Seminar Nr.8.

Integrale de suprafaţă

Conf. Dr. Liviu Cădariu

Lector Dr. Adina Juratoni
Departamentul de Matematică
UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA
2 Seminar nr. 8. Integrale de suprafaţă

Noţiuni teoretice
1. Orientarea suprafeţelor

Definiţia 0.0.1 Spunem că am stabilit o orientare pe suprafaţa cu cu două

feţe (Σ) dacă am ales şi fixat, conform unei convenţii, unul dintre cei doi ver-
sori ai normalei; suprafaţa (Σ) ı̂mpreună cu versorul fixat n se notează (Σ, n)
şi este numită suprafaţă orientată.
Convenţii pentru a distinge ı̂ntre cele două feţe ale suprafeţei,
echivalent, ı̂ntre cei doi versori ai normalei:

next , nint sau n+ , n− .

Din dezvoltarea produsului vectorial ru × rv obţinem:

±1
n1,2 = √ (Ai + Bj + Ck)
A + B2 + C 2
2

unde A, B, C, conform definiţiei normalei (vezi curs algebră) sunt determinanţii

funcţionali:
D (y, z) D (z, x) D (x, y)
A= , B= , C= .
D (u, v) D (u, v) D (u, v)
În practică, precizarea feţei, echivalent, stabilirea orientării pe suprafaţă,
presupune parcurgerea următoarele etape:

• desemnarea feţei vizate prin expresii comune (de genul faţa interioară,
emisfera nordică, faţa ı̂ndreptată spre partea pozitivă a semiaxei Oz, etc.),
expresii ce fac apel la intuiţia cititorului;

• stabilirea ı̂nclinării normalei la faţa desemnată ı̂n raport cu una

dintre cele trei semiaxe pozitive ale reperului ortogonal;

• exprimarea versorului sub forma

n = cos α i + cos β j + cos γ k,

Liviu Cădariu, Adina Juratoni 3

expresie ı̂n care se cunoaşte deja, de la punctul precedent, semnul unuia

dintre coeficienţi deoarece cosinusul este pozitiv sau negativ după cum
unghiul format de normală cu semiaxa pozitivă corespunzătoare este
ascuţit sau obtuz;

• exprimarea versorilor direcţiei normale la suprafaţă cu ajutorul unei

parametrizări a acesteia
±1
n1,2 = √ (Ai + Bj + Ck) ;
A + B2 + C 2
2

(ı̂n cazul parametric : Σ : r(u, v) = x (u, v) i + y (u, v) j + z (u, v) k,

(u, v) ∈ ∆ ⊂ R2 ), sau
±1
n1,2 = √ (−pi − qj + k)
p2 + q 2 + 1
∂z ∂z
(ı̂n cazul explicit Σ : z = z(x, y), iar p = ,q= .)
∂x ∂y
• alegerea semnului ”+” sau ”-” astfel ı̂ncât să fie verificată una din
relaţiile:

sgn(±C) = sgn(cos γ), dacă ı̂nclinarea normalei este raportată la Oz+ ,

sgn(±B) = sgn(cos β), dacă ı̂nclinarea normalei este raportată la Oy+ , .
sgn(±A) = sgn(cos α). dacă ı̂nclinarea normalei este raportată la Ox+ .

Formule de calcul ale integralei de speţa ı̂ntâi

∫∫ ∫∫
√
f (x, y, z) dσ = f (x (u, v) , y (u, v) , z (u, v)) A2 + B 2 + C 2 dudv ,
Σ ∆
unde E, F, G reprezintă coeficienţii primei forme fundamentale ai suprafeţei Σ.

∫∫ ∫∫
√
f (x, y, z) dσ = f (x (u, v) , y (u, v) , z (u, v)) EG − F 2 dudv
Σ ∆
∫∫ ∫∫ √
f (x, y, z) dσ = f (x, y, z (x, y)) p2 + q 2 + 1dxdy.
Σ prxOy
4 Seminar nr. 8. Integrale de suprafaţă

Formule de calcul ale integralei de speţa a doua

• pentru cazul parametric (Σ : x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), (u, v) ∈
∆)
∫∫
P (x, y, z) dydz + Q(x, y, z) dzdx + R(x, y, z) dxdy
∫∫ ( (Σ,n)
)√
=± P· √ A
A2 +B 2 +C 2
+Q· √ B
A2 +B 2 +C 2
+R· √ C
A2 +B 2 +C 2
A2 + B 2 + C 2 dudv
∆ ∫∫ ∫∫
=± (P A + QB + RC) dudv = F·n dσ
∆ Σ

∂z ∂z
• pentru cazul explicit (Σ : z = z(x, y), p = ,q= )
∂x ∂y

∫∫
P (x, y, z) dydz + Q(x, y, z) dzdx + R(x, y, z) dxdy

∫∫ (
(Σ,n)

−p −q
=± P (x, y, z(x, y)) √ + Q(x, y, z(x, y)) √
2 2
p +q +1 ) p + q2 + 1
2
D

1 √
+ R(x, y, z(x, y)) √ p2 + q 2 + 1dxdy
p 2 + q2 + 1
∫∫
=± (P (−p) + Q(−q) + R) dxdy,
D

unde D = prxOy Σ.
Liviu Cădariu, Adina Juratoni 5

Probleme rezolvate
1. Să se calculeze prin două metode
∫∫
√
I= 17 − 4zdσ,
Σ

unde Σ reprezintă porţiunea din suprafaţa x2 + y 2 + z = 4, decupată de planele

de coordonate.
Soluţie. Metoda I Ecuaţia suprafeţei Σ se poate scrie explicit z = 4 −
x − y 2 . Rezultă că elementul de arie se calculează cu formula
2

√
dσ = 1 + p2 + q 2 dxdy,

∂z ∂z
unde p = = −2x, p = = −2y. Prin urmare, se obţine
∂x ∂y
√
dσ = 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy,

iar integrala de suprafaţă de speţa I se transformă ı̂ntr-o integrală dublă:

∫∫ ∫∫ √ √
√
I = 17 − 4zdσ = 17 − 4(4 − x2 − y 2 ) 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy
∫Σ∫ D

= (1 + 4x2 + 4y 2 )dxdy,
D

D reprezintă proiecţia ı̂n planul xOy a suprafeţei Σ,

D = {(x, y)| x2 + y 2 ≤ 4, x ≥ 0, y ≥ 0}.

{
x = ρ cos θ
Pentru calculul integralei duble se trece la coordonate polare: ,
y = ρ sin θ
{ [ π ]}
∆ = (ρ, θ) | ρ ∈ [0, 2], θ ∈ 0, .
2
6 Seminar nr. 8. Integrale de suprafaţă

Rezultă
∫∫ ∫ π ∫ 2
2
2
I = (1 + 4ρ )ρdρdθ = dθ (ρ + 4ρ3 )dρ
0 0

)
∆
(
π ρ2 4ρ4  2
= +  = 9π.
2 2 4  0

Figura 1


 x = u cos v
Metoda II. Suprafaţa Σ poate fi scrisă parametric astfel: y = u sin v ,

 z = 4 − u2
[ π]
cu u ∈ [0, 2], v ∈ 0, . În acest caz, elementul de arie dσ se calculează cu
2
formula
√
dσ = A2 + B 2 + C 2 dudv,

unde
D(y, z) D(z, x) D(x, y)
A= = 2u2 cos v, B = = 2u2 sin v, C = = u.
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
Liviu Cădariu, Adina Juratoni 7

Prin urmare, avem

√ √
dσ = 4u4 cos2 v + 4u4 sin2 v + u2 dudv = u 1 + 4u2 dudv.

∫∫ √ √
I = 17 − 4(4 − u2 ) · u 1 + 4u2 dudv
D
∫ π ∫ 2
2
= dv u(1 + 4u2 )du = 9π.
0 0

x2 y 2
2. Să se calculeze aria porţiunii de pe paraboloidul z = + , situat ı̂n
2 4
y2
interiorul cilindrului x2 + = 9 reprezentată ı̂n figura 2.
4

Figura 2
√
Soluţie. Suprafaţa S fiind dată explicit, avem dσ = 1 + p2 + q 2 dxdy,
∂z ∂z y
unde p = = x, q = = . Rezultă aria suprafeţei S este
∂x ∂y 2
∫∫ ∫∫ √
2
y2
A = dσ = 1 + x + dxdy,
4
S D
8 Seminar nr. 8. Integrale de suprafaţă

x2 y2
unde D = prxOy S = {(x, y)| + ≤ 1}. Pentru calculul integralei duble se
9 36 {
x = 3ρ cos θ
trece la coordonate polare generalizate: , ρ ∈ [0, 1], θ ∈ [0, 2π],
y = 6ρ sin θ
J = 18ρ.

∫∫ √ ∫∫ √
2 2 2 2
A = 1 + 9ρ cos θ + 9ρ sin θ18ρdρdθ = 18 1 + 9ρ2 ρdρdθ
D1
∫ ∫ ∫
D1

√ √ u 2  4π √
2π 1 10 3
10
= 18 dθ 1 + 9ρ2 ρdρ = 2π udu = 2π 3  = (10 10 − 1).
0 0 1 2
 1 3

3. Calculaţi
∫∫
xzdxdy + xydydz + yzdxdz,
(Σ,nsup )

√
pe faţa superioară a suprafeţei Σ pe care conul z = x2 + y 2 o decupează din
sfera x2 + y 2 + z 2 = R2 .
√
Soluţie. Suprafaţa Σ poate fi scrisă sub formă explicită: z = R2 − x2 − y 2 ,
∂z −x ∂z −y
deci p = = √ ,q= = √ . Rezultă normala
∂x R 2 − x2 − y 2 ∂y R 2 − x2 − y 2
x y
la suprafaţa Σ este N = √ i+ √ j + k, iar lungimea
R2 − x2 − y 2 R2 − x2 − y 2
R
sa ∥ N ∥= √ .
R − x2 − y 2
2

Deoarece next face un unghi ascuţit cu axa Oz rezultă cos γ > 0, deci ı̂n
formulele cosinuşilor directori alegem semnul ” + ”, adică

√ ( )
R2 − x2 − y 2 x y
next = + √ i+ √ j+k
R R −x −y
2 2 2 R − x2 − y 2
2

1 √
= (xi + yj + R2 − x2 − y 2 k).
R
Liviu Cădariu, Adina Juratoni 9

Figura 3

Prin urmare, integrala de suprafaţă de speţa a doua se transformă ı̂ntr-o inte-

grală de suprafaţă de speţa ı̂ntâi:
∫∫ ( )
1 2 1 2√ 2 1 √
I= x y + y R − x2 − y 2 + x R2 − x2 − y 2 dσ.
r R R
Σ

r R2
Deoarece dσ = √ dxdy, iar D = prxOy Σ = {(x, y)|x2 + y 2 ≤ },
R2 − x2 − y 2 2
avem
∫∫ [ √ ]
1 R
I = x2 y + (y 2 + x) R2 − x2 − y 2 √ dxdy
R R2 − x2 − y 2
∫∫ [ ]
D

x2 y
= √ + (y 2 + x)(R2 − x2 − y 2 ) dxdy.
R2 − x2 − y 2
D

{ [ √ ]
x = ρ cos θ R 2
Trecem la coordonate polare , ρ ∈ 0, , θ ∈ [0, 2π],
y = ρ sin θ 2
10 Seminar nr. 8. Integrale de suprafaţă

J = ρ. Rezultă
∫ R
√
2 ∫ [ ]
2π
2 ρ3 cos2 θ sin θ
I = dρ √ + (ρ2 sin2 θ + ρ cos θ)(R2 − ρ2 ) ρdθ
0 0 R −ρ
2 2

∫ R
√
2 ∫ 2π ∫ R √2 ∫ 2π
2 ρ4 2
= √ dρ · 2
cos θ sin θdθ + ρ (R − ρ )dρ ·
3 2 2
sin2 θdθ
0 R −ρ
2 2
0 0 0
∫ R
√
2 ∫ 2π
2
+ ρ2 (R2 − ρ2 )dρ · cos θdθ.
0 0

Calculăm cele trei integrale trigonometrice

∫ 
2π 3 
cos θ  2π
cos2 θ sin θdθ = −  = 0,
0 3  0

∫ ∫
2π
2
2π
1 − cos 2θ
sin θdθ = dθ = π
0 0 2
şi ∫ 2π
I3 = cos θdθ = 0.
0

Rezultă imediat:
∫ R
√
2 ( 4 6
)  R
√
2
2 ρ ρ  2 πR6
I=π ρ3 (R2 − ρ2 )dρ = π R2 −  = .
0 4 6  0 24

4. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial

( )
F = 2xi − yj + 4x2 − 8y 2 + z 2 k

prin faţa exterioară a paraboloidului de rotaţie z = x2 + 4y 2 mărginit superior

de planul z = 4.
Soluţie. Suprafaţa Σ traversată de câmpul dat este o porţiune de paraboloid
eliptic completată cu un plan perpendicular pe axa de simetrie. Evident, Σ
este netedă pe porţiuni (figura 4).
Liviu Cădariu, Adina Juratoni 11

Figura 4

Faţa laterală Σ1 a paraboloidului este juxtapusă discului eliptic Σ2 ce real-

izează ı̂nchiderea. Notăm ω = 2x dydz − y dzdx + (4x2 − 8y 2 + z 2 ) dxdz 2−
forma diferenţială asociată câmpului F şi calculăm integrala de speţa a doua
ce defineşte fluxul
∫∫ ∫∫ ∫∫ ∫∫ ∫∫
′
ω= ω+ ω= F·next dσ + F·n′′ext dσ.
(Σ,next ) (Σ1 ,n′ext ) (Σ2 ,n′′
ext )
Σ1 Σ2

Porţiunea Σ1 a suprafeţei date se exprimă explicit z = x2 +4y 2 deci direcţia

normalei se calculează imediat:
∂z ∂z
N = −pi − qj + k = − i− j+k = −2xi − 8yj+k.
∂x ∂y
Urmează precizarea versorului n′ext ce indică faţa exterioară pentru Σ1 . Avem
de ales ı̂ntre versorii
±1 ±1
n1,2 = √ (−pi − qj+k) = √ (−2xi − 8yj+k) .
1 + p2 + q 2 1 + 4x2 + 64y 2
Normala la Σ1 ı̂ndreptată spre exterior face un unghi obtuz cu semiaxa pozitivă
Oz deci
n′ext = cos αi + cos βj + cos γk cu cos γ < 0.
Comparând n′ext cu expresiile versorilor n1 şi n2 rezultă:
−1
n′ext = √ (−2xi − 8yj+k) .
1 + 4x2 + 64y 2
12 Seminar nr. 8. Integrale de suprafaţă

În continuare, integrala de speţa ı̂ntâi

∫∫ ∫∫
′ +1
F·next dσ = − √ (−4x2 + 8y 2 + 4x2 − 8y 2 + z 2 ) dσ
1 + 4x2 + 64y 2
Σ1 Σ1 ∫∫
z2
=− √ dσ
1 + 4x2 + 64y 2
Σ1

se transformă ı̂ntr-o integrală dublă prin proiecţia lui Σ1 ı̂n planul xOy:
√ √
dσ = 1 + p2 + q 2 dxdy = 1 + 4x2 + 64y 2 dxdy
{ }
{ } x2
D = prxOy Σ1 = (x, y) | 0 ≤ x + 4y ≤ 4 = 2 2
(x, y) | +y ≤1 .
2
4
Astfel
∫∫ ∫∫ √ 2
(x2 + 4y 2 )
F·n′ext dσ = − √ 1 + 4x2 + 64y 2 dxdy
2
1 + 4x + 64y 2
Σ1 D ∫∫
2
=− (x2 + 4y 2 ) dxdy
D

şi prin tranformarea de coordonate polare generalizate:

{
x = 2ρ cos θ
, ρ ∈ [0, 1] , θ ∈ [0, 2π]
y = ρ sin θ

al cărei jacobian are expresia J = 2ρ, rezultă

∫∫ ∫2π ∫1 1
ρ6  32π
F ·n′ext dσ = − dθ 16ρ · 2ρ dρ = −2π · 32  = −
4
.
6 0 3
Σ1 0 0

Porţiunea Σ2 a suprafeţei date este un disc eliptic paralel cu planul xOy,

iar normala exterioară n′′ext este ı̂ndreptată ı̂n sensul pozitiv al axei Oz; cu alte
cuvinte n′′ext = k. În plus, dσ = dxdy, iar proiecţia lui Σ2 ı̂n planul xOy este
Liviu Cădariu, Adina Juratoni 13

deasemenea D. Cea de-a doua integrală de suprafaţă se calculează mult mai

uşor:
∫∫ ∫∫ ∫∫
F·n′′ext dσ = (4x − 8y + z ) · 1 dσ =
2 2 2
(4x2 − 8y 2 + 16) dxdy
Σ2 Σ2 D
∫2π ∫1
( )
= dθ 16ρ2 cos2 θ − 8ρ2 sin2 θ + 16 · 2ρ dρ
0 0
∫2π ∫1 ∫2π ∫1 ∫2π ∫1
= 32 cos2 θ dθ ρ3 dρ − 16 sin2 θ dθ ρ3 dρ + 32 dθ ρ dρ
0 0 0 0 0 0
∫2π
32 ∫2π 1 + cos 2θ 16 1 − cos 2θ 1
= dθ − dθ + 32 · 2π
4 0 2 4 2 2
0
= 4 · 2π − 2 · 2π + 32π = 36π

Probleme propuse spre rezolvare

1. Calculaţi:
∫∫
i) ydσ, unde S este suprafaţa de ecuaţie z = x + y 2 , cu 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤
S
y ≤ 3; ∫ ∫
ii) xydσ, unde S este porţiunea din planul 2x + y + 2z = 4, situată ı̂n
S
primul octant;
∫∫ √
iii) xyz 2 dσ, unde S = {(x, y, z)|z = x2 + y 2 , 1 ≤ z ≤ 2};
∫∫ S
2 3 3
iv) xdσ, unde S = {(x, y, z)|z = (x 2 + y 2 ), 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1};
∫∫ S 3
v) (x − z)dσ, unde S este partea din paraboloidul z = x2 + y 2 situat
S
ı̂ntre planele z = 0 şi z = 3.

2. Schiţaţi graficul suprafeţei (Σ), identificaţi normalele şi calculaţi inte-

gralele de suprafaţă de speţa a doua:
14 Seminar nr. 8. Integrale de suprafaţă
∫∫
i) zdydz − 2dzdx + xdxdy, (Σ, ni ) fiind faţa interioară a emisferei
(Σ,ni )
nordice x2 + y 2 + z 2 = 1, z ≥ 0.
∫∫
ii) (x2 + y 2 )dzdx, , (Σ, ne ) fiind faţa exterioară a elipsoidului
(Σ,ne )
9x2 + 4y 2 + 6z 2 = 36.
∫∫
iii) zdydz + xdzdx + ydxdy, (Σ, ni ) fiind faţa interioară a suprafeţei
(Σ,ni )
z = x2 + y 2 , 0 ≤ z ≤ 1.
∫∫
iv) −2xdydz + 2ydxdy, (Σ) fiind faţa exterioară a tetraedrului cu
(Σ,ne )
vârfurile
ı̂n punctele O(0, 0, 0), A(2, 0, 0), B(0, 2, 0), C(0, 0, 2) situat ı̂n primul
octant. ∫ ∫
v) xdydz+ydzdx+zdxdy, Σ fiind faţa exterioară a sferei x2 +y 2 +z 2 =
(Σ,ne )
4.