Sunteți pe pagina 1din 5

Transformata Laplace

(Note de Seminar)

Silvia - Otilia Corduneanu

1 Noţiuni Teoretice
Definiţia 1.1 Funcţia f : R → C se numeşte funcţie original dacă

(1) (∀t ∈ (−∞, 0))(f (t) = 0)

(2) Pe orice interval de lungime finită funcţia f are cel mult un număr
finit de puncte de discontinuitate, iar acestea sunt de speţa ı̂ntâi.

(3) (∃M ≥ 0)(∃p0 ≥ 0)(∀t ∈ R) |f (t)| ≤ M ep0 t




Definiţia 1.2 Fie f o funcţie original. Se numeşte transformata Laplace a


funcţiei f , (imaginea Laplace a funcţiei f ), funcţia F : D ⊂ C → C definită
prin Z ∞
F (s) = f (t)e−st dt, (1.1)
0
unde
D = {s ∈ C | Re s > p0 }.

Observaţia 1.1 Funcţia F : D ⊂ C → C definită ı̂n relaţia (1.1) verifică


inegalitatea  
M
(∀s ∈ D) |F (s)| ≤
Re s − p0

Notaţia 1.1 Notăm funcţia F : D ⊂ C → C definită ı̂n relaţia (1.1) prin

F (s) = L(f (t))(s). (1.2)

Numărul p0 se numeşte indicele de creştere al funcţiei f .

1
Note de Seminar 2

Având transformata Laplace F (s) = L(f (t))(s) corespunzătoare funcţiei


original f , putem determina funcţia f şi notăm operaţia de trecere de la
imagine la original prin

f (t) = L−1 (F (s))(t). (1.3)

Se mai utilizează notaţia

f (t) ←→ L(f (t))(s).

Exemplul 1.1 Considerăm funcţia unitate a lui Heaviside



 0, t < 0,




1

η(t) = , t = 0,


 2



1, t>0

Funcţia η este o funcţie original şi are indicele de creştere p0 = 0. Din


Definiţia 1.2 rezultă
1
L(η(t))(s) = .
s
Observaţia 1.2 Deoarece prima condiţie din Definiţia 1.1 nu este ı̂n general
ı̂ndeplinită, ı̂n calculul transformatei Laplace, vom considera că orice funcţie
f : R → C este ı̂n prealabil ı̂nmulţită cu funcţia η şi notată apoi tot cu f .

Exemplul 1.2 Considerăm λ ∈ C şi funcţia

f (t) = eλt , t ∈ R.

Funcţia f este o funcţie original şi are indicele de creştere p0 = max{0, Reλ}.
Din Definiţia 1.2 rezultă
1
L(f (t))(s) = .
s−λ
Propoziţia 1.1 Dacă f şi g sunt funcţii original iar α ∈ C, β ∈ C atunci

L [αf (t) + βg(t)] (s) = αL[f (t)](s) + βL[g(t)](s).

Propoziţia 1.2 Dacă f este o funcţie original iar α > 0 atunci


1 s
L [f (αt)] (s) = L[f (t)] .
α α
Note de Seminar 3

Propoziţia 1.3 Dacă f este o funcţie original iar λ ∈ C atunci

L[eλt f (t)](s) = L [f (t)] (s − λ).

Propoziţia 1.4 Dacă f este o funcţie original iar F este transformata


Laplace a funcţiei f , atunci pentru orice n ∈ N∗ avem

L[(−t)n f (t)](s) = F (n) (s).

Propoziţia 1.5 Fie n ∈ N∗ şi f o funcţie original, astfel ı̂ncât derivatele


f 0 , f 00 , ..., f (n) sunt de asemenea funcţii original.
Presupunem că f (0), f 0 (0), ..., f (n−1) (0) sunt limitele la dreapta ı̂n origine
ale funcţiilor f, f 0 , ..., f (n−1) . Dacă F este transformata Laplace a funcţiei
f , atunci
 
L[f (n) (t)](s) = sn F (s) − sn−1 f (0) + sn−2 f 0 (0) + ... + f (n−1) (0) .

Propoziţia 1.6 Dacă f şi g sunt funcţii original iar F şi G sunt transfor-
matele Laplace ale funcţiilor f şi g, atunci

L[(f ∗ g)(t)](s) = F (s)G(s),

unde Z t
(f ∗ g)(t) = f (τ )g(t − τ )dτ . (1.4)
0

Observaţia 1.3 Operaţia definită ı̂n relaţia (1.4) se numeşte produs de


convoluţie al funcţiilor f şi g.

Fie λ ∈ C, α > 0 şi n ∈ N∗ . Următorul tabel conţine transformate Laplace


calculate cu ajutorul definiţiilor şi rezultatelor de mai sus:
1
η(t) ←→
s
1
eλt ←→
s−λ
s
cos αt ←→
+ α2s2
α
sin αt ←→ 2
s + α2
n!
tn ←→
sn+1
Note de Seminar 4

Exerciţiul 1 Să se rezolve problema Cauchy


 000
 x (t) − 6x00 (t) + 11x0 (t) − 6x(t) = e4t
(1.5)
x(0) = x0 (0) = 0, x00 (0) = 1.

Soluţie. Considerăm
x(t) ←→ X(s).

Conform Propoziţiei 1.5 rezultă

x000 (t) ←→ s3 X(s) − s2 x(0) + sx0 (0) + x00 (0) = s3 X(s) − 1




x00 (t) ←→ s2 X(s) − (sx(0) + x0 (0)) = s2 X(s)

x0 (t) ←→ sX(s) − x(0) = sX(s)

Aplicând transformata Laplace ecuaţiei diferenţiale din (1.5) obţinem ecuaţia


operaţională
1
X(s) s3 − 6s2 + 11s − 6 − 1 =

s−4
şi mai departe
1
X(s) = .
(s − 1)(s − 2)(s − 4)
Deoarece
1 1 1 1 1 1
X(s) = − + ,
3s−1 2s−2 6s−4
rezultă
1 1 1
x(t) = et − e2t + e4t .
3 2 6
Exerciţiul 2 Să se rezolve ecuaţia integrală
Z t
f (t) = sin t − (t − τ )f (τ )dτ. (1.6)
0

Soluţie. Considerăm
f (t) ←→ F (s).

Din (1.6) rezultă


1 1
F (s) = − F (s) 2
s2 + 1 s
şi mai departe
s2
F (s) = .
(s2 + 1)2
Note de Seminar 5

Notăm g(t) = cos t. Deoarece


s
cos t ←→ ,
s2 +1
obţinem
Z t
1
f (t) = (g ∗ g)(t) = cos τ cos(t − τ )dτ = (sin t + t cos t) .
0 2

2 Exerciţii propuse
Exerciţiul 3 Să se rezolve problema Cauchy
 00
 x (t) + 6x0 (t) + 9x(t) = 9e3t
(2.1)
x(0) = x0 (0) = 0.

Exerciţiul 4 Să se rezolve problema Cauchy


 000
 x (t) − 3x00 (t) + 2x0 (t) = cos t
(2.2)
x(0) = x0 (0) = 0, x00 (0) = 1.

Exerciţiul 5 Să se rezolve ecuaţia integrală


Z t
3
t = (t − τ )2 f (τ )dτ. (2.3)
0

S-ar putea să vă placă și