1Reziduuri si aplicatii

n acest curs vom prezenta notiunea de reziduu, modul de calcul al reziduurilor, teorema reziduurilor si cteva aplicatii ale teoremei reziduurilor, n special la calculul unor
tipuri de integrale definite de functii reale.

1.1 Reziduu: definitie, calcul, teorema reziduurilor

Sa consideram n cele ce urmeaza o functie olomorfa f : D C (D C , D
domeniu).Fie acum a C astfel nct f admite dezvolare n serie Laurent:

X
(1.1.1)
f (z) =
an (z a)n
n=

n coroana circulara:
(1.1.2)

0 < |z a| < R

Definitia 1.1 Punctul a se numeste punct ordinar daca seria Laurent 1.1.1 este serie Taylor (nu are termeni cu puteri negative ale lui (z a) ) , punct singular esential izolat daca partea principala are un numar infinit de termeni si pol de ordin k
daca partea principal
ar finit de termeni, primul coeficient nenul fiind ak
P a are un num
(adica f (z) = n=k an (z a)n , ak 6= 0 ).
- 2-

Definitia 1.2 Daca a este un punct singular esential izolat sau un pol se numeste
reziduul functiei f n punctul a ctul dintre valoarea integralei functiei f pe o curba nchisa simpla situata n coroana circulara 1.1.2 ( curba care sa nconjoare punctul a si
sa fie parcursa n sens direct) si 2i:
I
1
(1.1.3)
Rez(f, a) =
f (z) dz,
2i
C

conform figurii urmatoare:

C

R
a

Definitia 1.3 Se numeste reziduul functiei f n punctul de la infinit ctul dintre valoarea
integralei functiei pe o curba simpla nchisa parcursa n sens invers, (n exteriorul
curbei functia neavnd alt punct singular dect (eventual) punctul de la infinit) si 2i.
Legatura dintre seria Larent 1.1.1 si reziduul functiei f n punctul a este data de:
- 3-

1
Teorema 1.1 Reziduul functiei f n punctul a este egal cu coeficientul lui za
din
dezvoltarea n serie Laurent ( 1.1.1):
Rez(f, a) = a1
iar reziduul punctului de la infinit este egal cu acelasi coeficient nmultit cu -1:
Rez(f, a) = a1
din dezvoltarea n serie Laurent n exteriorul unei coroane circulare:

X
f (z) =
anz n, |z| > R.
n=

Demonstratia teoremei se bazeaza pe posibilitatea integrarii termen cu termen a

seriei Laurent si pe egalitatile:

I
0, n 6= 1
(z a)n dz =
2i, n = 1
C

Deoarece calculul dezvoltarii seriei Laurent a unei functii olomorfe necesita un

volum mare de calcul n cazul n care punctul n care se calculeaza reziduul este pol,
se pot folosi:
Teorema 1.2 Daca a este pol de ordin k pentru functia f atunci

(k1)
1
k
Rez(f, a) =
.
lim (z a) f (z)
(k 1)! za
- 4-

Teorema 1.3 Daca f (z) =

simplu) atunci:

g(z)
h(z) ,

cu g (a) 6= 0, h (a) = 0, h0 (a) 6= 0 (adica a este pol

g (a)
Rez(f, a) = 0 .
h (a)
Teorema cea mai utila n aplicati este teorema reziduurilor. Pentru aceasta sa consideram o functie f olomorfa si o curba nchisa simpla, care are n interiorul ei
punctele singulare de tip poli sau puncte singulare esentiale izolate notate a1, a2, ..., an,
conform figurii de mai jos:
G
T1
a1
T2

a2

C1

Tn
an
Cn

C2

Teorema 1.4 (teorema reziduurilor) Integrala functiei f pe curba este egala cu suma
reziduurilor functiei f pe punctele a1, a2, ..., an nmultita cu 2i :
I
n
X
f (z) dz = 2i
Rez(f, ak ).

k=1

- 5-

O consecinta a teoremei reziduurilor si a definitiei reziduului punctului de la infinit

este:

Corolarul 1.1 Daca f este o functiei care este olomorfa n tot planul complex, mai
putin punctele a1, a2, ..., an care sun poli sau puncte singulare esentiale izolate, atunci
suma tuturor reziduurilor functiei f (inclusiv n punctul de la infinit) este nula:
n
X
Rez(f, ak ) + Rez(f, ) = 0.
k=1

1.2 Aplicatii
R 2

1.2.1 Calculul integralelor de forma 0 R (sin x, cos x) dx, unde R (sin x, cos x)
este o functie rationala in sin x si cos x.
Pentru calculul acestor integrale facem schimbarea de variabila z = eix si conform
formulelor lui Euler:
eix eix z z1
eix + eix z + z1
(1.2.1)sin x =
=
, cos x =
=
, iar dz = ieixdx,
2i
2i
2
2
dz
de unde dx = iz . Cu aceasta schimbare de variabila integrala va deveni o integrala pe
- 6-

cercul de raza 1 si centrul O, adica:

!
I
Z 2
I
1
1
z z z + z dz
(1.2.2)
R (sin x, cos x) dx =
R
R1(z)dz.
,
=
2i
2
iz
0
C(O,1)

C(O,1)

Pentru calculul ultimei integrale din formula 1.2.2 aplicam teorema reziduurilor
pentru functia R1(z) pe cercul C(O, 1) (vezi figura de mai jos).
jy

z0

z1
-1

Conform acestei teoreme

Z
(1.2.3)

z2

R1(z)dz = 2i

C(O,1)

zn

1 x

Rez (R1 (z) , zk )

|zk |<1,k=0,n

(n suma se considera reziduurile functiei R1 (z) n toate punctele singulare, care vor fi
poli, din interiorul cercului C(O, 1), notate n figura alaturata cu z0,z1, z2, zn )

Exemplul 2.1 Fie de calculat

R 2
0

dx
13+5 cos x .

- 7-

Cu schimbarea de variabila 1.2.1 inte-

grala devine:
(1.2.4)

dz
iz
z+ z1
5 2

2
=
i

dz
2
C(O,1) 5z + 26z + 5

13 +
Radacinile numitorului din ultima inegrala sunt z1 = 5, z2 = 15 . A doua
acina
rad
1
1
=
este situat
a
n
interiorul
cercului
unitate
s

i
reziduul
corespunz
a
tor
este
Rez
,
2
5z +26z+5 5

1
1
=
10z+26 z=1/5
24 . Aplicnd formula 1.2.3 avem:
Z
2
1

2
dz
=

2i

=
i C(O,1) 5z 2 + 26z + 5 i
24 6
R 2 dx
De unde rezulta ca 0 13+5 cos x = 6 . (Sa observam ca folosind teorema reziduurilor
calculul acestei integrale se reduce la o schimbare de variabila si la calculul derivatei
unui polinom de gradul doi ntr-un punct).
C(O,1)

1.2.2 Calculul integralelor de forma

polinoame.

P (x)
Q(x) dx,

unde P (x) si Q (x) sunt

Pentru convergenta integralei de mai sus e necesar ca P sa aiba gradul cu cel putin
doua unitati mai mic dect gradul lui Q. Pentru a putea aplica teorema reziduurilor la
calculul acestor integrale avem nevoie de urmatoarea lema:
Lemma 2.1 (lema 1 Jordan) Daca R este un arc de cerc cu centrul n origine si de
raza R , f : D C o functie olomorfa cu R D pentru R suficient de mare si
- 8-

lim|z| zf (z) = 0 atunci

(1.2.5)

lim

f (z) dz = 0.

Demonstratie: Din limR zf (z) = 0 rezulta ca pentru orice > 0 exista un

M > 0 astfel
Z nct pentru
> M avem |zf (z)|
RZ= |z|
Z < . Atunci:

zf (z)

f (z) dz
ds 2R = 2

z |dz| R
R
R
R
R
pentru R > M de unde rezulta 1.2.5.
R P (x)
Sa revenim acum la calculul integralelor de forma Q(x) dx, unde Q n-are
radacini reale si are gradul mai mare cu cel putin doua unitati ca P. Pentu a gasi formula
P (z)
consideram functia f (z) = Q(z)
si integrala ei pe conturul format din [R, R] R
parcurs n sensul trigonometric (vezi figura de mai jos)
jy

GR
z0
zn
-R

R x

R fiind suficient de mare astfel nct toate rdacinile lui Q cu partea imagrinara pozitiva
- 9-

sa fie n interiorul acestui

contur (punctele z0, . . . zn ). Conform teoremei reziduurilor
I
X
(1.2.6)
f (z) dz = 2i
Rez (f (z) , zk )
zk ,Q(zk )=0,Im zk >0

[R,R]R

Dar
(1.2.7)

f (z) dz =

f (z) dz +

[R,R]

[R,R]R

f (z) dz

iar din cauza gradelor lim|z| zf (z) = 0 prin urmare functia f verifica conditile din
lema 1 Jordan. Trecnd la limita n (1.2.7) pentru R a doua integrala va tinde la
P (x)
0 . Tinnd

cont de 1.2.6 rezulta (pe (, ) f (z) = f (x) = Q(x)

):

Z
X
P (z)
P (x)
dx = 2i
, zk
(1.2.8)
Rez
Q
(x)
Q
(z)

zk ,Q(zk )=0,Im zk >0

Exemplul 2.2 Calculul x4dx+1 . Avem n formula 1.2.8 P (x) = 1, Q (x) = x4 + 1.

Rezolvnd ecuatia Q (z) = 0 avem: z 4 = 1 = cos + i sin de unde solutiile
+2k
zk = cos +2k
+
i
sin
adacinile lui Q cu partea imaginara pozitiva
4
4 . k = 0, 3. R
- 10-

sunt
cele care au argumentul
i z1. Conform
formulei 1.2.8:

ntre 0 si deci z0 s

Z
1
1
dx
=
2i
Rez
,
z
, z1
+
Rez
=
0
4
4
4
z +1
z +1
x + 1

1
z1
z0
1
= 2i
=
= 2i
3 + 4z 3
4 + 4z 4
4z
4z
0
1
1

0
i

3
3
z0 + z1
=
cos + i sin + cos
+ i sin
=
= 2i
4
2
4
4
4
4

2 2
i
=
= 2i
2
2
2

Exemplul 2.3

solutiile:

1
x4 +x2 +1

dx. Aflam radacinile numitorului:

2

4
2
z + z + 1 = 0| z 1
z 6 1 = 0, z 6= 1

2k
2k
2k
zk = cos
+ i sin
= e 6 i, k = 0, 5.
6
- 11-6

Cele
sunt z1, z2. Deci:
a

Z cu partea imaginara pozitiv

1
1
1
dx
=
2i
Rez
;
z
; z2
+
Rez
=
1
4
2
4
2
4
2
z +z +1
z +z +1
x + x + 1

1
1
=
= 2i
3 + 2z + 4z 3 + 2z
4z
1
2
2

1
1
1
+
=
= 2i

i
2
i
i
2i
3
3
4e + 2e
4e + 2e
!
1
1
+
=

= 2i
4 + 2 1/2 + i 3/2
4 + 2 1/2 + i 3/2

1
1
+

= 2i
=
3+ i 3 3+ i 3

2i 3
3
3+i 33+i 3
= 2i
=

= 2i
9 3
12
3
Pentru calculul urmatoarelor tipuri de integrale avem nevoie de urmatoarea lema:

Lemma 2.2 (lema 2 Jordan) Daca r este un arc de cerc cu centrul n origine si de
raza r , f : D C o functie olomorfa cu r D pentru r suficient de mic si
- 12-

lim|z|0 zf (z) = 0 atunci

(1.2.9)

lim

r0

f (z) dz = 0.

Demonstratia este analoaga cu cea a lemei 1 Jordan.

Remarca 2.1 Daca lim|z|0 zf (z) = l si r este un arc de cerc cuR centrul n origine
de raza r si unghi constant atunci se poate demonstra ca limr0 f (z) dz = li.
r

1.2.3 Calculul integralelor de forma

polinoame.

R P (x)

Q(x) dx,

unde P (x) si Q (x) sunt

n acest caz se presupune ca Q n-are radacini reale si pozitive si are gradul mai mare
cu cel putin doua unitati ca P. Pentru a calcula aceasta integrala se considera functia
P (z)
f (z) = Q(z)
ln z si integrala ei pe conturul (r fiind suficient de mic si R suficient de
mare astfel nct toate radacinile lui Q sa fie n interiorul conturului):
jy

gr

-r

- 13-

r x

Avem:

R
P (z)
= [A,B] Q(z)
ln z dz
(1.2.10)
Dar

P (z)
Q(z)

ln z dz =

[A,B]R [B 0 ,A0 ]
r
R P (z)
R
P (z)
+ R Q(z) ln z dz + [B 0,A0] Q(z)
ln z dz

P
P (z)
Rez Q(z) ln z, zk
= 2i
zk ,Q(zk )=0

P (z)
Q(z)

ln z dz =

Z R
Z
P (z)
P (x)
P (x)
ln z dz =
ln x dx
ln x dx
Q
(z)
Q
(x)
Q
(x)
[A,B]
r
0
cnd r 0 si R ,
Z R
Z
Z
Z
P (z)
P (x)
P (x)
P (x)
ln z dz =
(ln x+2i) dx
ln x dx2i
dx
r Q (x)
0 Q (x)
0 Q (x)
[B 0 ,A0 ] Q (z)
(am tinut cont ca prin trecerea de la B la B 0 se face o rotatie de 2 n jurul originii,
deci ln si mareste valoarea cu 2i ) cnd r 0 si R . De asemenea se constata
ca functia f verifica ipotezele din lemele
1 si 2 Jordan, deci:
Z
P (z)
ln z dz = 0
lim
r0 Q (z)
Z r
P (z)
lim
ln z dz = 0
R Q (z)
R
Trecnd la limita n 1.2.10 cnd r 0 si R . si tinnd cont de limitele de mai
- 14-

sus obtinem:

2i
sau:
(1.2.11)

P (z)
ln z, zk
Q (z)
zk ,Q(zk )=0

X
P (z)
ln z, zk
Rez
Q (z)

P (x)
dx = 2i
Q (x)

P (x)
dx =
Q (x)

Rez

zk ,Q(zk )=0

Exemplul 2.4 0 x3dx+1 . Aplicam formula 1.2.11 pentru P (x) = 1, Q (x) = x3 + 1.

i
i+2i
Radacinile lui Q sunt (folosind notatia exponentiala) z0 = e 3 , z1 = e 3 = 1,
- 15-

z2 = e

i+4i
3

. Atunci Rez
ln z, zk = ln3zz2k = zk ln3 zk . (zk3 = 1 ) si deci:
k
Z
1
P (x)
dx = (z0 ln z0 + z1 ln z1 + z2 ln z2) =
Q
(x)
3
0

5i
5i
1 i i3
e + iei +
e3 =
=
3 3
3

5
5
i
cos + i sin 3 + 5 cos
+ 5i sin
=
=
9 3
3
3 !! 3

i 1
1
3
3
=
+i
3 + 5 + 5i
=
9 2
2
2
2

i
2 3
3
=
4i
=
.
9
2
2
1
3
z +1

1.2.4 Calculul integralelor de forma

polinoame, iar (0, 1) .

R
0

P (x)
x Q(x)
dx, unde P (x) si Q (x) sunt

Pentru calculul acestor integrale se face acelasi rationament ca la cazul precedent, penP (z)
tru f (z) = z Q(z)
, (aceleasi conditi asupra gradelor polinoamelor, iar Q poate sa aiba
- 16-

ca radacina reala (simpla) doar pe 0). Avem:

Z
Z
Z R
P
(z)
P
(x)

2i
2i
P (x)
z
x e
x
dz =
dx e
dx
Q
(z)
Q
(x)
Q
(x)
0
0
r
0
[B ,A ]
obtinem:

Z
X

P
(x)
P
(z)
1 e2i
dx = 2i
, zk
(1.2.12)
x
Rez z
Q
(x)
Q
(z)
0
zk ,Q(zk )=0

3 2
x
2
x +1 dx.

n acest caz n formula 1.2.12 avem = 23 , P (x) = 1,

Exemplul 2.5 0
Q sunt i!
iar reziduurile corespunzatoare sunt:
Q (x) = x2 + 1. Radacinile lui

si deci:

i 2

z3
i3 e 2 3
Rez
,i =
=
z2 + 1
2i
2i
2
!
2
3i 2
3
3
z
i
e 2 3
Rez 2
, i =
=
z +1
2i
2i

4i
1e 3

i 2
!

3i 2
3

e2 3 e 2 3
x2
= 2i
+
=
2
x +1
2i
2i
i

= e 3 ei
- 17-

De unde rezulta:

Z 3 2
e 3 ei
x
= .
dx =
2+1
4i
x
0
1e3

Bibliografie
[1] Borislav Crstici si col., Matematici Speciale , Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1981.
[2] I. Corovei si col. Culegere de probleme de matematici speciale vol. II , Lito
IPCN 1987.

- 18-