Clasa a XII-a - Barem

1. Fie f : [0, ∞) → [0, ∞) o funcţie derivabilă

Re cu proprietatea că f (x)ef (x) = x,
pentru orice x ≥ 0. Să se calculeze 0 f (x)dx.
***

Barem. Fie g : [0, ∞) → [0, ∞) definită prin g(x) = xex . Se observă că g
este bijectivă.
. . . 1p
Atunci
f (x)ef (x) = x ⇔ g(f (x)) = x ⇔ f (x) = g −1 (x), ∀x ∈ (0, ∞).

. . . 2p
Atunci, folosind substituţia x = g(t) avem
Z e Z e Z 1
−1
f (x)dx = g (x)dx = g −1 (g(t))g 0 (t)dt
0
Z0 1 0
Z 1
t
t2 + t et dt


= t(t + 1)e dt =
0 0

. . . 3p
Ultima integrală se calculează prin părţi şi este egală cu

1
t2 − t + 1 et 0 = e − 1

. . . 1p

  
 1 a c 
2. Considerăm mulţimea G =  0 1 b  : a, b, c ∈ Q .
0 0 1
 

a) Arătaţi că G este un grup ı̂n raport cu operaţia de ı̂nmulţire a matricelor.

b) Arătaţi că centrul Z(G) nu este izomorf cu (Q∗+ , ·).
George Ţurcaş
Barem. a) Înmulţirea matricilor este asociativă şi elementul neutru este
I3 ∈ G.
Pentru a vedea că G este parte stabilă ı̂n raport cu ı̂nmulţirea, să observăm
că

1 a0 c 0 1 a + a0 c + ab0 + c0
    
1 a c
 0 1 b   0 1 b0  =  0 1 b + b0  ∈ G.
0 0 1 0 0 1 0 0 1
oricare ar fi a, b, c, a0 , b0 , c0 ∈ Q.
. . . 1p
De asemenea, pentru orice a, b, c ∈ Q
 −1  
1 a c 1 −a ab − c
 0 1 b  = 0 1 −b  ∈ G
0 0 1 0 0 1
. . . 1p
b) Să determinăm centrul lui G. Să presupunem că
   
1 x y 1 a c
X= 0 1 z  ∈ Z(G) şi A =  0 1 b  ∈ G este oarecare.
0 0 1 0 0 1

Atunci  
0 0 az − cx
AX − XA =  0 0 0 ,
0 0 0
şi cum X ∈ Z(G) trebuie să avem că az − cx = 0 oricare ar fi a, c ∈ Q. Deci
x = z = 0, aşadar
  
 1 0 y 
Z(G) =  0 1 0  :y∈Q
0 0 1
 

. . . 1p
Se arată că f : (Z(G), ·) → (Q, +), unde
 
1 0 y
f   0 1 0  = y
0 0 1
este un izomorfism de grupuri.
. . . 1p
Dacă (Z(G), ·)şi (Q∗+ , ·) ar fi izomorfe, atunci (Q, +) şi (Q∗+ , ·) ar fi izomorfe.
Fie h : (Q, +) → (Q∗+ , ·) un izomorfism. Atunci există y ∈ Q cu proprietatea
că h(y) = 2. Cum y/2 ∈ Q, avem
2 = h(y) = h(y/2 + y/2) = h(y/2)2 ,
√
ceea ce este imposibil deoarece 2 este iraţional. . . . 3p
3. Determinaţi funcţiile continue f : [0, 1] → R cu proprietatea că oricare ar fi
g : [0, 1] → R continuă şi crescătoare avem
Z1
f (x)g(x)dx = 0.
0

Dragoş Crişan

Barem. Vom arăta că f ≡ 0 este unica funţie care verifică relaţia.
Presupunem că există x0 ∈ [0, 1] pentru care f (x0 ) 6= 0. Fără a restrânge
generalitatea se poate presupune că f (x0 ) = 2M > 0. Cum f este continuă,
există 0 < a < b < 1 astfel ı̂ncât f (x) > M , oricare ar fi x ∈ [a, b].
. . . 1p
Considerăm funcţiile crescătoare g1 , g2 : [0, 1] → R definite prin


0
 pentru x < a
2
g1 (x) = (x − a) pentru x ∈ [a, a+b ]
 b−a 2
1 pentru x > a+b

2

0
 pentru x < a+b2
2
g2 (x) = b−a (x − a+b
2
) pentru x ∈ [ a+b
2
, b]

1 pentru x > b


R1 R1 R1
Fie g = g1 − g2 , deci 0
f (x)g(x)dx = 0
f (x)g1 (x)dx − 0
f (x)g2 (x)dx = 0.
. . . 3p
Avem

 
1 3a + b a + 3b
g(x) > pentru x ∈ ,
2 4 4
   
3a + b a + 3b
g(x) ≥ 0 pentru x ∈ a, ∪ ,b
4 4
g(x) = 0 pentru x ∈ [0, a] ∪ [b, 1]

R1 Rb R a+3b M (b−a)
Deci 0 f (x)g(x)dx = a f (x)g(x)dx ≥ 3a+b
4
f (x)g(x)dx ≥ 4
> 0,
4
contradicţie.
. . . 3p

4. Fie (G, ·) un grup şi H un subgrup propriu finit al său cu proprietatea că
pentru orice a ∈ G \ H mulţimea C(a) = {x ∈ G : ax = xa} are exact două
elemente. Arătaţi că G este finit şi are 4n + 2 elemente, unde n ∈ N∗ .

Mihai Opincariu
Barem. Fie a ∈ G\H. Cum {e, a} ⊂ C(a) şi |C(a)| = 2, rezultă că C(a) =
{e, a}. Deoarece a2 ∈ C(a) şi a2 6= a, obţinem că a2 = e pentru orice
a ∈ G\H.
. . . 1p
2
Fie a, b ∈ G\H. Dacă a = b, atunci ab = a = e ∈ H. Dacă a 6= b şi,
prin absurd, ab ∈ G\H atunci a2 b2 = (ab)2 = e de unde ab = ba. Rezultă
b ∈ C(a) = {e, a}, de unde a = b, fals.
În concluzie, oricare ar fi a, b ∈ G\H avem ab ∈ H.
. . . 1p
Pentru a ∈ G \ H fixat, definim funcţia f : G \ H → G, f (x) = ax.
Să observăm că f este injectivă. Mai mult, din relaţia de mai sus, avem
Imf ⊆ H. Deci |G \ H| ≤ |H|.
De aici rezultă că |G| ≤ 2|H|, deci G este grup finit.
. . . 3p
Folosind teorema lui Lagrange deducem că |G| = 2|H|.
Dacă prin absurd |H| este par, folosind teorema lui Cauchy deducem că
există h ∈ H de ordin 2. Atunci, pentru a ∈ G \ H, avem ah ∈ G \ H. Deci
a2 h2 = e = (ah)2 , de unde h ∈ C(a) = {e, a}, contradicţie.
. . . 2p