Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr.

Simona Romaniuc

Facultatea de Mecanică,
Analiză Matematică, Semestrul I
Lector. dr. Simona ROMANIUC

CURS I

Capitolul I: Spaţii metrice. Dreapta reală şi

spaţiul euclidian n-dimensional

1 Spaţii metrice
Vom prezenta mai ı̂ntâi câteva noţiuni şi rezultate fundamentale din teoria spaţiilor metrice.

Definiţia 1 O aplicaţie d : X × X → R se numeşte distanţă sau metrică pe mulţimea nevidă X, dacă

satisface următoarele axiome:

(i) d (x, y) ≥ 0, ∀ x, y ∈ X; d (x, y) = 0 ⇔ x = y,

(ii) d (x, y) = d (y, x) , ∀ x, y ∈ X,
(iii) d (x, z) ≤ d (x, y) + d (y, z) , ∀ x, y, z ∈ X (inegalitatea triunghiulară).

Perechea (X, d) se numeşte spaţiu metric.

Pentru definirea unei distanţe pe muli̧mea numerelor reale vom folosi funcţia modul, pe care o reamintim
ı̂n continuare.

Definiţia 2 Pentru orice număr real x definim modulul sau valoarea absolută a lui x prin
(
x; ∀x ≥ 0,
|x| =
−x; ∀x < 0.

Propoziţia 3 (Proprietăţile funcţiei modul) Fie x, y ∈ R. Atunci:

(i) |x| ≥ 0 pentru orice x ∈ R şi |x| = 0 dacă şi numai dacă x = 0;
(ii) |x| = | − x| pentru orice x ∈ R;
(iii) |xy| = |x| · |y| pentru orice x, y ∈ R;
(iv) |x + y| ≤ |x| + |y| pentru orice x, y ∈ R şi |x + y| = |x| + |y| dacă şi numai dacă xy ≥ 0;
(v) ||x| − |y|| ≤ |x − y| pentru orice x, y ∈ R;
(vi) |x| = c ≥ 0 dacă şi numai dacă x = ±c;
(vii) |x| < c dacă şi numai dacă x ∈ (−c, c);
(viii) |x| > c dacă şi numai dacă x ∈ (−∞, −c) ∪ (c, ∞).

Exemplul 4 Pe X = R definim distanţa d : R × R → R dată de

d (x, y) = |x − y| , ∀x, y ∈ R. (1)

(R, d) este spaţiu metric, numit dreapta reală.

1
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

def 
Exemplul 5 Fie X = Rn == R × R × · · · × R = x|x = (x1 , x2 , ..., xn ) , xi ∈ R, i = 1, n şi definim
| {z }
n
distanţa d : Rn × Rn → R dată de
v
u n
uX 2
d (x, y) = t (xi − yi ) , ∀x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Rn , (2)
i=1

numită metrica euclidiană.

(Rn , d) este spaţiu metric, numit spaţiul euclidian n−dimensional.
În particular dacă luăm n = 2, atunci obţinem
q
2 2
d (x, y) = (x1 − y1 ) + (x2 − y2 ) , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 ,

care este distanţa obişnuită ı̂ntre două puncte din plan.

Exemplul 6 Aplicaţia dm : Rn × Rn → R dată de

dm (x, y) = max |xi − yi | : i = 1, n , ∀x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Rn



este o distanţă pe Rn .

Exemplul 7 Aplicaţia ds : Rn × Rn → R dată de

n
X
ds (x, y) = |xi − yi | , ∀x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Rn
i=1

n
este o distanţă pe R .

Vom da ı̂n continuare câteva noţiuni fundamentale legate de topologia spaţiilor metrice.

Definiţia 8 Fie spaţiul metric (X, d), a un punct arbitrar din X şi r un număr real strict pozitiv. Numim:
def
sferă de centru a şi rază r mulţimea S (a, r) == {x|x ∈ X, d (x, a) = r},
def
bilă deschisă de centru a şi rază r mulţimea B (a, r) == {x|x ∈ X, d (x, a) < r},
def
bilă ı̂nchisă de centru a şi rază r mulţimea B̄ (a, r) == {x|x ∈ X, d (x, a) ≤ r}.

Exemplul 9 În spaţiul metric (R, d), unde d este metrica euclidiană, avem

S (a, r) = {x|x ∈ R, |x − a| = r} = {a − r, a + r} (mulţime finită),

B (a, r) = {x|x ∈ R, |x − a| < r} = (a − r, a + r) (interval deschis centrat ı̂n a),
B̄ (a, r) = {x|x ∈ R, |x − a| ≤ r} = [a − r, a + r] (interval ı̂nchis centrat ı̂n a).


Exemplul 10 În spaţiul metric R2 , d , unde d este metrica euclidiană
q
def 2 2
d (x, y) == (x1 − y1 ) + (x2 − y2 ) , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 ,

atunci sfera, bila deschisă şi bila ı̂nchisă sunt date de:
 q 
2 2
S (a, r) = x|x ∈ R, (x1 − a1 ) + (x2 − a2 ) = r ,
 q 
2 2
B (a, r) = x|x ∈ R, (x1 − a1 ) + (x2 − a2 ) < r ,
 q 
2 2
B̄ (a, r) = x|x ∈ R, (x1 − a1 ) + (x2 − a2 ) ≤ r .

2
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Exemplul q 11 În spaţiul metric (Rn , d), unde d este metrica euclidiană
def Pn 2 n
d (x, y) == i=1 (xi − yi ) , ∀x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ R , atunci sfera, bila deschisă şi
bila ı̂nchisă sunt date de:
 qP 
n 2
S (a, r) = x|x ∈ R, i=1 (xi − ai ) = r ,
 qP 
n 2
B (a, r) = x|x ∈ R, i=1 (x i − a i ) < r ,
 qP 
n 2
B̄ (a, r) = x|x ∈ R, i=1 (xi − ai ) ≤ r .

În dezvoltarea conceptelor de analiză matematică vom utiliza diverse noţiuni topologice, toate acestea
sprijinindu-se pe cea de vecinătate a unui punct. Vom da ı̂n cele ce urmează definiţia generală a acesteia,
apoi o vom defini şi ı̂n situaţia particulară a mulţimii R, spaţiul de bază pe care vom introduce majoritatea
conceptelor de analiză matematică.

Definiţia 12 Fie spaţiul metric (X, d) şi a un punct arbitrar din X. O submulţime V ⊂ X se numeşte
vecinătate a punctului a, dacă există o bilă deschisă centrată ı̂n a, conţinută ı̂n V , adică dacă există
r > 0 astfel ı̂ncât B (a, r) ⊂ V . Vom nota prin V (a) mulţimea tuturor vecinătăţilor punctului a. Această
mulţime se va numi sitemul vecinătăţilor punctului a.

Definiţia 13 În cazul particular al spaţiului metric (R, d), unde d este metrica euclidiană dată prin (1),
o mulţime V ⊆ R se numeşte vecinătate pentru x0 ∈ R dacă există ε > 0 astfel ı̂ncât (x0 − ε, x0 + ε) ⊂ V .

Remarca 14 Pe dreapta reală (R, d), orice interval este vecinătate pentru punctele sale, diferite de capete.

Exemplul 15 Intervalul real (0, 2) este deschis, centrat ı̂n 1. Acest interval este vecinătate pentru orice
punct din (0, 2), dar nu este vecinătate pentru 0 sau pentru 2.

Exemplul 16 Mulţimea numerelor raţionale nu este vecinătate pentru niciun punct x0 ∈ Q deoarece orice
interval de numere reale conţine şi numere raţionale, şi iraţionale.

Teorema 17 (Proprietatea de separaţie Hausdorff ) Dacă x, y ∈ R şi x ̸= y, atunci există o ve-

cinătate U pentru x şi o vecinătate V pentru y astfel ı̂ncât U ∩ V = ϕ.
Mulţimea vecinătăţilor unui punct are următoarele proprietăţi.

Propoziţia 18 Fie x0 ∈ R. Atunci:

(i) pentru orice V ∈ V(x0 ), x0 ∈ V ;
(ii) orice supramulţime a unei vecinătăţi pentru x0 este de asemenea vecinătate pentru x0 ;
(iii) dacă U şi V sunt două vecinătăţi ale lui x0 , atunci U ∩ V este vecinătate a lui x0 ;
(iv) dacă V este vecinătate pentru x0 , atunci există o vecinătate W pentru x0 astfel ı̂ncât V este
vecinătate pentru orice y ∈ W .

Definiţia 19 O submulţime A a spaţiului metric (X, d) se numeşte deschisă dacă este vecinătate pentru
orice punct al ei sau dacă este mulţimea vidă şi se numeşte ı̂nchisă dacă complementara ei X ∖ A este
mulţime deschisă.

Exemplul 20 Pe dreapta reală (R, d), orice interval deschis (respectiv ı̂nchis) este mulţime deschisă (res-
pectiv ı̂nchisă).

Definiţia 21 Fie I1 , I2 , . . . , In intervale deschise (respectiv ı̂nchise) reale. Se numeşte interval deschis
(respectiv ı̂nchis) n dimensional, produsul cartezian I1 × I2 × · · · × In .

Exemplul 22 În spaţiul euclidian n-dimensional (Rn , d), orice bilă deschisă (respectiv ı̂nchisă) şi orice
interval deschis (respectiv ı̂nchis) n dimensional sunt mulţimi deschise (respectiv ı̂nchise).

3
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Remarca 23 Orice bilă deschisă B(a, r) ⊂ Rn conţine un interval deschis n-dimensional şi este conţinută
ı̂ntr-un interval deschis n-dimensional. Prin urmare, o vecinătate a unui punct a ∈ Rn este orice mulţime
din Rn care conţine o bilă deschisă cu centrul ı̂n a sau un interval deschis n-dimensional I astfel ı̂ncât
a ∈ I.

Exemplul 24 Mulţimea {(x1 , x2 , . . . , xn ) : |x1 − a1 | < ε, |x2 − a2 | < ε, . . . , |xn − an | < ε} este o vecinătate
simetrică a punctului a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Rn .

Definiţia 25 Fie (X, d) un spaţiu metric şi A o submulţime a lui X. Un punct x ∈ X se numeşte:
ˆ punct interior al mulţimii A ⊂ X dacă există o vecinătate a sa inclusă ı̂n A. Mulţimea punctelor
o
interioare mulţimii A se notează cu A sau cu int (A) şi se numeşte interiorul mulţimii A, adică
o
A = {x|x ∈ X, ∃ V ∈ V (x) astfel ı̂ncât V ⊂ A} .

ˆ punct aderent al mulţimii A dacă orice vecinătate a sa intersectează mulţimea A. Mulţimea punc-
telor aderente mulţimii A ⊂ X se notează cu A şi se numeşte aderenţa sau ı̂nchiderea mulţimii
A, adică
A = {x|x ∈ X, ∀ V ∈ V (x) , V ∩ A ̸= ∅} .

ˆ punct de acumulare al mulţimii A ⊂ X dacă orice vecinătate a sa intersectează mulţimea A şi

ı̂n puncte diferite de x. Mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii A se notează cu A′ şi se
numeşte mulţimea derivată a mulţimii A, adică

A′ = {x|x ∈ X, ∀ V ∈ V (x) , V ∩ A ∖ {x} =

̸ ∅} .

ˆ punct izolat al mulţimii A ⊂ X dacă x nu este punct de acumulare al mulţimii A.

Exemplul 26 Dacă pe dreapta reală (R, d) considerăm intervalele:

A = [1, 2], B = [1, 2), C = (1, 2], D = (1, 2), E = [1, 2) ∪ {3},

atunci:
ˆ mulţimile punctelor lor interioare coincid:
o o o o o
A = B = C = D = E = D = (1, 2).

ˆ ı̂nchiderile lor sunt:

A = B = C = D = A = [1, 2], E = [1, 2] ∪ {3}.

ˆ mulţimile punctelor lor de acumulare coincid:

A′ = B ′ = C ′ = D′ = E ′ = A = [1, 2].

ˆ mulţimile A, B, C, D nu au puncte izolate, dar mulţimea E are ca punct izolat elementul 3.

Remarca 27 Din definiţia de mai sus se obţin următoarele rezultate:

o o
(i) A ⊂ A ⊂ A , A ⊂ A′ ⊂ A;
o
(ii) O submulţime A este deschisă ⇔ coincide cu interiorul ei, adică A = A;
(iii) O submulţime A este ı̂nchisă ⇔ coincide cu aderenţa ei, adică A = A.

Definiţia 28 Fie (X, d) un spaţiu metric. O mulţime A ⊂ X se numeşte

a) mărginită dacă este inclusă ı̂ntr-o bilă din (X, d) (ı̂nchisă sau deschisă);
b) compactă dacă este mărginită şi ı̂nchisă;
c) conexă ı̂n X dacă nu se poate scrie ca reuniunea a două mulţimi din X, nevide disjuncte;
d) domeniu dacă este deschisă şi conexă.

4
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Exemplul 29 a) Orice bilă din Rn este mulţime mărginită.

b) Orice bilă ı̂nchisă şi orice interval ı̂nchis n-dimensional din Rn sunt mulţimi compacte.
c) Orice bilă şi orice interval n-dimensional din Rn sunt mulţimi conexe.
d) Orice bilă deschisă şi orice interval deschis n-dimensional din Rn sunt domenii.

Exemplul 30 Un interval din R este mulţime conexă, ı̂n timp ce o reuniune de intervale din R nu este
mulţime conexă.

2 Proprietăţi algebrice ale mulţimii numerelor reale

Mulţimea R a numerelor reale este spaţiul de bază, pe care vor fi construite majoritatea elementelor de
analiză matematică din acest curs. Pe lângă proprietăţile topologice menţionate ı̂n secţiunea anterioară,
mulţimea numerelor reale are şi anumite proprietăţi algebrice bine cunoscute, pe care le vom prezenta ı̂n
continuare sub formă de axiome.

Definiţia 31 Se numeşte mulţimea numerelor reale, o mulţime notată R, ı̂nzestrată cu două operaţii
algebrice: adunarea +”şi ı̂nmulţirea ·”şi cu o relaţie de ordine ≤”, care satisfac următoarele trei grupuri
” ” ”
de axiome:
I) (R, +, ·) formează corp comutativ;
II) (R, +, ·) este o mulţime total ordonată ı̂n raport cu relaţia ” ≤ ”:
ˆ ≤ este o relaţie de ordine, adică este:

– reflexivă: ∀x ∈ R, x ≤ x;
– tranzitivă: dacă x, y, z ∈ R a.ı̂. x ≤ y, y ≤ z, atunci x ≤ z;
– antisimetrică: dacă x, y ∈ R a.ı̂. x ≤ y, y ≤ x, atunci x = y;
ˆ Are loc proprietatea de totală ordonare: ∀x, y ∈ R are loc x ≤ y sau y ≤ x;

ˆ Relaţia ≤ este compatibilă cu

– adunarea: dacă x, y ∈ R a.ı̂. x ≤ y, atunci x + z ≤ y + z, ∀z ∈ R;

– ı̂nmulţirea: dacă x, y, z ∈ R a.ı̂. x ≤ y şi 0 ≤ z, atunci x · z ≤ y · z;
III) Axioma de completitudine (Cantor-Dedekind): Orice submulţime nevidă A ⊆ R care este majorată
sau mărginită superior (adică ∃M ∈ R, numit majorant, a.ı̂. ∀x ∈ A, x ≤ M ), admite o margine
superioară sau supremum (adică cel mai mic majorant), notat sup A ∈ R.
Similar, orice submulţime nevidă A ⊆ R care este minorată sau mărginită inferior (adică ∃m ∈ R,
numit minorant, a.ı̂. ∀x ∈ A, m ≤ x), admite o margine inferioară sau infimum (adică cel mai mare
minorant), notat inf A ∈ R.

Remarca 32 Dacă x ≤ y iar x ̸= y vom folosi notaţia x < y.

Remarca 33 Un majorant (respectiv minorant) al unei mulţimi A ⊆ R poate să aparţină sau nu mulţimii
A. La fel, sup A (respectiv inf A) poate să aparţină sau nu mulţimii A.

Remarca 34 Pentru orice numere reale x, y definim diferenţa x − y ca fiind

x − y = x + (−y) ∈ R,

unde prin −y notăm elementul opus lui y ∈ R.

x
Dacă ı̂n plus y ̸= 0, atunci definim raportul y ca fiind

x
= x · y −1 ∈ R.
y

5
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Dintre submulţimile lui R amintim:

N = {0, 1, 2, . . . }-mulţimea numerelor naturale,
Z = {. . . , −2, −1, 0, 1, 2, . . . }-mulţimea numerelor ı̂ntregi,
Q = { xy , fracţie ireductibilă, x, y ∈ R, y ̸= 0}.
Au loc incluziunile N ⊂ Z ⊂ Q ⊂ R.
Mulţimea Q satisface axiomele I) şi II), dar se deosebeşte de R prin nesatisfacerea Axiomei de com-
2
√ A = {x ∈ Q, 0 < x < 2} este majorată ı̂n Q, dar
pletitudine III). Într-adevar, de exemplu, mulţimea
marginea ei superioară nu se află ı̂n Q: sup A = 2 ∈ / Q.

Remarca 35 Pe mulţimea R este adevărată Axioma lui Arhimede: ∀x ∈ R, ∃n ∈ N a.ı̂. x < n.

Remarca 36 Mulţimea R este densă, adică ∀x, y ∈ R cu x ≤ y, ∃z ∈ R a.ı̂. x < z < y.

Remarca 37 Marginile unei mulţimi A ⊂ R pot să aparţină sau nu mulţimii A.

Teorema 38 (Weierstrass-Bolzano) Orice mulţime mărginită şi infinită are cel puţin un punct de acu-
mulare.

3 Dreapta reală ı̂ncheiată

Dacă A ⊂ R este o mulţime nevidă, majorată (respectiv minorată), atunci sup A ∈ R (respectiv inf A ∈
R), conform axiomei de completitudine.
Există ı̂nsă şi submulţimi ale lui R minorate dar nemajorate (de exemplu N) sau invers, respectiv altele
care nu sunt nici majorate, nici minorate (de exemplu Z). Pentru a evita această situaţie se face convenţia
de a adăuga mulţimii R două elemente care nu fac parte din R, notate cu +∞ şi −∞, astfel ı̂ncât, dacă
o mulţime A ⊂ R nu este majorată vom spune, prin definiţie, că marginea ei superioară este +∞ şi vom
scrie sup A = +∞, iar dacă A nu este minorată vom spune că marginea ei inferioară este −∞ şi vom scrie
inf A = −∞. Astfel putem enunţa următorul rezultat.

Propoziţia 39 Orice mulţime nevidă A din R ∪ {−∞, +∞} are o margine superioară şi o margine infe-
rioară.

Exemplul 40 sup N = +∞, sup R = +∞, inf R = −∞, inf Z = −∞.

Mulţimea R ∪ {−∞; +∞} o vom nota cu R şi o vom numi dreapta reală ı̂ncheiată sau compactificată.
Vom extinde ordinea uzuală a lui R la R prin:

−∞ < x, x < +∞, −∞ < +∞, ∀x ∈ R.

În acest fel, R devine o mulţime total ordonată.

Următoarele operaţii sunt nedefinite şi se mai numesc şi nedeterminări:
0 ±∞ 0
∞ + (−∞); (−∞) + ∞; 0 · (±∞); (±∞) · 0; ; ; 0 ; (±∞)0 ; 1±∞ .
0 ±∞

Reamintim că dacă a şi b sunt două elemente din R = R∪{−∞, +∞}, cu a < b, se pot defini mulţimile:
(a, b) = {x ∈ R, a < x < b}, numit interval deschis;
[a, b] = {x ∈ R, a ≤ x ≤ b}, numit interval ı̂nchis;
(a, b] = {x ∈ R, a < x ≤ b}, numit interval deschis ı̂n a, ı̂nchis ı̂n b;
[a, b) = {x ∈ R, a ≤ x < b}, numit interval deschis ı̂n a, ı̂nchis ı̂n b.

Definiţia 41 Numim vecinătate a punctului +∞ (respectiv −∞) orice mulţime V ⊂ R, care conţine
un interval de forma (a, +∞] (respectiv [−∞, a)), unde a ∈ R. Conform acestei definiţii, orice interval de
forma (a, +∞] este vecinătate a punctului +∞; ı̂n timp ce orice interval de forrma [−∞, a) este vecinătate
a punctului −∞.

6
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

4 Proprietăţi algebrice ale spaţiului Rn

Considerăm mulţimea Rn dată prin:

Rn = R × R × . . . × R = {(x1 , x2 , . . . , xn )|xi ∈ R, i = 1, n}.

Definim operaţia de adunare ı̂n Rn , ⊕”: Rn × Rn → Rn prin

”
x ⊕ y = (x1 , x2 , . . . , xn ) ⊕ (y1 , y2 , . . . , yn ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ) ∈ Rn , (3)

oricare ar fi x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn şi y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn .

Definim operaţia externă de ı̂nmulţire la stânga cu scalari, ⋆”: R × Rn → Rn , prin
”
α ⋆ x = α ⋆ (x1 , x2 , . . . , xn ) = (α · x1 , α · x2 , . . . , α · xn ) ∈ Rn , (4)

oricare ar fi α ∈ R şi x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn .

În raport cu operaţiile ⊕ şi ⋆, Rn satisface proprietăţile de spaţiu vectorial peste R, noţiune studiată
ı̂n liceu, pe care o vom reaminti ı̂n continuare.

Definiţia 42 Fie V o mulţime nevidă şi (K, +, ·) un corp comutativ. Spunem că V este un K−spaţiu
vectorial (K−spaţiu liniar, sau spaţiu liniar peste corpul K) dacă:
i) V este ı̂nzestrată cu o operaţie internă ⊕ astfel ı̂ncât (V, ⊕) să fie grup comutativ;
ii) Este definită operaţia externă ⋆ : K × V → V , cu proprietăţile:
(P1) α ⋆ (x ⊕ y) = α ⋆ x ⊕ α ⋆ y;
(P2) (α + β) ⋆ x = α ⋆ x ⊕ β ⋆ x;

(P3) α ⋆ (β ⋆ x) = (α · β) ⋆ x;
(P4) 1 ⋆ x = x;
pentru orice x, y ∈ V , α, β ∈ K şi unde 1 este elementul neutru la ı̂nmulţirea din corpul K.
Elementele mulţimii V se numesc vectori , cele din corpul K se numesc scalari , iar operaţia ⋆ se
numeşte ı̂nmulţirea vectorilor cu scalari.
Pentru simplitate ⊕ şi ⋆ se notează ı̂n multe situaţii cu + şi ·, la fel ca operaţiile din corpul de scalari.
Dacă K = R atunci V se numeşte spaţiu liniar (sau vectorial) real , R−spaţiu liniar sau R−spaţiu
vectorial, iar dacă K = C atunci V se numeşte spaţiu liniar (sau vectorial) complex , C−spaţiu liniar
sau C−spaţiu vectorial.
Dacă K = R şi V = Rn , operaţia internă este adunarea definită prin (3), iar cea externă este ı̂nmulţirea
cu scalari definită prin (4), se obţine spaţiul vectorial aritmetic real n−dimensional Rn .

Definiţia 43 Fie V un R−spaţiu vectorial. Un sistem de vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } ⊂ V se numeşte

liniar independent dacă din

α1 ⋆ v1 + α2 ⋆ v2 + . . . + αp ⋆ vp = θ, cu α1 , . . . , αp ∈ R ⇒ α1 = α2 = . . . = αp = 0,

unde θ este vectorul nul din R−spaţiul vectorial V , iar 0 este elementul neutru ı̂n raport cu adunarea ı̂n
corpul (R, +, ·).

Definiţia 44 Un sistem de vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } dintr-un R−spaţiu liniar V se numeşte sistem de

generatori pentru V dacă orice vector din V se scrie ca o combinaţie liniară de elemente din S, adică
p
X
∀x ∈ V, ∃α1 , . . . , αp ∈ R, astfel ı̂ncât x= αi ⋆ vi .
i=1

Definiţia 45 Un sistem B de vectori dint-un R−spaţiu vectorial se numeşte bază ı̂n acest spaţiu dacă B
este un sistem de generatori liniar independent pentru spaţiul vectorial considerat.

Teorema 46 Într-un spaţiu vectorial finit generat, oricare două baze au acelaşi număr de elemente.

7
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Definiţia 47 Dacă V ̸= {0} este un R−spaţiu vectorial finit generat, se numeşte dimensiunea lui V şi
se notează dim V , numărul vectorilor unei baze a lui V .

Exemplul 48 În spaţiul vectorial aritmetic real Rn , vectorii

e1 = (1, 0, 0, . . . , 0, 0), e2 = (0, 1, 0, . . . , 0, 0), . . . , en = (0, 0, 0, . . . , 0, 1)

constituie o bază ı̂n Rn numită baza canonică din Rn . Ca o consecinţă rezultă dim Rn = n.
Într-adevăr, dacă α1 , α2 , . . . , αn ∈ R sunt scalari astfel ı̂ncât

α1 ⋆ e1 + α2 ⋆ e2 + . . . + αn ⋆ en = θ,

unde θ = (0, 0, . . . , 0) este vectorul nul din Rn , rezultă imediat α1 = α2 = . . . = αn = 0, deci B este un
sistem liniar independent.
În continuare fie x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn . Se obţine imediat x = x1 ⋆ e1 + x2 ⋆ e2 + ... + xn ⋆ en . Prin
urmare B = {e1 , e2 , . . . , en } este un sistem de generatori pentru Rn .
În concluzie B este o bază ı̂n spaţiul liniar Rn .

Definiţia 49 Pentru orice două elemente x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn definim produ-

sul scalar ca fiind numărul real
n
X
< x, y >= x1 y1 + x2 y2 + · · · + xn yn = xi yi .
i=1

Propoziţia 50 (Proprietăţile produsului scalar)

1) < x, x >= x21 + x22 + · · · + x2n ≥ 0, ∀x ∈ Rn ; < x, x >= 0 ⇔ x = 0;
2) < x, y >=< y, x >, ∀x, y ∈ Rn (comutativitatea);
3) < x, y + z >=< x, y > + < x, z >, ∀x, y, z ∈ Rn (distributivitatea la stânga faţă de adunare);
< x + y, z >=< x, z > + < y, z >, ∀x, y, z ∈ Rn (distributivitatea la dreapta faţă de adunare);
4) λ < x, y >=< λx, y >=< x, λy >, ∀x, y ∈ Rn , ∀λ ∈ R (omogenitatea);
5) < x, y >2 ≤ < x, x > · < y, y >, ∀x, y ∈ Rn (inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz).

Introducem ı̂n continuare conceptul de normă, cu ajutorul căruia noţiunile topologice din secţiunile
anterioare se pot defini ı̂n mod echivalent.

Definiţia 51 O aplicaţie ∥·∥ : V → R se numeşte normă pe R-spaţiul vectorial V dacă sunt satisfăcute
următoarele proprietăţi:

(i) ∥x∥ ≥ 0, ∀x ∈ V ; ∥x∥ = 0 ⇔ x = 0 ∈ V ;

(ii) ∥αx∥ = |α| ∥x∥ , ∀x ∈ V, α ∈ R;
(iii) ∥x + y∥ ≤ ∥x∥ + ∥y∥ , ∀x, y ∈ V (inegalitatea triunghiulară).

Un R-spaţiu vectorial V pe care s-a definit o normă se numeşte spaţiu vectorial normat.

Exemplul 52 Pe mulţimea R funcţia modul |·| : R → R, x → |x| este o normă.

Exemplul 53 Pe Rn funcţia
∥·∥ : Rn → R,
s
def √ n
x2i , x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn , este o normă pe Rn , numită norma
P
dată de ∥x∥ = < x, x > =
i=1
euclidiană. Pentru n = 1, norma devine cea din exemplul anterior, adică se reduce la modulul numerelor
reale.

8
Capitolul I: Spaţii metrice. Spaţiile R şi Rn Lector dr. Simona Romaniuc

Definiţia 54 Fie (X, || · ||) un spaţiu normat. Metrica d : X × X → [0, ∞), definită prin

d(x, y) = ||x − y||, ∀x, y ∈ X,

se numeşte metrica indusă de norma || · ||.

Remarca 55 Metrica euclidiană este metrica indusă pe Rn de norma euclidiană.

Remarca 56 Orice spaţiu normat este spaţiu metric ı̂n raport cu metrica indusă de normă. Există spaţii
liniare care sunt spaţii metrice, dar metricile respective nu sunt induse de norme.

Remarca 57 Sferele şi bilele de centru a şi rază r din Exemplele 10 şi 11 pot fi descrise ı̂nlocuind d(·, a)
cu norma euclidiană || · −a||. Astfel, pentru orice n ∈ N, ı̂n spaţiul euclidian (Rn , d), sfera, bila deschisă
şi bila ı̂nchisă sunt date de:
S (a, r) = {x|x ∈ Rn , ||x − a|| = r} ,
B (a, r) = {x|x ∈ Rn , ||x − a|| < r} ,
B̄ (a, r) = {x|x ∈ Rn , ||x − a|| ≤ r} .