FORME BILINIARE.

FORME PĂTRATICE
9.1. Definiţii. Exemple.
9.2. Matricea asociată. Schimbarea matricei când se schimbă baza.
9.3. Forme pătratice (definiţie, exemple).
9.4. Reducerea la forma canonică prin metoda transformărilor ortogonale.
9.5. Reducerea la forma canonică prin metoda Jacobi
9.6. Reducerea la forma canonică prin metoda Gauss

9.1. Definiţii. Exemple

Definiţia 1. Fie V un spaţiu vectorial, F : V × V →  . F se numeşte bilineară dacă:
a) F(αx + βy, z) = αF(x, z) + βF(y, z), ∀ α, β ∈  , ∀ x, y, z ∈ V.
b) F (x, αy + βz) = αF(x, y) + βF(x, z), ∀ α, β ∈  , ∀ x, y, z ∈ V
adică F este lineară în raport cu x şi y.

Definiţia 2. F (x, y) este simetrică dacă F(x, y) = F(y, x) ∀ x, y ∈ V.

Definiţia 3. F(x, y) este pozitiv definită (negativ definită) dacă:

• F(x, x) ≥ 0 (F(x, x) ≤ 0) ∀ x ∈ V
• F(x, x) = 0 ⇒ x = 0 v

Exemple
1) Fie V = E (spaţiu euclidian). Produsul scalar <x, y> este formă bilineară simetrică.

2) Fie V =  2 şi
x = (x 1 , x 2 )
y = (y 1 , y 2 )
z = (z 1 , z 2 )

Fie funcţia F(x, y) = F((x 1 , x 2 ), (y 1 , y 2 ))=x 1 y 2 + x 2 y 1 . Arătăm că F este bilineară:

F(αx + βz, y) = F((αx 1 + βz 1 , αx 2 + βz 2 ), (y 1 , y 2 )) = (αx 1 + βz 1 )y 2 + (αx 2 + βz 2 )y 1 .
 2

Pe de altă parte:
F(αx + βz, y) = α(x 1 y 2 + x 2 y 1 ) + β(z 1 y 2 + z 2 y 1 ) = αF(x, y) + βF(z, y).
Avem F(x, y) = x 1 y 2 + x 2 y 1 = y 1 x 2 + y 2 x 1 = F(y, x), deci în plus F este şi simetrică.

3) Fie a, b ∈  , a < b, V = C[a, b]={f : [a, b] →  continuă}, K : [a, b] × [a, b] → 

continuă.
Atunci F : V × V →  definită prin:
b b
F ( f , g ) = ∫ ∫ K ( s, t ) f ( s ) g ( t ) dsdt , ∀ f, g ∈ V este funcţională biliniară pe V.
a a

9.2. Matricea asociată. Schimbarea matricei când se

schimbă baza.
Definiţie. Fie F : V × V →  , F(x, y) bilineară, dimV = n, B = {e 1 , e 2 ,…,e n } o bază.
Matricea A = (a ij ) n,n , a ij = F(e i , e j ) se numeşte matricea asociată lui F(x, y) în raport cu
baza B.

Exemplu:
Fie F :  2 ×  2 →  , cu F(x, y) = x 1 y 2 + x 2 y 1 .
Să se determine matricea lui F în bază canonică din  2 , formată din vectorii:
e 1 = (1, 0), e 2 = (0, 1)
Atunci a 11 = F(e 1 , e 1 ) = 1 · 0 + 0 · 1 = 0,
a 12 = F(e 1 , e 2 ) = 1,
a 21 = F(e 2 , e 1 ) = 1,
a 22 = F(e 2 , e 2 ) = 0,
0 1
deci A =  .
1 0

Propoziţia 1
Fie F : V × V →  , F bilineară, A = (a ij ) matricea asociată în raport cu B. Rezultă că:
 3

 x1   y1 
   
n n x y
F ( x, y ) = ∑∑ aij xi y j sau F(x, y) = X · A · Y, unde: X =  2  ,
t
Y =  2 .
=i 1 =j 1
    
   
 xn   yn 

Demonstraţie:
Avem:
n
x = ∑ xi ei ,
i =1

n
y = ∑ y je j ,
j =1

a ij = F(e i , e j ),
 n 
⋅ F ( ei , e j ) =
n n n
F ( x, y ) F  ∑ xi ei , =
atunci= ∑ y je j  ∑∑ x y i j
=i 1 =j 1  =i 1 =j 1

n n n n n
 n

∑∑ a x y = ∑∑ x a
=i 1 =j 1
ij i j
=i 1 =j 1
i ij yj = ∑  ∑ x a
=j 1 =i 1
i ij  y j = X ⋅ A ⋅Y

t

Exemplu
Pentru n = 2, avem:
F(x, y) = a 11 x 1 y 1 + a 12 x 1 y 2 + a 21 x 2 y 1 + a 22 x 2 y 2
Pe de altă parte:
a a12   y1   y1 
F(x, y) = Xt · A · Y = (x 1 x 2 ) ·  11  ⋅   = ( a11 x1 + a21 x2 , a12 x1 + a22 x2 ) ⋅   =
 a21 a22   y2   y2 
= a 11 x 1 y 1 + a 21 x 2 y 1 + a 12 x 1 y 2 + a 22 x 2 y 2

Propoziţia 2. Fie F : V × V →  , F bilineară este simetrică dacă şi numai dacă matricea

asociată într-o bază este simetrică (A = At).

Demonstraţie
F(e i , e j ) = F(e j , e i ) ⇔ a ij = a ji
 4

Propoziţia 3.
Fie V spaţiu vectorial, F o formă bilineară, dimV = n, B = {e 1 ,…,e n } şi B' = { e1' ,...en' }, C
C
matricea de trecere de la B la B', B → B ' . atunci A' = Ct · A · C, unde A – matricea în
baza B, A' – matricea în baza B'.

Demonstraţie:
Avem F(x, y) = Xt · A · Y în baza B (1)
şi F(x, y) = X' · A · Y' în baza B'
t '
(2)
De asemenea X = C · X' şi
Y = C · Y'.
Atunci F(x, y) = (C · X')t · A · (C · Y') = X't · Ct · A · C · Y' = X't(Ct · A · C) · Y' = X't · A' ·
(2)
Y' ⇒ A ' = C t ⋅ A ⋅ C

9.3. Forme pătratice (Definiţie, exemple)

Definiţia 1 Fie V/  un spaţiu vectorial, F(x, y) o formă bilineară simetrică.
Funcţia φ : V →  se numeşte formă pătratică, dacă există F : V × V →  , bilineară,
simetrică astfel încât φ(x) = F(x, x).

Propoziţia 1 Dacă φ : V →  este o formă pătratică atunci:

1
F ( x, y=
) φ( x + y ) − φ ( x ) − φ ( y )  , F(x, y) se numeşte polara formei pătratice φ.
2

Demonstraţie:
φ(x + y) = F(x + y, x + y) = F(x, x) + F(x, y) + F(y, x) + F(y, y) = φ(x) + 2F(x, y) + φ(y)
1
F ( x, y=
) φ( x + y ) − φ ( x ) − φ ( y )  .
2

Definiţia 2 Fie φ : V →  , φ(x) formă pătratică se numeşte pozitiv (negativ) definită

dacă F(x, y) este pozitiv (negativ definită):
φ(x) ≥ 0, φ(x) = 0 ⇒ x = 0 v .
 5

Definiţia 3
Fie φ : V → R, φ(x) formă pătratică, dimV = n, B = (e 1 ,…,e n ).
Se numeşte matricea lui φ în raport cu baza B matricea asociată polarei F(x, y) în baza B.

Observaţie: Această matrice este simetrică.

Propoziţia 2 Fie φ : V →  , φ(x) formă pătratică, A matricea în raport cu baza B. Rezultă

n n
φ ( x=
) a11 x12 + a22 x22 + ... + ann xn2 + 2a12 x1 x2 + 2a13 x1 x3 + ... + 2an−1,n xn−1 x=n ∑∑ a x x
=i 1 =j 1
ij i j

(expresia analitică a unei forme patratice)

Exemplu:
Pentru n = 3, fie x = (x 1 , x 2 , x 3 ). Atunci:
φ ( x ) = a11 x12 + a22 x22 + a33 x32 + 2a12 x1 x2 + 2a13 x1 x3 + 2a23 x2 x3 .

Fie φ ( x ) = x12 − 2 x22 + x32 + 2 x1 x2 + 4 x2 x3 , atunci matricea asociată este

1 1 0
 
=
A  1 −2 2 
0 2 1
 
unde 2a 12 = 2 ⇒ a 12 = 1.

Definiţia 3 O formă pătratică se numeşte redusă la forma canonică dacă există o bază în
care matricea asociată are formă diagonală (φ(x) = sumă de pătrate).

9.4. Reducerea la forma canonică prin metoda

transformărilor ortogonale
(cu vectori şi valori proprii)

Teorema 1 Fie F : E × E →  , E spaţiu Euclidian, F (x, y) formă bilineară simetrică.

Rezultă că există
T : E → E, T autoadjunct astfel încât F(x, y) = <T(x), y>, T unic.
 6

Demonstraţie:
E spaţiu euclidian ⇒ ∃ B o bază ortonormată ⇒ <x, y> = Xt · Y
Avem F (x, y) = F(y, x), a ij = F(e i , e j ) ⇒ matricea A în baza B este simetrică.
Fie T un operator linear T : E → E astfel încât în B are matricea A, deci:
T(x) = A · X.
A = At ⇒ T este autoadjunct
Avem F(x, y) = Xt · A · Y, iar
T ( x )= A⋅ X At = A
< T(x), y> = (AX)t · Y = Xt · At · Y = Xt · A · Y,
deci F(x, y) = < T(x), y>.

Unicitate
Presupunem că există S : E → E astfel încât F(x, y) = <S(x), y> ⇒
⇒ < T(x), y> = <S(x), y> ⇒ <(T – S)(x), y> = 0; ∀ y ⇒ T(x) = S(x)
Fie F:E×E →  bilineară ⇒ există T:E → E autoadjunct astfe încât F(x, y) = < T(x), y>.

Teorema 2
Fie φ : E → R, φ(x) o formă pătratică. Rezultă că există o bază ortonormată astfel încât în
această bază φ(x) este redusă la forma canonică.

Demonstraţie:
Fie φ(x) formă pătratică. Rezultă că există F(x, y), polară simetrică. Rezultă din Teorema
1 că există T : E → E autoadjunct.
T autoadjunct ⇒ are valori proprii reale şi există o bază ortonormată (formată din vectori
proprii) astfel încât în această bază matricea lui T are formă diagonală.
Fie {e1' , e2' ,..., en' } bază ortonormată în care:
 7

 λ1 0  0 
 
 0 λ2  0 
A=
  
 
0 λ n 

T ( e1' ) = λ1e1'

T ( e2' ) = λ 2 e2'

T ( en' ) = λ n en'

φ(x) = F(x, x) = <T x, x> = Xt · A · X.

n
În noua bază x = ∑ xi ei , iar T(X') = A' · X'.
i =1

 Tx '
  x'

   
φ ( x ) =< T  ∑ xi' ei'  , T  ∑ x 'j e'j  > = ∑∑ xi' x 'j < T ( ei' ) , e'j > =
n n n n

=i 1  =j 1  =i 1 =j 1

∑∑ x x λ δ = ∑ λ ( x )
n n n n n n n
= ∑∑ x x
=i 1 =j 1
'
i
'
j < λ=
i ei , e j >
' '
∑∑ x x λ
=i 1 =j 1
'
i
'
j i < ei' e'j > =
=i 1 =j 1
'
i
'
j i ij
=i 1
i
' 2
i

Concluzii
I. φ ( x=
) a11 x12 + ... + ann xn2 + 2a12 x1 x2 + ... + 2an−1,n xn−1 xn
Scriem matricea A.
 a11 a12  a1n 
 
a a22
A =  12 
   
 
 a1n ann 

II. p(λ) = det(A – λI n )

p(λ) = 0 ⇒ λ 1 , λ 2 ,…,λ n - valori proprii.

III. Se determină vectorii proprii

caz a) λ 1 ≠ λ 2 ≠ λ n ⇒ {v 1 ,…,v n } bază ortogonală
 8

caz b) λ 1 = λ 2 = λ 3 valori proprii multiple.

Alegem trei vectori proprii (dacă este triplă) ortogonali. Rezultă o bază {v 1 , v 2 ,…,v n }.

IV. Normăm baza de la (III).

V. Scriem φ ( x ') = λ1 x1' 2 + λ 2 x2' 2 + ... + λ n xn' 2 (forma canonică)

VI. Se scrie matricea C de trecere {e 1 ,…,e n } → { e1' ,...en' }, iar X = C · X'.

Deci F : V × V →  , f bilineară şi
φ : V →  astfel încât φ(x) = F(x, x). adică:
n
φ ( x ) = a11 x12 + a22 x22 + a33 x32 + 2a12 x1 x2 + 2a13 x1 x3 + 2a23 x2 x3 = ∑a xx
i , j =1
ij i j

Aplicaţie
Să se reducă la forma canonică prin metoda transformărilor ortogonale următoarea formă
pătratică. Să se specifice schimbarea de coordonate făcută.
φ ( x ) = 3 x12 + 3 x22 + 3 x32 + 2 x1 x2 + 2 x2 x3 + 2 x1 x3

3 1 1
 
I. A =  1 3 1  .
1 1 3
 

3−λ 1 1 1 1 1
II. p(λ) = 1 3−λ 1 = (5 − λ ) 1 3−λ 1 =
1 1 3−λ 1 1 3−λ

adunăm la prima coloană scădem prima linie

celelate două coloane din celelalte două
1 1 1
= (5 − λ ) 0 2 − λ 0 = ( 5 − λ )( 2 − λ )
2

0 0 2−λ

p(λ) = 0 ⇒
 9

λ1 = 5
λ 2 = λ 3 = 2.

III. λ 1 = 5

 −2 1 1   x1   0 
     
 1 −2 1  ⋅  x2  =
0
 1 1 −2   x   0 
   3  

−2 x1 + x2 + x3 = 0

 x1 − 2 x2 + x3 =
0
x + x − 2x =
 1 2 3 0

x1 = x2 = x3 = α
v 1 = α(1, 1, 1)
1 1 1  x1   0 
     
λ 2 = λ 3 = 2 ⇒ 1 1 1 ⋅  x2  =
0
 1 1 1  x   0 
   3  
x1 + x2 + x3 = 0 x 1 = –α – β
x2 = α
x3 = β
v = (–α – β, α, β) = α(–1, 1, 0) + β(–1, 0, 1)
v2 = β = 0 (−α, α, 0) 
 =< v1 , v2 >= 0 ⇒
v3 = ( −α1 − β1 , α1 , β1 ) 

⇒ –α(–α 1 – β 1 ) + α · α 1 = 0 α= 0 (nu se poate)

–α 1 – β 1 – α 1 = 0 ⇒ α = 1 ⇒ β 1 = –2α 1
v 2 = α(–1, 1, 0)
v 3 = (–α 1 + 2α 1 , α 1 , –2α 1 )(α 1 , α 1 , –2α 1 ) = α 1 (1, 1, –2)
v1 = (1, 1, 1)

v2 = ( −1, 1, 0 ) }⇒ bază ortogonală.

v3 (1, 1, − 2 )
=

=
Avem v1 =
3, v2 =
2, v3 6.
 10

IV. Normăm
1  1 1 1 
e1' = ⋅ v1 =  , , 
v1  3 3 3
1  1 1 
e2' = ⋅ v2 = − , , 0
v2  2 2 
1  1 1 2
e3' = ⋅ v3 =  , ,− 
v3  6 6 3 

V. Forma canonică
φ ( x ') = 5 x1' 2 + 2 x2' 2 + 2 x3' 2

VI. Schimbarea de coordonate

(e1' ) (e2' ) (e3' )
 1 1 1 
 − 
 3 2 6 
Avem matricea de trecere C =  1 1 1 
 .
 3 2 6 
 1 2 
 0 − 
 3 6

 1 1 1 
 − 
 3 2 6 
 x1   x1 
 1   
Atunci  x2 
1 1
=   ⋅ x2
x   3 2 6   
 3  1 2   3
x
 0 − 
 3 6
sau
1 ' 1 ' 1 '
x1 = x1 − x2 + x3
3 2 6
 11

1 ' 1 ' 1 '

x2 = x1 + x2 + x3
3 2 6
1 ' 2 '
=x3 x1 − x3
3 6
Observaţie
Scriem x1' , x2' , x3' în funcţie de x 1 , x 2 , x 3
X' = C–1 · X = Ct · X (C este ortogonală, C–1 = Ct), deci:
 1 1 1 
 
 x1'   3 3 3 
 x1 
 '  1 1   
 x2  =
− 0  ⋅  x2 
 x3'   2 2   x3 
   1 1 2 
 − 
 6 6 6

 ' 1 1 1
 x1 = 3 x1 + 3 x2 + 3 x3

 ' 1 1
 x2 = − x1 + x2 + 0
 2 2
 ' 1 1 2
 x3 = x1 + x2 − x3
 6 6 6

9.5. Reducerea la forma canonică prin metoda Jacobi

Teorema 1 Fie φ : E → R formă pătratică, fie A = (a ij ) n,n într-o bază.

 a11 a12  a1n 

 
a a22  a2 n 
A =  12
  
 
 a1n ann 

Fie D 0 = 1
D 1 = a 11
a11 a12
D2 =
a12 a22
 12


a11  a1i
Di = 
a1i  aii

D n = det(A)
Dacă toţi D i ≠ 0, ∀i =1, n , există {f 1 , f 2 ,…,f n } (baza Jacobi) astfel încât în această bază φ
are forma canonică.

D0 ' 2 D1 ' 2 D D
φ(=
x ') x1 + x2 + ... + i −1 xi'2 + ... + n −1 xn' 2
D1 D2 Di Dn

Demonstraţie:
C
Fie {f 1 ,…f n } bază astfel încât matricea de trecere {e1 ,..., en } →{ f1 ,..., f n } este:

 c11 c12  c1n 

 
 0 c22  c2 n 
C= ⇒
  
 
 0 0  cnn 
f1 = c11e1 (1)
=
f 2 c12 e1 + c22 e2 (2)

f=j c1 j e1 + ... + c jj e j ( j)

f n= c1n e1 + ... + cnn en ( n)
Condiţii pentru determinarea coeficientului:
Fie F (x, y) polara lui φ(x). Pentru relaţia (1) avem:
F(f 1 , e 1 ) = 1 ⇒ F(c 11 e 1 , e 1 ) = c 11 F(e 1 , e 1 ) = c 11 a 11 = 1, deci:
1
c11 =
a11
Pentru relaţia (2) avem:

 F ( f 2 , e1 ) = 0 a11c12 + a12 c22 =0

 ⇒ 
 F ( f 2 , e2 ) = 1 a12 c12 + a22 c22 =
1
 13

D2 ≠ 0
0 a12
1 a22 a
c12 = = − 12
D2 D2

a11 0
a12 1 a11 D1
c=
22 = =
D2 D2 D2

Pentru relaţia (j) avem:
 F ( f j , e1 ) = 0

F ( f , e ) = 0
( j )  j 2 ⇒ un sistem linear în c 1j …c jj


 F ( f j , e j ) = 1

D j −1
c jj = j = 1, n .
Dj

În baza {f 1 ,…, f n } avem X = C · X'.

Se înlocuiesc x 1 …x n în funcţie de x1' ...xn' , atunci:

φ ( x=
') c11 x1' 2 + c22 x2' 2 + ... + cnn xn' 2 , adică

1 ' 2 D1 ' 2 D
φ ( x=
') x1 + x2 + ... + n −1 xn' 2 .
D1 D2 Dn

Consecinţă
Criteriul lui Sylvester
Fie V/  spaţiu vectorial, dimV = n, φ : V →  formă pătratică cu matricea A = (a ij ) în
baza B = {ei }i =1,n . Atunci:

a) φ(x) este poz def ⇔ D i > 0, ∀ i = 1, n

b) φ(x) este neg def ⇔ D i-1 D i < 0, ∀ i = 1, n .

Demonstraţie:
 14

a) "⇒" conform metodei Jacobi ⇒ ∃ B ' = {ei' } în V astfel; încât

i =1, n

n
D0 2 D1 2 D
φ (=
x) x1 + x2 + ... + n −1 xn2 (*), unde x = ∑ xi ei' .
D1 D2 Dn i =1

Dacă φ este pozitiv def, aleg succesiv:

x = e1'
x = e2'
.........
x = en'
Di −1
⇒ > 0, ∀i =1, n . Dar D 0 = 1 > 0 ⇒ D i > 0, i = 1, n .
Di
(*)
Di −1
"⇐" Dacă D i > 0, i = 1, n ⇒ > 0 , i = 1, n ⇒ φ(x) > 0, ∀ x ≠ 0 v .
Di

Aplicaţie
Să se reducă la forma canonică prin metoda Jacobi următoarea formă pătratică:
φ: 4 →4 φ(x) = x12 + x32 + x1 x2 + x3 x4 ,

 1 
1 2
0 0
 
1 0 0 0
2 
A= .
0 1
0 1
 2
 1 
0 0 0
 2 

D0 = 1
D1 = 1
1
D2 = −
4
1
D3 = −
4
 15

1 1
0 0 1 0
2 2
1 1 1 1 1 1 1 1
D4 =
− 0 1 = =
− 0 0 =
− −  =
2 2 16 2 2 2  8  16
1 1
0 0 0 0
2 2
D0 D1 D2 D3
=
1 =
−4 =
1 =
−4
D1 D2 D3 D4
Forma canonică este:
φ ( x ') = x1' 2 − 4 x2' 2 + x3' 2 − 4 x4' 2 , iar matricea

 c11 c12 c13 c14 

 
0 c22 c23 c24 
C = .
0 0 c33 c34 
 
0 0 0 c44 

f 1 = c 11 e 1 = e 1

f 2 = c 12 e 1 + c 22 e 2 ⇒

 1

 c + c22 = 0 D1
12
2 c22 = = −4, deci
 ⇔  D2
1
 c + 0c = c = 2
1  12
 2 12 22

f 2 = 2e 1 – 4e 2

f 3 = c 13 e 1 + c 23 e 2 + c 33 e 3 ⇒
 1
c13 + 2 c23 =
0
 c13 = 0
1 
 c23 = 0 ⇒ c23 = 0 , deci
 2 c = 1
c33 = 1  33


f3 = e3
 16

f 4 = c 14 e 1 + c 24 e 2 + c 34 e 3 + c 44 e 4 ⇒

 1
 c 14 + c24 =
0
2
 c14 = 0
1 c = 0 c = 0
 2 24  24
 ⇒ 
c + 1 c = 0 c34 = 2
 34 2 44 c44 − 4
1
 c34 = 1
 2

⇒ f 4 = 2e 3 – 4e 4

X = C · X'.
Verificare din X = C · X', adică se scriu x 1 , x 2 , x 3 , x 4 în funcţie de x1' , x2' , x3' , x4' .
Condiţiile de determinare a coeficienţilor sunt:
• F(e i , f j ) = 0
2≤j≤4

• F(e j , f j ) = 1
1≤j≤4

• F(f i , f j ) = 0
2≤j≤4
1≤i≤j–1

9.6. Reducerea la forma canonică prin metoda Gauss

Fie φ(x) o formă pătratică. Rezultă că există o bază {e1' , e2' ,..., en' } în care φ(x) are formă

canonică.

Cazuri
a) ∃ i, a ii ≠ 0 se grupează toţi termenii ce conţin pe a ii şi se formează un pătrat perfect.
 17

b) toţi a ii = 0, ∀ i = 1, n , ⇒ ∃ a ij ≠ 0. Coeficientul lui x i , x j , a ij se află

(x + x ) −(x − x )
2 2

=
i j i j
xi x j
4

Aplicaţie
Fie n = 3 şi
φ(x) = 4 x12 + x22 − 4 x1 x2 + 4 x1 x3 − 3 x2 x3 = 4  x12 − x1 x2 + x1 x3  + x22 − 3 x2 x3 =
2
 1 1 
= 4  x1 − x2 + x3  − x22 − x32 + 2 x2 x3 + x22 − 3x2 x3 , deci
 2 2 
2
 1 1 
φ ( x )= 4  x1 − x2 + x3  − x32 − x2 x3
 2 2 

Notăm:
 1 1 
 y1 = x1 − x2 + x3
2 2  x3 = y3
 
 y2 = x2 ⇒  x2 = y2
y = x  1 1
 3 3
 x1 = y1 + y2 − y3
  2 2

Trecerea de la baza {e 1 , e 2 , e 3 } la baza { e1' , e2' , e3' }, adică trecerea de la elementul

(x 1 , x 2 , x 3 ) la elementul (y 1 , y 2 , y 3 ) se face prin matricea
 1 1
1 2 − 
2
 
C = 0 1 0 ,
0 0 1 
 
 
C
adică (x 1 , x 2 , x 3 ) → (y 1 , y 2 , y 3 ), adică:
e1' = e1

1
=
e2' e1 + e2
2
1
e3' =
− e1 + e3
2
 18

În această bază avem:

2
1 2 1 2  1  1
φ ( y ) = 4 y12 − y22 − y2 y3 − y3 + y3 ⇒ φ ( y ) = 4 y12 −  y2 + y3  + y32 .
4 4   2   4
x1'
x2' x3'

Consecinţă

Teorema de inerţie
Fie V în  spaţiu vectorial şi φ : V →  o formă pătratică. Atunci numărul termenilor
pozitivi şi al celor negativi din forma canonică a lui φ nu depinde de alegerea bazei
formei canonice.