ELEMENTE DE TEORIA MULŢIMILOR

§ 1.1 Operaţii cu mulţimi.

Teoria mulţimilor este, în mare parte creaţia matematicianului G.
Cantor (1845-1918), care a pus bazele matematice ale acesteia.
Prin mulţime, Cantor înţelegea „o cuprindere de obiecte diferite, bine
determinate ale gândirii sau intuiţiei noaste într-un tot”.
Mulţimea este o noţiune primară. Prin mulţime înţelegem o colecţie
(ansamblu, grup, familie, etc.) de obiecte.
Obiectele din care este alcătuită mulţimea se numesc elementele
mulţimii.
Faptul că un element x aparţine (nu aparţine) unei mulţimi X va fi
notat prin
x ∈ X , respectiv x ∉ X .
Mulţimea care nu are nici un element se notează cu ∅ şi se numeşte
mulţimea vidă. Mulţimea vidă este inclusă în orice altă mulţime.
O mulţime A este submulţime a unei mulţimi B dacă orice element al
lui A este element al lui B . Se poate spune că A este inclusă în B sau B
include A şi notăm
A ⊂ B sau B ⊃ A .
Mulţimile A şi B vor fi considerate egale dacă sunt formate din
aceleaşi elemente. Evident
A = B dacă şi numai dacă A ⊂ B şi B ⊂ A .
Dacă X este o mulţime, notăm cu P ( X ) familia submulţimilor
acestei mulţimi,
P( X ) = {A A ⊂ X },
(se mai numeşte mulţimea parţolor lui X ).
Dacă X = {a1, a2 ,..., an } este o mulţime finită, atunci P ( X ) este o
mulţime cu 2n elemente de aceea o altă notaţie pentru P ( X ) este 2 X .

Exemplu. Dacă X = {a1, a2 , a3} , atunci

P ( X ) = {{Φ} ,{a1} ,{a2 } ,{a3} ,{a1, a2} ,{a1, a3} ,{a2 , a3} ,{a1, a2 , a3}} .

Diferenţa dinte două mulţimi A şi B se defineşte

3
 A − B = {x x ∈ A si x ∉ B} .
Dacă B ⊂ A , atunci mulţimea A − B se mai notează cu C A B şi se
numeşte complementara lui B în raport cu A .
Reuniunea mulţimilor A şi B se defineşte
A ∪ B = { x x ∈ A sau x ∈ B} .
Intersecţia mulţimilor A şi B se defineşte
A ∩ B = { x x ∈ A si x ∈ B} .
Dacă A ∩ B = ∅ , atunci mulţimile A şi B nu au elemente comune şi
se spune că A şi B sunt disjuncte.
Fie X o mulţime nevidă şi x, y ∈ X . Mulţimea {{ x} ,{ x, y}} se
notează ( x, y ) şi se numeşte pereche ordonată. Dacă perechile ordonate
( x, y ) şi ( m, n ) sunt egale, atunci x = m şi y = n .
Prin produsul cartezian al mulţimilor A şi B înţelegem mulţimea
notată
A × B = {( x, y ) x ∈ A si y ∈ B} .
Dacă A1, A2 ,..., An sunt n mulţimi, definim produsul lor cartezian ca
fiind mulţimea:
{ }
A1 × A2 × ... × An = ( a1, a2 ,..., an ) ai ∈ Ai i = 1, n .
not
Dacă A1 = A2 = ... = An atunci Dacă

A × A = An .
× ... ×
A
n

Exemplu.  2 =  ×  = {( x, y ) x, y ∈ } ;
3 =  ×  ×  = {( x, y, z ) x, y, z ∈ } ;
 n =  ×  × ... ×  = {( x1, x2 ,..., xn ) }
xi ∈ , i = 1, n .
Propoziţia 1.1.1. (Relaţiile lui DE MORGAN). Fie X o mulţime
nevidă şi A, B ⊂ X . Atunci au loc următoarele relaţii:
(a) C X ( A ∪ B ) = C X A ∩ C X B ;
(b) C X ( A ∩ B ) = C X A ∪ C X B .
Demonstraţie. (a) Fie x ∈ C X ( A ∪ B ) . Atunci avem următoarele
echivalenţe: x ∉ A ∪ B dacă şi numai dacă x ∉ A şi x ∉ B dacă şi numai
dacă x ∈ C X A şi x ∈ C X B dacă şi numai dacă x ∈ C X A ∩ C X B .

4
 (b) Fie x ∈ C X ( A ∩ B ) . Atunci x ∉ A ∩ B dacă şi numai dacă x ∉ A şi
x ∉ B dacă şi numai dacă x ∈ C X A sau x ∈ C X B dacă şi numai dacă
x ∈ CX A ∪ CX B .

Propoziţia 1.1. Fie X o mulţime nevidă şi A, B1,..., Bn ⊂ X . Atunci
au loc următoarele relaţii:
 n  n
(a) A ∩  ∪ Bi  = ∪ ( A ∩ Bi ) ;
 i =1  i =1
 n  n
(b) A ∪  ∩ Bi  = ∩ ( A ∪ Bi ) .
 i =1  i =1
 n 
Demonstraţie. (a) Fie x ∈ A ∩  ∪ Bi  . Aceasta este echivalent cu
 i =1 
n n
x ∈ A şi x ∈ ∪ Bi . Cum x ∈ ∪ Bi , rezultă că există i0 astfel încât x ∈ Bi0 .
i =1 i =1
Aşadar, x ∈ A ∩ Bi0 ⊂ ( A ∩ Bi ) .
n
Fie acum x ∈ ∪ ( A ∩ Bi ) . Rezultă că există i0 astfel încât x ∈ A ∩ Bi0 .
i =1
n  n 
În particular, x ∈ Bi0 ⊂ ∪ Bi . De aici, x ∈ A ∩  ∪ Bi  .
i =1  i =1 
 n  n
(b) Fie x ∈ A ∪  ∩ Bi  . Rezultă că x ∈ A sau x ∈ ∩ Bi . Dacă x ∈ A ,
 i =1  i =1
n
atunci x ∈ A ∪ Bi , oricare ar fi i , deci x ∈ ∩ ( A ∪ Bi ) .
i =1
n
Dacă x ∈ ∩ Bi , rezultă că x ∈ Bi , de unde x ∈ A ∪ Bi , oricare ar fi i
i =1
n
Deci x ∈ ∩ ( A ∪ Bi ) .
i =1
n
Reciproc, fie x ∈ ∩ ( A ∪ Bi ) . Rezultă că x ∈ A ∪ Bi dacă şi numai
i =1
 n 
dacă x ∈ A sau x ∈ Bi , oricare ar fi i . Dacă x ∈ A , atunci x ∈ A ∪  ∩ Bi  .
 i =1 

5
Presupunem acum că x ∉ A . Este necesar ca x ∈ Bi , oricare ar fi i , deci
n  n 
x ∈ ∩ Bi şi apoi x ∈ A ∪  ∩ Bi  .
i =1  i =1 

Dacă X este o mulţime, se numeşte familie de elemente din X o
funcţie de la o mulţime nevidă I la X , f : I → X , f ( i ) = xi , ∀i ∈ I .
Mulţimea I se va numi mulţimea de indici a familiei. Familia de
elemente indexată după I se notează cu ( xi )i∈I .
O familie ( xi )i∈I pentru care I =  se numeşte şie de elemente din
X.
Fie ( X i )i∈I o familie de submulţimi ale lui X . Definim reuniunea
familiei ( X i )i∈I prin
∪ X i = {x ∃i ∈ I a.i. x ∈ X i } .
i∈I
Intersecţia familiei ( X i )i∈I înseamnă
∩ X i = {x x ∈ X i , ∀i ∈ I } .
i∈I
Produsul cartezian al familiei ( X i )i∈I este
Π Xi =
i∈I
{( x )
i i∈I xi ∈ X i , ∀i ∈ I .}
Fie X şi Y două mulţimi nevide şi f : X → Y o funcţie. Pentru orice
A ⊂ X , submulţimea lui Y notată
f ( A ) = { y ∈ Y ∃x ∈ X a.i. y = f ( x )}
se numeşte imaginea mulţimii A prin funcţia f .
Pentru orice B ⊂ Y definim f −1 ( B ) = { x ∈ X f ( x ) ∈ B} . Această
mulţime se numeşte preimaginea mulţimii B prin funcţia f .

§ 2 Relaţii de echivalenţă. Relaţii de ordine.

Definiţia 2.1. Fie X o mulţime nevidă. Se numeşte relaţie pe X

orice submulţime ρ a produsului cartezian X × X .
Dacă ( x, y ) ∈ρ, se notează de obicei xρy şi se citeşte x este în relaţia
ρ cu y .

6
 Definiţia 2.2. O relaţie ρ pe mulţimea se numeşte relaţie de
echivalenţă dacă sunt satisfăcute următoarele axiome:
(a) reflexivitate: pentru orice x ∈ X avem xρx ;
(b) simetrie: pentru orice x, y ∈ X avem xρy ⇒ yρx ;
(c) tranzitivitate: pentru orice x, y, z ∈ X avem xρy, yρz ⇒ xρz .
Dacă x ∈ X , următoarea mulţime notată x̂ = { y ∈ X yρx} se numeşte
clasa de ecivalenţă a lui x .
Definiţia 1.2.3. Fie X o mulţime nevidă. O relaţie pe X notată „ ≤ ”
se numeşte relaţie de ordine dacă sunt satisfăcute următoarele axiome:
(a) reflexivitate: pentru orice x ∈ X avem x ≤ x ;
(b) antisimetrie: pentru orice x, y ∈ X avem x ≤ y şi y ≤ x , rezultă
x= y;
(c) tranzitivitate: pentru orice x, y, z ∈ X avem x ≤ y şi y ≤ z , rezultă
x≤ z.
În acest caz, ( X , ≤ ) se numeşte mulţime ordonată.
Exemplul 1. Pe mulţimea numerelor întregi, relaţia de ordine
obişnuită
... − 4 ≤ −3 ≤ −2 ≤ −1 ≤ 0 ≤ 1 ≤ 2 ≤ 3 ≤ 4...
este relaţie de ordine în sensul definiţie 1.2.3.
Exemplul 2. Fie X ≠ ∅ . Atunci relaţia de incluziune „ ⊆ ” pe
mulţimea părţilor lui X este o relaţie de ordine. Într-adevăr,
(a) A ⊆ A, ∀A ∈ P ( X ) ;
(b) A ⊆ B, B ⊆ A ⇒ A = B, ∀A, B ∈ P ( X ) ;
(c) A ⊆ B, B ⊆ C ⇒ A ⊆ C , ∀A, B, C ∈ P ( X ) .
Definiţia 1.2.4. O mulţime ( X , ≤ ) se numeşte total ordonată dacă
oricare două elemente ale sale sunt comparabile, adică pentru orice x, y ∈ X
avem x ≤ y sau y ≤ x .
Definiţia 1.2.9. O mulţime ( X , ≤ ) se numeşte complet ordonată dacă
una din următoarele două afirmaţii este adevărată:
(a) orice parte nevidă şi majorată a lui X are supremum;
(b) orice parte nevidă şi minorată a lui X are infimum.
Definiţia 1.2.10. O mulţime ordonată ( X , ≤ ) se numeşte bine
ordonată dacă orice parte nevidă a sa are un cel mai mic element.
Mulţimea  a numerelor naturale în raport cu ordinea uzuală este
bine ordonată, însă mulţimea  a numerelor întregi nu este bine ordonată.