Curs online Conversii Matematică

Cursul nr. 1
Tehnici pentru rezolvarea problemelor elementare de
algebră

1. Să se determine funcţia f : R → R ştiind că satisface relaţia

(1 − x)f (x) + 2xf (1 − x) = −3x2 + 4x + 1, ∀x ∈ R. (1)

2. Funcţia f : R → R satisface relaţia:

1
 
f (x) + x + f (1 − x) = 1, ∀x ∈ R.
2
Calculaţi f (−1/2).

3. Funcţia f : R → R este definită prin relaţia:

(
2020 − x, x ∈ Q
f (x) =
x, x ∈ R \ Q

Calculaţi (f of )(x).
4. Funcţia f : R → R satisface relaţia
1
f (f (x)) = x2 + , ∀x ∈ R.
4
Calculaţi f (1/2).

5. Calculaţi sumele:

S1 = 1 + 2 + 3 + ... + n,
S2 = 12 + 22 + 32 + ... + n2 ,
S3 = 13 + 23 + 33 + ... + n3 .

6. Să se arate că

an+1 − 1
1 + a + a2 + ... + an = , a 6= 1

a−1 
an − bn = (a − b) an−1 + an−2 b + ... + bn−1 , a 6= b.
7. Folosind formula a doua din problema 6 să se arate că
√
n
√
n + 1 > n+1 n + 2, ∀n ∈ N, n > 1.

8. Să se afle n ştiind că

1 2 n 2020! − 1
+ + ... + =
2! 3! (n + 1)! 2020!
9. Fie α şi β rădăcinile ecuaţiei

x2 − x + 1 = 0.

Determinati cardinalul mulţimii A, unde A se defineşte prin

n n  n o
A= α3 + α + β3 + β , n∈N .

10. Fie a, b, c ∈ R cu proprietatea a + b + c = 1. Să se arate că

√ √ √
4a + 1 + 4b + 1 + 4c + 1 ≤ 5.

11. Fie f ∈ R[X] un polinom definit prin:

f = (X − 1)n+3 + X 2n+3 , n ∈ N ∗ .

Să se arate că f se divide cu polinomul X 2 − X + 1.

12. Fie f ∈ R[X] un polinom definit prin:

f = (X + 1)3n+2 + X + 2, n ∈ N ∗ .

Să se arate că f se divide cu polinomul X 2 + 3X + 3.

13. Fie f ∈ Z[X] un polinom cu proprietatea

f (ai ) = 1, i = 1, 4, ai 6= aj dacă i 6= j, ai ∈ Z.

Să se arate că f nu poate lua valoarea −1.

14. Să determine toate polinoamele f ∈ C[X] care satisfac relaţia

xf (x) = (x − 3)f (x + 1), ∀x ∈ C.

15. Fie a o radăcină a ecuaţiei x3 − x − 1 = 0. Să se găseasca un polinom cu coeficienti

ı̂ntregi care să aibă radăcina b, unde b = 2a2 − a.

16. Să se arate că ecuaţia

a
 
x − (a + 1)x + a + + 1 x2 + bx + c = 0,
4 3 2
2
are cel mult două radăcini, ∀a, b, c ∈ R.

2
Rezolvări

1. Să se determine funcţia f : R → R ştiind că satisface relaţia

(1 − x)f (x) + 2xf (1 − x) = −3x2 + 4x + 1, ∀x ∈ R. (2)

Soluţie:

Scriem relaţia din enunţ luând 1 − x ı̂n loc de x şi obţinem relaţia:

xf (x) + 2(1 − x)f (x) = −3(1 − x)2 + 4(1 − x) + 1.

Înmulţim această relaţie cu 2, iar relaţia astfel obţinută se scade din relaţia din enunt.
Se obţine f (x) = x + 1.

2. Funcţia f : R → R satisface relaţia:

1
 
f (x) + x + f (1 − x) = 1, ∀x ∈ R.
2
Calculaţi f (−1/2).

Soluţie:

Dacă ı̂n relaţia din enunţ ı̂nlocuim x cu 3/2 vedem că avem nevoie de f (−1/2). De aceea
calculăm ı̂ntâi f (−1/2) luând x = −1/2 ı̂n relaţia din enunţ. Obţinem f (−1/2) = 1.
Acum luăm x = 3/2 ı̂n relaţia din enunt şi obţinem f (3/2) + 2f (−1/2) = 1 şi astfel
deducem că f (3/2) = −1.

3. Funcţia f : R → R este definită prin relaţia:

(
2020 − x, x ∈ Q
f (x) =
x, x ∈ R \ Q

Calculaţi (f of )(x).

Soluţie:

Avem
2020 − (2020 − x), x ∈ Q, 2020 − x ∈ Q

( 

2020 − f (x), f (x) ∈ Q 2020 − x, x ∈ R \ Q, 2020 − x ∈ Q


f (f (x)) = =
f (x), f (x) ∈ R \ Q 

 2020 − x, 2020 − x ∈ R \ Q, x ∈ Q
x, x ∈ R \ Q, 2020 − x ∈ R \ Q


deci f (f (x)) = x, ∀x ∈ R.

3
4. Funcţia f : R → R satisface relaţia
1
f (f (x)) = x2 + , ∀x ∈ R.
4
Calculaţi f (1/2).

Soluţie:

Notăm f (1/2) = a şi scriem relaţia din enunţ pentru x = 1/2:

1 1 1 1 1
  
f f = + = ⇒ f (a) =
2 4 4 2 2
1 1 1
 
⇒ f (f (a)) = f ⇒ a2 + = a ⇒ a =
2 4 2
1 1
 
⇒f = .
2 2
5. Calculaţi sumele:

S1 = 1 + 2 + 3 + ... + n,
S2 = 12 + 22 + 32 + ... + n2 ,
S3 = 13 + 23 + 33 + ... + n3 .

Soluţie:

i) Se foloseşte formula:
(a + 1)2 = a2 + 2a + 1,
se dau valorile 1, 2, ..., n lui a, se scriu relaţiile obţinute una sub alta şi se adună.
Se obţine formula lui S1 . ii) Se foloseşte formula:

(a + 1)3 = a3 + 3a2 + 3a + 1,

se dau valorile 1, 2, ..., n lui a, se scriu relaţiile obţinute una sub alta, se adună şi se
ţine cont de formula lui S1 . Se obţine formula lui S2 . iii) Se foloseşte formula:

(a + 1)4 = a4 + 4a3 + 6a2 + 4a + 1,

se dau valorile 1, 2, ..., n lui a, se scriu relaţiile obţinute una sub alta, se adună şi se
ţine cont de formula lui S1 şi S2 . Se obţine formula lui S3 .

6. Să se arate că

an+1 − 1
1 + a + a2 + ... + an = , a 6= 1

a−1 
an − bn = (a − b) an−1 + an−2 b + ... + bn−1 , a 6= b.

4
Soluţie:

i) Folosim notaţia

S = 1 + a + a2 + ... + an ⇒ a.S = a + a2 + ... + an + an+1 .

Se scad cele două relaţii.

ii) Folosim notaţia
a a2 an a a a2 an an+1
S =1+ + 2 + ... + n ⇒ .S = + 2 + ... + n + + n+1 .
b b b b b b b b
Mai departe ca la punctul i).
7. Folosind formula a doua din problema 6 să se arate că
√
n
√
n + 1 > n+1 n + 2, ∀n ∈ N, n > 1.

Soluţie:
Scriem formula ii) din problema 6 pentru a > b > 0 astfel ca prin minorare, respectiv
prin majorare, gasim:
am − b m
mam−1 > > mbm−1 ,
a−b
deoarece
mam−1 > am−1 + am−2 b + ... + bm−1 > mbm−1 .
Scriem aceasta ultimă relaţie pentru a = n + 2, b = n + 1, m = n + 1 astfel că pentru
inegalitatea din stânga obţinem:

(n + 1)(n + 2)n > (n + 2)n > (n + 2)n+1 − (n + 1)n+1 ⇒ (n + 1)n+1 > (n + 2)n .

În final ridicam această inegalitate la puterea 1/[n(n + 1)] şi obţinem inegalitatea din
enunţ.
8. Să se afle n ştiind că
1 2 n 2021! − 1
+ + ... + =
2! 3! (n + 1)! 2021!
Soluţie:
Scriem suma ı̂n forma:
n n n
!
X k X k+1−1 X k+1 1
= = − =
k=1 (k + 1)! k=1 (k + 1)! k=1 (k + 1)! (k + 1)!
n
!
X 1 1 1 (n + 1)! − 1
= − =1− = ,
k=1 k! (k + 1)! (n + 1)! (n + 1)!
şi daca confruntăm cu relaţia din enunţ deducem că n = 2020.

9. Fie α şi β rădăcinile ecuaţiei

x2 + x + 1 = 0.

5
Determinati cardinalul mulţimii A, unde A se defineşte prin

A = {αn + β n , n ∈ N } .

Soluţie:

Pentru că α şi β sunt rădăcini ale ecuaţiei date, deducem:

α2 + α + 1 = 0, β 2 + β + 1 = 0,

iar dacă ı̂nmultima prima relaţie cu α, iar a doua relaţie cu β obţinem α3 = 1, β 3 = 1.

i) Pentru n = 3k obţinem αn + β n = α3k + β 3k = (α3 )k + (β 3 )k = 2.
ii) Pentru n = 3k+1 obţinem αn +β n = α3k+1 +β 3k+1 = (α3 )k α+(β 3 )k β = α+β = −1. ii)
Pentru n = 3k +2 obţinem αn +β n = α3k+2 +β 3k+2 = (α3 )k α2 +(β 3 )k β 2 = α2 +β 2 = −1,
ı̂n care am folosit relaţiile lui Viete.
În concluzie, ı̂n A sunt doar doua valori, −1 şi 2, deci card A = 2.

10. Fie a, b, c ∈ R cu proprietatea a + b + c = 1. Să se arate că

√ √ √
4a + 1 + 4b + 1 + 4c + 1 ≤ 5.

Soluţie:

Scriem membrul stâng al inegalitatea din enunţ ı̂n forma

q q q 1 + 4a + 1 1 + 4b + 1 1 + 4c + 1
1(4a + 1) + 1(4b + 1) + 1(4c + 1) ≤ + + =
2 2 2
1 + 4a + 1 + 1 + 4b + 1 + 1 + 4c + 1 6 + 4(a + b + c)
= = = 5,
2 2
ı̂n care am folosit inegalitatea mediilor.

11. Fie f ∈ R[X] un polinom definit prin:

f = (X − 1)n+3 + X 2n+3 , n ∈ N ∗ .

Să se arate că f se divide cu polinomul X 2 − X + 1.

Soluţie:

Folosim următorul rezultat teoretic: un polinom f se divide cu un polinom g dacă

orice rădăcină a polinomului g este rădăcină a polinomului f .
Fie α o rădăcină a polinomului g = X 2 − X + 1, deci α2 − α + 1 = 0. Să aratăm că
f (α) = 0. Din α2 − α + 1 = 0 deducem α3 = −1. Atunci

f (α) = (α − 1)n+3 + α2n+3 = (α2 )n+3 + (α)2n+3 =

 
= α2n α6 + α2n α3 = α2n α6 + α3 = 0.

6
12. Fie f ∈ R[X] un polinom definit prin:

f = (X + 1)3n+2 + X + 2, n ∈ N ∗ .

Să se arate că f se divide cu polinomul X 2 + 3X + 3.

Soluţie:

Folosim rezultatul teoretic amintit mai sus: un polinom f se divide cu un polinom

g dacă orice rădăcină a polinomului g este rădăcină a polinomului f .
Fie α o rădăcină a polinomului g = X 2 + 3X + 3, deci α2 + 3α + 3 = 0. Să aratăm
că f (α) = 0. Din α2 + 3α + 3 = 0 deducem (α2 + 2α + 1) + (α + 1) + 1 = 0 astfel că
(α + 1)3 = 1. Atunci

f (α) = (α + 1)3n+2 + α + 2 = (α + 1)3n (α + 1)2 + α + 2 =

= (α + 1)2 + α + 2 = α2 + 3α + 3 = 0.

13. Fie f ∈ Z[X] un polinom cu proprietatea

f (ai ) = 1, i = 1, 4, ai 6= aj dacă i 6= j, ai ∈ Z.

Să se arate că f nu poate lua valoarea −1.

Soluţie:

Considerăm polinomul g(x) = f (x) − 1.

Deducem că g(ai ) = 0, i = 1, 4, deci g are rădăcinile ı̂ntregi distincte ai , deci putem scrie

g(x) = (x − a1 ) (x − a2 ) (x − a3 ) (x − a4 ) h(x) ⇒
⇒ f (x) = (x − a1 ) (x − a2 ) (x − a3 ) (x − a4 ) h(x) + 1.

Dacă ar exista un numar k ∈ Z astfel ı̂ncât f (k) = −1, atunci de mai sus deducem

−1 = f (k) = (k − a1 ) (k − a2 ) (k − a3 ) (k − a4 ) h(k) + 1 ⇒
⇒ (k − a1 ) (k − a2 ) (k − a3 ) (k − a4 ) h(k) = −2,

ceea ce este absurd căci numărul 2 nu poate avea atâţia divizori.

14. Să determine toate polinoamele f ∈ C[X] care satisfac relaţia

xf (x) = (x − 3)f (x + 1), ∀x ∈ C.

Soluţie:

Scriem relaţia din enunţ pentru x = 3 şi x = 0 şi că x = 1 şi x = 3 sunt rădăcini
pentru polinomul f , deci putem scrie

f (x) = (x − 1)(x − 3)g(x), ∀x ∈ C.

7
Dacă ı̂nlocuim ı̂n relaţia din enunţ, găsim că polinomul g satisface relaţia

(x − 1)g(x) = (x − 2)g(x + 1), ∀x ∈ C.

Dacă scriem această relaţie pentru x = 2 obţinem că g(2) = 0, deci 2 este rădăcină
pentru g, deci g(x) = (x − 2)h(x) astfel că dacă ı̂nlocuim ı̂n relaţia precedentă obţinem

h(x) = h(x + 1), ∀x ∈ C ⇒ h(x) = C = constantă.

Deci polinoamele care satisfac relaţia din enunţul iniţial sunt

f (x) = C(x − 1)(x − 2)(x − 3).

15. Fie a o radăcină a ecuaţiei x3 − x − 1 = 0. Să se găseasca un polinom cu coeficienti

ı̂ntregi care să aibă radăcina b, unde b = 2a2 − a.

Soluţie:

Deoarece a este o radăcină a ecuaţiei x3 − x − 1 = 0 deducem a3 = a + 1

a3 = a + 1. (1)

Calculăm b2 = 4a4 − 4a3 + 2 = 5a2 − 4, ı̂n care am folosit relaţia (1). Analog, folosind
relaţia (1) obţinem b3 = 10a4 − 5a3 − 8a2 + 4a = 2a2 + 9a − 5. Facem combinaţia b3 + 9b
şi obţinem b3 + 9b = 20a2 − 5 care ı̂mpreună cu b2 = 5a2 − 4, ı̂nmulţită cu 4, prin sumare:
b3 − 4b2 + 9b = 11, deci polinomul care are rădăcina b este

f (x) = x3 − 4x2 + 9x − 11.

16. Să se arate că euaţia

a
 
x − (a + 1)x + a + + 1 x2 + bx + c = 0,
4 3 2
2
are cel mult două radăcini, ∀a, b, c ∈ R.

Soluţie:

Folosim următorul rezultat teoretic: O ecuaţie algebrică cu coeficienţi reali care ad-
mite o rădăcină complexă α + iβ, admite şi pe conjugata acesteia, adică α − iβ.
Ca atare orice ecuaţie algebrică cu coeficienţi reali admite un număr par de rădăcini
complexe. Ecuaţia dată are grad par. Trebuie să arătăm că ecuaţia are cel puţin o
rădăcină complexă. O tehnica de a arăta că ı̂ntre nişte numere unul este complex este
următoarea: se arată că suma pătratelor este un număr negativ, ceea ce ar fi imposibil
dacă toate numerele ar fi reale.
Scriem primele două relaţii ale lui Viete

x1 + x2 + x3 + x4 = a + 1,
a
x 1 x 2 + x 1 x 3 + x 1 x 4 + x 2 x 3 + x 2 x 4 + x 3 x 4 = a2 + + 1.
2

8
Ridicăm prima relaţie la pătrat şi o folosim pe a doua astfel că obţinem:

x21 + x22 + x23 + x24 = (x1 + x2 + x3 + x4 )2 −

−2 (x1 x2 + x1 x3 + x1 x4 + x2 x3 + x2 x4 + x3 x4 ) =
a
   2
= (a + 1) − 2 a + + 1 = − a2 + a + 1 < 0.
2 2
2