CURS 2: FUNCŢII DE

MAI MULTE VARIABILE

Vom lucra, ı̂n continuare, pe mulţimea

Rn = R
|
×R×
{z
... × R} = {x = (x1 , x2 , ..., xn )/xi ∈ R, i = 1, n}
n ori

numită spaţiul n- dimensional real.

Fiecare element x = (x1 , x2 , ..., xn ) al acestui spaţiu ı̂l vom numi
vector n-dimensional.
O funcţie f : A ⊆ Rn −→ R o vom numi
x = (x1 , x2 , ..., xn ) → f (x) număr
funcţie reală de variabilă vectorială.
EXEMPLU.
1) f : R2 → R, f (x, y) = 2x2 − 3xy + 5y − 7
2) f (x, y, z) = xyz − ey
2 +z 2
.
{ 2xy
x2 +y 2
, dacă (x, y) ̸= (0, 0)
3) f (x, y) =
0, dacă (x, y) = (0, 0)

1
2

Noţiuni de topologie

DEFINIŢIE. Fie a ∈ Rn .
1) Fie Br (a) = {x ∈ Rn /||x − a|| < r} , unde
√
||x − a|| = d(x, a) = (x1 − a1 )2 + (x2 − a2 )2 + ... + (xn − an )2 ,
pentru x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ Rn şi a = (a1 , a2 , ..., an ), este distanţa
dintre cei doi vectori.
Mulţimea Br (a) se numeşte bila de centru a şi rază r şi este
extinderea naturală a intervalului deschis (a − r, a + r) din R la cazul
multi dimensional.

2) A ⊂ Rn este mulţime deschisă dacă ∀a ∈ A, ∃r > 0 astfel ı̂ncât

Br (a) ⊂ A( pentru orice punct al mulţimii A, există o bilă centrată ı̂n
acel punct, inclusă ı̂n mulţimea A).
OBSERVAŢIE. i) R2 , R3 sunt mulţimi deschise.
ii) Mulţimea (a, b) × (c, d) ⊂ R2 defineşte un interval bidimensional,
reprezentat ı̂n plan ca un dreptunghi şi este o mulţime deschisă.

DEFINIŢIE. 1) Interiorul mulţimii A(sau mulţimea punctelor in-

terioare lui A) este mulţimea IntA = {a ∈ A/∃Br (a) ⊂ A}.
Evident, IntA ⊂ A.
2) Frontiera mulţimii A este mulţimea F rA = A − IntA.
EXEMPLU. Fie A = {(x, y) ∈ R2 /x2 + y 2 ≤ 1} discul de rază 1
cu centrul ı̂n origine. Avem:
IntA = {(x, y) ∈ R2 /x2 + y 2 < 1}, este discul unitate deschis;
F rA = {(x, y) ∈ R2 /x2 + y 2 = 1} este cercul unitate.

OBSERVAŢIE. A mulţime deschisă ⇔ A = F rA.

În cele ce urmează, pentru simplificarea expunerii, vom trata cazul

funcţiilor de două variabile( n=2). Pentru mai mult de două variabile,
 3

extinderea se face ı̂n mod natural, iar acolo unde nu este posibilă sau
nu există claritate ı̂n această privinţă, vom trece la prezentarea ı̂n caz
general( pentru n ≥ 2).

Limite. Continuitate

1) Un şir de numere din R2 este convergent dacă şi numai dacă con-
verge pe componente:
(xn , yn ) → (a, b) ⇐⇒ xn → a şi yn → b.
( )
̸=
2) ∃ lim f (x, y) = l ⇐⇒ ∀(xn , yn ) −→ l, f (xn , yn ) −→ l
(x,y)→(a,b)

̸= ̸=
3) ̸ ∃ lim f (x, y) dacă ∃(xn , yn ) −→ (a, b), ∃(x′n , yn′ ) −→ (a, b)
(x,y)→(a,b)
astfel ı̂ncât f (xn , yn ) → l1 şi f (x′n , yn′ ) → l2 ̸= l1

4) f : A ⊂ R2 −→ R este continuă ı̂n (a, b) dacă

∃ lim f (x, y) = f (a, b)

(x,y)→(a,b)

EXEMPLU. Studiem continuitatea funcţiei f : R2 −→ R,


√2x y , dacă (x, y) ̸= (0, 0)
2


 x +y 2
2

f (x, y) =



0, dacă (x, y) = (0, 0)
Se pune problema continuităţii ı̂n două tipuri de puncte ale dome-
niului de definiţie al funcţiei f :
i) În fiecare punct (x0 , y0 ) ̸= 0, f este continuă, fiind compunere de
funcţii elementare.
ii) În (0, 0):
√ √
2x4 y 2 2x4 y 2
∃ lim f (x, y) = lim x2 +y 2
= lim 2 2 = 0 deoarece
(x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0) x +y
4

2x4 y 2 grd5
x2 +y 2
este o expresie raţională de tip grd2
şi, prin urmare, converge la
0 ı̂n origine.
În concluzie, funcţia f este continuă pe ı̂ntreg domeniul de definiţie.

Derivabilitate parţială. Diferenţiabilitate

Când lucrăm cu funcţii de mai multe variabile, ne putem pune prob-

lema derivabilităţii ı̂n raport cu una dintre variabile.

DEFINIŢIE. Fie f : A ⊆ R2 −→ R, (a, b) ∈ IntA.

a) f este derivabilă parţial ı̂n raport cu x ı̂n (a, b) dacă

f (x, b) − f (a, b)
∃ lim ∈ R(finită)
x→a x−a
Atunci derivata parţială a lui f ı̂n raport cu x ı̂n (a, b) este

f (x, b) − f (a, b)
fx′ (a, b) = lim (un număr!)
x→a x−a

ii) Derivata parţială a lui f ı̂n raport cu y:

f (a, y) − f (a, b)
fy′ (a, b) = lim
y→b y−b

OBSERVAŢIE. 1) fx′ (a, b) generalizează definiţia derivatei ı̂ntr-un

punct

f (x) − f (a)
f ′ (a) = x→a
lim
x−a
de la funcţiile de o variabilă pentru cazul funcţiilor de două variabile
 5

( cea de a doua variabilă luând-o drept constantă, fixată, egală cu b).

2) Pentru o funcţie de n variabile, avem n derivate parţiale: fx′ 1 , fx′ 2 , ..., fx′ n ,

f (a1 , ..., ai−1 , xi , ai+1 , ..., an ) − f (a1 , ..., an )

fx′ i (a1 , a2 , ..., an ) = lim
ix →a i xi − ai

3) fx′ (x, y) şi fy′ (x, y) sunt funcţiile numite derivate parţiale ale lui
f şi se obţin din f (x, y) derivând ı̂n raport cu o variabilă, considerând
cealaltă variabilă drept un parametru( o constantă).

EXEMPLU. Vom calcula derivatele parţiale ale funcţiei

f : R2 −→ R, f (x, y) = 2x3 y + y 2 − 5xy + 3x − 1

fx′ (x, y) = 2 · (x3 )′ y + 0 − 5 · x′ · y + 3x′ − 0 = 6x2 y − 5y + 3

fy′ (x, y) = 2x3 · y ′ + 2y − 5xy ′ + 0 − 0 = 2x3 + 2y − 5x.

În continuare, introducem o noţiune ce dă o legătură ı̂ntre derivatele

parţiale ale unei funcţii.

DEFINIŢIE. Fie f : A ⊆ R2 −→ R, cu A mulţime deschisă şi un

punct (a, b) ∈ A.
f este diferenţiabilă ı̂n (a, b) dacă: există două constante λ, µ ∈ R şi
o funcţie ω(x, y) continuă şi nulă ı̂n (a, b) (adică ∃ lim ω(x, y) =
(x,y)→(a,b)
= ω(a, b) = 0) astfel ı̂ncât

f (x, y) − f (a, b) = λ(x − a) + µ(y − b) + ω(x, y) · ρ,

√
unde ρ = d((x, y), (a, b)) = (x − a)2 + (y − b)2 .

PROPOZIŢIE.
1) f diferenţiabilă ı̂n (a, b) =⇒ f are derivate parţiale ı̂n (a, b) şi
λ = fx′ (a, b) : µ = fy′ (a, b).
6

2)f diferenţiabilă ı̂n (a, b) =⇒ f este continuă ı̂n (a, b).

3) f are derivate parţiale fx′ , fy′ ı̂ntr-o vecinătate V a lui (a, b) şi fx′ , fy′
sunt continue ı̂n (a, b) =⇒ f este diferenţiabilă ı̂n (a, b).

DEFINIŢIE. Fie f : A ⊆ R2 −→ R diferenţiabilă ı̂n (a, b) ∈ IntA.

Atunci
f (x, y) − f (a, b) = fx′ (a, b)(x − a) + fy′ (a, b)(y − b) + ω(x, y) · ρ
Expresia df (x, y; a, b) = fx′ (a, b)(x − a) + fy′ (a, b)(y − b) o numim
diferenţiala lui f ı̂n punctul (a, b).
Expresia df (x, y) = fx′ (x, y)dx + fy′ (x, y)dy este diferenţiala lui f .
Se poate observa că, datorită faptului că ω(x, y) · ρ → 0,

f (x, y) − f (a, b) ≈ df (x, y; a, b)

ceea ce spune că diferenţiala df (x, y; a, b) aproximează creşterea/descreşterea
lui f când (x, y) variază ı̂n apropierea lui (a, b).

DEFINIŢIE. Fie A o mulţime deschisă şi f : A ⊆ R2 −→ R,

pentru care există fx′ , fy′ pe A.
Dacă fx′ , fy′ au derivate parţiale pe A, atunci f admite derivate
parţiale de ordinul II pe A, şi anume:

fx”2 (x, y) = [fx′ (x, y)]′x ; fxy

”
(x, y) = [fx′ (x, y)]′y

”
fyx (x, y) = [fy′ (x, y)]′x ; fy”2 (x, y) = [fy′ (x, y)]′y
” ”
Derivatele fxy , fyx se numesc derivate parţiale de ordin II mixte.

OBSERVAŢIE. 1) O funcţie de n variabile, f (x1 , ..., xn ), poate avea:

- n derivate parţiale de ordin I: fx′ i , i = 1, n;
- n2 derivate parţiale de ordin II: fx”i xj , i, j = 1, n.
”
2) În general, fxy ̸= fyx
”
. În anumite condiţii, ı̂nsă (de exemplu dacă
” ”
f are derivate parţiale de orice ordin), fxy = fyx .
 7

DEFINIŢIE. Fie f : A ⊆ R2 −→ R diferenţianbilă ı̂n (a, b) ∈ A

mulţime deschisă.
Spunem că f este difernţiabilă de 2 ori ı̂n (a,b) dacă există fx′ , fy′
ı̂ntr-o vecinătate V a lui (a, b) şi sunt diferenţiabile ı̂n (a, b).

CRITERIUL YOUNG
” ”
f diferenţiabilă de 2 ori ı̂n (a, b) =⇒ fxy (a, b) = fyx (a, b)

DEFINIŢIE. Fie f : A ⊆ R2 −→ R diferenţianbilă de 2 ori ı̂n

(a, b) ∈ A mulţime deschisă.
1) Expresia

d2 f (x, y) = fx”2 (x, y)dx2 + 2fxy

”
(x, y)dxdy + fy”2 (x, y)dy 2
se numeşte diferenţiala de ordin II a lui f .
2) Expresia

d2 f (x, y; a, b) = fx”2 (a, b)(x−a)2 +2fxy

”
(a, b)(x−a)(y−b)+fy”2 (a, b)(y−b)2
se numeşte diferenţiala de ordin II a lui f ı̂n (a, b).
Pentru n variabile:
∑
n ∑
d2 f (x, a) = fx”2 (a)dx2i (a) + 2 fx”i xj dxi (a)dxj (a),
i=1 i i<j

unde x = (x1 , ..., xn ), a = (a1 , ..., an ).

3) Derivatele parţiale de ordin II se aşează ı̂ntr-o matrice numită
hessiana lui f.

 
fx”2 (x, y) = [fx′ (x, y)]′x ; fxy
”
(x, y) = [fx′ (x, y)]′y
Hf (x, y) = 



”
fyx (x, y) = [fy′ (x, y)]′x ; fy”2 (x, y) = [fy′ (x, y)]′y
( )
Pentru n variabile: Hf (x) = fx”i xj , unde x = (x1 , ..., xn ).
i,j=1,n