CAPITOLUL 1

Mulţimea numerelor reale

Cursul 1
1.1. Noţiuni introductive: mulţimi, funcţii
Noţiunea de mulţime este una fundamentală (nu se defineşte). Putem descrie o mulţime drept o colecţie
de obiecte diferite. Mulţimile se notează cu litere mari: A, B, . . . , X, Y, . . ..
Obiectele dintr-o mulţime se numesc elementele mulţimii şi se notează cu litere mici: a, b, . . . , x, y, . . ..
Dacă A este o mulţime şi x un element al său, scriem x ∈ A (şi putem citi ”x aparţine lui A”). În caz
contrar, scriem x ̸∈ A (”x nu aparţine mulţimii A”).
Postulăm existenţa mulţimii care nu conţine niciun element, numită mulţimea vidă şi notată ∅.
Date două mulţimi A, B, spunem că A este submulţime a lui B (sau că A este inclusă ı̂n B) dacă orice
element al mulţimii A aparţine şi mulţimii B. Scriem acest lucru cuantificat astfel:
∀x, x ∈ A ⇒ x ∈ B
şi folosim notaţia A ⊂ B.
Observaţia 1.1. A nu se confunda simbolurile ∈ şi ⊂!
Evident, pentru orice mulţime A au loc ∅ ⊂ A şi A ⊂ A.
Două mulţimi A şi B sunt egale dacă au aceleaşi elemente; notăm acest lucru prin A = B. Să observăm
că A = B ⇔ A ⊂ B şi B ⊂ A.
Dacă mulţimile A şi B nu sunt egale scriem A ̸= B, ceea ce, conform observaţiei de mai sus, revine la
a spune că A nu este inclusă ı̂n B sau B nu este inclusă ı̂n A. Mai precis,
A ̸= B ⇔ ∃ x ∈ A, x ̸∈ B sau ∃ x ∈ B, x ̸∈ A.
Pentru o mulţime A, notăm cu P(A) mulţimea submulţimilor sale (se mai numeşte mulţimea părţilor
lui A):
P(A) = {B | B ⊂ A}.
Avem B ⊂ A ⇔ B ∈ P(A). Evident, ∅, A ∈ P(A).
Fie două mulţimi X, Y şi A, B ∈ P(X). Definim:
• reuniunea mulţimilor A şi B: A ∪ B = {x ∈ X | x ∈ A sau x ∈ B};
• intersecţia mulţimilor A şi B: A ∩ B = {x ∈ X | x ∈ A şi x ∈ B};
• diferenţa mulţimilor A şi B: A \ B = {x ∈ X | x ∈ A şi x ̸∈ B};
• complementara lui A faţă de X: CX A = X \ A = {x ∈ X | x ̸∈ A};
• produsul cartezian al mulţimilor X şi Y : este mulţimea perechilor ordonate (x, y), cu x ∈ X şi
y ∈ Y , adică X × Y = {(x, y) | x ∈ X şi y ∈ Y }.
Dacă A, B, C ∈ P(X), se verifică uşor (ı̂ncercaţi!) că:
• A ∪ B = B ∪ A; (A ∪ B) ∪ C = A ∪ (B ∪ C);
• A ∩ B = B ∩ A; (A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C);
• A \ B = A ∩ CX B;
• CX (A ∪ B) = CX A ∩ CX B; CX (A ∩ B) = CX A ∪ CX B (relaţiile lui de Morgan).
Reuniunea şi intersecţia se extind la familii oarecare de mulţimi. Mai exact, dacă I este o mulţime
de indici şi (Ai )i∈I este o familie de părţi ale unei mulţimi arbitrare X, numim reuniunea familiei (Ai )i∈I
mulţimea
[
Ai = {x ∈ X | ∃i ∈ I astfel ı̂ncât x ∈ Ai }
i∈I
1
şi intersecţia familiei (Ai )i∈I mulţimea
\
Ai = {x ∈ X | x ∈ Ai , ∀i ∈ I}.
i∈I

Cazuri particulare:
n
S n
T
• dacă I = {1, 2, . . . , n}, scriem Ai , respectiv Ai ;
i=1 i=1
∞ ∞
• dacă I = N∗ , scriem
S T
Ai , respectiv Ai .
i=1 i=1

Fie X, Y mulţimi nevide.

Definiţia 1.1. Se numeşte funcţie definită pe X cu valori ı̂n Y un procedeu (notat, de exemplu, f ) care
asociază fiecărui element x ∈ X un unic element y ∈ Y. Pentru a desemna funcţia f, scriem f : X → Y .
Pentru a preciza corespondenţa dintre elementele x şi y scriem f (x) = y şi spunem că y este imaginea lui
x prin f sau că x este o contraimagine a lui y prin f . Mulţimile X şi Y se numesc domeniul de definiţie
al funcţiei f şi, respectiv, codomeniul său.
Definiţia 1.2. Fie A ⊂ X şi B ⊂ Y. Imaginea lui A prin f este mulţimea
f (A) = {f (x) | x ∈ A} ⊂ Y ;
ı̂n particular, mulţimea f (X) se numeşte imaginea lui f şi se notează Im f .
Contraimaginea lui B prin f este
f −1 (B) = {x ∈ X | f (x) ∈ B} ⊂ X.
Observaţia 1.2. Este uşor de observat că
y ∈ f (A) ⇔ ∃x ∈ A astfel ı̂ncât y = f (x);
x ∈ f −1 (B) ⇔ f (x) ∈ B.
Observaţia 1.3. Dacă f (x) = y, cum pot exista mai multe elemente ı̂n X care au imaginea y, scriem
x ∈ f −1 ({y}) (sau, pentru simplitate, x ∈ f −1 (y)).
Aşadar, simbolul f −1 nu desemnează, ı̂n general, o funcţie.
Definiţia 1.3. Graficul funcţiei f : X → Y este submulţimea produsului cartezian X × Y dată de
gr f = {(x, f (x)) | x ∈ X} ⊂ X × Y.
Definiţia 1.4. Dacă X, Y, Z sunt mulţimi nevide şi f : X → Y , g : Y → Z, definim compunerea
funcţiei g cu funcţia f ca fiind funcţia g ◦ f : X → Z dată prin
(g ◦ f )(x) = g(f (x)), ∀x ∈ X.
Definiţia 1.5. Funcţia f : X → Y se numeşte injectivă dacă pentru orice elemente x1 , x2 ∈ X cu
x1 ̸= x2 are loc f (x1 ) ̸= f (x2 ) sau, echivalent, dacă
∀x1 , x2 ∈ X, f (x1 ) = f (x2 ) implică x1 = x2 .
2
 Definiţia 1.6. Funcţia f : X → Y se numeşte surjectivă dacă
∀y ∈ Y, ∃x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y
sau, echivalent, dacă Im f = Y.
Definiţia 1.7. Spunem că o funcţie este bijectivă dacă este simultan injectivă şi surjectivă.

Cursul 2
Dacă X ̸= ∅, funcţia 1X : X → X, 1X (x) = x se numeşte aplicaţia identitate (funcţia identitate,
funcţia identică) a lui X.
Definiţia 1.8. O funcţie f : X → Y se numeşte inversabilă dacă există o funcţie g : Y → X astfel
ı̂ncât g ◦ f = 1X şi f ◦ g = 1Y . Funcţia g se numeşte inversa lui f şi se notează g = f −1 .
Teorema 1.1. O funcţie f : X → Y este inversabilă dacă şi numai dacă este bijectivă.
Dacă f : X → Y este bijectivă şi x ∈ X, y ∈ Y , atunci y = f (x) ⇔ x = f −1 (y).
Definiţia 1.9. Fie A o submulţime nevidă a lui X.
(i) Dacă f : X → Y este o funcţie, numim restricţia lui f la mulţimea A ⊂ X funcţia
f |A : A → Y, (f |A )(x) = f (x).
(ii) Dacă f0 : A ⊂ X → Y este o funcţie dată, atunci orice funcţie f : X → Y cu proprietatea că
f |A = f0 se numeşte prelungire a funcţiei f0 .
Restricţia f |A a unei funcţii f la o mulţime A este unică. O funcţie definită pe o mulţime A poate avea
mai multe prelungiri la o mulţime X ⊃ A.

1.2. Mulţimea numerelor reale R

În acest curs vom lucra pe submulţimi ale mulţimii numerelor reale R. Există mai multe modele ale
mulţimii numerelor reale:
• modelul lui Cantor, bazat pe noţiunea de şir fundamental de numere raţionale;
• modelul lui Dedekind, având la bază noţiunea de tăietură;
• modelul lui Weierstrass, care utilizează noţiunea de fracţie zecimală.
Dăm ı̂n continuare o definiţie axiomatică a mulţimii numerelor reale. Vom numi mulţimea numerelor
reale, notată R, o mulţime nevidă ı̂nzestrată cu două operaţii algebrice (legi de compoziţie interne),
+ : R × R → R (adunarea) şi · : R × R → R (ı̂nmulţirea), şi cu o relaţie1 ≤, care satisface grupele
de axiome I, II, III de mai jos:
I. (R, +, ·) este un corp comutativ, adică:
(I.1) (x + y) + z = x + (y + z), ∀x, y, z ∈ R (asociativitatea adunării);
(I.2) x + y = y + x, ∀x, y ∈ R (comutativitatea adunării);
(I.3) ∃ 0 ∈ R astfel ı̂ncât 0 + x = x, ∀x ∈ R (0 este element neutru pentru adunare);
(I.4) ∀x ∈ R, ∃ − x ∈ R (numit opusul lui x) astfel ı̂ncât x + (−x) = 0;
(I.5) (x · y) · z = x · (y · z), ∀x, y, z ∈ R (asociativitatea ı̂nmulţirii);
(I.6) x · y = y · x, ∀x, y ∈ R (comutativitatea ı̂nmulţirii);
(I.7) ∃ 1 ∈ R \ {0} astfel ı̂ncât 1 · x = x, ∀x ∈ R (1 este element neutru pentru ı̂nmulţire);
(I.8) ∀x ∈ R \ {0}, ∃ x−1 ∈ R \ {0} (notat şi x1 şi numit inversul lui x) astfel ı̂ncât x · x−1 = 1;
(I.9) x · (y + z) = x · y + x · z, ∀x, y, z ∈ R (distributivitatea la stânga a ı̂nmulţirii faţă de adunare).
II. (R, +, ·, ≤) este un corp total ordonat, adică:
(II.1) x ≤ x, ∀x ∈ R (≤ este reflexivă);
(II.2) ∀x, y ∈ R, (x ≤ y şi y ≤ x) ⇒ x = y (≤ este antisimetrică);
(II.3) ∀x, y, z ∈ R, (x ≤ y şi y ≤ z) ⇒ x ≤ z (≤ este tranzitivă);2
(II.4) ∀x, y ∈ R, x ≤ y sau y ≤ x (≤ este relaţie de ordine totală);
(II.5) ∀x, y, z ∈ R, x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z (≤ este compatibilă cu adunarea);
(II.6) ∀x, y, z ∈ R, (x ≤ y şi 0 ≤ z) ⇒ x · z ≤ y · z (≤ este compatibilă cu ı̂nmulţirea).
1O relaţie pe mulţimea X ̸= ∅ este o submulţime a produsului cartezian X × X.
2Axiomele (II.1)-(II.3) spun că ≤ este o relaţie de ordine (parţială) pe R.

3
 Pentru a enunţa ultima axiomă a mulţimii numerelor reale dăm mai ı̂ntâi câteva definiţii.
Fie A ⊂ R.
Spunem că α1 ∈ R este un majorant al mulţimii A dacă ∀x ∈ A, x ≤ α1 . O mulţime care admite cel
puţin un majorant se numeşte majorată (mărginită superior).
Spunem că β1 ∈ R este un minorant al mulţimii A dacă ∀x ∈ A, β1 ≤ x. O mulţime care admite cel
puţin un minorant se numeşte minorată (mărginită inferior).
O mulţime care este simultan majorată şi minorată se numeşte mărginită.
Dacă pentru o mulţime A ⊂ R există un cel mai mic majorant α ∈ R, atunci α este unic (din axioma
(II.2)), se numeşte marginea superioară sau supremumul mulţimii A şi se notează sup A.
Dacă pentru o mulţime A ⊂ R există un cel mai mare minorant β ∈ R, atunci β este unic (tot din
axioma (II.2)), se numeşte marginea inferioară sau infimumul mulţimii A şi se notează inf A.
Dacă pentru o mulţime A ⊂ R există un majorant M ∈ A, atunci M este unic (din axioma (II.2)), se
numeşte maximul lui A (cel mai mare element al lui A) şi se notează max A.
Dacă pentru o mulţime A ⊂ R există un minorant m ∈ A, atunci m este unic (din axioma (II.2)), se
numeşte minimul lui A (cel mai mic element al lui A) şi se notează min A.
Observaţia 1.4. A nu se confunda marginea superioară a unei mulţimi cu maximul acesteia! A nu
se confunda marginea inferioară a unei mulţimi cu minimul acesteia! Este posibil ca inf A, sup A ̸∈ A, ı̂n
vreme ce min A, max A ∈ A (atunci când aceste elemente există).
Putem formula acum şi ultima axiomă care defineşte mulţimea numerelor reale:
III. (Axioma de completitudine sau axioma Cantor-Dedekind) Orice submulţime nevidă şi
majorată a lui R admite margine superioară ı̂n R.
Observaţia 1.5. Axioma Cantor-Dedekind şi antisimetria relaţiei de ordine pe R asigură că pentru
o submulţime nevidă majorată a lui R există sup şi este unic determinat.

Demonstraţia riguroasă a faptului că există măcar o mulţime cu proprietăţile I, II, III este laborioasă.
Se poate demonstra că această mulţime este unică până la un izomorfism de corpuri total ordonate, adică
dacă (R, +, ·, ≤) şi (R′ , ⊕, ⊙, ⊴) verifică I, II, III, atunci există o funcţie bijectivă φ : R → R′ astfel ı̂ncât:
a) φ(x + y) = φ(x) ⊕ φ(y), ∀ x, y ∈ R;
b) φ(x · y) = φ(x) ⊙ φ(y), ∀ x, y ∈ R;
c) ∀ x, y ∈ R, x ≤ y ⇒ φ(x) ⊴ φ(y).
Exemplul 1.1. Fie R1 = {a, b}, cu a ̸= b. Definim operaţia de adunare astfel:
a + a = a, a + b = b + a = b, b + b = a;
definim operaţia de ı̂nmulţire astfel:
a · a = a, a · b = b · a = a, b · b = b;
definim relaţia de ordine: a ≤ a, b ≤ b, a ≤ b.
Constatăm că (R1 , +, ·, ≤) verifică toate axiomele lui R, mai puţin (II.5).
Precizări:
• Se observă uşor că atât opusul unui număr real, cât şi inversul unui număr real nenul sunt unice.
• Notaţia x · y se prescurtează prin xy. Prin x2 ı̂nţelegem x · x.
Pentru orice două numere x, y ∈ R, vom defini diferenţa lor x − y = x + (−y) (operaţia se numeşte
scădere).
Dacă, ı̂n plus, y ̸= 0, putem defini raportul xy = xy −1 (operaţia se numeşte ı̂mpărţire).
• Vom utiliza notaţia x < y pentru a spune că x ≤ y şi x ̸= y.
• În loc să scriem x ≤ y vom scrie uneori y ≥ x, iar ı̂n loc de x < y vom scrie uneori y > x.
• Numerele reale x pentru care 0 ≤ x se numesc numere pozitive şi notăm mulţimea lor cu R+ .
Numerele reale x pentru care 0 < x se numesc numere strict pozitive si notăm mulţimea lor cu
R∗+ . Numerele reale x pentru care x ≤ 0 se numesc numere negative şi notăm mulţimea lor cu
R− . Numerele reale x pentru care x < 0 se numesc numere strict negative si notăm mulţimea lor
cu R∗− . Astfel,

R = R+ ∪ R− = R∗+ ∪ {0} ∪ R∗− ; R+ ∩ R− = {0}; R∗+ ∩ R∗− = ∅.

4
 Cu ajutorul grupelor de axiome I, II putem demonstra cu uşurinţă:
Teorema 1.2. (Proprietăţi ale mulţimii numerelor reale) Fie x, y, z ∈ R. Au loc:
(1) 0 · x = 0.
(2) (−1) · x = −x.
(3) Dacă xy = 0, atunci x = 0 sau y = 0.
(4) Dacă x ≤ y, atunci −y ≤ −x.
(5) Dacă x ≤ y şi z ≤ 0, atunci xz ≥ yz.
(6) Dacă 0 ≤ x şi 0 ≤ y, atunci 0 ≤ xy.
(7) 0 ≤ x2 .
(8) 0 < 1.
(9) Dacă 0 < x, atunci 0 < x1 .
(10) Dacă 0 < x < y, atunci 0 < y1 < x1 .
Demonstraţie.
(1) Folosim (I.3), (I.6), (I.9): 0 · x = (0 + 0) · x = x · (0 + 0) = x · 0 + x · 0 = 0 · x + 0 · x, apoi adunăm
ı̂n ambii membri opusul lui 0 · x şi folosim (I.1), (I.4), (I.2) şi, din nou, (I.3).
(2) Din (1), (I.4), (I.5), (I.9) şi (I.7),
0 = 0 · x = (1 + (−1)) · x = x · (1 + (−1)) = x · 1 + x · (−1) = 1 · x + (−1) · x = x + (−1) · x.
Din 0 = x + (−1) · x, (I.4) şi unicitatea opusului unui număr real concluzionăm că (−1) · x = −x.
(3) Dacă x = 0, am terminat. Dacă x ̸= 0,
atunci există x−1 şi ı̂nmulţim relaţia xy = 0 la stânga
cu acesta. Folosind (I.5), rezultă x−1 x y = 0, ceea ce este echivalent, din (I.6), (I.8) şi (I.7), cu
y = 0.
(4) Adunăm la x ≤ y pe (−x) + (−y). Afirmaţia rezultă din (II.5), (I.1)-(I.4).
(4) (II.6) (4),(2)
(5) z ≤ 0 =⇒ 0 ≤ −z =⇒ x(−z) ≤ y(−z) =⇒ yz ≤ xz.
0 ≤ x (II.6)
(6) =⇒ 0 = 0 · y ≤ xy.
0≤y
 (4) (6)
 x ≤ 0 =⇒ 0 ≤ −x =⇒ 0 ≤ (−x)2 = x2

(7) Fie x ∈ R =⇒ sau
 (6)
0 ≤ x =⇒ 0 ≤ x2

(7) (I.7)
(8) 1 ∈ R, 1 ̸= 0 =⇒ 0 < 12 = 1.
1 (5),(1)
(9) Presupunem prin reducere la absurd că există un x ∈ R astfel ı̂ncât 0 < x şi x ≤ 0 =⇒
1
0≥x· x = 1, contradicţie cu (8). Deci presupunerea făcută este falsă şi 0 < x1 .
(9) (6)
(10) 0 < x < y =⇒ 0 < x1 şi 0 < y1 =⇒ 0 ≤ x1 y1 . Aplicând ı̂n inegalitatea 0 < x < y proprietatea (II.6)
cu z = x1 y1 , rezultă că y1 ≤ x1 ; nu poate avea loc y1 = x1 , pentru că aceasta implică x = y, ceea ce
ar contrazice ipoteza x < y. Prin urmare, y1 < x1 .

Definiţia 1.10. Pentru orice x ∈ R definim modulul (valoarea absolută) a lui x, notat |x|, prin

x, dacă x ≥ 0
|x| =
−x, dacă x < 0
Utilizând definiţia modulului unui număr real se arată uşor:
Propoziţia 1.1. (Proprietăţile modulului)
a) |x| ≥ 0, ∀x ∈ R; |x| = 0 ⇔ x = 0;
b) |x| = | − x|, ∀x ∈ R;
c) x ≤ |x|, ∀x ∈ R;
d) |xy| = |x||y|, ∀x, y ∈ R;
e) |x + y| ≤ |x| + |y|, ∀x, y ∈ R;
f) ||x| − |y|| ≤ |x − y|, ∀x, y ∈ R.
Ne oprim acum puţin asupra noţiunilor de margine inferioară şi superioară a unei mulţimi.
5
 Teorema 1.3. (de caracterizare a marginii superioare) Fie ∅ ̸= A ⊂ R. Un element α ∈ R este
marginea superioară a mulţimii A dacă şi numai dacă:
i) x ≤ α, ∀x ∈ A;
ii) ∀ε > 0 ∃xε ∈ A astfel ı̂ncât α − ε < xε .
Demonstraţie. Observăm că relaţia i) exprimă faptul că α este majorant pentru A, iar ii), faptul că
α este cel mai mic majorant pentru A (orice număr real mai mic decât α se poate scrie sub forma α − ε,
unde ε > 0, iar ii) spune că α − ε nu este un majorant pentru A).
Analog se poate arăta:
Teorema 1.4. (de caracterizare a marginii inferioare) Fie ∅ =
̸ B ⊂ R. Un element β ∈ R este
marginea inferioară a mulţimii B dacă şi numai dacă:
i) β ≤ x, ∀x ∈ B;
ii) ∀ε > 0 ∃xε ∈ B astfel ı̂ncât xε < β + ε.

Cursul 3
Propoziţia 1.2. Dacă mulţimea ∅ =
̸ A ⊂ R este majorată, atunci mulţimea
B = −A = {x ∈ R | − x ∈ A}
este minorată, admite inf şi inf(−A) = − sup A.
Demonstraţie. Observăm că putem scrie mulţimea −A şi astfel: −A = {−x | x ∈ A}.
Deoarece mulţimea A ̸= ∅ e majorată, din axioma Cantor-Dedekind rezultă că există α = sup A ∈ R.
Din teorema 1.3 de caracterizare a marginii superioare rezultă că:

 x ≤ α, ∀x ∈ A =⇒ −x ≥ −α, ∀x ∈ A
şi
∀ε > 0 ∃xε ∈ A cu α − ε < xε =⇒ ∀ε > 0 ∃ − xε ∈ −A cu − α + ε > −xε


Aceste relaţii implică faptul că −A este minorată şi, din teorema 1.4 de caracterizare a marginii inferioare,
există inf(−A) şi inf(−A) = −α = − sup A.

Teorema 1.5. Orice submulţime nevidă, minorată a lui R admite margine inferioară ı̂n R.
Demonstraţie. Fie ∅ = ̸ B ⊂ R o mulţime minorată ⇒ ∃β ∈ R astfel ı̂ncât β ≤ x, ∀x ∈ B. Rezultă că
−β ≥ −x, ∀x ∈ B, ceea ce ne spune că mulţimea −B = {−x | x ∈ B} este majorată (−β este majorant
pentru −B!); evident, −B ̸= ∅ pentru că B ̸= ∅. Prin urmare, conform axiomei de completitudine Can-
tor-Dedekind, există sup(−B) ∈ R. Din propoziţia anterioară, mulţimea −(−B) = B este minorată,
admite inf şi inf B = inf(−(−B)) = − sup(−B) ∈ R. Aşadar există inf B ∈ R.

Observaţia 1.6. Din teorema precedentă şi din antisimetria relaţiei de ordine pe R rezultă că pentru
orice mulţime ∅ =
̸ B ⊂ R minorată există şi este unic inf B.
Propoziţia 1.3. Dacă ∅ ̸= A ⊂ B ⊂ R, iar mulţimea B este majorată, atunci şi mulţimea A este
majorată, iar sup A ≤ sup B.
Demonstraţie. Din A ⊂ B ⇒ ∀x ∈ A, are loc x ∈ B şi atunci x ≤ toţi majoranţii lui B; prin urmare,
majoranţii lui B sunt majoranţi şi pentru A, deci A este majorată.
Fie acum αA = sup A, αB = sup B şi presupunem prin reducere la absurd că αA > αB . Fie ε =
αA − αB > 0; din teorema de caracterizare 1.3 pentru sup A rezultă că există xε ∈ A astfel ı̂ncât xε >
αA − ε = αA − (αA − αB ) = αB . Pe de altă parte, ı̂ntrucât xε ∈ A şi A ⊂ B, rezultă că xε ∈ B. Dar
relaţiile xε > αB şi xε ∈ B contrazic αB = sup B (mai precis, contrazic faptul că αB este majorant pentru
B). Deci presupunerea făcută este falsă şi atunci αA ≤ αB .
Din propoziti̧ile 1.2 şi 1.3 rezultă şi:
Propoziţia 1.4. Dacă ∅ ̸= A ⊂ B ⊂ R, iar mulţimea B este minorată, atunci şi mulţimea A este
minorată, iar inf A ≥ inf B.
6
 Observaţia 1.7. În propoziţiile 1.3, respectiv 1.4 inegalitatea dintre marginile superioare şi, respectiv,
inegalitatea dintre marginile inferioare nu sunt stricte, chiar dacă A ⊊ B. De exemplu, pentru a, b ∈ R,
cu a < b, avem A = {x ∈ R | a < x < b} ⊊ {x ∈ R | a ≤ x ≤ b} = B şi totuşi sup A = sup B = b şi
inf A = inf B = a.

Amintim câteva submulţimi remarcabile ale lui R.

Se observă că, odată cu 1, R conţine şi elementele 2 = 1 + 1, 3 = (1 + 1) + 1, . . .. Se defineşte astfel
mulţimea numerelor naturale, notată N, ca fiind cea mai mică submulţime a lui R care conţine pe 0 şi
odată cu elementul n conţine şi pe n + 1:
N = {0, 1, 2, 3, . . .} ⊂ R.
Mulţimea N are şi proprietatea că orice submulţime nevidă a sa are un cel mai mic element.
Dacă la N adăugăm opusele numerelor naturale, obţinem mulţimea numerelor ı̂ntregi, notată cu Z:
Z = {. . . , −2, −1, 0, 1, 2, . . .} ⊂ R.
Tot din axiomele de mai sus se deduce că dacă m, n ∈ Z, n ̸= 0, atunci mn−1 = m
n ∈ R. Numerele
reale de această formă determină mulţimea numerelor raţionale, notată Q:
nm o
Q= m, n ∈ Z, n ̸= 0 ⊂ R.
n
Mulţimea Q satisface grupele de axiome I şi II, dar nu axioma de completitudine III! Într-adevăr, se
observă că mulţimea A = {x ∈ Q | x > 0, x2 < 2} este majorată ı̂n Q, dar sup A ∈ / Q.
Numerele reale √ care nu aparţin lui Q (numerele din R \ Q) se numesc iraţionale.
De exemplu, 2, e, π ∈ R \ Q.
De reţinut că suma dintre un număr raţional şi un număr iraţional este un număr iraţional şi că produsul
dintre un număr raţional nenul şi un număr iraţional este un număr iraţional.
Notăm cu N∗ , Z∗ , Q∗ , R∗ mulţimile corespunzătoare din care se elimină elementul 0.
Definiţia 1.11. Fie a, b ∈ R, a < b. Numim:
• interval deschis de origine a şi de extremitate b mulţimea
(a, b) = {x ∈ R | a < x < b};
• interval ı̂nchis de origine a şi de extremitate b mulţimea
[a, b] = {x ∈ R | a ≤ x ≤ b};
• interval semi-deschis de origine a şi de extremitate b, deschis ı̂n a şi ı̂nchis ı̂n b, mulţimea
(a, b] = {x ∈ R | a < x ≤ b};
• interval semi-deschis de origine a şi de extremitate b, ı̂nchis ı̂n a şi deschis ı̂n b, mulţimea
[a, b) = {x ∈ R | a ≤ x < b}.
Intervalele definite mai sus se numesc intervale mărginite.
Prin definiţie, (a, a) = [a, a) = (a, a] = ∅, [a, a] = {a}.
De asemenea, vom defini şi următoarele tipuri de intervale nemărginite:
(−∞, a) = {x ∈ R | x < a}, (a, ∞) = {x ∈ R | a < x},

(−∞, a] = {x ∈ R | x ≤ a}, [a, ∞) = {x ∈ R | a ≤ x}.

Deocamdată simbolurile ∞ (scris şi ca +∞), −∞ reprezintă doar notaţii.
Se arată uşor că toate intervalele definite mai sus sunt mulţimi nevide (numărul a+b
2 aparţine tuturor
intervalelor de origine a şi extremitate b, a − 1 aparţine intervalelor (−∞, a) şi (−∞, a], iar a + 1 aparţine
intervalelor (a, ∞) şi [a, ∞)).
Putem asimila R cu intervalul (−∞, ∞).
Definiţia 1.12. O mulţime I ⊂ R se numeşte interval dacă pentru orice două elemente a, b ∈ I, cu
a ≤ b şi orice c cu a ≤ c ≤ b, rezultă că c ∈ I.
7
 Observaţia 1.8. Dacă a, b ∈ R şi a < b, atunci:
sup[a, b] = sup(a, b] = sup[a, b) = sup(a, b) = b;
max[a, b] = max(a, b] = b; intervalele (a, b) şi [a, b) nu au maxim;
inf[a, b] = inf(a, b] = inf[a, b) = inf(a, b) = a;
min[a, b] = min[a, b) = a; intervalele (a, b) şi (a, b] nu au minim.
Dăm mai jos câteva rezultate remarcabile privind structura mulţimii numerelor reale.
Teorema 1.6. (Proprietatea lui Arhimede) Pentru orice x, y > 0 există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât
nx > y.
Demonstraţie. Presupunem prin reducere la absurd că nx ≤ y, ∀n ∈ N∗ . Rezultă că y este majorant
pentru mulţimea A = {nx | n ∈ N∗ } ̸= ∅ şi atunci, conform axiomei Cantor-Dedekind, există α =
sup A ∈ R. Din teorema de caracterizare a marginii superioare pentru ε = x > 0 obţinem că există
yx ∈ A astfel ı̂ncât α − x < yx ; mai precis, folosind definiţia lui A, rezultă că există nx ∈ N∗ astfel ı̂ncât
α − x < yx = nx x. Prin urmare, α < (nx + 1)x. Aşadar, cum nx + 1 ∈ N∗ , am găsit y ′ = (nx + 1)x ∈ A
astfel ı̂ncât y ′ > α, ceea ce contrazice α = sup A (mai precis, contrazice faptul că α este majorant pentru
A).
În concluzie, presupunerea făcută este falsă şi proprietatea lui Arhimede este demonstrată.

Propoziţia 1.5. i) Mulţimea numerelor naturale este nemărginită superior. Altfel spus,
(1.1) ∀y ∈ R ∃ n ∈ N, y < n.
ii) Dacă a > 0, atunci există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât n1 < a.
iii) Dacă a ≥ 0 şi pentru orice ε > 0 (suficient, pentru orice ε ∈ Q, ε > 0) are loc a < ε, atunci a = 0.
Demonstraţie.
i) Dacă y ≤ 0, e suficient să luăm n = 1. Dacă y > 0, luăm x = 1 ı̂n teorema 1.6.
ii) Luăm x = a şi y = 1 ı̂n teorema 1.6.
iii) Presupunem prin reducere la absurd că a ̸= 0; prin urmare, a > 0. Conform subpunctului precedent,
există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât a > n1 . Luând ε = 2n
1
> 0 ı̂n ipoteză, obţinem n1 < a < 2n
1
, de unde, deoarece
1
n > 0, rezultă că 1 < 2 , contradicţie. Aşadar presupunerea făcută este falsă, deci a = 0.

Teorema 1.7. (de existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi) Pentru orice x ∈ R există n ∈ Z, unic
determinat, astfel ı̂ncât
(1.2) n ≤ x < n + 1.
Acest ı̂ntreg se notează [x] şi se numeşte partea ı̂ntreagă a numărului real x. Cu alte cuvinte,
[x] ≤ x < [x] + 1, ∀x ∈ R, de unde x − 1 < [x] ≤ x, ∀x ∈ R.
(1.1)
Demonstraţie. Existenţa. Dacă x ≥ 0 =⇒ ∃n ∈ N∗ astfel ı̂ncât x < n. Fie n̄ cel mai mic element din
N∗ cu această proprietate. Atunci n̄ − 1 satisface (1.2).
Dacă x < 0 ⇒ −x > 0. Fie n̄ cel mai mic număr natural pentru care −x < n̄ (⇔ x > −n̄). Atunci

−n̄ + 1, dacă x ∈ Z
−n̄, dacă x ∈
/Z
satisface (1.2).
Unicitatea lui n ce satisface (1.2): presupunem prin reducere la absurd că există n1 , n2 ∈ Z, cu n1 ̸= n2
(să zicem, n1 < n2 ) ce verifică (1.2). Atunci n1 < n2 ≤ x < n1 + 1, de unde rezultă că 0 < n2 − n1 < 1,
contradicţie (n2 − n1 ∈ N∗ !).
Deci presupunerea făcută este falsă, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia unicităţii.

Teorema 1.8. (Densitatea lui Q ı̂n R) Oricare ar fi x, y ∈ R, cu x < y, există q ∈ Q astfel ı̂ncât
x < q < y.
8
Demonstraţie. Fie x, y ∈ R, cu x < y. Din propoziţia 1.5, ii) rezultă că există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât
1
n < y − x sau, echivalent,
1
(1.3) x + < y.
n
Fie m = [nx] + 1 ∈ Z. Din teorema 1.7,
m 1 m
[nx] ≤ nx < [nx] + 1 ⇔ m − 1 ≤ nx < m| : n > 0 ⇒ − ≤x< .
n n n
(1.3)
Prima inegalitate se rescrie m 1
n ≤ x + n . Obţinem şirul de inegalităţi x <
m
n ≤ x+ 1
n < y. Aşadar,
numărul q = m
n ∈ Q satisface inegalitatea x < q < y.

Teorema 1.9. (densitatea lui R \ Q ı̂n R) Pentru orice x, y ∈ R, cu x < y, există z ∈ R \ Q astfel
ı̂ncât x < z < y.
√
Demonstraţie. Fie x, y ∈ R, cu x < y şi fie r ∈ R \ Q (de exemplu, r = 2). Atunci x − r < y − r şi, din
teorema 1.8, există q ∈ Q astfel ı̂ncât x − r < q < y − r sau, echivalent, x < q + r < y. Facem observaţia
că z = q + r ∈ R \ Q (pentru că, presupunând prin reducere la absurd că z ∈ Q, ar rezulta r = z − q ∈ Q,
contradicţie!) . Cu aceasta, teorema este demonstrată.

Observaţia 1.9. Se poate arăta că ı̂ntre oricare două numere reale distincte există, de fapt, o infinitate
de numere raţionale şi o infinitate de numere iraţionale (a se vedea A. Croitoru, M. Durea, C. Văideanu,
Probleme de analiză matematică. I - Calcul diferenţial ı̂n R, Editura PIM , Iaşi, 2010.).
Definiţia 1.13. Fie x ∈ R. Un interval de forma (x − ε, x + ε), cu ε > 0, se numeşte interval deschis
centrat ı̂n x.
Definiţia 1.14. O mulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate a punctului x ∈ R dacă conţine un interval
deschis centrat ı̂n x, adică dacă există ε > 0 astfel ı̂ncât (x − ε, x + ε) ⊂ V .
Dacă x ∈ R, notăm mulţimea vecinătăţilor sale cu V(x).
Exemple:
• (0, 2) este vecinătate pentru punctul 1, fiindcă găsim intervalul ( 12 , 32 ) ⊂ (0, 2) (ε = 21 ).
• Un interval deschis (a, b) sau (a, ∞) sau (−∞, a) este vecinătate pentru orice punct al său. Inter-
valul ı̂nchis [a, b] este vecinătate pentru orice punct x ∈ (a, b), dar nu pentru a şi b.
• N şi Z nu sunt vecinătăţi pentru niciunul dintre punctele lor, ı̂ntrucât ∀n ∈ N (respectiv, n ∈ Z),
∀ε > 0, intervalul deschis (n − ε, n + ε) nu este inclus ı̂n N (respectiv, Z), deoarece conţine şi
numere care nu sunt ı̂ntregi (a se vedea, de exemplu, teorema 1.9).
• Nici Q nu este vecinătate pentru niciunul dintre elementele sale (pentru justificare se aplică tot
teorema 1.9).

9
 Cursul 4
Modelul geometric intuitiv uzual pentru mulţimea numerelor reale este o dreaptă orientată3, pe
care am fixat o origine O (corespunzătoare numărului real 0) şi o unitate de măsură (lungimea segmentului
OA, punctul A aflându-se pe sensul pozitiv al dreptei; A corespunde numărului real 1). Între mulţimea
punctelor acestei drepte şi R există o corespondenţă bijectivă. Aceasta ne permite să folosim pentru R şi
expresia ”dreapta reală”, iar pentru numerele reale denumirea de ”puncte”.

1.3. Mulţimea R
Adăugăm la R două noi elemente, −∞ = ”minus infinit” şi ∞ = +∞ = ”(plus) infinit”. Notăm
R = R ∪ {−∞, ∞} şi numim această mulţime dreapta reală ı̂ncheiată sau compactificată.
• Prelungim ordinea uzuală a lui R la R, convenind ca
−∞ < x, x < ∞, ∀x ∈ R şi − ∞ < ∞.
În acest fel, (R, ≤) este total ordonată.
• Prelungim operaţiile algebrice din R la R (fără a le defini ı̂nsă peste tot!). Astfel,
x + ∞ = ∞ + x = ∞, ∀x ∈ R \ {−∞} (inclusiv ∞ + ∞ = ∞)
x + (−∞) = (−∞) + x = −∞, ∀x ∈ R \ {∞} (inclusiv (−∞) + (−∞) = −∞)
DAR ∞ + (−∞), (−∞) + ∞ nu au sens!
x · ∞ = ∞ · x = ∞, ∀x ∈ R, x > 0 (inclusiv ∞ · ∞ = ∞)
x · ∞ = ∞ · x = −∞, ∀x ∈ R, x < 0 (inclusiv (−∞) · ∞ = ∞ · (−∞) = −∞)
x · (−∞) = (−∞) · x = −∞, ∀x ∈ R, x > 0
x · (−∞) = (−∞) · x = ∞, ∀x ∈ R, x < 0 (inclusiv (−∞) · (−∞) = ∞)
DAR (±∞) · 0, 0 · (±∞) nu au sens!

• Ţinând seama de relaţia de ordine din R, putem extinde ı̂n R notaţiile folosite pentru diferitele
tipuri de intervale. Astfel, dacă a, b ∈ R, cu a < b,
– intervalul deschis (a, b) = {x ∈ R | a < x < b};
– intervalele semi-deschise
[a, b) = {x ∈ R | a ≤ x < b}, (a, b] = {x ∈ R | a < x ≤ b};
– intervalul ı̂nchis [a, b] = {x ∈ R | a ≤ x ≤ b}.
În particular, am atribuit un sens ı̂n R intervalelor [−∞, b), [−∞, b], (a, ∞], [a, ∞], unde a, b ∈ R.
În plus, [−∞, ∞] = R.

• Fie acum ∅ =
̸ A ⊂ R. Dacă A este majorată, atunci, conform axiomei Cantor-Dedekind, există
def.
sup A ∈ R. Dacă A nu este majorată, atunci sup A = +∞.
La fel, dacă A este minorată, atunci, conform teoremei 1.5, există inf A ∈ R. Dacă A nu este
def.
minorată, atunci inf A = −∞.
În felul acesta orice submulţime A ̸= ∅ a lui R admite şi sup, şi inf ı̂n R.

• Explicăm ce se ı̂nţelege prin vecinătăţi pentru ±∞.

Definiţia 1.15. a) O submulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate a lui +∞ dacă există a > 0
astfel ı̂ncât (a, +∞] ⊂ V . Mulţimea tuturor vecinătăţilor lui +∞ se notează V(+∞).
b) O submulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate a lui −∞ dacă există a > 0 astfel ı̂ncât
[−∞, −a) ⊂ V . Mulţimea tuturor vecinătăţilor lui −∞ se notează V(−∞).

3adică am ales un sens pozitiv de parcurgere a ei

10
 CAPITOLUL 2

Şiruri şi serii de numere reale. Şiruri şi serii de funcţii

2.1. Şiruri de numere reale

Definiţia 2.1. Se numeşte şir de numere reale (şir numeric) o funcţie f : N → R.
Valoarea f (n) a funcţiei f ı̂n n ∈ N o notăm cu xn (sau yn , zn , an , . . . ); xn poartă numele de termen
general (termen de rang n) al şirului. Şirul se notează cu (xn )n∈N , (xn )n≥0 sau (xn ) (când nu există pericol
de confuzie).
Observaţia 2.1. Fie k ∈ N. O funcţie f : Nk = {k, k + 1, . . . } → R este tot un şir de numere reale.
Dacă f (n) = xn , pentru n ≥ k, atunci acest şir se notează şi (xn )n≥k (sau (xn ) când nu există pericol de
confuzie).
În acest capitol vom numi, simplu, ”şir” un şir de numere reale ı̂n sensul definiţiei de mai sus.
Exemple:
• şirul numerelor naturale pare: 0, 2, 4, 6, . . . , 2n, 2(n + 1), . . .
• progresia aritmetică cu primul termen a ∈ R şi raţia r ̸= 0:
a, a + r, a + 2r, a + 3r, . . . , a + nr, a + (n + 1)r, . . .
• progresia geometrică cu primul termen a ∈ R∗ şi raţia q ̸= 0:
a, aq, aq 2 , aq 3 , . . . , aq n , aq n+1 , . . .
Definiţia 2.2.
a) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este majorat dacă mulţimea {xn | n ∈ N} a termenilor săi este majorată,
adică dacă există α ∈ R astfel ı̂ncât xn ≤ α, ∀n ∈ N.
b) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este minorat dacă mulţimea termenilor săi este minorată, adică dacă
există β ∈ R astfel ı̂ncât β ≤ xn , ∀n ∈ N.
c) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este mărginit dacă mulţimea termenilor săi este mărginită, adică dacă
există α, β ∈ R astfel ı̂ncât
β ≤ xn ≤ α, ∀n ∈ N
(sau, echivalent, dacă există M > 0 astfel ı̂ncât |xn | ≤ M, ∀n ∈ N).
d) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este nemărginit dacă nu este mărginit (adică dacă nu este majorat sau
nu este minorat sau ambele).
Exemple:
2n+1
• şirul xn = 3n+1 , cu n ∈ N, este mărginit, deoarece
0 < xn ≤ 1, ∀n ∈ N;
• şirul xn = n, cu n ∈ N, este minorat de 0, dar nu este majorat (vezi propoziţia 1.5, i)); prin
urmare, este un şir nemărginit;
• şirul xn = −n, cu n ∈ N, este majorat de 0, dar nu este minorat (vezi propoziţia 1.5, i)); prin
urmare, este un şir nemărginit;
• şirul xn = (−1)n n, cu n ∈ N, este nemărginit (nu este nici minorat, nici majorat).
Definiţia 2.3.
a) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este crescător dacă xn ≤ xn+1 , ∀n ∈ N (adică dacă x0 ≤ x1 ≤ x2 ≤
. . . ≤ xn ≤ xn+1 ≤ . . .).
b) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este strict crescător dacă xn < xn+1 , ∀n ∈ N (adică dacă x0 < x1 <
x2 < . . . < xn < xn+1 < . . .).
c) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este descrescător dacă xn ≥ xn+1 , ∀n ∈ N (adică dacă x0 ≥ x1 ≥ x2 ≥
. . . ≥ xn ≥ xn+1 ≥ . . .).
11
d) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este strict descrescător dacă xn > xn+1 , ∀n ∈ N (adică dacă x0 > x1 >
x2 > . . . > xn > xn+1 > . . .).
e) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este monoton dacă este crescător sau descrescător.
f ) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R este strict monoton dacă este strict crescător sau strict descrescător.

Studiul monotoniei unui şir (xn )n∈N ⊂ R:

• comparăm cu 0 diferenţa xn+1 − xn a doi termeni consecutivi oarecare din şir;
• dacă xn > 0, ∀n ∈ N, putem, echivalent, compara cu 1 raportul xxn+1 n
a doi termeni consecutivi
oarecare din şir.
Exemple:
• şirul de termen general xn = n−1
n+1 , ∀n ∈ N, este strict crescător, deoarece

(n + 1) − 1 n − 1 n n−1
xn+1 − xn = − = −
(n + 1) + 1 n + 1 n+2 n+1
n(n + 1) − (n − 1)(n + 2) n2 + n − n2 − 2n + n + 2
= =
(n + 1)(n + 2) (n + 1)(n + 2)
2
= > 0, ∀n ∈ N;
(n + 1)(n + 2)
1·3·5·...·(2n−1)
• şirul de termen general xn = 5·10·15·...·(5n) > 0, ∀n ∈ N∗ , este strict descrescător, deoarece
1·3·5·...·(2n−1)·(2n+1)
xn+1 5·10·15·...·(5n)·[5(n+1)]
= 1·3·5·...·(2n−1)
xn
5·10·15·...·(5n)
1 · 3 · 5 · . . . · (2n − 1) · (2n + 1) 5 · 10 · 15 · . . . · (5n)
= ·
5 · 10 · 15 · . . . · (5n) · (5n + 5) 1 · 3 · 5 · . . . · (2n − 1)
2n + 1
= < 1, ∀n ∈ N∗ ;
5n + 5
• şirul de termen general xn = (−1)n , ∀n ∈ N, nu este monoton, deoarece termenii săi de rang par
sunt strict pozitivi, iar termenii de rang impar, strict negativi (x2n = 1 > −1 = x2n+1 < 1 =
x2n+2 , ∀n ∈ N).
Definiţia 2.4. Se numeşte subşir al şirului (xn )n∈N un şir (yk )k∈N cu proprietatea că pentru orice
k ∈ N, yk = xnk , unde (nk )k∈N ⊂ N este un şir strict crescător de numere naturale.
Exemplu. Şirul de termen general xn = (−2)n , ∀n ∈ N are drept subşiruri pe x2n = (−2)2n = 22n ,
∀n ∈ N şi x2n+1 = (−2)2n+1 = −22n+1 , ∀n ∈ N.
Definiţia 2.5. Spunem că un şir de numere reale (xn )n∈N ⊂ R este convergent dacă există x ∈ R
astfel ı̂ncât
(2.1) ∀V ∈ V(x), ∃ nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V
(adică dacă orice vecinătate a lui x conţine toţi termenii şirului, de la un loc ı̂ncolo).
Numărul x se numeşte limita lui (xn ).
Notaţii: xn → x, lim xn = x (sau lim xn = x).
n→∞

Propoziţia 2.1. (de caracterizare cu ε) Un şir (xn ) este convergent la limita x ∈ R dacă şi numai
dacă
(2.2) ∀ε > 0, ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , |xn − x| < ε
(ı̂n cuvinte: de la un loc ı̂ncolo, toţi termenii şirului sunt oricât de aproape de limita şirului).
Demonstraţie. ”⇒”: Fie ε > 0. Cum (x − ε, x + ε) ∈ V(x), există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice
n ≥ nε , xn ∈ (x − ε, x + ε), ceea ce este echivalent cu:
x − ε < xn < x + ε ⇔ −ε < xn − x < ε ⇔ |xn − x| < ε.
12
”⇐”: Fie V ∈ V(x) oarecare. Din definiţia vecinătăţii, există ε > 0 (care depinde de V ) astfel ı̂ncât
(x − ε, x + ε) ⊂ V . Folosind ipoteza (2.2), pentru acest ε există nε ∈ N astfel ı̂ncât
∀n ≥ nε , |xn − x| < ε sau, echivalent, xn ∈ (x − ε, x + ε).
Cu alte cuvinte, ∀V ∈ V(x), ∃ nV = nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ (x − ε, x + ε) ⊂ V , ceea ce ı̂ncheie
demonstraţia.

Exemplul 2.1. Şirul xn = n1 , n ∈ N∗ este convergent la 0. Pentru demonstraţie folosim propoziţia
2.1.
Fie ε > 0. Conform propoziţiei 1.5, ii), există un rang nε ∈ N∗ astfel ı̂ncât n1ε < ε. Dar, şirul n1 n∈N∗
fiind strict descrescător, rezultă că pentru orice n ≥ nε are loc
1 1
≤ < ε.
n nε
Cu alte cuvinte,
1 1
∀ε > 0 ∃nε ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , − 0 = < ε,
n n
ceea ce, conform propoziţiei 2.1, arată că lim n1 = 0.
n→∞

Propoziţia 2.2. Orice şir convergent este mărginit.

Demonstraţie. Fie şirul (xn ), xn → x ∈ R. Aplicăm propoziţia precedentă pentru ε = 1 > 0 şi rezultă
că există n1 ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ n1 , |xn − x| < 1. Prin urmare,
|xn | ≤ |xn − x| + |x| < 1 + |x|, ∀n ≥ n1 ,
de unde
not.
|xn | ≤ max{|x0 |, |x1 |, . . . , |xn1 −1 |, 1 + |x|} = M > 0, ∀n ∈ N.
Aşadar, şirul (xn ) este mărginit.

Cursul 5
Observaţia 2.2. Reciproca propoziţiei 2.2 este falsă. De exemplu, şirul de termen general
xn = (−1)n , n ∈ N este mărginit (|xn | = 1 ≤ 1, ∀n ∈ N), dar nu convergent (xn ia alternativ valo-
rile 1 şi −1 şi pentru orice număr x ∈ R se poate găsi o vecinătate Vx a sa care nu conţine măcar unul
dintre numerele -1 sau 1; prin urmare, este imposibil ca toţi termenii şirului (xn ), de la un loc ı̂ncolo, să
se afle ı̂n Vx , ceea ce neagă definiţia şirului convergent).

Definiţia 2.6. a) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R are limita +∞ dacă
∀V ∈ V(+∞), ∃ nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
Notaţii: xn → +∞, lim xn = +∞ (sau lim xn = +∞).
n→∞
b) Spunem că şirul (xn )n∈N ⊂ R are limita −∞ dacă
∀V ∈ V(−∞), ∃ nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
Notaţii: xn → −∞, lim xn = −∞ (sau lim xn = −∞).
n→∞

Propoziţia 2.3. (de caracterizare a limitelor infinite pentru şiruri) Fie şirul (xn )n∈N ⊂ R. Atunci:
a) lim xn = +∞ ⇔ ∀A > 0, ∃nA ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nA , xn > A.
n→∞
b) lim xn = −∞ ⇔ ∀A > 0, ∃nA ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nA , xn < −A.
n→∞

Demonstraţie. a) ”⇒”: Fie A > 0 oarecare. Cum V = (A, +∞] ∈ V(+∞), din definiţia 2.6, punctul a)
rezultă că există un rang nV ∈ N (pe care ı̂l redenumim nA , ı̂ntrucât vecinătatea V depinde de A), astfel
ı̂ncât pentru orice n ≥ nA are loc xn ∈ V = (A, +∞]. De fapt, pentru orice n ≥ nA , xn ∈ (A, +∞) (pentru
că xn ∈ R, deci nu poate lua valoarea +∞), ceea ce este echivalent cu xn > A. Am obţinut astfel că pentru
orice A > 0 există un rang nA ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nA să avem xn > A, ceea ce trebuia de
demonstrat.
”⇐”: Reciproc, presupunem că are loc relaţia cu A şi demonstrăm că are loc relaţia din definiţia
2.6, punctul a). Fie V ∈ V(+∞) oarecare. Din definiţia 1.15, punctul a) rezultă că există A > 0 astfel
13
ı̂ncât (A, +∞] ⊂ V . Pentru acest A scriem ipoteza: există un rang nA ∈ N (pe care ı̂l putem redenumi
nV , pentru că A depinde de V ), astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nV să avem xn > A, ceea ce implică
xn ∈ (A, +∞) ⊂ (A, +∞] ⊂ V , pentru orice n ≥ nV . Astfel am obţinut că pentru orice V ∈ V(+∞) există
un rang nV ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nV să avem xn ∈ V , ceea ce arată că lim xn = +∞.
n→∞
b) Demonstraţia este similară, folosind definiţia 1.15, punctul b).

Propoziţia 2.4. Dacă există, limita unui şir este unică.

Demonstraţie. Aplicăm metoda reducerii la absurd. Fie (xn ) un şir cu două limite diferite, x, y ∈ R,
x ̸= y (presupunem, pentru a fixa lucrurile, x < y).
• Dacă x, y ∈ R: fie ε = y−x
2 > 0; din propoziţia 2.1 rezultă că
∃ n1ε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n1ε , |xn − x| < ε;
∃ n2ε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n2ε , |xn − y| < ε.
Atunci pentru n ≥ max{n1ε , n2ε } avem
y − x = |y − x| = |(y − xn ) + (xn − x)| ≤ |y − xn | + |xn − x| = |xn − y| + |xn − x| < 2ε = y − x,
contradicţie.
• Dacă x ∈ R, y = +∞:
P rop.2.1
pentru ε = 1 > 0 =⇒ ∃ n1 ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n1 , |xn − x| < 1 ⇒ xn < x + 1, ∀n ≥ n1
P rop.2.3
pentru A = max{x + 1, 1} > 0 =⇒ ∃ n2 ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n2 , xn > A ≥ x + 1
Atunci pentru n ≥ max{n1 , n2 } avem xn < x + 1 < xn , contradicţie.
• . . . celelalte cazuri se tratează similar.
Deci presupunerea făcută este falsă şi limita şirului (xn ) este unică.

Definiţia 2.7. Spunem că şirul (xn ) diverge (este divergent) dacă (xn ) nu este convergent.
Altfel spus, un şir numeric este divergent dacă şi numai dacă fie nu are limită, fie are limita −∞ sau
+∞.

Reamintim câteva limite fundamentale:

 
+∞, dacă ak > 0

k k−1
• lim ak n + ak−1 n + · · · + a1 n + a0 = ,
n→∞ −∞, dacă ak < 0
unde k ∈ N∗ , ai ∈ R, pentru 0 ≤ i ≤ k şi ak ̸= 0.
 0,
 dacă p > k
ak

k k−1

ak n + ak−1 n + · · · + a1 n + a0 
, dacă p = k
• lim p p−1
= bk ,
n→∞ bp n + bp−1 n + · · · + b1 n + b0   
a
 k
 +∞ · sgn , dacă p < k


bp
unde k, p ∈ N, ai , bj ∈ R, pentru 0 ≤ i ≤ k, 0 ≤ j ≤ p şi ak , bp ̸= 0.


 +∞, dacă a > 1
1, dacă a = 1

n
• Fie a ∈ R. Atunci lim a =
n→∞ 
 0, dacă a ∈ (−1, 1)
nu există, dacă a ≤ −1

 n
1 1 1
Totuşi, dacă a < −1, lim n = lim = 0 (pentru că ∈ (−1, 0)).
n→∞ a n→∞ a a
√
• lim n a = 1 pentru orice a > 0;
n→∞ √
• lim n n = 1;
n→∞
ln n
• lim k = 0, pentru orice k > 0;
n→∞ n

nk
• lim n = 0, pentru orice k ∈ R şi orice a ∈ R cu |a| > 1;
n→∞ a
an
• lim = 0, pentru orice a > 0.
n→∞ n!
14
 Propoziţia 2.5. (Operaţii cu şiruri care au limită)
Fie (xn ), (yn ) şiruri de numere reale, x, y ∈ R.
i) dacă xn → x, yn → y, atunci xn + yn → x + y, xn yn → xy;
ii) dacă xn → x, atunci axn → ax, pentru orice a ∈ R şi |xn | → |x|;
Obs. |xn | → x > 0 nu implică faptul că şirul (xn ) are limită (exemplu: xn = (−1)n , n ∈ N).
Totuşi, |xn | → 0 ⇔ xn → 0 ⇔ x 2
n →  0.
iii) dacă xn → x ̸= 0, atunci şirul xn este bine definit de la un rang ı̂ncolo şi x1n → x1 ;
1

iv) dacă xn → +∞ şi (yn ) este mărginit inferior, atunci xn + yn → +∞;

v) dacă xn → −∞ şi (yn ) este mărginit superior, atunci xn + yn → −∞;
Obs. ∞ + (−∞), −∞ + ∞ sunt nedeterminări!

vi) dacă xn → +∞ (respectiv, xn → −∞) şi yn → y ∈ R \ {0}, atunci xn yn → +∞ · sgn(y) (respectiv,

xn yn → −∞ · sgn(y));
Obs. (±∞) · 0 sunt nedeterminări!
 
vii) dacă xn → +∞ şi yn → y ∈ R, atunci şirul xynn este bine definit de la un rang ı̂ncolo şi xynn → 0;
y ±∞
Obs. ±∞ = 0, dacă y ∈ R, dar ±∞ sunt nedeterminări!

viii) dacă xn > 0, pentru orice n, xn → 0 şi yn → y ∈ R \ {0}, atunci xynn → +∞ · sgn(y).
Obs. 0y+ = +∞ · sgn(y) şi 0y− = −∞ · sgn(y), dacă y ̸= 0, dar 00 e nedeterminare!
Demonstraţie. Folosim, după caz, propoziţia 2.1 sau propoziţia 2.3.
i) Fie ε > 0. Cum xn → x şi yn → y, rezultă că
ε
∃ n1ε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n1ε , |xn − x| < ;
2
ε
∃ n2ε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n2ε , |yn − y| < .
2
Prin urmare, pentru orice n ≥ max{n1ε , n2ε }, avem
ε ε
|xn + yn − (x + y)| ≤ |xn − x| + |yn − y| < + = ε.
2 2
Aşadar xn + yn → x + y.
Pentru calculul limitei produsului pornim de la inegalitatea:
(2.3) |xn yn − xy| = |xn (yn − y) + (xn − x)y| ≤ |xn ||yn − y| + |xn − x||y|, ∀n.
Deoarece şirul (xn ) este convergent, este mărginit, adică ∃ M > 0 constant astfel ı̂ncât |xn | ≤ M, ∀n.
Fie ε > 0. Cum xn → x şi yn → y, rezultă că
ε
∃ n1ε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n1ε , |yn − y| < ;
2M
ε
∃ n2ε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n2ε , |xn − x| < .
2(|y| + 1)
Înlocuind ı̂n (2.3), obţinem că, pentru orice n ≥ max{n1ε , n2ε },
ε ε
|xn yn − xy| < M · + |y| · < ε.
2M 2(|y| + 1)
Prin urmare, xn yn → xy.
ii) Procedăm asemănător cu punctul precedent, dar pornind de la relaţiile:
|axn − ax| = |a||xn − x|, ∀n , respectiv ||xn | − |x|| < |xn − x|, ∀n.
iii) Presupunem x > 0. Cum xn → x, luând ı̂n propoziţia 2.1 pe ε = x2 > 0, obţinem că ∃ n0 ∈ N astfel
ı̂ncât, pentru orice n ≥ n0 , |xn − x| < x2 sau, echivalent, − x2 < xn − x < x2 ; inegalitatea din stânga
implică xn > x2 > 0, ∀n ≥ n0 , deci pentru orice n ≥ n0 există x1n şi, mai mult, x1n < x2 . Atunci
1 1 x − xn |xn − x| |xn − x| 2
− = = = < 2 · |xn − x|, ∀n ≥ n0 .
xn x xn x |xn ||x| xn x x
15
 Fie acum ε > 0. Din xn → x rezultă că
εx2
∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , |xn − x| < .
2
εx2
Atunci, pentru n ≥ max{n0 , nε }, x1n − x1 < 2
x2
· 2 = ε, ceea ce implică 1
xn → x1 .
Pentru x < 0 procedăm analog.
Celelalte rezultate se demonstrează asemănător.
0 ±∞ 0
Observaţia 2.3. Cazurile: ∞ − ∞, 0 · (±∞), , , 0 , (±∞)0 , 1±∞ sunt nedeterminări.
0 ±∞
Observaţia 2.4. În cazurile de nedeterminare nu putem aplica direct propoziţia 2.5, ci va trebui să
rescriem convenabil şirul de sub limită, astfel ı̂ncât să ajungem la calcul de limite fundamentale sau să
intrăm ı̂n condiţiile propoziţiei 2.5.

Cursul 6
Propoziţia 2.6. (Treceri la limită) Fie (xn ), (yn ), (zn ) şiruri de numere reale, x, y ∈ R şi n0 ∈ N.
i) (trecerea la limită ı̂n inegalităţi) Dacă xn ≤ yn , ∀n ≥ n0 şi xn → x, yn → y, atunci x ≤ y.
Obs. Chiar dacă xn < yn , ∀n ≥ n0 , inegalitatea ı̂ntre limite este tot nestrictă (de exemplu,
1 2 ∗ 1 2
n < n , ∀n ∈ N şi totuşi lim n = lim n = 0).
n→∞ n→∞
ii) (criteriul majorării) Dacă |xn − x| ≤ yn , ∀n ≥ n0 şi yn → 0, atunci xn → x.
iii) Dacă xn ≥ yn , ∀n ≥ n0 şi yn → +∞, atunci xn → +∞.
iv) Dacă xn ≥ yn , ∀n ≥ n0 şi xn → −∞, atunci yn → −∞.
v) Produsul dintre un şir mărginit şi un şir cu limita 0 este un şir cu limita 0.
vi) (teorema cleştelui) Dacă xn ≤ yn ≤ zn , ∀n ≥ n0 şi xn → x, zn → x, atunci yn → x.
Demonstraţie. i) Presupunem prin reducere la absurd că x > y. Cum xn → x, yn → y, luând ı̂n
propoziţia 2.1 pe ε = x−y 2 > 0, obţinem că
x−y x−y x+y
∃ n1ε ∈ N, a.ı̂. ∀n ≥ n1ε , |xn − x| < , de unde xn − x > − sau, echivalent, xn > , ∀n ≥ n1ε ;
2 2 2
x−y x−y x+y
∃ n2ε ∈ N, a.ı̂. ∀n ≥ n2ε , |yn − y| < , de unde yn − y < sau, echivalent, yn < , ∀n ≥ n2ε .
2 2 2
Prin urmare, pentru orice n ≥ max{n1ε , n2ε , n0 }, avem yn < x+y 2 < xn , contradicţie cu ipoteza.
Aşadar presupunerea făcută este falsă, adică x ≤ y.
ii) În primul rând, din faptul că termenii şirului (yn ) majorează un modul pentru n ≥ n0 rezultă că
yn ≥ 0 pentru orice n ≥ n0 .
Arătăm că şirul (xn ) verifică ipotezele propoziţiei 2.1. Astfel, fie ε > 0 oarecare.Cum yn → 0, din
propoziţia 2.1 rezultă că
∃ nε ∈ N, astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , |yn − 0| < ε.
Folosind şi ipoteza |xn − x| ≤ yn , ∀n ≥ n0 , rezultă că, pentru orice n ≥ max{n0 , nε },
|xn − x| ≤ yn = |yn − 0| < ε.
Prin urmare, am obţinut că
∀ε > 0 ∃n̄ε = max{n0 , nε } ∈ N, astfel ı̂ncât ∀n ≥ n̄ε , |xn − x| < ε,
ceea ce, conform propoziţiei 2.1, este echivalent cu xn → x.
iii) Arătăm că şirul (xn ) verifică ipotezele propoziţiei 2.3, punctul a). Fie A > 0 oarecare. Cum
yn → +∞, din aceeaşi propoziţie 2.3, punctul a) rezultă că
∃nA ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nA , yn > A.
Pe de altă parte, din ipoteză, xn ≥ yn , ∀n ≥ n0 . Prin urmare, xn ≥ yn > A pentru orice n ≥ max{n0 , nA }.
Am obţinut astfel că
∀A > 0 ∃n̄A = max{n0 , nA } ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n̄A , xn > A,
ceea ce este echivalent, conform propoziţiei 2.3, a), cu xn → +∞.
iv) Analog cu iii), dar folosind propoziţia 2.3, b).
16
 v) Fie xn → 0 şi (yn ) un şir mărginit, adică există o constantă M > 0 astfel ı̂ncât |yn | ≤ M , pentru
orice n. Atunci
|xn yn − 0| = |xn ||yn | ≤ M |xn |, ∀n
şi, cum xn → 0 implică |xn | → 0, de unde M |xn | → 0 (a se vedea propoziţia 2.5, punctul ii)), concluzia
rezultă din criteriul majorării (din punctul ii)).
vi) Fie ε > 0. Cum xn → x, zn → x, din propoziţia 2.1 rezultă că
∃ n1ε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n1ε , |xn − x| < ε, de unde xn − x > −ε, ∀n ≥ n1ε ;
∃ n2ε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n2ε , |zn − x| < ε, de unde zn − x < ε, ∀n ≥ n2ε .
Folosind şi ipoteza, obţinem că pentru orice n ≥ nε = max{n1ε , n2ε , n0 } are loc
−ε < xn − x ≤ yn − x ≤ zn − x < ε,
de unde |yn − x| < ε, ∀n ≥ nε . Prin urmare, yn → x, conform aceleiaşi propoziţii 2.1.

Definiţia 2.8. Fie (xn ) un şir de numere reale. Un element x ∈ R se numeşte punct limită al lui (xn )
dacă există un subşir al lui (xn ) cu limita x.
Exemplul 2.2. Punctele limită ale şirului sin nπ


2 sunt 0, −1, 1. Într-adevăr,
2kπ
x2k = sin = sin kπ = 0, ∀k ∈ N
2
şi deci x2k → 0.
De asemenea,
(4k + 1)π  π π
x4k+1 = sin = sin 2kπ + = sin = 1, ∀k ∈ N
2 2 2
şi x4k+1 → 1.
În sfârşit,  
(4k + 3)π 3π 3π
x4k+3 = sin = sin 2kπ + = sin = −1, ∀k ∈ N
2 2 2
şi x4k+3 → −1.
Cum cele trei subşiruri partiţionează mulţimea termenilor şirului iniţial, nu mai există alte puncte
limită.
Teorema 2.1. Un şir are limita x ∈ R dacă şi numai dacă orice subşir al său are limita x. Altfel spus,
un şir are limită dacă şi numai dacă mulţimea punctelor sale limită este formată dintr-un singur element.
Demonstraţie. Fie x ∈ R. Presupunem că xn → x. Este clar că orice subşir satisface caracterizarea cu ε
a faptului că limita sa este x, deci orice subşir are limita x. Reciproc, presupunem că toate subşirurile lui
(xn ) converg la x. Dacă (xn ) nu ar converge la x, atunci ar exista ε > 0 şi un şir strict crescător (nk )k∈N
de numere naturale astfel ı̂ncât pentru orice k ∈ N are loc
|xnk − x| ≥ ε.
Dar subşirul (xnk )k∈N astfel format nu converge la x, ceea ce reprezintă o contradicţie.
Cazurile x = +∞ şi x = −∞ se tratează similar.

Corolar 2.1. Un şir care are două subşiruri cu limite diferite este divergent (şi nu are limită).
Exemplul 2.3. Şirurile:
a) xn = (−1)n , n ∈ N;
b) yn = cos nπ
2 , n ∈ N;
c) zn = sin nπ
2 , n∈N
sunt divergente şi nu au limită. Într-adevăr,
k→∞ k→∞
a) x2k = (−1)2k = 1 −→ 1, ı̂n vreme ce x2k+1 = (−1)2k+1 = −1 −→ −1 ̸= 1;
k→∞
b) de exemplu, y4k = cos 4kπ
2 = cos 2kπ = cos 0 = 1 −→ 1, ı̂n vreme ce
k→∞
y4k+1 = cos (4k+1)π = cos 2kπ + π2 = cos π2 = 0 −→ 0 ̸= 1;


2

17
c) a se vedea Exemplul 2.2.
Observaţia 2.5. Pentru a ı̂nţelege rezultatul următor să observăm că:
a) Dacă şirul (xn )n∈N ⊂ R este crescător, atunci:
x0 ≤ x1 ≤ x2 ≤ . . . ≤ xn ≤ xn+1 ≤ . . . ,
prin urmare x0 ≤ xn , ∀n ∈ N, adică şirul (xn ) este minorat de primul său termen, x0 . Reţinem că
orice şir numeric crescător este mărginit inferior. Aşadar, dacă un şir crescător este nemărginit, el
este nemărginit superior.
b) Dacă şirul (xn )n∈N ⊂ R este descrescător, atunci:
x0 ≥ x1 ≥ x2 ≥ . . . ≥ xn ≥ xn+1 ≥ . . . ,
prin urmare xn ≤ x0 , ∀n ∈ N, adică şirul (xn ) este majorat de primul său termen, x0 . Reţinem că orice
şir numeric descrescător este mărginit superior. Aşadar, dacă un şir descrescător este nemărginit, el
este nemărginit inferior.
Teorema 2.2. (privind convergenţa şirurilor monotone) Un şir monoton şi mărginit este con-
vergent după cum urmează: dacă este crescător, atunci limita sa este marginea superioară a mulţimii
termenilor şirului, iar dacă este descrescător, atunci limita sa este marginea inferioară a mulţimii terme-
nilor şirului.
Un şir crescător şi nemărginit are limita +∞. Un şir descrescător şi nemărginit are limita −∞.
Deci orice şir monoton are limită ı̂n R.
Demonstraţie. Fie un şir (xn )n∈N ⊂ R crescător şi mărginit. Fie M = sup xn ∈ R. Din teorema 1.3 de
n∈N
caracterizare a marginii superioare,
∀ε > 0, ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât M − ε < xnε .
Mai mult, cum şirul (xn ) este crescător, are loc
M − ε < xnε ≤ xn ≤ M < M + ε, ∀n ≥ nε ,
de unde |xn − M | < ε, ∀n ≥ nε . Folosind propoziţia 2.1, rezultă că lim xn = M = sup xn , ceea ce trebuia
n→∞ n∈N
demonstrat.
Observaţi că ı̂n demonstraţie am folosit doar monotonia şi mărginirea superioară a şirului; un şir
crescător este automat mărginit inferior.
Celelalte cazuri ale teoremei se tratează similar.

Observaţia 2.6. Se constată că dacă (xn ) este un şir crescător, atunci pentru orice n are loc inega-
litatea xn ≤ lim xm , iar dacă (xn ) este un şir descrescător, atunci pentru orice n are loc inegalitatea
m→∞
xn ≥ lim xm .
m→∞

Teorema 2.3. (Teorema lui Weierstrass) Dacă un şir este monoton şi mărginit, atunci este
convergent.
Demonstraţie. din teorema precedentă

Observaţia 2.7. Teorema lui Weierstrass ne permite să demonstrăm convergenţa unui şir doar pe
baza unor evaluări privind termenii săi, dar nu ne dă o indicaţie precisă privind valoarea limitei.
Reciproca teoremei lui Weierstrass nu este adevărată. Cu toate că dacă un şir este convergent,
n
atunci este mărginit, totuşi există şiruri convergente care nu sunt monotone. De exemplu, şirul an = (−1)
n ,
∀n ∈ N∗ este convergent la 0 (deoarece |an | = n1 → 0), dar nu este monoton, căci semnul termenilor săi
alternează.
Teorema 2.4. (Teorema lui Cantor) Fie ([ak , bk ])k∈N un şir de intervale ı̂nchise din R astfel ı̂ncât
[ak+1 , bk+1 ] ⊂ [ak , bk ], ∀k ∈ N şi bk − ak → 0. Atunci există un singur element comun tuturor intervalelor.
18
Demonstraţie. Din ipoteza [ak+1 , bk+1 ] ⊂ [ak , bk ], ∀k ∈ N rezultă că
ak ≤ ak+1 ≤ bk+1 ≤ bk , ∀k ∈ N,
prin urmare şirul (ak )k∈N este crescător, iar şirul (bk )k∈N este descrescător. Mai mult, (ak ) este majorat
de b0 , iar (bk ) este minorat de a0 . Atunci cele două şiruri sunt convergente, conform teoremei 2.2. Cum,
din ipoteză, bk − ak → 0, rezultă că lim ak = lim bk şi notăm valoarea comună a limitelor cu x (x ∈ R).
k→∞ k→∞
Din aceeaşi teoremă 2.2 mai ştim că:
- şirul (ak ), fiind crescător, tinde la supremumul mulţimii termenilor săi, deci ak ≤ x, ∀k ∈ N;
- şirul (bk ), fiind decrescător, tinde la infimumul mulţimii termenilor săi, deci bk ≥ x, ∀k ∈ N.
∞
T
Deci ak ≤ x ≤ bk , ∀k ∈ N sau, altfel spus, x ∈ [ak , bk ], ∀k ∈ N, de unde x ∈ [ak , bk ].
k=0
∞
T
Fie y un alt punct din [ak , bk ] ⇒ ak ≤ y ≤ bk , ∀k ∈ N şi, trecând la limită ı̂n această inegalitate,
k=0
rezultă lim ak ≤ y ≤ lim bk sau, echivalent, x ≤ y ≤ x, adică x = y. Aşadar punctul x de intersecţie al
k→∞ k→∞
familiei de intervale este unic şi teorema este complet demonstrată.

Teorema 2.5. (Lema lui Cesàro) Din orice şir mărginit se poate extrage un subşir convergent.
Demonstraţie. Fie (xn )n∈N un şir mărginit de numere reale. Rezultă că există a0 , b0 ∈ R astfel ı̂ncât
a0 ≤ xn ≤ b0 , ∀n ∈ N ⇔ xn ∈ [a0 , b0 ], ∀n ∈ N. Alegem un termen oarecareh xn0 ∈ i [a0 , bh0 ], n0 ∈ N.
i Deoarece
a0 +b0 a0 +b0
un şir are o infinitate de termeni, cel puţin unul dintre intervalele a0 , 2 sau 2 , b0 conţine o
infinitate de termeni ai şirului (xn ). Notăm intervalul respectiv cu [a1 , b1 ] şi alegem un termen oarecare
xn1 ∈ [a1 , b1 ] ⊂ [a0 , b0 ], n1 ∈ N,
astfel ı̂ncât n1 > n0 (există un astfel de indice deoarece ı̂n [a1 , b1 ] se află o infinitate de termeni din şirul
(xn )). Mai mult, lungimea intervalului [a1 , b1 ] este b0 −a 2 .
0

Repetând procedeul, obţinem un interval [a2 , b2 ] ⊂ [a1 , b1 ] ⊂ [a0 , b0 ], de lungime b1 −a 2

1
= b02−a
2
0
, care
conţine o infinitate de termeni ai şirului (xn ); dintre aceştia alegem un element xn2 ∈ [a2 , b2 ], cu n2 ∈ N,
n2 > n1 .
Inductiv, se construieşte un şir de intervale [ak , bk ], unde k ∈ N, fiecare conţinând o infinitate de termeni
ai şirului (xn ). Din fiecare astfel de interval am ales un termen: xnk ∈ [ak , bk ], ∀k ∈ N, astfel ı̂ncât şirul
(nk )k∈N ⊂ N să fie strict crescător; cu alte cuvinte, am construit un subşir al şirului (xn ). Mai mult, şirul
de intervale satisface condiţiile teoremei lui Cantor:
[ak+1 , bk+1 ] ⊂ [ak , bk ], ∀k ∈ N şi
bk−1 − ak−1 bk−2 − ak−2 b0 − a0 k→∞
bk − ak = = 2
= ··· = −→ 0.
2 2 2k
Fie x punctul dat de teorema lui Cantor:
\
{x} = [ak , bk ].
k∈N
Atunci x ∈ [ak , bk ], ∀k ∈ N. Cum xnk ∈ [ak , bk ], ∀k ∈ N, iar distanţa dintre două elemente ale unui interval
este ı̂ntotdeauna cel mult egală cu lungimea intervalului, rezultă că
1 k→∞
|xnk − x| ≤ bk − ak = k (b0 − a0 ) −→ 0.
2
k→∞
Prin urmare, din criteriul majorării, xnk −→ x, ceea ce demonstrează că subşirul (xnk )k∈N al şirului
(xn )n∈N este convergent.

Definiţia 2.9. Şirul (xn ) se numeşte şir Cauchy sau şir fundamental dacă
∀ε > 0 ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n, m ≥ nε , |xn − xm | < ε.
Putem reformula definiţia şi astfel: (xn ) este şir Cauchy dacă
∀ε > 0 ∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N∗ , |xn+p − xn | < ε.

19
 Cursul 7
Teorema 2.6. (Teorema lui Cauchy) Un şir de numere reale este convergent dacă şi numai dacă
este şir Cauchy.
Demonstraţie. ”⇒”: Presupunem că un şir (xn ) este convergent, cu lim xn = x ∈ R. Fie ε > 0. Din
n→∞
propoziţia 2.1,
ε
∃ nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε are loc |xn − x| < .
2
Atunci pentru orice n, m ≥ nε avem
ε ε
|xn − xm | = |xn − x + x − xm | ≤ |xn − x| + |xm − x| < + = ε,
2 2
adică (xn ) este şir Cauchy.
”⇐”: Fie (xn ) un şir Cauchy. Arătăm că (xn ) este mărginit, că are un subşir convergent şi, ı̂n final,
că, de fapt, ı̂ntreg şirul converge la limita respectivului subşir.
• (xn ) mărginit: Luăm ε = 1 ı̂n definiţia şirului Cauchy ⇒ ∃ n1 ∈ N astfel ı̂ncât
∀n, m ≥ n1 , are loc |xn − xm | < 1;
ı̂n particular, pentru m = n1 şi n ≥ n1 oarecare, are loc |xn − xn1 | < 1, de unde rezultă că
|xn | ≤ |xn − xn1 | + |xn1 | < 1 + |xn1 |, ∀n ≥ n1 .
Notând M = max{|x0 |, |x1 |, . . . , |xn1 −1 |, 1 + |xn1 |}, observăm că |xn | ≤ M , ∀n ∈ N, adică şirul (xn ) este
mărginit.
• Din lema lui Cesàro, şirul mărginit (xn ) are un subşir convergent, pe care să-l notăm (xnk )k∈N .
Fie lim xnk = x ∈ R.
k→∞
• Demonstrăm că lim xn = x: Fie ε > 0. Avem:
n→∞
ε
(xn ) şir Cauchy ⇒ ∃ nε ∈ N, ∀n, m ≥ nε : |xn − xm | < ;
2
ε
lim xnk = x ⇒ ∃ kε ∈ N, ∀k ≥ kε : |xnk − x| < .
k→∞ 2
ε
Atunci, pentru k ≥ k̄ε = max{nε , kε } ∈ N, avem nk ≥ k ≥ nε , deci |xk − xnk | < , din condiţia de şir
2
Cauchy, prin urmare,
ε ε
|xk − x| = |xk − xnk + xnk − x| ≤ |xk − xnk | + |xnk − x| < + = ε.
2 2
Conform propoziţiei 2.1, putem concluziona1 că şirul (xn ) este convergent şi lim xn = x.
n→∞

Observaţia 2.8. Această teoremă ne permite să demonstrăm convergenţa unui şir doar pe baza unei
relaţii ı̂ntre termenii săi, fără a-i găsi exact limita.
Exemplul 2.4. Şirul
cos x cos 2x cos nx
xn = + 2
+ ··· + , n ∈ N∗ (unde x ∈ R)
2 2 2n
satisface relaţiile:
cos(n + 1)x cos(n + 2)x cos(n + p)x
|xn+p − xn | = n+1
+ n+2
+ ··· +
2 2 2n+p
| cos(n + 1)x| | cos(n + 2)x| | cos(n + p)x|
≤ + + ··· +
2n+1 2n+2  2
n+p
1 1 1 1 1 1
≤ n+1
+ n+2 + · · · + n+p = n 1 − p < n , ∀n, p ∈ N∗ .
2 2 2 2 2 2

1Nu are importanţă că indicii termenilor din şir care intervin ı̂n caracterizarea cu ε a convergenţei poartă la noi numele
k ı̂n loc de n; notaţia poate varia.
20
 1
Cum → 0, aplicând propoziţia 2.1 rezultă că
2n
1 1
∀ε > 0 ∃ nε ∈ N∗ ∀n ≥ nε : n
− 0 < ε sau, echivalent, n < ε.
2 2
1
Atunci |xn+p − xn | < < ε, ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N∗ . Deci (xn ) este şir Cauchy, prin urmare şir convergent.
2n
Exemplul 2.5. Şirul
1 1
xn = 1 + + · · · + , n ∈ N∗
2 n
nu este şir Cauchy, deci nu este convergent. Într-adevăr,
1 1 1 1 1 1 p
|xn+p − xn | = + + ··· + ≥ + + ··· + = , ∀n, p ∈ N∗ .
n+1 n+2 n+p n+p n+p n+p n+p
n 1
Pentru p = n obţinem |x2n − xn | ≥ = , ∀n ∈ N∗ , deci (xn ) nu verifică definiţia şirului Cauchy,
2n 2
aşadar este divergent.
De fapt, ı̂n acest caz particular putem chiar preciza limita şirului (xn ). Într-adevăr, se observă uşor că
şirul este strict crescător (xn+1 − xn = n+11
> 0, pentru orice n ∈ N∗ ). Dacă am presupune prin reducere la
absurd că (xn ) este şi mărginit, din teorema 2.2 ar rezulta că este convergent, contradicţie. Deci şirul este
nemărginit (superior – ne amintim că şirurile crescătoare sunt ı̂ntotdeauna minorate), ceea ce implică, ı̂n
baza aceleiaşi teoreme 2.2, că xn → ∞.

Amintim fără demonstraţie ı̂ncă un număr de criterii utile de convergenţă pentru şiruri.
Teorema 2.7. (Criteriul raportului pentru şiruri) Fie (xn )n∈N ⊂ (0, ∞). Presupunem că există
xn+1
lim = x.
n→∞ xn
i) Dacă x < 1, atunci lim xn = 0.
n→∞
ii) Dacă x > 1, atunci lim xn = +∞.
n→∞

Observaţia 2.9. Dacă x = 1, nu putem preciza natura şirului.

De exemplu:
• şirul xn = n1 , n ∈ N∗ este convergent la 0 şi
1
xn+1 n+1 n
lim = lim 1 = lim = 1;
n→∞ xn n→∞ n→∞ n+1
n

• şirul yn = n, n ∈ N este divergent, cu limita +∞, şi

yn+1 n+1
lim = lim = 1.
n→∞ yn n→∞ n
Observaţia 2.10. Reciprocele afirmaţiilor din criteriul raportului nu sunt adevărate. De exemplu:
xn+1
• şirul xn = n1 , n ∈ N∗ are limita 0, dar lim = 1;
n→∞ xn
yn+1
• şirul yn = n, n ∈ N are limita +∞, dar lim yn = 1.
n→∞

Exemple. Studiem cu ajutorul criteriului raportului convergenţa şirurilor:

2n
a) xn = ,n∈N
n!
Deoarece
2n+1
xn+1 (n+1)! 2n+1 n! 2
lim = lim 2n = lim · = lim = 0,
n→∞ xn n→∞ n→∞ (n + 1)! 2n n→∞ n + 1
n!
2n
rezultă că lim = 0.
n→∞ n!
21
 nn
b) xn = ,n∈N
n!
Deoarece
(n+1)n+1 n
(n + 1)n n!

xn+1 (n+1)! n+1
lim = lim nn = lim · n = lim
n→∞ xn n→∞ n→∞ n! n n→∞ n
n!
1 n
 
= lim 1+ =e∼
= 2, 71 > 1,
n→∞ n
nn
rezultă că lim = +∞.
n→∞ n!
1 · 4 · 7 · . . . · (3n + 1)
c) xn = ,n∈N
1 · 5 · 9 · . . . · (4n + 1)
Deoarece
1·4·7·...·(3n+1)·[3(n+1)+1]
xn+1 1·5·9·...·(4n+1)·[4(n+1)+1]
lim = lim 1·4·7·...·(3n+1)
n→∞ xn n→∞
1·5·9·...·(4n+1)
1 · 4 · 7 · . . . · (3n + 1) · (3n + 4) 1 · 5 · 9 · . . . · (4n + 1)
= lim ·
n→∞ 1 · 5 · 9 · . . . · (4n + 1) · (4n + 5) 1 · 4 · 7 · . . . · (3n + 1)
3n + 4 3
= lim = < 1,
n→∞ 4n + 5 4
1 · 4 · 7 · . . . · (3n + 1)
rezultă că lim = 0.
n→∞ 1 · 5 · 9 · . . . · (4n + 1)

Teorema 2.8. (Teorema lui Stolz-Cesàro) Fie şirurile (an ), (bn ) ⊂ R satisfăcând ipotezele:
1) (bn ) strict monoton şi divergent;
an+1 − an
2) există lim = l ∈ R.
n→∞ bn+1 − bn
an an an+1 − an
Atunci există lim şi lim = lim = l.
n→∞ bn n→∞ bn n→∞ bn+1 − bn

Exemple. Să se calculeze:

1 + 12 + · · · + n1 1+ 1
2 + ··· + 1
n 12 + 2 2 + 3 3 + · · · + nn
a) lim ; b) lim √ ; c) lim .
n→∞ ln n n→∞ n n→∞ nn

an
a) Pentru n ∈ N∗ , notăm an = 1 + 1
2 + ··· + 1
n şi bn = ln n. Avem de calculat lim . Pentru aceasta
n→∞ bn
observăm că şirul (bn ) este strict crescător şi lim bn = +∞, iar
n→∞
1 1
an+1 − an n+1 1 1
= = n+1n+1 = n+1 =
n+1 .
bn+1 − bn ln(n + 1) − ln n ln n (n + 1) ln n ln 1 + n1
1 n+1
 
an+1 − an 1
Dar lim 1 + = e, de unde lim = = 1. Conform teoremei lui Stolz-Cesàro,
n→∞ n n→∞ bn+1 − bn ln e
an
rezultă că şi lim = 1.
n→∞ bn
√ an
b) Pentru n ∈ N∗ , notăm an = 1 + 21 + · · · + n1 şi bn = n. Din nou, ne interesează lim . Şirul (bn )
n→∞ bn
este strict crescător şi lim bn = +∞, iar
n→∞

√ √ √ q 1
 q
an+1 − an
1 1
n+1+ n n 1 + n + 1 1 + n1 + 1 n→∞
n+1 n+1
=√ √ = (n+1)−n = = = √ −→ 0.
bn+1 − bn n+1− n √ √ n+1 n(1 + n1 ) n(1 + n1 )
n+1+ n
an
Din teorema lui Stolz-Cesàro obţinem că şi lim = 0.
n→∞ bn

22
 an
c) Fie an = 11 + 22 + 33 + · · · + nn şi bn = nn , pentru n ∈ N∗ . Pentru a calcula lim , observăm că şirul
bn n→∞
(bn ) este strict crescător (bn+1 = (n + 1)n+1 n n ∗
> (n + 1) > n , ∀n ∈ N ), lim bn = +∞ şi
n→∞

n+1
n 1 + n1

an+1 − an (n + 1)n+1
= =
n+1
bn+1 − bn (n + 1)n+1 − nn n 1 + n1 − nn

n+1
n+1
nn+1 1 + n1 1 + n1 n→∞ e
= h
n+1 1 i =
n+1 −→ = 1.
nn+1 1 + n1 −n 1 + n1 − 1 e−0
n

an
Conform teoremei lui Stolz-Cesàro, rezultă că şi lim = 1.
n→∞ bn

Consecinţe ale teoremei lui Stolz-Cesàro:

a1 + a2 + · · · + an
C1) Dacă lim an = a ∈ R, atunci lim = a (altfel spus, dacă un şir are limită, atunci
n→∞ n→∞ n
şirul care are drept termen de rang n media aritmetică a primilor n termeni ai şirului iniţial are aceeaşi
limită).
n
Dacă, ı̂n plus, an ̸= 0, pentru orice n ∈ N∗ şi a ̸= 0, atunci avem şi lim 1 1 1 = a
a1 + a2 + · · · + an
n→∞

(şirul care are drept termen de rang n media armonică a primilor n termeni ai şirului iniţial are aceeaşi
limită). √
C2) Dacă (an )n∈N ⊂ (0, ∞) şi lim an = a ∈ [0, ∞], atunci lim n a1 a2 · . . . · an = a (dacă un şir cu
n→∞ n→∞
termeni strict pozitivi are limită, atunci şirul care are drept termen de rang n media geometrică a
primilor n termeni ai şirului iniţial are aceeaşi limită).
an+1 √
C3) Fie şirul (an )n∈N ⊂ (0, ∞) astfel ı̂ncât există lim = a ∈ [0, ∞]. Atunci există lim n an = a.
n→∞ an n→∞
Demonstraţie.
C1) Fie, pentru n ∈ N∗ , An = a1 +a2 +· · ·+an şi Bn = n. Şirul (Bn ) este strict crescător şi lim Bn = +∞.
n→∞
Cum există
An+1 − An an+1
lim = lim = lim an+1 = a,
n→∞ Bn+1 − Bn n→∞ (n + 1) − n n→∞

An
din teorema Stolz-Cesàro rezultă că există lim = a.
n→∞ Bn
Acum, fie Ãn = 1
a1 + 1
a2 + ··· + 1
an , n∈ N∗ . Cum există
1
Ãn+1 − Ãn an+1 1 1
lim = lim = lim = ,
n→∞ Bn+1 − Bn n→∞ (n + 1) − n n→∞ an+1 a

Ãn 1
teorema 2.8 spune că există lim = . Atunci există şi
n→∞ Bn a
Bn 1
lim = lim = a.
n→∞ Ãn n→∞ nÃ
Bn

C2) Pentru a ̸= 0 concluzia rezultă din inegalitatea mediilor (media armonică ≤ media geometrică ≤
media aritmetică), din punctul C1) şi din teorema cleştelui. Pentru a = 0, inegalitatea folosită este
0 < media geometrică ≤ media aritmetică.
C3)
√
r
a1 a2 an−1 an
n
an = n a0 · · · ... · ·
a0 a1 an−2 an−1
√
r
a1 a2 an−1 an
= n
a0 · n · · ... · · .
a0 a1 an−2 an−1
23
 Notăm An = an
an−1 , pentru n ∈ N∗ ; din ipoteză, lim An+1 = a, ceea ce este echivalent cu lim An = a.
n→∞ n→∞
Din C2) rezultă că
r
a1 a2 an−1 an p
lim n · · ... · · = lim n A1 A2 · . . . · An = a.
n→∞ a0 a1 an−2 an−1 n→∞
1
√ 1 lim n
În plus, lim n
a0 = lim a0n = a0n→∞ = a00 = 1.
n→∞ n→∞
√
Prin urmare, lim n an = 1 · a = a.
n→∞
√
Observaţia 2.11. Reciproca consecinţei C3) nu este adevărată: există şiruri (an ) cu lim n an ∈ R
 1 n→∞
an+1 n, dacă n par √
pentru care nu există lim . De exemplu, luând an = , obţinem lim n an = 1
n→∞ an n, dacă n impar n→∞
√
 
n
an+1
(a se vedea mai jos demonstraţia pentru lim n = 1), dar şirul are două subşiruri cu limite
n→∞ an n
diferite.
Exemple
√1 + √1 + · · · + √1
n C1) 1
a) lim 1 2
= lim √ = 0
n→∞ n n→∞ n
1
1+ + · · · + n1 C1)
2 1
b) lim = lim =0
n→∞ n n→∞ n
r
π π π C2) π
c) lim n sin sin · . . . · sin = lim sin = sin 0 = 0
n→∞ 2 3 n+1 n→∞ n+1
π
(an = sin n+1 , ∀n ∈ N∗ )
√ C3) n+1
d) lim n n = lim = 1 (an = n, ∀n ∈ N∗ )
n→∞ n→∞ n
r
n nn
e) lim √n
= lim n .
n→∞ n! n→∞ n!
nn
Fie an = n! , ∀n ∈ N∗ . Folosim consecinţa C3) a teoremei Stolz-Cesàro. Deoarece
(n + 1)n+1 n! (n + 1)n n+1 n 1 n n→∞
   
an+1
= · n = = = 1+ −→ e,
an (n + 1)! n nn n n
n √
rezultă că lim √ n
= lim n an = e.
n→∞ n! n→∞
√ √3 √
1 + 2 + 3 + · · · + n n C1) √
f) lim = lim n n = 1, conform subpunctului d).
n→∞ n n→∞

24