COLEGIUL TEHNIC “IULIU MANIU”

ȘIMLEU SILVANIEI
CATEDRA DE MATEMATICA

Ecuații și inecuații de gradul doi

Teorie și aplicații

Prof. LŐRINCZ ENIKŐ

 Cuprins

Definiţia funcţiei de gradul II. Exemple…………………………... pg 3

Variaţia funcţiei de gradul II şi reprezentarea grafică……………... pg 4
Forma canonică……………………………………………………. pg 4
Maximul şi minimul……………………………………………….. pg 4
Sensul de variaţie (intervalele de monotonie)……………………... pg 5
Reprezentarea grafică a funcţiei pătratice…………………………. pg 6
Trasarea curbei reprezentative a unei funcţii pătratice……………. pg 7
Semnul funcţiei de gr II ………………………………………….. pg 9
Inecuații de gradul doi.......................................................................pg 11
Exerciții propuse spre rezolvare ...................................................pg 13
Bibliografie........................................................................................pg 16

2
 1. DEFINIŢIA FUNCŢIEI DE GRADUL AL DOILEA.

EXEMPLE

Definiţie. Fiind date numerele reale, a,b,c cu a 0, funcţia f : RR definită prin
formula: f(x) = ax² + bx + c se numeşte funcţie de gradul al doilea cu coeficienţii a, b,
c numere reale.

1) Deoarece domeniul şi codomeniul funcţiei de gradul al doilea este R vom

indica această funcţie astfel:
f(x) = ax² + bx + c sau y = ax² + bx + c
2) O funcţie de gradul al doilea f : RR, f(x) = ax² + bx + c este perfect
determinată când se cunosc numerele reale a, b, c (a  0).
3) Trebuie să observăm că în definiţia funcţiei de gradul al doilea condiţia a  0
este esenţială în sensul că ipoteza a = 0 conduce la funcţia de gradul întâi,
studiată în clasa a VIII-a.
4) Denumirea de funcţie de gradul al doilea provine din faptul că este definită
prin intermediul trinomului de gradul al doilea aX² + bX + c.

Exemple de funcţii de gradul al doilea

1) f1 (x) = 7x² - 9x + 10, (a = 7, b = -9, c = 10);
2) f3 (x) = 0.67x² - 2x, (a = 0.67, b = -2, c = 0);
3) f4 (x) =-2x² + 3, (a = -2, b = 0, c = 3);
4) f5 (x) = x² - 5x – 1, (a = 1, b = -5, c = -1).

3
 2. VARIAŢIA Şi REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIEI

DE GRADUL AL DOILEA

 Forma canonică
Reamintim că pentru orice x  R
ax² + bx + c = a[(x + b/2a)² - (b² - 4ac)/4a²]
Rezultă că pentru orice x  R, avem
f(x) = a[(x + b/2a)² - (b² - 4ac)/4a²] (1)
Membrul drept al egalităţii (1) se numeşte forma canonică a funcţiei pătratice.
Numărul Δ = b² - 4ac, discriminantul ecuaţiei asociate (ax² + bx + c = 0), se mai numeşte
discriminantul funcţiei pătratice.
Observăm că f(-b/2a) = -Δ/4a
Exemple
a) 2x² - x + 3 = 2[x² - 1/2x + 3/2] = 2[(x -1/4)² + 23/16] = 2(x – 1/4)² + 23/8;
b) -3x² - 4x + 5 = (-3)[x² + 4/3x - 5/3] = (-3)[(x + 2/3)² - 19/9] = (-3)(x +2/3)² +
19/3

 Maximul şi minimul
Exemple
1) f : RR, f(x) = 2x² - x - 3. Avem f(x) = 2(x - 1/4)² + 23/8,  x  R, deci f(1/4) =
23/8 şi f(x)  f(1/4),  x  R.
Rezultă că 23/8 este cea mai mică valoare sau minimul funcţiei f pe R.
2) f : RR, f(x) = -3x² - 4x + 5. Avem f(x) = -3(x +2/3)² + 19/3,  x  R, deci f(-
2/3) = 19/3 şi f(x)  f(-2/3),  x  R
Rezultă că 19/3 este cea mai mare valoare sau maximul funcţiei f pe R.

4
 În general, având în vedere forma canonică a funcţiei pătratice f(x) = ax² + bx + c şi
faptul că f(-b/2a) = -Δ/4a, rezultă că pentru orice x  R
f(x) - f(-b/2a) = a(x + b/2a)²
Constatăm că semnul diferenţei din membrul stâng depinde de semnul numărului a,
deci pentru orice x  R avem:
o dacă a > 0, f(x)  f(-b/2a), deci f admite un minim pe R;
o dacă a < 0, f(x)  f(-b/2a), deci f admite un maxim pe R;

Fie funcţia f : RR, f(x) = ax² + bx + c, a  0.

Dacă a > 0, minimul funcţiei f pe R este –Δ/4a = f(-b/2a) iar punctul de

minim este –b/2a.

Dacă a < 0, maximul funcţiei f pe R este –Δ/4a = f(-b/2a) iar punctul de

maxim este –b/2a.

 Sensul de variaţie (intervalele de monotonie)

Fie funcţia f : RR, f(x) = ax² + bx + c, a  0.

Dacă a > 0, atunci funcţia f atinge minimul în punctul –b/2a şi este: strict
descrescătoare pe (-∞; -b/2a], strict crescătoare pe [-b/2a; + ∞);
Dacă a < 0, atunci funcţia f atinge maximul în punctul –b/2a şi este: strict
crescătoare pe (-∞; -b/2a], strict descrescătoare pe [-b/2a; + ∞).

5
  Reprezentarea grafică a funcţiei pătratice
Considerăm un reper în plan. Reprezentarea grafică a funcţiei f : RR, f(x) = ax² +
bx + c, a  0, adică mulţimea punctelor M (x, y) ale căror coordonate verifică relaţia y =
ax² + bx + c, este o curbă numită parabolă. Vom nota această curbă prin Gf.

A. Condiţia ca un punct din plan să aparţină curbei Gf

Fie M (m, n) un punct din plan. Punctul M (m, n) aparţine curbei Gf dacă şi numai
dacă n = f(m), deci n = am² + bm + c.
Dacă n  am² + bm + c, atunci Gf nu trece prin M (p, q).
Punctul V(-b/2a, -Δ/4a) aparţine curbei Gf pentru că -Δ/4a = f(-b/2a) şi se numeşte
vârful parabolei.
Exemple
 A (2, -3)  Gf  -3 = 4a + 2b + c; B (-1, 0)  Gf  0 = a - b + c.
 a + b + c = 0  C (1, 0)  Gf ; a - b + c = 2  D (-1, 2)  Gf.

B. Axa de simetrie a curbei Gf

Fie o funcţie f : RR. Dreapta de ecuaţie x = h este axă de simetrie pentru curba
reprezentativă a funcţiei f dacă
f(h + x) = f(h - x),  x  R.
Dacă are loc relaţia f(-x) = f(x),  x  R (avem h = 0), atunci curba este simetrică în
raport cu axa Oy şi f este o funcţie pară.
Funcţia pătratică f : RR, f(x) = ax² + bx + c, a  0 verifică relaţia
f(-b/2a + x) = f(-b/2a - x),  x  R.
ceea ce se poate demonstra direct sau utilizând forma canonică.

Curba reprezentativă a funcţiei f : RR, f(x) = ax² + bx + c, a  0 admite ca axă de

simetrie dreapta de ecuaţie x = -b/2a.

6
 În particular, dacă b = 0, f(x) = ax² + c este o funcţie pară.

C. Intersecţia curbei Gf cu axele de coordonate

Se ştie că Ox = {(x, y)x  R, y = 0}, iar Oy = {(x, y) x = 0, y  R}.
Rezultă:
M (x, y)  Gf  Ox  y = ax² + bx + c şi y = 0  ax² + bx + c = 0 şi y = 0.
M (x, y)  Gf  Oy  y = ax² + bx + c şi x = 0  x = 0 şi y = c.
După cum Δ = b² - 4ac este strict pozitiv, nul sau strict negativ, ecuaţia ax² + bx + c
= 0 are două soluţii reale x1 şi x2, o singură soluţie reală x = -b/2a, respectiv nici o soluţie
reală.
În consecinţă:

 dacă Δ > 0, Gf  Ox ={A(x1, 0), B (x2, 0)};

 dacă Δ = 0, Gf  Ox ={A (-b/2a, 0)};
 dacă Δ < 0, Gf  Ox =Ø.

De asemenea, reprezentarea grafică a oricărei funcţii pătratice intersectează axa Oy,

şi anume

Gf  Oy = {C(0, c)}

Pentru c = 0, curba asociată funcţiei f(x) = ax² + bx trece prin originea reperului.

 Trasarea curbei reprezentative a unei funcţii

pătratice
Pentru a reprezenta grafic o funcţie pătratică f : RR, f(x) = ax² + bx + c, a  0
adică pentru a trasa curba sa reprezentativă Gf , numită parabolă, se procedează după cum
urmează.

7
 1) Se determină şi se înscriu într-un tabel de variaţie
coordonatele unui număr finit de puncte ale curbei Gf ,
printre care este bine să se afle:
 punctele de intersecţie ale curbei cu axele reperului;
 punctul V (-b/2a, -Δ/4a), vârful parabolei.
2) Se reprezintă aceste puncte într-un reper al
planului, ales astfel încât să putem figura toate punctele.
3) Se unesc punctele reprezentate printr-o curbă
continuă, ţinând cont de:
 Intervalele de monotonie ale funcţiei pătratice;
 Simetria curbei Gf în raport cu dreapta de ecuaţie x = -b/2a.
Cu ajutorul curbei astfel obţinute, putem obţine o bună aproximare a coordonatelor
oricărui punct al curbei Gf.

Cazul Δ > 0 Cazul Δ = 0

8
Cazul Δ < 0

 Semnul funcţiei de gr. II

I. Cazul Δ > 0

x -∞ x1 x2 +∞
f(x) semn a 0 semn contrar a 0 semn a

9
II. Cazul Δ = 0
x -∞ -b/2a +∞
f(x) semn a 0 semn a

III. Cazul Δ < 0

x -∞ +∞
f(x) semn a

10
 Inecuații de gradul doi

Strâns legată de semnul funcției de gradul doi f : RR, f(x) = ax² + bx + c, a  0,

este rezolvarea inecuațiilor de gradul doi de necunoscută x, de forma
ax² + bx + c < (>,≤,≥) 0, a  0 (1)
A rezolva inecuația înseamnă a determina toate valorile lui αєR care verifică (1) (deci
a-i determina toate soluțiile). Acesta revine la a determina semnul funcției de gradul doi.
Exemple rezolvate:
1. Să se rezolve inecuațiile:
a) x2-x≤ 0 b) -3x2+6x<0 c) x2-9<0 d) x2+4x+9≥0
Rezolvare:
a) Se consideră funcția de gr.II f : RR, f(x) = x² - x care are tabelul de semn
x -∞ 0 1 +∞
f(x) ++++++ 0 ---------- 0 ++++++

Deci f(x) ≤ 0 dacă xє[0,1]. Așadar mulțimea S de soluții ale inecuației este S=[0,1].
b) Se consideră funcția de gr.II f : RR, f(x) = -3x² + 6x care are tabelul de semn
x -∞ 0 2 +∞
f(x) - ---- 0 +++++++ 0 -------

Deci f(x) < 0 dacă xє(-∞,0)U(2, +∞). Așadar mulțimea S de soluții ale inecuației
este S=(-∞,0)U(2, +∞).
c) Se consideră funcția de gr.II f : RR, f(x) = x² - 9 care are tabelul de semn
x -∞ -3 +3 +∞
f(x) ++++++ 0 ---------- 0 ++++++

Deci f(x) < 0 dacă xє(-3,+3). Așadar mulțimea S de soluții ale inecuației este
S=(-3,+3).
d) Se consideră funcția de gr.II f : RR, f(x) = x2+4x+9 care are tabelul de semn

11
 x -∞ +∞
f(x) ++++++ +

Deci f(x)≥ 0  x  R. Așadar mulțimea S de soluții ale inecuației este S= R.

2. Să se determine parametrul real m≠1 pentru care are loc
(m-1)x2+(m+1)x-m+2 > 0  x  R
Rezolvare:
Se consideră funcția de gr.II f : RR, f(x) = (m-1)x2+(m+1)x-m+2. Dacă
f(x) > 0  x  R atunci se impun condițiile Δ < 0 și a>0
adică m-1> 0 și 5m2-10m+9< 0 .Soluția sistemului de inecuații este m є Ø
3. Să se determine parametrul real m≠1 pentru care are loc
(m-1)x2+(m-2)x +m-3 ≤ 0  x  R
Rezolvare:
Se consideră funcția de gr.II f : RR, f(x) = (m-1)x2+(m-2)x +m-3. Dacă
f(x) ≤ 0  x  R atunci se impun condițiile Δ ≤ 0 și a<0
adică m-1<0 și -3m2+14m-11≤0 .Soluția sistemului de inecuații este m є(-∞,1]
Deci m ≤ 1, f(x) ≤ 0  x  R.

12
Exerciții propuse:
 100 de ecuații de gradul II.
1. x2 + 3x+2=0 36. -7x2-2x+5=0 72. 10x2-4x-2=0
2. x2 -3x+2=0 38. x2-9x+20=0 73. 11x2-10x-9=0
3. 2x 2 +3x+1=0 39. 5x2-9x+4=0 74. x2-x-110=0
4. 2x2-3x+1=0 40. -4x2+9x-5=0 75. 2x2-x-55=0
5. x2 -5x+6=0 41. 10x2-9x+2=0 76. x2-1=0
6. x2+5x+6=0 42. 2x2+9x+10=0 77. x2-4=0
7. x2-5x-6=0 43. 5x2+9x-4=0 78. –x2+16=0
8. x2+5x-6=0 44. –x2+9x-20=0 79. –x2+25=0
9. 2x2-5x+3=0 45. x2+3x-18=0 80. x2-100=0
10. 2x2-5x-3=0 46. x2-3x-18=0 81. –x2+121=0
11. -2x2-5x+3=0 47. 2x2-3x-9=0 82. 4x2-1=0
12. 3x2-5x+2=0 48. 9x2-3x+2=0 83. -9x2+1=0
13. 3x2-5x-2=0 49. -3x2-3x+6=0 84. x2-3x=0
14. -3x2-5x+2=0 50. 3x2+3x-6=0 85. x2+8x=0
15. -3x2+5x+2=0 51. x2+4x+4=0 86. –x2+2x=0
16. –x2+3x-2=0 52. x2-4x+4=0 87. -2x2+7x=0
17. –x2-3x-2=0 53. –x2+4x-4=0 88. -8x2+x=0
18. -2x2+3x-1=0 54. x2+2x+1=0 89. -5x2+x=0
19. -2x2-3x-1=0 55. –x2+2x-1=0 90. -5x2+3x=0
20. –x2-5x-6=0 56. 9x2-6x+1=0 91. -10x2+3x=0
21. -x2+5x-6=0 57. 3x2-6x+3=0 92. 5x2+4x=0
22. x2+2x-15=0 58. x2+6x+9=0 93. 20x2-3x=0
23. –x2+2x+15=0 59. x2-10x+25=0 94. x2=0
24. 3x2+2x-5=0 60. 25x2-10x+1=0 95. -7x2=0
25. 3x2-2x-5=0 61. -5x2+10-1=0 96. 2012 x2=0
26. 5x2-2x-3=0 62. x2+x+1=0 97. 20x2-5=0
27. -3x2-2x+3=0 63. 2x2-3x+4=0 98. 36x2-9=0
28. x2-x-72=0 64. x2+4x-4=0 99. -3x2+4x=0
29. x2+x-27=0 65. 2x2-3x-5=0 100. 1006x2-2012x=0
30. 2x2+x-36=0 66. x2-8x+1=0
31. 18x2-x-4=0 67. 5x2-2x+3=0

13
 32. -3x2+x+24=0 68. -8x2+x-2=0
33. 6x2-x-12=0 69. 3x2-7x+4=0
34. x2+2x-35=0 70. -11x2-x+10=0
35. 5x2+2x-7=0 71. -10x2+2x-3=0

 Recapitulare pentru bacalaureat M.2.– Funcția de gradul al doilea

1. Să se determine funcția de gradul al doilea pentru care f (1)  3 , f (2)  5 , f (3)  11 .

2. Să se determine funcția de gradul al doilea al cărei grafic conține punctele A(1,0) ,
B ( 2,0) , C (3,2) .

3. Se consideră funcția f :  2,1  R, f x   x 2 . Să se determine mulțimea valorilor

funcției f .
4. Se consideră funcția f : R  R, f x   x 2  4 x  5 . Calculați f 1  f 2  f (3)  ...  f 9 .
5. Se consideră funcția f : R  R, f x   mx 2  4 x  3 . Să se determine m  R * pentru
care f (1)  4 .
6. Să se determine vârful parabolei asociate funcției f : R  R, f x   x 2  4 x  6 .
7. Să se determine valoarea maximă a funcției f : R  R, f x   3x 2  4 x  5 .
8. Să se determine m, n  R pentru care graficul funcției f : R  R, f x   x 2  mx  n are
vârful V 3,5 .
9. Să se determine valoarea minimă a funcției f : R  R, f x   2 x 2  4 x  3 .
10. Să se determine imaginea funcției f : R  R, f x   x 2  6 x  5 .
11. Să se rezolve in R ecuațiile: a) x 2  9  0 b) 6 x 2  13x  6  0
12. Să se rezolve in R inecuațiile: a) x 2  5 x  6  0 b) x 2  4 x  6  0 .
13. Să se rezolve ecuațiile: ( x  1) 2  25 ; (2 x  1) 2  49 ; (1  x) 2  36
1 1
14. Să se rezolve inecuația   0.
x 1 x 1

15. Să se determine m  R pentru care x 2  mx  3  0, x  R .

14
 x 2  3x  2
16. Să se rezolve inecuația 2  0.
x  7 x  12
17. Să se determine suma soluțiilor întregi ale inecuației x 2  4 x  5  0 .
18. Să se determine suma soluțiilor naturale ale inecuatiei x 2  2 x  3  0 .

 Cls IX – Fişă exerciţii pe grupe: Functia de gradul II

Grupa 1

1) Să se rezolve:
a) 2x - 3(x+1) x+7
b) –x2- 2x+1 2x(x-1) - 3
c)
2) Să se reprezinte grafic funcţia
3) Să se determine m real pentru care ecuaţia -2x2 +3x – 2m+3 = 0, admite soluţii reale.

 Cls IX – Fişă exerciţii pe grupe: Functia de gradul II

Grupa 2

1) Să se rezolve:
a) 3x - 2(x+3) 2x-7
b) 3x2- 4x+3 2x(x-2)+2
c)
2) Să se reprezinte grafic funcţia
3) Să se determine m real pentru care ecuaţia 3x2 - 2x + 2m- 1 = 0, nu admite soluţii reale.

 Cls IX – Fişă exerciţii pe grupe: Functia de gradul II

Grupa 3

1) Să se rezolve:
a) 8x - 3(x-1) 7x-3
b) 2x2- x+2 x(x-1) +3

c)
2) Să se reprezinte grafic funcţia
3) Să se determine m real pentru care ecuaţia - x2 +4x – 3m+2 = 0, admite soluţii reale.

15
  Cls IX – Fişă exerciţii pe grupe: Functia de gradul II
Grupa 4

1) Să se rezolve:
a) 7x - 4(x-2) 5x-8
b) 3x2- 4x+1 4x(x-1) - 2
c)
2) Să se reprezinte grafic funcţia
3) Să se determine m real pentru care ecuaţia x2 - 5x + 2m- 3 = 0, nu admite soluţii reale.

Bibliografie:
1. M.Burtea, G.Burtea, Matematică, manual pentru clasa a IX-a, Ed. Carminis
2. Bacalaureat Matematică, Ghid de pregătire M_Tehnologic, Ed. Delfin

16