PUNCTE SINGULARE.

TEOREMA REZIDUURILOR
Lect. Dr. Costache Luminita
Definiţia 1. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă nevidă şi fie f : A → C o funcţie
olomorfă pe A. Un punct z0 ∈ C se numeşte punct singular  izolat al lui
f dacă există un disc B(z0 , r)(r > 0) astfel ı̂ncât B(z0 , r) \ z0 ⊂ A (adică
funcţia f este olomorfă pe discul punctat B(z0 ; 0, r) = B(z0 , r) \ z0 ).
Pe coroana B(z0 ; 0, r) funcţia olomorfă f are o dezvoltare ı̂n serie Laurent
∞
X
f (z) = an (z − z0 )n .
n=−∞
Exemplul 1. Punctul z = 2 este un punct singular izolat pentru funcţiile
1
f (z) = z−2 , f (z) = sin πz
z−2 .
Exemplul 2. Punctele z = 0, ±i sunt puncte singulare izolate ale funcţiei
f : C \ 0, ±i → C, f (z) = z 31+z .


Definiţia 2. Fie f : A → C o funcţie olomorfă , unde A ⊂ C o mulţime

deschisă nevidă şi fie z0 ∈ C un punct singular izolat al lui f . Punctul
singular izolat z0 se numeşte punct singular aparent dacă seria Laurent
X∞
f (z) = an (z − z0 )n are partea principală nulă , adică an = 0, ∀n < 0.
n=−∞
Definiţia 3. Punctul singular izolat z0 se numeşte pol dacă ı̂n seria
X∞
Laurent f (z) = an (z − z0 )n partea principală are un număr finit de
n=−∞
termeni nenuli, adică există m ∈ ZZ, m < 0 astfel ı̂ncât am 6= 0 şi an =
0, ∀n ∈ ZZ cu n < m. Numărul natural −m se numeşte ordinul polului z0 .
Polii de ordinul ı̂ntâi se mai numesc simpli.
Definiţia 4. Punctul singular izolat z0 se numeşte punct singular
∞
X
esenţial dacă partea principală a seriei Laurent f (z) = an (z − z0 )n
n=−∞
are o infinitate de termeni nenuli.
Lema 1. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana B(z0 ; 0, r).
Dacă |f (z)| ≤ M , pentru orice z ∈ B(z0 ; 0, r), atunci z0 este punct singular
aparent al lui f .
Demonstraţie. In coroana B(z0 ; 0, r) avem seria Laurent
∞
X
f (z) = an (z − z0 )n ,
n=−∞

unde Z
1 f (t)
an = dt, ∀n ∈ ZZ
2πi C (t − z0 )n+1

şi C = t ∈ C| |t − z0 | = ρ (0 < ρ < r). Putem scrie:
|f (t)|
Z
1 1 M M
|an | ≤ ds ≤ · 2πρ = n
2π C |t − z0 |n+1 2π ρn+1 ρ

1
Pentru n < 0 avem |an | ≤ M ρ−n şi când ρ −→ 0 obţinem an = 0, ∀n ∈
∞
X
ZZ, n < 0, deci f (z) = an (z − z0 )n , adică z0 este punct singular aparent
n=0
al lui f .

Propoziţia 1. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana B(z0 ; 0, r).

Atunci punctul z0 este punct singular aparent pentru f dacă şi numai dacă
există şi este finită lim f (z).
z→z0

Demonstraţie. Fie z0 punct singular aparent al lui f . Atunci ı̂n coroana

∞
X
B(z0 ; 0, r) avem dezvoltarea Laurent f (z) = an (z − z0 )n şi lim f (z) =
z→z0
n=0
a0 ∈ C.
Reciproc, fie a0 = lim f (z) ∈ C. Pentru ε = 1 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât
z→z0
|z − z0 | < δ < r (z 6= z0 ) rezultă |f (z) − a0 | < 1. Atunci rezultă |f (z)| ≤
|a0 | + 1, ∀z ∈ B(z0 ; 0, r). Conform Lemei 1 rezultă că z0 este punct singular
aparent al lui f .

Propoziţia 2. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana B(z0 ; 0, r).

Atunci punctul z0 este pol pentru f dacă şi numai dacă

lim f (z) = ∞.
z→z0

Demonstraţie. Fie z0 pol de ordinul −m = k al lui f .

Deci f (z) = (z−z10 )−m [am + am−1 (z − z0 ) + . . . + a0 (z − z0 )−m + . . .] =
h(z)
(z−z0 )−m
, unde h(z) = am + am−1 (z − z0 ) + . . . + a0 (z − z0 )−m + . . . este
olomorfă ı̂n discul B(z0 , r) şi h(z0 ) 6= 0. Atunci lim f (z) = ∞.
z→z0
Reciproc, fie lim f (z) = ∞. Pentru ε = 1 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât |z − z0 | <
z→z0
1
δ < r (z 6= z0 ) rezultă |f (z)| > 1. Notând g(z) = f (z) avem |g(z)| < 1 pentru
1
orice z ∈ B(z0 ; 0, δ). Funcţia g(z) = f (z) este definită ı̂n coroana B(z0 ; 0, δ)
(f (z) 6= 0), este olomorfă ı̂n această coroană (ca inversa funcţiei olomorfe
nenule f ) şi mărginită . Aplicând Lema 1 rezultă că z0 este punct singular
aparent pentru g. Mai mult, lim g(z) = 0, deci seria Laurent pentru g este
z→z0
∞
X
g(z) = an (z − z0 )n , z ∈ B(z0 , δ). Putem scrie
n=1
∞
X
k
g(z) = (z − z0 ) an (z − z0 )n−k , k > 0, ak 6= 0,
n=k

deoarece z0 este zerou al funcţiei olomorfe g. Atunci

1
f (z) = , ∀z ∈ B(z0 , δ1 ),
(z − z0 )k ϕ(z)

2
 ∞
X
cu 0 < δ1 < δ < r şi ϕ(z) = an (z − z0 )n−k 6= 0 ı̂n B(z0 , δ1 ) (fapt ce
n=k
rezultă din continuitatea funcţiei olomorfe ϕ şi din ϕ(z0 ) 6= 0). Rezultă că
1
ϕ(z) este olomorfă ı̂n discul B(z0 , δ1 ) şi are o dezvoltare Taylor ı̂n acest disc:

∞
1 X
= αn (z − z0 )n , α0 6= 0.
ϕ(z)
n=0

Pentru funcţia f obţinem ı̂n coroana B(z0 ; 0, δ1 ) seria

1
f (z) = [α0 + α1 (z − z0 ) + . . . + αn (z − z0 )n + . . .],
(z − z0 )k

adică o serie Laurent cu un număr finit de termeni nenuli ı̂n partea principală
deci z0 este pol pentru f .

Propoziţia 3. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana B(z0 ; 0, r).

Atunci punctul z0 este punct singular esenţial pentru f dacă şi numai dacă
nu există lim f (z).
z→z0

Cazul punctului de la infinit

Fie f : B(0; r, ∞) → C o funcţie olomorfă pe coroana B(0; r, ∞) (exte-
riorul unui disc). Vom spune că punctul ∞ este punct singular izo-
lat al lui f . Funcţia (t 7→ z = 1t ) : B(0; 0, 1r ) → B(0; r, ∞) este olo-
morfă ; compunând cu f obţinem funcţia olomorfă f ∗ : B(0; 0, 1r ) → C,
f ∗ (t) = f ( 1t ), ∀t ∈ B(0; 0, 1r ) care are punctul t = 0 ca punct singular izolat.
Vom spune că z = ∞ este un punct singular aparent al lui f (sau
că funcţia f este olomorfă ı̂n z = ∞) dacă funcţia f ∗ are t = 0 ca punct
singular aparent. Vom spune că z = ∞ este pol al lui f dacă funcţia f ∗
are t = 0 ca pol. Vom spune că z = ∞ este punctul singular esenţial al
lui f dacă funcţia f ∗ are t = 0 ca punct singular esenţial.
X∞
Observaţia 1. Fie f (z) = an z n dezvoltarea ı̂n serie Laurent a lui
n=−∞
∞
X
f ı̂n coroana |z| > r. Atunci f ∗ (t) = f ( 1t ) = an t−n este dezvoltarea
n=−∞
ı̂n serie Laurent a funcţiei f∗ı̂n coroana B(0; 0, 1r ). Rezultă
că z = ∞ este
punct singular aparent al lui f dacă an = 0, ∀n ≥ 1; z = ∞ este pol al lui
f dacă an = 0, ∀n ≥ 1, cu excepţia unui număr finit de valori şi z = ∞ este
punct singular esenţial al lui f dacă an 6= 0 pentru o infinitate de valori ale
lui n ≥ 1.
Definiţia 5. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă nevidă , fie f : A → C o funcţie
olomorfă şi fie discul punctat (coroana) B(z0 ; 0, r) ⊂ A(z0 ∈ C, r > 0) astfel
ı̂ncât punctul z0 să fie punct singular izolat al funcţiei f .

3
 ∞
X
Fie f (z) = an (z − z0 )n dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f ı̂n
n=−∞
coroana B(z0 ; 0, r). Coeficientul a−1 se numeşte reziduul funcţiei f ı̂n
punctul singular z0 şi se notează Rez(f, z0 ).

Propoziţia 4. Fie C = z ∈ C/|z − z0 | = ρ < r un cerc de rază ρ > 0
parcurs ı̂n sens trigonometric direct (orientat pozitiv). Atunci
Z
1
a−1 = f (z)dz
2πi C

Observaţia 2. Dacă z0 ∈ C este un punct singular aparent pentru funcţia

f , atunci Rez(f, z0 ) = a−1 = 0.

Propoziţia 5. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana B(z0 ; 0, r)

şi fie z0 ∈ C un pol de ordinul k > 0 pentru f . Atunci
1
Rez(f, z0 ) = lim [(z − z0 )k f (z)](k−1)
(k − 1)! z→z0

Demonstraţie. In coroana B(z0 ; 0, r) avem dezvoltarea ı̂n serie Laurent

a−k a−1
f (z) = + ... + + a0 + a1 (z − z0 ) + . . . + an (z − z0 )n + . . .
(z − z0 )k z − z0

cu a−k 6= 0. Atunci funcţia

(z − z0 )k f (z) = a−k + a−k+1 (z − z0 ) + . . . + a−1 (z − z0 )k−1 + a0 (z − z0 )k + . . .

este o funcţie olomorfă ı̂n coroana B(z0 ; 0, r), deoarece lim (z − z0 )k f (z) =
z→z0
a−k ∈ C. Derivând de k − 1 ori funcţia obţinută rezultă

[(z − z0 )k f (z)](k−1) = (k − 1)!a−1 + k(k − 1) . . . 2a0 (z − z0 ) + . . .

şi atunci obţinem

lim [(z − z0 )k f (z)](k−1) = (k − 1)!a−1

z→z0

Corolarul 1. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă ı̂n coroana B(z0 ; 0, r)

P (z)
astfel ı̂ncât f (z) = Q(z) , ∀z ∈ B(z0 ; 0, r), cu P, Q funcţii olomorfe ı̂n discul
B(z0 ; r), P (z0 ) 6= 0, Q(z0 ) = 0, Q0 (z0 ) 6= 0. Atunci punctul z0 ∈ C este un
pol de ordinul ı̂ntâi pentru f şi Rez(f, z0 ) = QP0(z 0)
(z0 ) .

4
 P (z)
Demonstraţie. Punctul z0 este zerou de ordinul ı̂ntâi pentru funcţia Q(z) ,
deci pol de ordinul ı̂ntâi pentru f . Aplicând Propoziţia 1.6 pentru k = 1
obţinem
P (z) P (z0 )
Rez(f, z0 ) = lim [(z − z0 )f (z)] = lim = .
z→z0 z→z0 Q(z)−Q(z0 ) Q0 (z0 )
z−z0

Definiţia 6. Fie f : B(0; r, ∞) → C o funcţie olomorfă ı̂n exteriorul

discului B(0, r) (deci z = ∞ este punct singular izolat pentru funcţia f ). Se
numeşte reziduul funcţiei f ı̂n punctul ∞, reziduul funcţiei (− t12 )f ( 1t )
ı̂n punctul t = 0.

Propoziţia 6. Fie C = z ∈ C/|z| = ρ > r un cerc de rază ρ parcurs ı̂n
sens trigonometric direct (orientat pozitiv). Atunci
Z
1
Rez(f, ∞) = − f (z)dz.
2πi C
Teorema  1. (teorema reziduurilor) Fie D ⊂ C un domeniu şi
f : D \ α1 , α2 , . . . , αk → C o funcţie olomorfă pentru care α1 , α2 , . . . , αk
sunt puncte singulare izolate. Fie K ⊂ D un compact cu frontiera Γ = FrK
curbă de clasă C 1 pe porţiuni, jordaniană , orientată pozitiv astfel ı̂ncât
αj ∈ IntK, j = 1, k. Atunci
Z k
X
f (z)dz = 2πi Rez(f, αj )
Γ j=1

Demonstraţie. Fie γ1 , γ2 , . . . , γk frontierele orientate pozitiv ale unor discuri

centrate ı̂n α1 , α2 , . . . , αk disjuncte două câte două şi conţinute ı̂n IntK.
Rezultă
Z X k Z
f (z)dz = f (z)dz.
Γ j=1 γj

Atunci, din Propoziţia 1.5, obţinem

Z k
X
f (z)dz = 2πi Rez(f, αj ).
Γ j=1

Corolarul 2.  Fie α1 , α2 , . . . , αk ∈ C punctele singulare

 izolate ale unei
funcţii f : C\ α1 , α2 , . . . , αk → C, olomorfe pe C\ α1 , α2 , . . . , αk . Atunci
Xk
Rez(f, αj ) + Rez(f, ∞) = 0 (suma tuturor reziduurilor este nulă ı̂n cazul
j=1
unui număr finit de puncte singulare izolate).

5
Demonstraţie. Alegem r > 0 astfel ı̂ncât αj ∈ B(0, r), j = 1, k. Rezultă că
funcţia este olomorfă ı̂n exteriorul discului B(0, r), deci punctul z = ∞ este
punct singular izolat pentru f . Fie Γ = FrB(0, r0 )(r0 > r) frontiera orientată
pozitiv a discului B(0, r0 ) şi aplicând Teorema 1.11,
Z k
X
f (z)dz = 2πi Rez(f, αj ).
Γ j=1
R
Din Propoziţia 1.7 rezultă că Γ f (z)dz = −2πiRez(f, ∞), deci

k
X
Rez(f, αj ) + Rez(f, ∞) = 0.
j=1