CALCUL DIFERENTIAL SI INTEGRAL

1. CALCUL DIFERENŢIAL

Derivata şi diferenţiala pentru

funcţii reale de mai multe variabile
Definiţie O funcţie f:Rn→R se numeşte funcţie reală de mai multe variabile
reale definită astfel:
f : xRn → f(x) R; x = (x1, x2, ..., xn ); x1, x2, ..., xn se numesc
variabile reale, ele fiind componentele vectorului xRn.
Exemplu f : R2→ R; f(x, y) = x2 + y2 R; (x,y)R2; f se numeşte funcţie de
două variabile.

Derivata parţială de ordinul I şi superior

Definiţie Fie f:R2→R, f:(x,y)R2→f(x,y)R şi (a,b)AR2, spunem că
funcţia f este derivabilă parţiala în (a,b)A în raport cu variabila x dacă
f ( x , b ) − f (a , b )
lim există şi este finită.
x →a x −a
f ( x , b ) − f (a , b ) f ( a , b )
Notăm lim = f 'x (a,b) = , iar pentru
x →a x −a x

derivata în raport cu y vom nota:

f (a , y ) − f (a , b ) f ( a , b )
lim = f y' (a , b) =
y →b y−b y

definiţia fiind la fel ca pentru variabila x.

Definiţie Se poate generaliza pentru o funcţie f : Rn → R, deci

1
dacă (a1, a2, ..., an)A Rn şi (x1, x2,..., xn)Rn, spunem că f este derivabilă
parţial în punctul (a1, a2, ..., an) în raport cu variabila xi dacă:
f (a 1 , a 2 ,  , a i−1 , x i , a i+1 ,  , a n ) − f (a 1 , a 2 ,  , a n ) f (a )
lim =
y→a i xi − ai x i
există şi este finită.
Definiţie Fie f:AR2→R derivabilă parţial în raport cu variabilele x şi y.
Dacă fx'(x,y), fy'(x, y) sunt derivabile parţial în raport cu x şi y, derivatele lor
parţiale se numesc de ordinul doi şi avem notaţiile:

  f   2 f   f   2 f
f x" = (f x' ) 'x =  = f yx" = (f y' ) 'x =  =
 x   x   x 2  x   y   x y
2

  f   2 f   f   2 f
f xy" = (f x' ) 'y =   = f y" = (f y' ) 'y =  =
 y   x   y x  y   y   y 2
2

Derivatele parţiale pot fi reprezentate schematic ca în figura de mai jos.

Fig. 1
Dăm pe scurt definiţia continuităţii pentru funcţia de două variabile precum
şi continuitatea parţială şi legătura dintre ele.
Definiţie Fie f:aR2→R şi (a,b)A. Dacă    0,  ()  0 a.î.: (x,y)a
cu x-a  (), y-b  () să avem f(x,y) - f(a,b)   atunci spunem că
funcţia f este continuă în (a,b) A.
Dacă x = a şi y-b   f(a,y) - f(a,b)  , atunci f este continuă
parţial în raport cu y şi dacă y = b şi x-a    f(x,b) - f(a,b)  , atunci f
este continuă parţial în raport cu x.
Avem următorul rezultat: Dacă f este continuă în (a,b)A, atunci f
este continuă parţial în raport cu x şi y. Reciproca însă nu este adevărată.

2
  2x 3 y
 ,( x , y)  (0,0)
Exemplu f ( x , y) =  x 3 + y 3 . Studiem continuitatea parţială şi
 0,( x , y) = (0,0)

avem:
2 x 3b
lim f ( x , y) = lim f ( x , b) = lim =0
x →0 x →0 x → 0 x 3 + b3
y=b

2a 3 y
lim f ( x , y) = lim f (a , y) = lim =0
y →0 y→0 y → 0 a 3 + y3
y=b

 lim f ( x , y) = lim f ( x , y) = f (0,0) = 0

x →0 y→0
y=b x =a

deci funcţia este continuă parţial în raport cu ambele variabile x şi y (separat

în raport cu fiecare).
2x 3 y 2mx 3 2m
Dar lim = lim 3 =
x →0
y →0
x +y
3 3 x → 0
y = mx
x (1 + m ) 1 + m 3
3

mR, deci avem o infinitate de valori pentru limita funcţiei, în concluzie nu

se poate pune problema continuităţii în origine.
Observaţie In general f"xy  f"yx, dar următoarea teoremă dă o condiţie
necesară pentru ca cele două derivate parţiale mixte să fie egale.
Teoremă (Schwarz) Dacă f : A  R 2 → R are derivate parţiale mixte în

 2f
(x,y)A şi dacă este continuă în (x,y) atunci
yx

 2f  2f
= .
xy yx

Demonstraţie: Fie
( x, y) = f ( x + h, y + k ) − f ( x + h, y) − f ( x, y + k ) + f ( x, y)
şi
( x ) = f ( x, y + k ) − f ( x, y) , cu y constant
 ( x, y) = ( x + h ) − ( x )
Prin derivare obţinem
f
' ( x ) = (x, y + k ) − f (x, y )
x x
Aplicând succesiv teorema lui Lagrange avem:
3
 (x, y ) = h'(ξ ), ξ  (x,x + h )
deci
 f f
(x , y ) = h  (, y + k ) − (, y )
 x x 
 2f
(x , y ) = hk (, ) − f (, y ),   (y, y + k )
yx x
Dar
( x ) f (x , y + k ) − f (x , y ) f
lim = lim = (x, y )
k →0 k k → 0 k y

( x , y) (x + h ) − (x ) f
 lim = lim = (x + h, y ) − f (x, y )
k →0 k k → 0 k y y

(x , y )  2f (x , y )  2f
 =h (, )  lim =h (, y )
k yx k →0 k yx

Deci
 2f
h (, y ) = f (x + h, y ) − f (x, y )
yx y y
f
(x + h, y ) − f (x, y )
 2f y y
 (, y ) =
yx h
 2f  2f
 =
yx xy
Observaţie Rezultatul de mai sus poate fi generalizat şi pentru funcţii de
mai multe variabile reale.
Pentru derivatele parţiale de ordinul trei care se notează astfel:
3 f , 3 f , 3f , 3f , 3f , 3f 3f ,
x y xyx yx
2 2
x 3
y
3
xy 2
yxy
derivatele parţiale mixte sunt egale dacă sunt continue.

Diferenţiala de ordinul I şi superior

Definiţie Fie I1,I2,..., In, n intervale pe dreaptă, atunci
4
 I = I1I2...In =(x1, x2, ..., xn) / x1 I1, x2I2 ,...xnIn
se numeşte interval n dimensional.
Exemplu Intervalul I =I1I2= x a  x  byc  y  d  este un interval
bidimensional care este dreptunghiul din figura. 1

Fig. 1.
Pentru definirea diferenţialei pentru o funcţie de două variabile
considerăm o funcţie f:IR2→R ,derivabilă parţial cu fx' şi fy' continue şi
(a,b)I.
Avem egalitatea:
f(x,y) - f(a,b) = [f(x,y) - f(a,y)] + [f(a,y) - f(a,b)]
Dar f fiind derivabilă parţial în raport cu x şi cu y atunci putem scrie teorema
creşterilor finite pentru variabila x şi y.
f(x,y) - f(a,y) = fx'( ,y) (x-a); a   x
f(a,y) - f(a,b) = fy'(a,) (y-b); b    y
deci vom avea în continuare:
f(x,y) - f(a,b) = fx' ( ,y) (x-a) + fy'' (a,)(y-b),
iar dacă  = a şi  = b avem aproximarea:
f(x,y) - f(a,b)  fx' (a,b)(x-a) + fy' (a,b)(y-b)
şi dacă x-a = h , y-b = k vom avea :
f(x,y) - f(a,b)  hfx' (a,b) + kfy' (a,b)
şi avem următoarea definiţie:
Definiţie Funcţia liniară hfx' (a,b) + kfy' (a,b) unde h,kR se numeşte
diferenţiala funcţiei, f(x,y) în (a,b) şi notăm:
df(a,b) = hfx' (a,b) + kfy' (a,b) (1)
sau

5
 (x,y)I, df(x,y) = hfx' (x,y) + k fy' (x,y).
Observaţie Dacă (x,y) = x, (x,y) = y şi x' = 1, y' = 0, x' = 0, y' = 1 şi
înlocuind funcţiile  şi  în formula (1) vom avea:
d = hx' + ky' = h = dx
d = hx' + ky' = k = dy
deoarece:
d = dx şi d = dy
deci formula devine
f f
df = dx + dy
x y

formulă calculată în (x,y)I şi care reprezintă diferenţiala de ordinul I al

funcţiei de două variabile f.
 
Observaţie Operatorul, d= dx + dy se numeşte operator de
x y
diferenţiere.
Observaţie Pentru f(x1, x2, ..., xn) diferenţiala se scrie
f f f
df = dx 1 + dx 2 +  + dx n
 x1 x 2 x n

Observaţie Diferenţiala unei funcţii de mai multe variabile se numeşte

diferenţială totală dacă df = Pdx + Qdy unde P,Q funcţii continue pe IR2
f f
atunci: P = ,Q=
x y
Definiţie Fie f :I  R2 → R derivabilă parţial de două ori în I cu toate
derivatele parţiale de ordinul II(deci şi de ordinul I) continue atunci:
 2f  2f  2f 2
d2f = dx2
+2 + dy (2)
x 2  x y  y 2
Observaţie Se poate demonstra formula pornind de la definiţia diferenţialei
de ordinul II şi avem:

6
  f f 
d 2 f = d (df ) = d dx + dy  =
 x  y 
 f  f  f  f
= d dx  + d (dx ) + d dy + d (dy) =
 x  x  y  y
  2f  2f    2f  2f 
=  2 dx + dy dx +  dx + 2 dy dy =
 x  x y    x y y 
 2f  2f  2f 2
= dx 2
+ 2 dxdy + dy
x 2  x y y2
deoarece d(dx) = 0, d(dy) = 0, sau operatorul de diferenţiere de ordinul II,
( 2)
    2 2 2
d =  dx +
2
dy  = dx 2
+ 2 dxdy + dy 2 (3)
 x y  x 2  x y y2

şi
( 2) ( 2)
     f f 
 dx + dy  f =  dx + dy  = d 2f
 x y   x  y 

Definiţie Fie f:IR2→R cu derivatele de ordinul N continue, atunci vom

avea:
(n) (n)
     f f 
 dx + dy  f =  dx + dy  = dnf
 x y   x  y 
(n)
unde
   
d =  dx +
n
dy 
 x y 

este operatorul de ordinul n şi avem formula desfăşurată:

 n f n 1  n −1f  nf  (n)f n
(4) d n f = dx + C dx n −1
dy +  + C k
dx n −k
dy k
+  + dy
x n  x n −1 y  x n −k  y k yn
n n

Derivatele şi diferenţialele funcţiilor compuse de forma

F(x) = f(u(x),v(x))
Teoremă Dacă u,v:AR2→R au derivatele continue oricare ar fi xA şi
f:BR2→R cu derivate parţiale continue pe B, unde dacă xA atunci
(u(x), v(x))B, atunci F(x) = f(u(x), v(x)) are derivată continuă pe A dată de
relaţia:
f du f dv
(1) F( x ) =  + 
u dx  v dx
7
Demonstraţie: Fie x0A şi u(x0) = u0, v(x0) = v0, vom avea egalitatea:
f(u,v) - f(u0,v0) = fu'(u0,v0)(u-u0) + fv'(u0,v0)(v-v0) + 1(u,v)(u-u0)+
+ 2(u,v)(v-v0)
unde
lim 1(u , v) = lim (u , v) = 0 , apoi prin împărţire cu x-x0 avem
u →u 0 v→ v 0

egalitatea:
F( x ) − F( x 0 ) u − u0 v − v0
= f u + f v şi trecând la limită pentru
x − x0 x − x0 x − x0

x→x0 vom avea:

F '(x0) = fu'(u0,v0)u'(x0)+fv'(u0,v0)v'(x0)
iar  xA vom avea formula (1) din teoremă.
f f
F( x ) =  u ( x ) +  v( x )
u v

f du f dv
Diferenţiala dF(x) = F'(x)dx =  dx +  dx şi deci
u dx  v dx

f f
(2) dF = du + dv ,
u v

du du
deoarece dx = du sau dx = u ( x )dx = du
dx dx
Observaţie Dacă F(x) = f(u1(x), u2(x), ... , un(x)), unde u1,u2, ... , un sunt n
funcţii reale de variabilă x, atunci:
f du 1 f du 2 f du n
F( x ) = + + + şi
u1 dx u 2 dx u n dx

f f f
dF = du 1 + du 2 +  + du n
u1 u 2 u n

iar dacă u1(t) = tx1, u2(t) = tx2, ... , un(t) = txn şi avem F(t) = f(tx1, tx2, ... , txn)
şi dacă (3) F(t) = tmf(x1,x2, ... , xn), atunci funcţia f este omogenă de gradul m
şi dacă derivăm în raport cu t relaţia (3) atunci vom avea:
f du 1 f du 2 f du n
+ + + = mt m−1f ( x1 , x 2 ,  , x n )
u1 dt u 2 dt u n dt
şi dacă facem t = 1 rezultă:

8
 f f f
x1 + x2 +  + xn = mf ( x1 , x 2 ,  , x n ) (4)
 x1 x 2 x n

relaţia (4) se numeşte formula lui Euler.

Pentru derivata de ordinul II, vom avea:
dacă u,v au derivate de ordinul II continue şi f(u,v) are derivate parţiale de
ordinul II continue, atunci F(x) = f(u(x),v(x)) are derivată de ordinul II
continuă şi avem:

d  f du f dv  d  f  du f  d 2 u  d  f  dv f d 2 v
F( x ) =  + =   +  +   + =
dx  u dx  v dx  dx  u  dx u  dx 2  dx   v  dx  v dx 2
  2 f du  2 f dv  du f d 2 u   2 f du  2 f dv  dv f d 2 v
=  2 +  + +  + 2  + =
 u dx u v dx  dx u dx  u v dx  v dx  dx  v dx
2 2

 2 f  du   2 f du dv  2 f  dv  f d 2 u f d 2 v
2 2

= 2   +2 + 2  + + =
u  dx  u v dx dx  v  dx  u dx 2  v dx 2
(2 ) şi
  du  dv  f d 2 u f d 2 v
=  +  f + +
 u dx  v dx  u dx 2  v dx 2

 2f  2f  2 f 2 f 2 f 2
d 2 F = F( x )dx 2 = du 2
+ 2 dudv + dv + d u+ d v=
u 2
u v v 2
u v
(2 )
       2 
=  du + dv  f +  d 2 u + d v f
 u v   u v 

Derivatele şi diferenţialele funcţiilor compuse de forma:

F(x,y) = f(u(x,y),v(x,y))
Teoremă Fie u,v:AR2→R cu derivatele parţiale continue pe A şi
f:BR2→R cu derivate parţiale continue pe B, unde (x,y)A,
(u(x,y),v(x,y))B atunci F(x,y) = f(u(x,y),v(x,y)) are derivate parţiale
continue date de formulele:
 F f  u f  v  F f  u f  v
= + ; = +
 x u  x  v  x  y u  y  v  y
Demonstraţie Se demonstrează asemănător cu teorema pentru F(x),
considerând funcţia F(x,y) odată funcţie numai de x şi apoi de y. Pentru dF
vom avea după definiţie:
F F
dF = dx + dy
x y
9
Teoremă Vom avea formula:
f f
dF = du + dv
u v
Demonstraţie

F F  f  u f  v   f  u f  v 
dF = dx + dy =  + dx +  + dy =
x y  u  x  v  x   u  y  v  y 
 u  u  f   v  v  f f f
=  dx + dy  +  dx + dy  = du + dv
 x  y  u   x  y   v u v

u u v v
deoarece du = dx + dy s i dv = dx + dy
x y x y

 2F  2F  2F
Pentru , , vom avea:
 x 2  x y  y 2

 2F    F    f  u f  v 
=  =  + =
x 2
 x   x   x  u  x  v  x 
  f   u f  2 u   f   v  f  2 v
=   + +   + =
 x  u   x u  x 2  x   v   x  v  x 2
(2 )
 2f  u   2 f  u  v f  2 u  2 f u  v
=   + + + +
u 2  x  u v  x  x u  x 2
 u v  x  x
(2 ) (2 )
 2f  v  f  2 v  2 f  u   2 f u  v
+ 2   + =   +2 +
v  x   v  x 2 u 2  x   u v  x  x
(2 )
 2f  v  f  2 u f  2 v
+ 2   + +
v  x  u  x 2  v 2  x 2

la fel pentru
(2 ) (2 )
 2 F  2f  u   2 f u  v  2 f  v  f  2 u f  2 v
=   +2 +   + +
 y 2 u 2  y  u v  y  y  v 2  y  u  y 2  v  y 2

şi derivata mixtă

10
  2F    F    f  u f  v    f   u f    u 
=  =  + =   +  +
 x y  x   y   x  u  y  v  y   x  u   y u  x   y 
  f   v f    v    2 f  u  2 f  v   u f  2 u
+   +   =  2 +  + +
 x   v   y  v  x   y   u  x u v  x   y u  x y
  2 f  u  2 f  v   v f  2 v  2 f u u  u  v  v u 
+  + 2  + = 2 +  +  
 u v  x  v  x   y  v  x y u  x  y   x  y  x  y 
 2f  2 f  v  v f  2 u f  2 v
 + 2 + +
u v  v  x  y u  x y  v  x y
Pentru diferenţiala de ordinul II avem:
F  2F  2F 2
d2F = dx 2
+ 2 dxdy + dy =
x 2  x y y2
 2f  2f  2 f 2 f 2 f 2
+ du 2
+ 2 dudv + dv + d u+ d v
u 2
 u v v 2
u v
unde am ţinut cont de următoarele diferenţiale:
u u v v
du = dx + dy s i dv = dx + dy
x y x y
şi
 2u 2  2u  2u 2  2v 2  2v  2v 2
d2u = dx + 2 dxdy + dy , d 2
v = dx + 2 dxdy + dy
x 2  x y y2 x 2  x y y2
şi în final avem:
(2 )
    f 2 f 2
d F =  du +
2
dv  f + d u+ d v
 u v  u v

Observaţie Dacă F(x1,x2, ... , xn) = f(u1,u2, ... , un) unde

ui = ui(x1,x2, ... , xn), i = 1,2, ... , n avem:
F f u1 f u 2 f u n
= + + +
x i u1  x i u 2  x i u n  x i

şi
f f f
dF = dx1 + dx 2 +  + dx n
u1 u 2 u n
sau
f f f
dF = du1 + du 2 +  + du n
u1 u 2 u n

11
 Funcţii implicite de o variabilă
Funcţiile definite de ecuaţia F(x,y) = 0 se numesc funcţii implicite
de o variabilă, motivul fiind explicat de următoarea definiţie.
Definiţie Fie ecuaţia F(x,y) = 0, F fiind o funcţie de două variabile,
F: AR2→R. Funcţia y = f(x), f: BR→R astfel încât pentru orice xB,
(x, f(x))A se numeşte soluţie în raport cu y a ecuaţiei F(x,y) = 0 pe
mulţimea B dacă avem F(x, f(x))  0 pentru orice xB. Funcţiile y = f(x)
definite cu ajutorul ecuaţiei F(x,y) = 0 se numesc funcţii implicite de o
variabilă.
Observaţie Se pune problema existenţei acestor soluţii fără a fi nevoie de
explicitarea lor. Această problemă este rezolvată de teorema de existenţă şi
unicitate a funcţiilor implicite.
Teoremă (de existenţă şi unicitate). Fie o funcţie f: ABR2 şi
(x0, y0)AB punct interior. Dacă:
1) F(x0,y0) = 0
2) F,F'x, F'y sunt continue pe o vecinătate UVAB a lui (x0,y0)
3) F'y(x0,y0)  0, atunci:
1') Există o vecinătate U0U a lui x0 şi V0V a lui y0 şi o funcţie
unică y=f(x):U0→V0 astfel încât f(x0) = y0 şi F(x, f(x)) = 0 pentru orice
xU0.
2') Funcţia f are derivate continuă pe U0 şi derivata se calculează
Fx
astfel: f ( x ) = y = − .
Fy

3') Dacă F are derivate continue de ordinul n, continue pe UV,

atunci f are derivata de ordinul n continuă pe U0.
Observaţie Teorema o dăm fără demonstraţie, însă pentru calculul
derivatelor funcţiei y = f(x) folosim regulile de derivare de la funcţiile
compuse.
Fie F(x,y) = 0, y = f(x), rezultă F(x, f(x)) = 0, derivăm în raport cu x
şi rezultă:

12
 F dx F dy
+ = 0 sau F'x + y'F'y = 0
 x dx  y dx

Fx
deci y = − . Pentru derivata de ordinul al doilea a lui y vom avea:
Fy

 2 F dx  2 F dy   2 F dx  2 F dy 
+ + y F + y  + 2  = 0
 x 2 dx  x y dx   x y dx  y dx 
y

sau Fx + yFxy + yFy + yFxy + y 2 Fy = 0 apoi Fx + 2 yFxy + y 2 Fy = − yFy
2 2 2 2

Fx Fy − 2Fx Fy Fxy + Fx Fy

2
Fx
şi înlocind pe y = − avem în final: y = −
2 2 2

Fy Fy
2

Funcţii implicite de două variabile

Funcţiile definite de ecuaţia F(x,y,z) = 0, se numesc funcţii implicite
de două variabile şi rezultă din următoarea definiţie.
Definiţie Fie ecuaţia (1) F(x,y,z) = 0, F:D  R3 → R. Funcţia z = f (x, y ) ,

F:   R2 → R astfel încât  (x, y )  , (x, y, f (x, y ))  D se numeşte soluţie a

ecuaţiei (1) pe mulţimea  , dacă avem F(x, y, f (x, y ))  0 ,  (x, y )   .

Funcţiile z = f (x, y ) definite de ecuaţia (1) se numesc funcţii implicite de

două variabile.
Pentru funcţiile implicite definite de ecuaţia F(x,y,z) = 0 sau funcţii
implicite de două variabile în condiţiile teoremei de existenţă şi unicitate
adică în cazul existenţei funcţiei z = f(x,y) şi F'z  0 vom calcula derivatele
funcţiei z în raport cu x şi y şi derivând funcţia F(x,y,z) considerând-o ca
funcţie compusă şi avem:
 F  x F  y F z
 x + + =0
  x  y  x z  x

 F  x F  y F z
+ + =0

 x  y  y  y z  y

x y
derivatele s-au făcut funcţie de variabilele x şi y iar = 0, = 0 şi avem:
y x

13
  z  z Fx
Fx + Fz  x = 0   x = − F
  z
 şi deci 
F + F z = 0  z = − Fy
 y z
y   y Fz

Observaţie Sistemul de funcţii implicite:

F( x , y, u , v) = 0 u u  v  v
 are soluţiile u(x,y), v(x,y) şi derivatele , , , se
G ( x , y, u , v) = 0 x  y x  y
pot calcula dacă determinantul:
F F
D( F, G )  u v
= 0
D ( u , v ) G G
u v

Extreme. Extreme cu legături

Fie f : A  R n → R , f = f (x 1 , x 2 ,..., x n )
Definiţie Se numeşte punct de minim (local) al funcţiei f un punct
(a1,a2,…,an)A cu proprietatea: f(a1,a2,…,an) ≤ f(x1,x2,…,xn), pentru orice
(x1,x2,…,xn)VA, unde V este o vecinătate a lui (a1,a2,…,an)A.
În aceleaşi condiţii se numeşte punct de maxim (local) al funcţiei f
un punct (a1,a2,…,an)A cu proprietatea f(a1,a2,…,an) ≥ f(x1,x2,…,xn).
Punctele de maxim sau de minim (local) ale funcţiei f se numesc
puncte de extrem ale funcţiei f.

Formula lui Taylor pentru funcţii de două variabile

Teoremă Fie f:AR2→R o funcţie derivabilă parţial de n+1 ori cu
derivatele parţiale mixte egale şi (a,b)A un punct interior din A. În aceste
condiţii formula lui Taylor pentru funcţia f în punctul (a,b)A este:
(k )
n
1   
f ( x , y ) = f (a , b ) +  ( x − a ) + ( y − b )  f (a , b ) + R n (1)
k =1 k!  x y 

Demonstraţie Considerăm funcţia de o variabilă F(t) = f(a+(x-a)t, b+(y-b)t)

unde (x,y)A, (a,b)A, t[0,1] cu F(0) = f(a,b), F(1) = f(x,y). Funcţia F este
derivabilă de n+1 ori pe intervalul [0,1] deoarece f are derivate până la
14
ordinul n+1 pe mulţimea A, în concluzie pentru funcţia F se poate scrie
formula lui MacLaurin cu restul lui Lagrange:
1 1 1
F(1) = F(0) + F(0) + F(0) +  + F( n ) (0) + R n
1! 2! n!
1
unde R n = F( n +1) (),0   1 .
(n + 1)
Calculăm derivatele de ordinul întâi şi superior, vom folosi
formulele pentru funcţii compuse dacă scriem:
F(t) = f(x(t), y(t)), unde
x(t) = a + (x - a)t, y(t) = b + (y - b)t şi avem:
f dx f dy f f
F( t ) = + = (x − a ) + ( y − b)
 x dt  y dt  x y
derivată calculată în x(t), y(t), deci dacă t = 0 vom avea x(0) = a, y(0) = b şi
  
deci F(0) =  ( x − a ) + ( y − b) f (a , b) , apoi
 x y 

 2f  2 f dx dy  2 f f d 2 x
( 2) ( 2)
 dx   dy 
F( t ) =   +2 +   + +
x 2  dt   x y dt dt  y 2  dt   x dt 2
(2 )
f d 2 y  f f 
+ =  (x − a ) + ( y − b) 
 y dt 2
 x y 
 2x  2y
deoarece = 0 şi = 0 şi deci
t 2 t 2
( 2)
  
F(0) =  ( x − a ) + ( y − b)  f (a , b )
 x y 
(n)
  
F ( n ) (0) =  ( x − a ) + ( y − b)  f (a , b)iar
 x y 
1
Rn = F( n +1) () =
(n + 1)!
( n +1)
1   
=  (x − a ) + ( y − b)  f (a + ( x − a ), b + ( y − b))
(n + 1)!   x y 
deoarece f(x(), y()) = f(a + (x-a), b + (y-b)) unde (0,1) şi deci
formula (1) este demonstrată.

15
Observaţie Fie x - a =  cos, y - b =  sin şi (a,b)A atunci există o
vecinătate a punctului (a,b), V unde derivatele parţiale de ordinul n+1 ale lui
f sunt mărginite deoarece f are derivate parţiale de ordinul n+1 pe mulţimea
A care VA.
Rn
În concluzie există M  0 astfel încât Rn n+1M sau   M
n

Rn
şi deci lim = 0 relaţie utilizată în continuare.
→0 n

Observaţie Dacă f:AR2→R are derivate parţiale de ordinul I pe o

vecinătate V a lui (a,b)A atunci pentru orice (x,y)V, există un punct
(,)V unde (a,x), (b,y) astfel ca:
f(x,y) - f(a,b) = f'x(,)(x-a) + f'y(,)(y-b)
formulă care se obţine din formula lui Taylor pentru n = 0 şi se numeşte
formula lui Lagrange pentru funcţia de două variabile, formula se obţine
astfel:
f(x,y) - f(a,b) = R0
(1)
1   
R0 = ( x − a ) + ( y − b)  f (, )
1!  x y 
f f
 f ( x , y ) − f (a , b ) = (, )( x − a ) + (, )( y − b)
x x

Extremele funcţiilor de două variabile

Definiţie Fie f:AR2→R, atunci (a,b)A este un punct de minim pentru f
dacă există o vecinătate V a lui (a,b)A, astfel încât pentru orice
(x,y)VA să rezulte f(x,y)  f(a,b), iar (a,b) este punct de maxim dacă
f(x,y)f(a,b).
Aceste extreme se numesc extreme relative.
Teoremă Fie f:AR2→R şi (a,b) punct interior lui A. Dacă (a,b) este punct
de extrem pentru f şi f are derivate parţiale de ordinul întâi în punctul (a,b)
atunci: f 'x(a,b) = 0 şi f 'y(a,b) = 0.

16
Demonstraţie Dacă y = b atunci f(x,b) este funcţie de o variabilă şi pentru
x = a, f are un extrem şi conform teoremei lui Fermat rezultă
f 'x(a,b) = 0 şi analog pentru x = a rezultă f 'y(a,b) = 0.
Observaţie Deoarece f 'x = 0 şi f 'y = 0  df = f 'xdx + f 'ydy = 0, deci df = 0.
Observaţie Reciproca teoremei nu este în general adevărată, deci dacă f 'x =
0 şi f 'y = 0 nu rezultă că (a,b) este un punct de extrem şi în acest caz
punctele (a,b) se numesc puncte staţionare. În concluzie punctele de extrem
se află printre soluţiile sistemului: f 'x = 0, f 'y = 0.
Teoremă Fie f:AR2→R derivabilă parţial de trei ori şi (a,b)A punct
staţionar al său.
Avem cazurile:
a) Dacă în (a,b) avem f x  f y − (f xy ) 2  0 atunci (a,b) este punct de
2 2

extrem şi anume:
1) f x  0 punct de minim;
2

2) f x  0 punct de maxim, iar dacă:

2

b) f x  f y − (f xy ) 2  0 atunci (a,b) nu este punct de extrem.

2 2

Demonstraţie Din ipoteză, f este derivabilă parţial de trei ori, deci putem
scrie formula lui Taylor de ordinul doi şi avem:
(k)
2
1   
f ( x , y ) = f (a , b ) +  ( x − a ) + ( y − b )  f (a , b ) + R 2
k =1 k! x y 

deci:
f f
f ( x , y ) = f (a , b ) + ( x − a ) (a , b ) + ( y − b ) (a , b ) +
x y
1  2f  2f 1  2f
( x − a ) 2 2 (a , b) + ( x − a )( y − b) (a , b) + ( y − b) 2 2 (a , b) + R 2
2 x  x y 2 y
R2
cu lim → 0 deoarece considerăm pe (x,y) într-o vecinătate V a lui (a,b)
→0 2

şi atunci  este mic, iar din ipoteză mai avem că f 'x = 0, f 'y = 0 deci:
1  2f  2f 1  2f
f ( x , y ) − f (a , b ) =
( x − a ) 2 2 + ( x − a )( y − b) + ( y − b) 2 2
2 x  x y 2 y
derivatele fiind calculate în punctul (a,b).

17
  2f  2f  2f
Notăm cu r = ( a , b ),s = ( a , b ), t = (a , b)
x 2  x y y2
deci:

1   x − a 2 x−a 
f ( x , y) − f (a , b) = ( y − b) r
2
 + 2 s + t
2   y − b  y−b 

şi deci semnul diferenţei f(x,y) - f(a,b) este acelaşi cu al expresiei

1 x−a
E= (y - b)2(r2 + 2s + t) unde  = . Se ştie că trinomul
2 y−b

r2 + 2s + t păstrează semn constant în vecinătatea V a lui (a,b) dacă

s2 - rt  0 şi avem:
a) Dacă rt - s2  0 avem minim dacă r  0 şi maxim dacă r  0;
b) Dacă rt - s2  0 expresia E nu păstrează semn constant şi punctul
(a,b) este punct "şa".

Extremele funcţiilor de n variabile

Fie f : A  R n → R , f = f (x 1 , x 2 ,..., x n )
Teoremă (condiţii necesare pentru extrem). Fie (a1,a2,…,an) un punct de
extrem al funcţiei f : A  R n → R, f = f (x 1 , x 2 ,..., x n ) . Atunci avem:

 f
 x (a 1 , a 2 ,..., a n ) = 0
 1
 f
 (a 1 , a 2 ,..., a n ) = 0
 x 2
...

 f
 x (a 1 , a 2 ,..., a n ) = 0.
 n
Demonstraţie Punem x1=a1,x2=a2,…,xi-1=ai-1, xi+1=ai+1,…xn=an. Atunci:
fi = f(a1,a2,…,ai-1,ai+1,an)
este o funcţie de o variabilă şi suntem în condiţiile teoremei lui Fermat. Deci
f’xi (a1,a2,…,an) = 0.
Pentru determinarea condiţiilor suficiente de extrem prezentăm mai
întâi următoarele rezultate:

18
Definiţie O formă pătratică (aplicaţie liniară în fiecare argument simetrică şi
continuă)  : R n → R , se numeşte pozitiv definită dacă

(x )  0, x  R n /{0}
şi negativ definită dacă
(x )  0, x  R n /{0} .

Lema 1 (criteriul lui Sylvester). Fiind dată o formă pătratică  : R n → R şi

(Aij)i,j=1,…,n matricea asociată în baza canonică, avem:
(i)  este pozitiv definită dacă şi numai dacă
 1 = A 11  0,

A 11 A 12
2 =  0, ...,
A 21 A 22

A 11 A 12 ... A 1n
A 21 A 22 ... A 2 n
n = 0
... ... ... ...
A n1 A n2 ... A nn

(ii)  este negativ definită dacă şi numai dacă

− 1  0,  2  0,..., (− 1)  n  0
n

Lema 2 Dacă  : R n → R este o formă pătratică pozitiv definită, atunci

există m>0 astfel încât (x )  m x , x  R n . Dacă forma pătratică este

2

negativ definită atunci există m>0 astfel încât (x )  m x , x  R n .

2

Teoremă (condiţii suficiente de extrem).

Fie f : A  R n → R, f = f (x 1 , x 2 ,..., x n ) şi a=(a1,a2,…,an) un punct
staţionar al său (punct în care se anulează toate derivatele parţiale de ordinul
 2f
I ale lui f). Fie A ij = (a ) şi dacă:
x i x j

a)

19
  1 = A 11  0,

A 11 A 12
2 =  0,...,
A 21 A 22

A 11 A 12 ... A 1n
A 21 A 22 ... A 2 n
n = 0
... ... ... ...
A n1 A n2 ... A nn

atunci a este punct de minim local

b)
− 1  0,  2  0,..., (− 1)  n  0
n

atunci a este punct de maxim local.

Demonstraţie: Folosind expresia diferenţialei lui f, notând
x − a = h, a  A  R n , x  A  R n
formula lui Taylor devine:

f (a + h ) = f (a ) + d f (a , h ) + R (a , h )
1 2
2
Problema revine la a demonstra că dacă d2f(a,h) este pozitiv definită
atunci a este un punct de minim. Astfel avem:

d 2 f (a , h )  m h ,  h  A  R n
2
şi

R (a , h ) R (a , h ) m
lim 2
=0 2
 .
h →0 4
h h

Deci din formula lui Taylor avem:

1 m 2
f (a + h )  f (a ) +  m h − h  = f (a ) + h  f (a )
2 m 2
2 2  4
 f (x )  f (a ), adică f ( x 1 , x 2 ,..., x n )  f (a 1 , a 2 ,..., a n )

adică a este un punct de minim.

Analog se demonstrează că dacă d2f(a,h) este negativ definită a este
punct de maxim.
Observaţie Dacă nu avem cazurile 1) şi 2) atunci nu avem extreme.

20
Observaţie Problema determinării extremelor funcţiilor de două variabile
poate fi tratată şi ca un caz particular, pentru n=2. Astfel avem:
 2f  2f  2f
A 11 = (a ),A = (a ),A = A = (a )
x 2 y 2  x y
22 12 21

deci dacă:
i) D1  0, D2  0 avem minim şi
ii) D'1 = - D1  0 adică D1  0 şi
D'2 = D2  0 avem maxim şi
iii) D2 < 0 care nu se încadrează în cazurile a) şi b) nu avem extreme.
D1 şi D2 se calculează astfel:
 2f
(a ) =  f2 (a ) şi
2

D1 = A11 =
 x x x
2
A11 A12  2f  2f   2f 
D2 = = A11A22 − A = 2 (a ) 2 (a ) − 
2
(a )
x y   x y 
12
A 21 A 22

deci teorema pentru funcţia de două variabile este un caz particular al

teoremei 2.
Observaţie De asemenea, pentru funcţia de trei variabile (n=3) avem:
 2f  2f  2f
A 11 = (a ), A = (a ), A = (a )
x 2  x y  x z
12 13

 2f
(a ), A 22 =  f2 (a ), A 23 =  f (a )
2 2
A 21 =
 x y y  y z
 2f
(a ), A 32 =  f (a ), A 33 =  f2 (a )
2 2
A 31 =
 x z  y z z
deci dacă:
i) D1  0, D2  0, D3>0 avem minim şi
ii) D'1 = - D1  0 adică D1  0, D'2 = D2  0, D'3 = - D3  0, avem
maxim şi
iii) dacă nu se încadrează în cazurile i) şi ii) nu avem extreme.
D1, D2 şi D3 se calculează astfel:
D1 = A11 ,
A11 A12
D2 =
A 21 A 22

21
 A 11 A 12 A 13
D3 = A 21 A 22 A 23 .
A 31 A 32 A 33

Extremele funcţiei implicite

Pentru calculul extremelor funcţiilor implicite vom avea:
Pentru ecuaţia F(x,y) = 0 se rezolvă sistemul de ecuaţii
F( x , y) = 0
 apoi se aleg soluţiile (x0,y0) care satisface F'y(x,y)  0.
Fx ( x , y) = 0
Fie (x0,y0) o soluţie a sistemului atunci dacă y"(x0)  0, x0 este un
punct de minim pentru y, iar dacă y"(x0)  0 atunci x0 este un punct de
maxim pentru funcţia y.
În cazul ecuaţiei F(x,y,z) = 0 se află soluţiile sistemului:
(care verifică F'z  0).
F( x , y, z) = 0

Fx ( x , y, z) = 0
F ( x , y, z) = 0
 y
Fie M0(x0, y0, z0) soluţia sistemului. Atunci vom avea situaţiile:
2
 2z  2z   2z 
a) Dacă  −   0 şi
 x 2  y 2   x y 
M0

 2z
1)  0 atunci M0 este un punct de maxim şi dacă
x 2 M0

 2z
2)  0 atunci M0 este un punct de minim, respectiv:
y2 M0

2
 2z  2z   2z 
b) Dacă  −   0 nu avem puncte de extrem.
 x 2  y 2   x y 

Extreme cu legături
Vom analiza cazul funcţiei de două variabile menţionând însă faptul
că problema poate fi generalizată şi pentru funcţii de „n” variabile (vezi
probleme rezolvate 4,5).
22
 Pentru calculul extremelor cu legături ale funcţiei
f (x, y ) condiţionate de relaţia (legătura) g(x, y ) = 0 , procedăm astfel:

I. Se formează funcţia lui Lagrange F(x, y ) = f (x, y ) + g(x, y )

II. Se rezolvă sistemul următor:
F' x = 0

F' y = 0

g (x , y ) = 0
şi se determnină M0( x 0 , y 0 ,  )

III. Se determină d 2 F(x 0 , y 0 ,  ) cu condiţia că dx,dy verifică ecuaţia

g g
d g = 0 , adică dx + dy = 0 (dx 2 + dy 2  0)
x y

IV. Dacă d 2 F(x 0 , y 0 ,  )  0 atunci f are un maxim

Dacă d 2 F(x 0 , y 0 ,  )  0 atunci f are un minim

Altfel spus, funcţia L(x, y,  ) = f (x, y ) + g(x, y ) are trei variabile şi pentru
algoritmul descris la extremele funcţiilor de trei variabile, avem deci:
 2L  2L  2L
A 11 = (M ), A = (M ), A = (M 0 )
x 2  x y  x
0 12 0 13

 2L
(M 0 ), A 22 =  L2 (M 0 ), A 23 =  L (M 0 )
2 2
A 21 =
 x y y  y
 2L
(M 0 ), A 32 =  L (M 0 ), A 33 =  L2 (M 0 )
2 2
A 31 =
 x  y 
cu
D1 = A11 ,
A11 A12
D2 =
A 21 A 22

A 11 A 12 A 13
D3 = A 21 A 22 A 23 .
A 31 A 32 A 33

23
 2. Calcul integral

Integrala dublă

Fie f(x,y) o funcţie definită şi mărginită pe un domeniu plan D, deci

m  f(x,y)  M, pentru orice (x,y)DR2.
Presupunem că domeniul D este închis şi mărginit deci interior unui
interval bidimensional I = (x,y)a  x  b, c  y  d şi că funcţia f(x,y)
este pozitivă pe D, f(x,y)  0, pentru orice (x,y)D.
Datorită faptului că f(x,y)  0 pe D, deducem că graficul funcţiei
z = f(x,y), (x,y)D reprezintă o suprafaţă situată în întregime deasupra
planului xOy şi care are ca proiecţie pe planul xOy domeniul D (vezi
figura 1).

Fig.1.
Definiţie Se numeşte integrală dublă a funcţiei f:DR2→ R, funcţia fiind

mărginită şi integrabilă pe D, numărul I = D f ( x , y)dxdy , unde dxdy se

numeşte element de arie iar D domeniu de integrare.

Observaţie Funcţiile continue pe domeniul închis şi mărginit D sunt
integrabile pe D.
La fel ca şi integrala simplă avem următoarele proprietăţi:
P1) Dacă f integrabilă pe D şi f este integrabilă pe D, pentru orice
R şi avem:
24
  f (x, y)dxdy =  f (x, y)dxdy
D D

P2) Dacă f,g sunt integrabile pe D atunci f  g sunt integrabile pe D

şi avem:

 [f (x, y)  g(x, y)]dxdy =  f (x, y)dxdy +  g(x, y)dxdy

D D D

care se numeşte aditivitatea integralei duble faţă de funcţia de integrat.

P3) Dacă f este integrabilă pe D şi domeniul D este împărţit în două
subdomenii D1 şi D2 printr-o curbă (Γ), atunci f este integrabilă pe domeniile
D1 şi D2 şi avem (vezi figura 2).

Fig.2.

 f (x, y)dxdy = 
D D1
f ( x , y)dxdy +  f ( x , y)dxdy
D2

Proprietatea se numeşte aditivitatea faţă de domeniul de integrare.

P4) Dacă f este integrabilă pe D, atunci feste integrabilă pe D şi:

 f ( x, y)dxdy  
D D
f ( x , y) dxdy

P5) Dacă f este mărginită şi integrabilă pe D; deci: m  f(x,y)  M,

(x,y)D atunci există (m,M) astfel încât:  f ( x, y)dxdy = A, unde A=

D

aria(D).
P6) Dacă f este continuă pe D atunci există (,)D astfel ca să
avem:

 f ( x, y)dxdy
D
= Af(,),

proprietatea se numeşte formula mediei pentru integrala dublă.

25
 Calculul integralei duble
a) Cazul domeniului dreptunghiular (figura 1)

Fig.1.
Fie D = (x,y)a  x  b, c  y  d şi f integrabilă pe D şi
mărginită, atunci dacă: pentru orice x[a,b] există integrala
d

F(x) =  f ( x , y)dy şi F(x) este integrabilă pe [a,b] atunci:

c

 f (x, y)dxdy =   f (x, y)dy dx = 

b d b
F( x )dx
D a c a

sau dacă: pentru orice y[c,d] există integrala F(y) =  f ( x , y)dx şi F(y) este
a

integrabilă pe intervalul [c,d] atunci:

 f (x, y)dxdy =   f (x, y)dx dy = 

d b d
F( y)dy
D c a c

Observaţie Dacă f este integrabilă în raport cu x[a,b] pentru orice y[c,d]

şi invers, atunci avem formula:

 f (x, y)dxdy =   f (x, y)dy dx =   f (x, y)dx dy

b d d b

D a c c a

şi se mai folosesc şi notaţiile:

  
f ( x , y)dy dx =  dx  f ( x , y)dy
b d b d

a c a c

  f (x, y)dx dy =  dy  f (x, y)dx

d b d b

c a c a

b) Cazul domeniului oarecare D mărginit, interior intervalului

bidimensional I = (x,y)a  x  b, c  y  d.

26
 Facem ipoteza că o paralelă la axa Oy taie conturul domeniului doar
în două puncte, domeniul D numindu-se în acest caz simplu în raport cu axa
Oy.

Fig.2.
Fie punctele A, B de abscise extreme a, b şi C, D de coodonate
extreme c, d (vezi figura 1), atunci avem teorema (dată fără demonstraţie):
Teoremă Fie funcţia f:D R 2→ R mărginită şi integrabilă pe D; dacă există
integrala:


f2 ( x )
F(x) = f ( x , y)dy , pentru orice x[a,b] şi dacă F(x) este
f1 ( x )

integrabilă pe [a,b] atunci:

 f (x, y)dxdy =   
b f2 ( x )
f ( x , y)dy dx , unde y = f1(x), a  x  b este
D a f1 ( x )

ecuaţia arcului ACB şi y = f2(x) ecuaţia arcului ADB al curbei  care

mărgineşte domeniul D (vezi figura 2) şi dacă x = g1(y), c  y  d, x = g2(y)


g2 ( y )
fiind ecuaţiile arcelor CAD şi respectiv CDB şi funcţia F(y) = f ( x , y)dx
g1 ( y )

există şi este integrabilă pentru y[c,d] atunci avem:

 f (x, y)dxdy =   
d g2 ( y )
f ( x , y)dx dy iar o paralelă la axa Ox taie
D c g1 ( y )

conturul curbei  numai în două puncte.

Observaţie Dacă f(x,y) este continuă pe D atunci avem egalitatea:

 f (x, y)dxdy =  dx  f ( x , y)dy =  dy

b f2 ( x ) d g2 ( y )
f ( x , y)dx
D a f1 ( x ) c g1 ( y )

27
Observaţie Dacă domeniul D nu este simplu în raport cu una din axe atunci
domeniul D se împarte în subdomenii simple în raport cu una din axe sau cu
amândouă (vezi figura 3).

Fig. 3
Domeniul din figura 3 devine simplu în raport cu axa Oy dacă D = D1D2.

Schimbarea de variabilă
Dacă avem domeniile D în planul xOy şi D' în planul uO’v şi avem
o transformare punctuală a domeniilor D' în D realizată de funcţiile
(1) x = (u,v), y = (u,v), (u,v)D'
cu funcţiile ,  continue cu derivatele de ordinul întâi continue în D' (şi
cele mixte de ordinul doi), unde determinantul funcţional:
 
D( x , y)  u v
=  0 în D', atunci avem şi transformarea (2)
D ( u , v )  
u v

(2) u = 1(x,y), v = 1(u,v), (x,y)D.

Transformările (1) şi (2) fac corespondenţa de la D la D' şi invers. În
aceste condiţii avem formula schimbării de variabilă la integrala dublă:
D(,)
 f (x, y)dxdy = 
D D'
f [(u , v), (u , v)]
D( u , v )
dudv

28
 Aplicaţii ale integralei duble
a) Calculul ariilor. Fie f:D R 2→ R. Aria domeniului D, este dată
de relaţia:

AD =  dxdy
D

b) Volumul unui cilindroid (cilindru curb) .

Cilindroidul reprezintă mulţimea
 
C = (x, y, z )  R 3 , (x, y )  D, 0  z  f (x, y ) ,

unde f:D R 2→ R, f (x, y )  0

Observaţie Din definiţie rezultă imediat reprezentarea acestui corp

geometric, iar volumul său este dat de relaţia:

(1) V =  f (x, y )dxdy ,

D

Mai exact, este vorba de volumul corpului aflat sub suprafaţa z = f (x, y ) .

Observaţie Dacă z = f (x, y )  z = k atunci z=dz şi (1) devine:

(2) V =  z dxdy =  dxdydz

D 

adică, volumul cilindrului drept având baza domeniul D, iar  , domeniul

din R3 definit astfel:

 = (x, y, z )  R 3 , (x, y )  D, z = k 
c) Masa şi centrul de greutate a unei plăci plane
Se numeşte placă plană, un corp tridimensional care are o dimensiune
neglijabilă în raport cu celelalte două. Presupunem aici că z este
dimensiunea neglijabilă şi fie  : D  R 2 → R densitatea plăcii D.
Din fizica elementară se cunoaşte relaţia între densitate, masă şi
volum, care în cazul plăcii plane devine:
(1) = M  A
sau folosind integrala dublă:

(2)M =  (x, y )dxdy

D

29
Folosind relaţia care exprimă coordonatele centrului de greutate funcţie de
poziţia punctelor materiale M i (x i , y i ), i = 1,..., n :

 n

 m x i i
x = i =1
 G n
 m i

(3)  i =1
n

 m y
i =1
i i
y G =

n



m
i =1
i

se obţine deci:

  x(x, y )dxdy
x G = D



 (x, y )dxdy
(5)  D



 y(x, y )dxdy
y G =
D



 (x, y )dxdy
D

Observaţie În cazul unei plăci omogene, cu densitatea constantă în fiecare

punct al său, avem:

  xdxdy 
x G = D
  xdxdy


 dxdy x G =

D
AD
(x, y ) = c    
D



 ydxdy 

 ydxdy
y G = y G =
D D




D
dxdy  AD

d) Momente de inerţie
Fizica elementară descrie de asemenea momentul de inerţie al unui
punct material în raport cu axele:
 Ii = mi yi
2

(1)  Ox

= mi x i
2
 I i Oy

30
pentru un punct din plan M i (x 1 , y i ) iar pentru punctul din spaţiu

M(x i , y i , z i ) avem:

 Ii
 Ox
(
= mi yi + zi
2 2
)
(2)  I i = m (x + zi ).
2 2
Oy i i

 I i = m (x + yi )
2 2
Oz i i

Utilizând integrala dublă pentru placa D  R 2 avem:

I x =
 y (x, y)dxdy
2

(3)  D

I y =  x (x, y)dxdy
2

 D

iar momentul de inerţie al plăcii în raport cu originea:

(4) I O =  (x 2 + y 2 )(x, y )dxdy

D

de unde avem relaţia I O = I x + I y .

Observaţie (Fluxul unui fluid prin secţiunea transversală a unui canal). Fie
un canal prin care se scurge un fluid şi fie D secţiunea canalului, Fie v(x,y)
viteza de curgere. Fluxul este dat de relaţia:

=  (x, y)v(x, y)dxdy

D

Integrala triplă

Fie un corp K al cărui volum V este un domeniu închis şi mărginit

din spaţiu şi interior unui interval tridimensional I, unde I = (x,y,z)R 3a 
x  b, c  y  1, g  z  h şi f:VR3→ R mărginită adică m  f (x,y,z)  M
pentru orice (x,y,z)V.
Funcţia f(x,y,z) reprezintă densitatea corpului K deci f(x,y,z)  0,
pentru orice (x,y,z)V.

Definiţie Se numeşte integrala triplă a funcţiei f:V R3→ R, mărginită şi

integrabilă pe V, valoarea comună:
31
 I=  f (x, y, z)dxdydz
V

unde dxdydz se numeşte element de volum.

Observaţie Funcţiile continue pe un domeniu închis şi mărginit sunt
integrabile pe acest domeniu.
Pentru integrala triplă avem următoarele proprietăţi:
P1) Dacă f este integrabilă pe V şi  f este integrabilă pe V şi avem:

 f (x, y, z)dxdydz =  f ( x, y, z)dxdydz

V V

P2) Dacă f1, f2 sunt integrabile pe V atunci şi f1  f2 sunt integrabile pe V şi

avem:

 [f (x, y, z) + f
V 1 2 ( x , y, z)]dxdydz =  f1dxdydz +  f 2 dxdydz
V V

P3) Dacă V = V1  V2 separate printr-o suprafaţă atunci dacă f integrabilă

pe V atunci ea este integrabilă pe V1 şi V2 şi avem:

 fdxdydz = 

V V1
fdxdydz +  fdxdydz
V2

P4) Dacă f este integrabilă pe V atunci şi f este integrabilă pe V şi avem:

 fdxdydz  

V V
f dxdydz

P5) Dacă f integrabilă pe V şi este mărginită adică m  f (x,y,z)  M,

(x,y,z)V, atunci m V dxdydz  V fdxdydz  M V dxdydz

Dar  dxdydz

V
= V (volumul lui V) atunci mV   fdxdydz
V
 MV, de

unde rezultă că există R, m    M astfel ca:  fdxdydz  V

V
şi

deoarece f continuă atunci există (,,)V astfel ca:  = f(,,) şi astfel

avem:
P6)  f (x, y, z)dxdydz = f (, , )V
V
care se numeşte formula mediei pentru

integrala triplă.

32
 Calculul integralei triple
a) cazul domeniului paralelipipedic (vezi figura 1)

Fig.1.
Dacă f este mărginită pe I = ABCDA'B'C'D' şi integrabilă deci există
integrala  f (x, y, z)dxdydz
V
şi dacă există integrala


h
F(x,y) = f ( x , y, z)dz , pentru orice (x,y)[a,b] x [c,d] = D şi F (x,y) este
g

integrabilă pe D atunci

 f (x, y, z)dxdydz =   

h
f ( x , y, z)dz dxdy =
I D g
(1)
=  dxdy  f ( x , y, z)dz =  dx  dy  f ( x , y, z)dz
h b d h

D g a c g

în ipoteza că  F(x, y)dxdy

D
există şi se poate calcula.

Observaţie În (1) ordinea la integrare este de la dreapta la stânga.

b) cazul domeniului V mărginit de o suprafaţă (S)
Presupunem că închidem volumul V în paralelipipedul mărginit de
planele z = g, z = h, curba  despărţind suprafaţa (S) în două suprafeţe de
ecuaţii: z = f1 (x,y), z = f2 (x,y), (x,y)D, unde D este domeniul din planul

xOy cu frontiera curba  proiecţia curbei  pe planul xOy.

33
 În aceste condiţii dacă f este mărginită şi integrabilă pe V şi există

integrala F( x , y) = 
f2 ( x ,y )
f ( x , y, z)dz şi F(x,y) este integrabilă pe domeniul D
f1 ( x , y )

atunci avem egalitatea:

 2( x )
 f (x, y, z)dxdydz =  dxdy  f ( x, y, z)dz =  dx  dy 
f2 ( x ,y ) b f2 ( x ,y )
f ( x, y, z)dz
V D f1 ( x , y ) a 1( x ) f1 ( x , y )

integrarea se face de la dreapta la stânga şi domeniul D este mărginit de

arcele y = 1 (x), y = 2 (x) unde a  x  b.

Schimbarea de variabile
Dacă efectuăm schimbarea de variabile:
x = f (u,v,w), y = g (u,v,w), z = h (u,v,w)
unde (u,v,w) R 3 care transformă domeniul  în V, funcţiile f, g, h
fiind continue cu derivatele parţiale de ordinul întâi continue şi cu
determinantul funcţional:
f f f
u v w
D (x, y, z)  g g g
J(u, v, w ) = =  0
D (u, v, w)  u v w
h h h
u v w
în , atunci formula schimbării de variabile este:

 F(x, y, z)dxdydz =  F(f (u, v, w ), g(u, v, w ), h (u, v, w )) J(u, v, w ) dudvdw
V 

Aplicatii ale integralei triple

Masa si volumul si centrul de greutate a unui corp de volum V

Fie (x, y, z ) densitatea corpului de volum V, atunci masa M va fi :

(1) M = V (x, y, z )dxdydz

iar volumul

(2)V = V dxdydz

34
Coordonatele centrului de greutate a unui corp de volum V si densitate ρ
sunt:

x =  x (x, y, z )dxdydz ,
V
 G
  (x, y, z )dxdydz
V


(3) y G =  y (x, y, z )dxdydz
V



 (x, y, z )dxdydz
V


z G =  z (x, y, z )dxdydz
V

  (x, y, z )dxdydz
V

Observatie:
Daca ρ = constant, atunci M = ρ v,

x =  x dxdydz ,
V
 G V


(3) y G =  y dxdydz
V

 V

z =  z dxdydz
V
 G V


Momentele de inertie a unui corp de volum V si densitatea ρ(x,y,z)

Momentul de inertie fata de originea axelor de coordonate este :

(1)I O = V (x, y, z )(x 2 + y 2 + z 2 ) dxdydz

Momentele de inerţie faţă de axele de coordonate vor fi :
I =
 (y )
+ z 2 dxdydz
2
 Ox V

(2)I O x =  (x + z ) dxdydz

2 2

 V

I O z =
 (x + y ) dxdydz
2 2
 V

Momentele de inertie fata de planele de coordonate vor fi:

I =  z
2
dxdydz
 O xy V

(3)I O xz =  y
2
dxdydz
 V

I O yz =
 x
2
dxdydz
 V

35
36