O CLASĂ DE FUNCŢII TIPIC REALE

BOGDAN FODOR

Abstract. Considerăm o nouă clasă de funcţii tipic reale, clasa Hαβ pentru
care studiem câteva proprietăţi legate de coeficienţi, formule de reprezentare
integrală, teoreme de deformare şi o variantă a problemei Fekete-Szego.

1. Introducere
Fie α, β ∈ [0, 1],considerăm clasa Hαβ a funcţiilor de forma
f (z) = z + a2 z 2 + a3 z 3 + .... + an z n + ...
cu ai ∈ R ,∀i definite ı̂n discul unitate şi care satisfac condiţia:
 
f (z)
Re (1 − zα) (1 + zβ) > 0 ,z ∈ U (1.1)
z
Fie P clasa funcţiilor analitice şi normate cu parte reală pozitivă ı̂n discul unitate:
P = {p ∈ H(U ) : p(0) = 1 şi Rep(z) > 0}, atunci:
f ∈ Hαβ ⇐⇒ ∃p ∈ P astfel ı̂ncât :
z
f (z) = p(z), ∀z ∈ U (1.2)
(1 − αz)(1 + βz)

2. Teoreme de reprezentare integrală

R 2π
Teorema 1. Fie µ : [0, 2π] → R o funcţie nedescrescătoare cu 0
dµ(t) = 1. O
funcţie f ∈ Hαβ , α, β ∈ [0, 1] ⇔
Z 2π
f (z) = K1 (z, t)dµ(t) (2.1)
0
unde
z 1 + e−it z
K1 (z, t) =
(1 − αz)(1 + βz) 1 − e−it z
Proof. Din teorema de reprezentare integrală a lui Herglotz există µ cu proprietăţile
cerute , astfel ı̂ncât :
Z 2π
1 + e−it z
p(z) = dµ(t)
0 1 − e−it z
deci
2π
1 + e−it z
Z
z
f (z) = dµ(t) =
(1 − αz)(1 + βz) 0 1 − e−it z

Date: March 13, 2018.

1991 Mathematics Subject Classification. 30C45, 30C50, 30C55.
1
2 BOGDAN FODOR

2π
1 + e−it z
Z
z
dµ(t) =
0 (1 − αz)(1 + βz) 1 − e−it z
Z 2π
K1 (z, t)dµ(t)
0

R 2π
Teorema 2. Fie µ : [0, 2π] → R o funcţie nedescrescătoare cu 0
dµ(t) = 1. O
funcţie f ∈ Hαβ , α, β ∈ [0, 1] ⇔
Z 2π
f (z) = K2 (z, t)dµ(t) (2.2)
0
unde
1 − z2 z
K2 (z, t) = ·
(1 − αz)(1 + βz) 1 − 2zcost + z 2
Proof. f are coeficienţi reali, deci f (z) = f (z) f ∈ Hαβ ⇒ ∃p ∈ P astfel ı̂ncât :
(1 − αz)(1 + βz)
p(z) = f (z),
z
deci
2π
(1 − αz)(1 + βz) 1 + e−it z
Z
f (z) = dµ(t)
z 0 1 − e−it z
şi Z 2π
(1 − αz)(1 + βz) 1 + e−it z
f (z) = dµ(t)
z 0 1 − e−it z
Adunând, obţinem:
Z 2π 
1 + e−it z 1 + e−it z

2(1 − αz)(1 + βz)
f (z) = + dµ(t) ⇔
z 0 1 − e−it z 1 − e−it z
Z 2π
(1 − αz)(1 + βz) 1 − z2
f (z) = dµ(t) ⇒
z 0 1 − 2zcost + z 2
Z 2π
f (z) = K2 (z, t)dµ(t)
0


3. Proprietăţi ale coeficienţilor

În această secţiune vom considera o serie de proprietăţi de mărginire ale coeficienţilor,
inegalităţi care implică coeficienţii şi o formă a problemei Fekete-Szego.
Avem:
 
z 1 1 1
= −
(1 − αz)(1 + βz) α + β 1 − αz 1 + βz
şi dezvoltând ı̂n serie Taylor obţinem
∞ ∞
!
z 1 X
n n
X
n n
= α z − (−β) z
(1 − αz)(1 + βz) α + β n=0 n=0
deci
∞ ∞
z X αn − (−β)n n X
=z+ z =z+ bn z n
(1 − αz)(1 + βz) n=2
α + β n=2
 O CLASĂ DE FUNCŢII TIPIC REALE 3

ı̂nlocuind ı̂n (1.2) obţinem:

∞ ∞ ∞ ∞ n−1
! !
X X X X X
n n n
z+ an z = z+ bn z z+ pn z =z+ ( bk pn−k )z n
n=2 n=2 n=2 n=2 k=1

de unde, identificând coeficienţii lui z n , obţinem următorul rezultat:

P∞
Teorema 3. Fie o funcţie f ∈ Hαβ , α, β ∈ [0, 1]. Dacă f = z + n=2 an z n , atunci:
n−1
αn − (−β)n X αk − (−β)k
an = + pn−k (3.1)
α+β α+β
k=1
P∞
Teorema 4. Fie o funcţie f ∈ Hαβ , α, β ∈ [0, 1]. Dacă f = z + n=2 an z n , atunci:
n−1 Z
αn − (−β)n X 2π αk − (−β)k −i(n−k)t
an = + e dµ(t) (3.2)
α+β 0 α+β
k=1

Proof. Dezvoltând ı̂n serie ı̂n (2.1) obţinem:

∞
!Z
2π
X αn − (−β)n n 1 + e−it z
f (z) = z + z dµ(t) =
n=2
α+β 0 1 − e−it z
∞ ∞ Z 2π
! !
X αn − (−β)n n X
−i(n−k)t
z+ z z+ e dµ(t)
n=2
α+β n=2 0
ı̂nlocuind ı̂n (1.2) şi identificând coeficienţii obţinem rezultatul. 
P∞
Teorema 5. Fie o funcţie f ∈ Hαβ , α, β ∈ [0, 1]. Dacă f = z + n=2 an z n , atunci:
n−1 
X αk − (−β)k 

|αn − (−β)n |
|an | ≤ +2· (3.3)
α+β α+β
k=1

Proof. Trecem la modul ı̂n 3.1 şi obţinem

n−1  
|αn − (−β)n | X αk − (−β)k 
|an | ≤ + |pn−k |
α+β α+β
k=1

dar |pi | ≤ 2, ∀i, de unde:

n−1  
X αk − (−β)k 
|αn − (−β)n |
|an | ≤ +2·
α+β α+β
k=1

Considerăm dezvoltarea ı̂n serie McLaurin pentru K2 (z, t). Tratăm cele două
fracţii independent. Avem:
z z
= =
1 − 2zcost + z 2 (1 − ze−it )(1 − zeit )
1 1 1
= ( − )
e−it − eet 1 − ze−it 1 − zeit
∞ ∞
1 X
−it n
X
= −it ( (e z) − (eit z)n ) =
e − eet n=0 n=0
4 BOGDAN FODOR

∞ ∞ ∞
X e−int − eint n X sin nt n X
= −it − eit
z = z = Un−1 (a)z n
n=0
e n=0
sin t n=0
unde a = cos t, t ∈ [0, 1] şi
sin((n + 1) arccos a)
Un+1 (a) =
−sin(arccos a)
sunt polinoamele Cebı̂şev de ordinul al II-lea .
Rescriem (2.1) ı̂n forma echivalentă (1 − αz)(1 + βz)f (z) = zp(z) şi dezvotăm ı̂n
serie:
∞
X ∞
X
(1 + (β − α)z − αβz 2 )(z + an z n ) = z + pn z n+1
n=2 n=1
şi identificând coeficienţii lui z n obcţinem:
a2 = p1 + α − β
şi
a3 = p2 + (α − β)p1 + (α − β)2 + αβ.
P∞
Propoziţia 1. Dacă f ∈ Hαβ , α, β ∈ [0, 1] cu f (z) = z + n=2 an z n atunci:
a3 − a22 | ≤ 2 + 2 |α − β| + αβ.
 

Proof.
a3 − a22 = p2 − (α − β)p1 + αβ − p21
 
p21 |p1 |2
Ştiim că p2 − 2 ≤2− 2 şi trecând la modul ı̂n relaţia anterioară, obţinem:
 

2 2
 
a3 − a22  = p2 − p1 + p1 − (α − β)p1 + αβ − p21 
   
 2 2 
 2
 2
a3 − a22  ≤ p2 − p1  + |p1 | + αβ + |α − β| |p1 |
  
 2 2
2
 
a3 − a2  ≤ 2 + 2 |α − β| + αβ.

Teorema
P∞ 6 (Problema Fekete-Szego). Fie f ∈ Hαβ , α, β ∈ [0, 1] cu f (z) = z +
n
n=2 an z şi µ ∈ R atunci:

2(3 − 8µ) + 2 |α − β| (1 − 2µ) + (α − β)2 (1 − µ) + αβ + 2 µ ∈ (−∞ 21 )


a3 − µa22  ≤
 
2(8µ − 5) + |α − β| (1 − 2µ) + (α − β)2 (1 − µ) + αβ + 2 µ ∈ [1, ∞)
(3.4)
Proof.
p21
a3 − µa22 = p2 − + 2(1 − 2µ)p21 + p1 (α − β)(1 − 2µ) + (α − β)2 (1 − µ) + αβ
2
şi trecând la modul avem:
a3 − µa22  ≤ 1 (4|1 − 2µ| − 1)|p1 |2 + |α − β||1 − 2µ||p1 | + (α − β)2 |1 − µ| + αβ + 2
 
2
Expresia din membrul drept este o funţie de gradul al doilea ı̂n |p1 |. Notăm |p1 | = x,
şi determinăm maximul funcţiei pentru x ∈ [0, 2] .
1
F (x) = (4|1 − 2µ| − 1)x2 + |α − β||1 − 2µ|x + (α − β)2 |1 − µ| + αβ + 2
2
 O CLASĂ DE FUNCŢII TIPIC REALE 5

Explicităm modulele şi obţinem 3 cazuri de analizat :

Dacă µ ∈ (−∞, 12 ), F(x) devine:
1
F (x) = (4(1 − 2µ) − 1)x2 + |α − β|(1 − 2µ)x + (α − β)2 (1 − µ) + αβ + 2
2
Funcţia de gradul 2 ı̂şi atinge maximul ı̂n varf, care nu se află ı̂n interalul [0, 2], deci
maximul va fi F(2), adică:
a3 − µa22  ≤ F (2) = 2(3 − 8µ) + 2 |α − β| (1 − 2µ) + (α − β)2 (1 − µ) + αβ + 2.
 

Considerăm analog cazul µ ∈ 85 , ∞ .



4. Teoreme de deformare
În această secti̧une ne propunem să dăm câteva rezultate legate de mărginirea
modulului funţiei şi modului derivatei .
Teorema 7. Dacă f ∈ Hαβ , α, β ∈ [0, 1] atunci:
(1)
r (1 − r) r (1 + r)
≤ |f (z)| ≤
(1 + r) (1 + rα) (1 − rβ) (1 − r) (1 − rα) (1 + rβ)
(2)
 0  1 + 2r + (2β − 2α + 1 − αβ)r2 − αβr3 − αβr4
f (z) ≤
 
2 2 2
(1 − r) (1 − rα) (1 + rβ)
Proof. Fie f ∈ Hαβ ⇒ ∃ p ∈ P astfel ı̂ncât
z
f (z) = p(z), z ∈ U
(1 − zα) (1 + 2β)
Pentru clasa P ştim:
1−r 1+r
≤ |p(z)| ≤ , r = |z| (4.1)
1+r 1−r
 0 
 zp (z)  r
 p(z)  ≤ 1 − r2 . (4.2)
 

(1)
|z|
|f (z)| = |p(z)| ⇒
|1 − zα| |1 + zβ|
r 1−r r 1−r
· ≤ |f (z)| ≤ ·
|1 − zα| |1 + zβ| 1 + r |1 − zα| |1 + zβ| 1 + r

r (1 − r) r (1 + r)
≤ |f (z)| ≤
(1 + r) (1 + rα) (1 − rβ) (1 − r) (1 − rα) (1 + rβ)
(2)
0
!
0 p(z) zp (z) αz βz
f (z) = · +1+ − =
(1 − zα) (1 + zβ) p(z) 1 − αz 1 + βz
0
!
p(z) zp (z) 1 + αβz 2
· + .
(1 − zα) (1 + zβ) p(z) (1 − αz) (1 + βz)
6 BOGDAN FODOR

 0 
 0  |p(z)|  zp (z) 1 + αβz 2 
f (z) = · + ≤
   
|(1 − zα)| |(1 + zβ)|  p(z) (1 − αz) (1 + βz) 

1 + αβr2
 
1+r 1 2r
≤ · · + =
1 − r (1 − rα) (1 + rβ) 1 − r2 (1 − rα) (1 + rβ)



(1 + r) 2r (1 − rα) (1 + rβ) + 1 + αβr2 1 − r2
= 2 2
(1 − r) (1 − αr) (1 + βr) (1 − r) (1 + r)

2r + 2r2 β − 2r2 α − 2r3 + αβ + 1 − r2 + αβr2 − αβr4

= 2 2 2
(1 − r) (1 − αr) (1 + βr)
1 + 2r + (2β − 2α − 1 + αβ) r2 − 2αβr3 − αβr4
2 2 2 .
(1 − r) (1 − αr) (1 + βr)

Teorema 8. Dacă f ∈ Hαβ , α, β ∈ [0, 1] atunci :̧
 |z|(1−z) 2
Re( 1+z
z )≥2
 (1−αz)(1+βz)(1−z)


1−z 2 1 2
|f (x)| ≤ (1−αz)(1+βz) |Im( 1+z2 ) | |Re( 1+z
z )| ≤ 2, (4.3)
 z
z(1−z) 2
Re( 1+z

z ) < −2

(1−αz)(1+βz)(1+z)

Proof. Trecem la modul ı̂n (2.2) şi avem:

Z 2π
1 − z2
|f (z)| ≤ | ||s(z, t)|dµ(t),
0 (1 − αz)(1 + βz)
unde
z
s(z, t) =
1 − 2z cos t + z 2
Aplicând o teoremă de medie şi un rezultat al lui Goluzin [1], de mărginire pentru
|s(t, z)|, se obţine rezultatul dorit.

Observaţie 1. Pentru α = β = 1 regăsim rezultatele corespunzătoare pentru clasa
TR [2]. Pentru α = β, regăsim o parte din proprietăţile clasei funcţiilor cvasi-
convexe [3].

References
[1] G. Golusin, On typically real functions, Mat. Sbornik, 27(1950), 201-218.
[2] A. W. Goodman, Univalent functions, Mariner Publ. Co., Tampa, 1983.
[3] Z. Jakubowski, A. Lecko, On certain classes of quasi-typically real functions, Demonstratio
Math., 27(2)(1994), 521-536.