp =
p=0
p!
1
X p 1
X p 1 1
X p 2 1
X 1 p n+1
Cp0 Cp1 Cp2 Cpn
x(t) = c1 tp + c2 tp + c2 t p + : : : cn tp :
p=0
p! p=1
p! p=2
p! p=n 1
p!

a este, în mod evident, e t : Apoi, pentru termenul general

Dar, prima sum¼
1
X X1 p 1
tk X (p + k)(p + k 1):::(p + 1)
p k k
Cpk Cp+k p
tp = tp+k = tp
p! p=0
(p + k)! k! p=0 (p + k)!
p=k
1
tk X ( t)p 1
= = tk e t ; 8k = 1; ::; n 1:
k! p=0 p! k!

1
Astfel, având în vedere c¼
a şi este tot o constant¼a, soluţia general¼
a a ecuaţiei liniare omogene de gradul n este, în
k!
condiţiile acestui caz( -r¼
ad¼
acin¼
a de multiplicitate n), o combinaţie liniar¼
a a funcţiilor
e t ; te t ; t2 e t ; : : : ; tn 1
e t;
despre care se poate ar¼ ata c¼a sunt şi liniar independente, deci formeaz¼
a un sistem fundamental de soluţii. Altfel spus,
orice soluţie a ecuaţiei are forma
t t n 1
x(t) = 1e + 2 te + ::: + nt e t; i 2 R,8i = 1; ::; n:
x(t) = f (t)e t ; t 2 R,
unde f 2 Pn 1 este un polinom de grad n 1 cu coe…cienţi reali.
Observaţie. O alt¼a cale de a rezolva situaţia anterioar¼
a este urm¼ atoarea. Deoarece este singura r¼
ad¼
acin¼
a, rezult¼
a c¼
a
n
polinomul caracteristic este (X ) ; deci ecuaţia diferenţial¼
a are forma
x(n) Cn1 x(n 1)
+ Cn2 x(n 2)
+ ::: + ( 1)n Cnn x = 0:
t
Înmulţind aceast¼
a ecuaţie cu e ; şi observând c¼
a
t (n)
x(n) e t
Cn1 x(n 1)
e t
+ Cn2 x(n 2)
e t
+ ::: + ( 1)n Cnn xe t
= xe ;
t
adic¼
a derivata de ordinul n a produsului dintre e şi x rezult¼
a noua ecuaţie diferenţial¼
a
t (n)
xe = 0;
t
astfel încât xe nu poate … decât un polinom de grad n 1: Notând acest polinom cu f obţinem, din nou
t t t t n 1
xe =f ,x=f e = 1e + 2 te + ::: + nt e t:
a 3 + 6 2 + 12 + 8 = 0 sau, echivalent,
a x000 + 6x00 + 12x0 + 8x = 0 are ecuaţia caracterisic¼
Exemplu. Ecuaţia diferenţial¼
3
( + 2) = 0: Rezult¼
a c¼
a = 2 este r¼ ad¼
acin¼a tripl¼
a şi atunci un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia dat¼
a este
2t 2t
'1 (t) = e ; '2 (t) = te ; '3 (t) = t2 e 2t

iar soluţia general¼

a a ecuaţiei omogene este
2t 2t
x(t) = c1 e + c2 te + c3 t2 e 2t
:
Cazul al III-lea Ecuaţia caracteristic¼ a are toate r¼ad¼acinile reale dar nu sunt nici mutual disjuncte nici toate egale. S¼ a
presupunem c¼ a r¼
ad¼
acinile ecuaţiei caracteristice (valorile proprii ale lui A) sunt 1 ; :::; k cu multiplicit¼ aţile n1 ; :::; nk :
Evident, n1 + ::: + nk = n şi, exact ca mai sus, orice valoare proprie are dimensiunea spaţiului de valori proprii egal¼ a cu
1; deci matricea A nu este diagonalizabil¼ a iar în forma canonic¼ a, pentru …ecare valoare proprie i avem o singur¼ a celul¼ a
Jordan, de dimensiune ni . Printr-un raţionament similar, având în vedere c¼ a pentru a ridica matricea A la o anumit¼ a
putere p este acelaşi lucru cu a ridica celulele Jordan corespunz¼ atoare la puterea p, vom obţine ca soluţie pentru ecuaţia
diferenţial¼
a o combinaţie liniar¼
a a urm¼atoarelor funcţii:
8
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e 1 t ; te 1 t ; t2 e 1 t ; :::; tn1 1 e 1 t
>
< pentru 2 de multiplicitate n2 : e 2 t ; te 2 t ; t2 e 2 t ; :::; tn2 1 e 2 t
..
>
> .
>
:
pentru k de multiplicitate nk : e k t ; te k t ; t2 e k t ; :::; tnk 1 e k t

11
sau, altfel spus,
1t 2t kt
x(t) = f1 (t)e + f2 (t)e + + fk (t)e ;
unde fi 2 Pni este un polinom de grad ni 1; i = 1; ::; k:
Observaţie Aceast¼ a situaţie se suprapune şi peste cazul I, când toate r¼ad¼
acinile sunt reale, distincte(ni = 18i şi k = n)
şi peste cazul al lI-lea, când avem o singur¼ a r¼
ad¼
acin¼
a de multiplicitate n (k = 1, n1 = n).
Exemplu. Consider¼ a x(5) x(4) 8x000 + 8x00 + 16x0 16x = 0: Ecuaţia caracteristic¼
am ecuaţia diferenţial¼ a este
5 4 3 2
8 +8 + 16 16 = 0 , 4( 1) 8 2 ( 1) + 16( 1) = 0
2
, ( 1)( 4)2 = 0:

Astfel soluţiile ecuaţiei şi sistemul fundamental de soluţii sunt date de:

solutii f undamentale
1 =1 et
2 = 3 = 2 e ; te 2t
2t

4 = 5 =2 e2t ; te2t

şi, deci, soluţia general¼

a a ecuaţiei date este

x(t) = c1 et + c2 e 2t
+ c3 te 2t
+ c4 e2t + c5 te2t :

Cazul al IV-lea. Cazurile în care ecuaţia caracteristic¼ a are numai r¼ ad¼acini reale …ind epuizate, trecem la urm¼ atoarea
situaţie. Fiind un polinom de grad n cu coe…cienţi reali, se poate întâmpla ca acesta s¼ a aib¼a şi r¼
ad¼
acini complexe. Mai
mult, dac¼ a z 2 C n R este r¼ad¼
acin¼
a complex¼ a de multiplicitate k atunci, polinomul având coe…cienţi reali, şi conjugatul
num¼ arului complex z; z este, de asemenea, r¼ ad¼acin¼a pentru polinomul caracteristic, cu aceeaşi multiplicitate, k. Desigur,
în acest caz, matricea A nu numai c¼ a nu mai este diagonalizabil¼ a peste R, dar nu admite nici form¼ a canonic¼
a Jordan peste
R. Îns¼ a, aceste lucruri (forma diagonal¼a sau canonic¼ a Jordan) pot … tranşate în mulţimea numerelor complexe, unde
m¼acar forma Jordan exist¼ a întotdeauna. Atunci, f¼ acând calcule similare, ne aştept¼ am s¼a obţinem soluţii fundamentale
similare celor din cazul real, adic¼a pentru r¼
ad¼acinile reale va … exact ca mai sus, iar pentru cele complexe ne aştept¼ am s¼a
reg¼
asim
ezt ; tezt ; t2 ezt ; :::; tk 1 ezt
pentru z de multiplicitate k : :
ezt ; tezt ; t2 ezt ; :::; tk 1 ezt
Detaliile vor … obţinute la cursul de Matematici speciale, din anul II, aici ne vom mulţumi s¼
a d¼
am un sens exprsiei
ez ; z 2 C. Având în vedere c¼
apentru x 2 R

x x2 xn
ex = 1 + + + ::: + :::
1! 2! n!
ne aştept¼
am ca în C s¼
a se întâmple la fel

z z2 zn
ez = 1 + + + ::: + :::
1! 2! n!
îns¼
a, în acelaşi timp, s¼
a se p¼
astreze şi regulile de calcul:

ez1 +z2 = ez1 + ez2 :

Atunci, dac¼
a z = x + iy, avem
ez = ex+iy = ex eiy :
Primul factor este cunoscut, …ind exponenţiala în R, aşa c¼
a trebuie s¼ am eiy : Folosind seria Taylor, avem:
a mai calcul¼

iy (iy)2 (iy)n
eiy = 1+ + + ::: + :::
1! 2! n!
2 3 4
iy y iy y
= 1+ + + :::
1! 2! 3! 4!
y2 y4 y 2n y3 y4 y 2n+1
= 1 + :::( 1)n + ::: + i y + :::( 1)n :
2! 4! (2n)! 3! 4! (2n + 1)!
Dar, partea real¼ a nu este altceva decât dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei cosinus iar partea imaginar¼
a cea a funcţiei
sinus şi atunci am obţinut
eiy = cos y + i sin y:
Deci, în C, avem
ez = ex (cos y + i sin y) ) ezt = ext (cos yt + i sin yt):

12
Atunci, întorcându-ne la ecuaţia iniţial¼
a (care este cu coe…cienţi reali), obţinem ca soluţie o combinaţie liniar¼
a în care,
pentru r¼
ad¼acinile complexe z = + i , de multiplicitate k 2 N apar termenii
t
e cos t; te t cos t; t2 e t cos t; :::; tk 1 e t cos t şi
t
e sin t; te t sin t; t2 e t sin t; :::; tk 1 e t sin t
sau, echivalent,
t t
e cos t f; e sin t g; f; g 2 Pk 1 sunt polinoame de grad cel mult k 1:
Observaţie Desigur, pentru cazul cel mai general, în care vom avea, pentru ecuaţia caracteristic¼
a şi r¼
ad¼
acini reale şi
complexe şi de orice multiplicit¼
aţi, va trebui s¼
a combin¼
am toate situaţiile.
Exemple. 1) Ecuaţia x00 + x = 0 are ecuaţia caracteristic¼ a 2 + 1 = 0; deci = i = 0 1 i; adic¼ a = 0 şi = 1 în
scrierea de mai sus. Atunci, sistemul fundamental de soluţii este
'1 (t) = e0 t cos t = cos t
'2 (t) = e0 t sin t = sin t
iar soluţia general¼
a a ecuaţiei este x(t) = c1 cos t + c2 sin t; t 2 R, c1 ; c2 2 R.
2) S¼a se rezolve problema Cauchy
x(4) 4x000 + 10x00 12x0 + 5x = et ; t 2 R
x(0) = 1; x0 (0) = 1; x00 (0) = 2; x000 (0) = 0:
Ecuaţia caracteristic¼
a ataşat¼
a ecuaţiei omogene este
4 3 2
4 + 10 12 + 5 = 0:
Observ¼
am c¼
a suma coe…cienţilor este 0, deci 1 este soluţie a ecuaţiei. Obţinem
3 2 2
( 1)( 3 +7 5) = 0 , ( 1)( 1)( 2 + 5) = 0:
Astfel, soluţiile ecuaţiei caracteristice sunt: 1, de multiplicitate 2 şi 1 2i: Atunci, sistemul fundamental de soluţii este
dat de
et ; tet ; et cos t; et sin t
iar soluţia general¼
a a ecuaţiei omogene este
x(t) = c1 et + c2 tet + c3 et cos t + c4 et sin t:
Determin¼
am, în continuare, o soluţie particular¼
a, folosind metoda variaţiei constantelor. Fie, deci
'(t) = K1 (t)et + K2 (t)tet + K3 (t)et cos t + K4 (t)et sin t:
Ki se obţin din sistemul
8 0
>
> K (t)et + K20 (t)tet + K30 (t)et cos t + K40 (t)et sin t = 0
< 10
K1 (t)et + K20 (t)(t + 1)et + K30 (t)et ( sin t + cos t) + K40 (t)et (cos t + sin t) = 0
> K10 (t)et + K20 (t)(t + 2)et + K30 (t)et ( 2 sin t) + K40 (t)et (2 cos t) = 0
>
: 0
K1 (t)et + K20 (t)(t + 3)et + K30 (t)et ( 2 sin t 2 cos t) + K40 (t)et (2 cos t 2 sin t) = et
Calcul¼
am wronskianul,
1 t cos t sin t 1 t cos t sin t
4t 1 t+1 sin t + cos t sin t + cos t 0 1 sin t cos t
W (t) = e = e4t
1 t+2 2 sin t 2 cos t 0 2 2 sin t cos t 2 cos t sin t
1 t+3 2 sin t 2 cos t 2 cos t 2 sin t 0 3 2 sin t 3 cos t 2 cos t 3 sin t
1 sin t cos t
= e4t 0 cos t sin t = e4t (cos2 t + 3 sin t cos t + sin2 t 3 sin t cos t) = e4t :
0 sin t 3 cos t cos t 3 sin t
Atunci,
0 t cos t sin t
1 3t 0 t+1 sin t + cos t sin t + cos t
K10 (t) = e
e4t 0 t+2 2 sin t 2 cos t
et t+3 2 sin t 2 cos t 2 cos t 2 sin t
t cos t sin t t cos t sin t
= t+1 sin t + cos t sin t + cos t = 1 sin t cos t
t+2 2 sin t 2 cos t 2 2 sin t cos t 2 cos t sin t
= t( sin 2t + sin2 t + sin 2t + cos2 t) + sin t cos t sin t cos t = t
1 2
K1 (t) = t :
2

13
 K20 (t) = 1 ) K2 (t) = t
K30 (t) = sin t ) K3 (t) = cos t
K40 (t) = cos t ) K4 (t) = sin t:

Atunci, soluţia general¼

a a ecuaţiei este
1
x(t) = ( t2 + c1 )et + (t + c2 )tet + ( cos t + c3 )et cos t + ( sin t + c4 )et sin t
2
t 3 2
x(t) = e t + c2 t c3 cos t + c4 sin t + c1 1
2

Constantele ci se a‡a¼ impunând condiţiile iniţiale.

14