Familia

Conceptul de familie

Dintotdeauna, familia a fost considerată celula de bază a

societății. Se consideră că întreaga dezvoltare a umanității se leagă de
constituirea și evoluția formelor de colectivitate umană, dintre care familia
reprezintă una din verigile sociale cele mai importante și mai vechi în
asigurarea continuității și afirmării depline a ființei umane.1
Cuvântul familia provine din famulus (servitor) și a desemnat,
potrivit Dicționarului etimologic al limbii latine, ansamblul sclavilor și a
servitorilor ce trăiau sub același acoperiș, iar apoi casa în întregime,
stăpânul pe de o parte, soția, copii și servitorii pe de altă parte.
Sociologii americani, Burgese și Locke, consideră că în toate
societățile și epocile istorice familia umană se deosebește de alte grupuri
prin următoarele caracteristici:
• Este formată din persoane unite prin relații de căsătorie, sânge,
adopțiune;
• Membrii familiei, de regulă, locuiesc sub același acoperiș, alcătuind
un singur menaj;
• Este compusă din persoane ce interacționează, intercomunică în
cadrul rolului de soț-soție, mamă-tată, etc.;
• Menține și perpetuează o cultură comună derivată în principal din
cultura societății date, prezentând și caracteristici proprii familiei
respective.2
De-a lungul timpului, diferiți autori au încercat să definească
familia. Dintre cele mai semnificative definiții amintim:
1. Familia – părinții și copii acestora (Legea 272/2004)
2. Familia reprezintă grupul social al cărui membri sunt legați prin
raporturi de vârstă, casătorie sau adopție și care trăiesc împreună,
cooperează sub raport economic și au grija de copii.3
3. Dictionarul de Filozofie definește familia astfel: formă primară de
comunitate umană care cuprinde un grup de oameni legați prin
consanguinitate și înrudire.
4. Formă de comunitate umană întemeiată prin căsătorie care unește pe
soți și pe descendenți acestora prin relații de sânge, de ordin biologic,
economic și spiritual. (UNESCO)

1
Irimescu, G., curs, Asistența Socială a Familiei și a Copilului, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iași, 2004,p.5
2
Stănoiu A. ,,Sociologia familie”, Editura Universitatea din București, București,1983, p.6
3
Vlăsceanu C. ,,Dicționar de sociologie”, Ed. Babel, București,1993, p.283
 5. Familia este considerată elementul natural și fundamental al
societății, principiu ce apare atât în cadrul actelor noastre legislative
si în unele acte internaționale prinvind drepturile omului.4
6. Familia este uniunea mai mult sau mai puțin durabilă și socialmente
aprobată a unui bărbat cu o femeie și a copiilor lor. 5
7. Familia este instituția socială bazată pe sexualitate și pe tendințele
materne și paterne a cărei formă variază de la o cultură la alta.6
8. Familia este definită ca unitate socială în termenii următori: un
ansamblu autonom de manifestări spirituale, economice, juridice și
politice condiționate cosmic, biologic, psihologic și istoric și integrate
unei serii de relații și procese sociale. Spre deosebire însă de alte
unități sociale, familia se caracterizează printr-o strânsă legătură
biologică constantă a membrilor lor și printr-o strânsă intimitate de
convețuire, funcțiile ei sociale specifice constând în procrearea,
creșterea și socializarea indivizilor.7
9. Familia este o formă complexă de relații biologice, sociale, materiale
și spirituale între oameni legați prin căsătorie, sânge sau adopțiune.
Fiind un fenomen social, se dezvoltă odată cu dezvoltarea societății și
se modifică în raport cu aceasta.8
10. Familia este un grup social realizat prin căsătorie , cuprinzând
oameni care trăiesc împreună, cu o gospodărie casnică comună, care
sunt legați prin anumite relații natural-biologice, psihologice, morale
și juridice (Ov. Badina, F. Mahler).
11.O familie constituie un grup înzestrat cu caracteristici proprii, cu
anumite obiceiuri, care respectă anumite tradiții și aplică anumite
reguli de educație(R.Vincent)
12. Grup care își are originea în căsătorie, fiind alcătuită din soț și soție
și copii născuți din unirea lor (grup căruia i se pot adăuga și alte
rude), pe care îi unesc drepturile și obligațiile morale, juridice,
economice, religioase și sociale (Levi-Strauss)
13.Unitate de interacțiuni și intercomunicări personale, cuprinzând
rolurile sociale de soț și soție, mamă și tată, fiu și fiică, frate și soră.
(E.Burgess, H. Locke).

Clasificări ale tipurilor de familii se pot face în funcție de

criteriul dimensiunii, și putem vorbi astfel de familii simple, familii
restrânse sau familii largi (extinse). Din această ultimă categorie putem
distinge:
4
Mitrofan, I., Mitrofan, N., ,,Familia de la A la Z”, Ed. Științifică, București, 1991, pp.141-145
5
Druță, F., ,,Psihologia familiei”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998, p.3
6
Sillamy, N., ,,Dicționar de psihologie”, Ed. Univ. Enciclopedică, București,1996, p.125
7
Stănciulescu, E. ,,Sociologia educației familiale”, Ed. Polirom, Iași,1998, p.108
8
Voinea, M. ,,Familia și evoluția ei istorică”, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p.3
 • Familia extinsă propriu-zisă, care este alcătuită dintr-un număr
mare de adulți legați între ei prin legături de rudenie sau alianță și
copii acestora;
• Familia lineară, alcătuită din nucleul conjugal de bază și copilul
acestora împreună cu familia acestuia;
• Familia tulpină, alcătuită dintr-un nucleu conjugal de bază,
descendenții necăsătoriți, unul dintre descendenții căsătoriți și copii
acestuia.
Un alt criteriu este cel al locuinței familiei, după care distingem:
• Familia de rezidență (persoane care locuiesc în aceiași casă, deci au
locuință comună)
• Familii de interacțiune (persoane care nu locuiesc în aceiași casă ,
între care există relații de rudenie, dar și relații de interajutorare,
vizite, petrecerea concediilor)9
Sensurile multiple ale conceptului de familie sugerează
varietatea tipurilor de familii și a condițiilor concrete în care se manifestă
funcțiile ei. Se poate identifica astfel:
• Familia normală, care reprezintă grupul primar, caracteriyat prin
puternice relații face to face, prin asocierea și colaborarea intimă a
tuturor membrilor ei. Este grupul în care se naște o rețea de relații
interindividuale determinate atât de personalitățile membrilor cât și
de unele fenomene exterioare grupului. Aceste trăsături ne permit să
apreciem că familia normală este exemplul tipic de grup primar.
Familia normală se clasifică în:
1. familie nucleară, care desemnează tipul de familie compus din
două generații (generația adulților căsătoriți și cea a
descendenților lor); o familie nucleară este alcătuită din soți și
urmașii lor.
2. familia largită, care cuprinde una până la două generații
ascendente sau descendente și se clasifică în familie lărgită pe
verticală, familie largită pe orizontală, familie largită pe
orizontală și verticală.
• Familia anornală, care reprezintă familiile cu dificit de structură
(lipsa unui părinte) sau probleme funcționale (carențe materiale și de
socializare).10

BIBLIOGRAFIE:

9
Irimescu, G., curs, Asistența Socială a Familiei și a Copilului, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iași, 2004,p.19
10
Irimescu, G., curs, Asistența Socială a Familiei și a Copilului, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iași, 2004,p.20-23
1. Irimescu, G., curs, Asistența Socială a Familiei și a Copilului, Ed. Univ. Al. I. Cuza,
Iași, 2004,p.5
2.Stănoiu A. ,,Sociologia familie”, Editura Universitatea din București, București,1983,
p.6
3. Vlăsceanu C. ,,Dicționar de sociologie”, Ed. Babel, București,1993, p.283
4. Mitrofan, I., Mitrofan, N., ,,Familia de la A la Z”, Ed. Științifică, București, 1991,
pp.141-145
5. Druță, F., ,,Psihologia familiei”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998, p.3
6.Sillamy, N., ,,Dicționar de psihologie”, Ed. Univ. Enciclopedică, București,1996, p.125
7.Stănciulescu, E. ,,Sociologia educației familiale”, Ed. Polirom, Iași,1998, p.108
8. Voinea, M. ,,Familia și evoluția ei istorică”, Ed. Științifică și Enciclopedică,
București, 1978, p.3