SERII DE PUTERI.

Definiţia 3.1. Fie ( an )n≥0 un şir de numere reale. Seria de funcţii

∞

∑ an xn = a0 + a1x + a2 x2 + ... + an xn + ... se numeşte serie de puteri.

n =1

Seriile de puteri constituie o generalizare a funcţiilor polinomiale şi o

particularizare a seriilor de funcţii.
Pe lângă proprietăţile generale pe care le au seriile de funcţii, seriile de puteri au
unele proprietăţi specifice, pe care le vom studia în continuare.
Vom arăta că mulţimea de converegnţă a unei serii de puteri est un interval de
forma ( − R, R ) (sau ( − R, R ] , [ − R, R ) , [ − R, R ] ) şi apoi vom da formule de calcul pentru
raza de convergenţă R .
∞
Lema 3.1. (ABEL). Dacă seria de puteri ∑ an xn este convergentă pentru
n=0
x = x0 , cu x0 ≠ 0 , atunci ea este absolut convergentă pentru orice x ∈ ( − x0 , x0 ) .
∞
Demonstraţie. Dacă seria numerică ∑ an x0n este convergentă, rezultă că termenul
n=0
general tinde la zero, în particular este mărginit. Fie M > 0 astfel încât
an x0n ≤ M , ∀ n ∈
.
n n
n x x
Fie acum x ∈  cu an x = an x0n ⋅ ≤M⋅ , ∀ n∈
.
x0 x0
∞ n
x x
Seria geomertică ∑
M⋅
x0
este convergentă, deoarece
x0
< 1 . Conform
n=0
∞
primului criteriu de comparaţie pentru serii numerice, rezultă că seria ∑ an xn este
n=0
∞
convergentă, deci seria ∑ an xn este absolut convergentă.
n=0


1
 ∞
Teorema 3.1. (ABEL). Fie ∑ an xn o serie de puteri. Atunci există R ∈ [0, ∞]
n=0
astfel încât seria dată să fie:
(a) absolut convergentă, pentru orice x ∈ ( − R, R ) ;
(b) divergentă, pentru orice x > R ;
(c) uniform convergentă, pe orice interval [ − r , r ] , cu 0 < r < R .
 ∞ 
Demonstraţie. Notăm C = ρ∈  ∑ an ρn este convergenta  şi definim
 n=0 
∞
R = sup C , care se va numi raza de convegenţă a seriei de puteri ∑ an xn .
n=0
(a). Fie x < R . Cum R = sup C , există r ∈ C astfel încât x < r < R . Dar r ∈ C
∞ ∞
înseamnă că seria ∑ an r n
este convergentă. Conform lemei lui Abel, seria ∑ an xn
n=0 n=0
∞
este absolut convergentă, deci şi seria ∑ an xn este absolut convergentă.
n=0
∞
(b). Să presupunem prin absurd că există x > R astfel încât seria ∑ an xn este
n=0
convergentă.
∞
Fie R < y < x . Conform lemei lui Abel, seria ∑ an y n este absolut convergentă.
n=0
∞
De aici, rezultă că seria ∑ an y n este convergentă (chiar absolut convergentă), adică
n=0
y ∈ C . Aceasta este o contradicţie, întrucât y ∈ C şi y > R = sup C .
(c). Pentru orice x ∈ [ − r , r ] avem an x n ≤ an r n , ∀ n ∈
. Cum seria numerică
∞ ∞

∑ an r n
este convergentă, rezultă că seria de puteri ∑ an xn este uniform
n=0 n=0
convergentă.

Vom demonstrab acum o teoremă mai precisă, în care se determină mărimea
razei de convergenţă a unei serii de puteri, în funcţie de coeficienţii acesteia.

2
 
∞
Teorema 3.2. (CAUCHY - HADAMARD). Fie ∑ an xn o serie de puteri şi
n=0
ρ = lim n an .
n →∞
1
Atunci raza de convergenţă a seriei de puteri este dată de ralaţia R = , cu
ρ
1 1
convenţia = ∞ şi = 0 .
0 ∞
an +1 1
Corolarul 3.1. Dacă există lim = ρ , atunci R = .
n →∞ an ρ
∞
Teorema 3.3. Fie ∑ an xn o serie de puteri cu raza de convergenţă R > 0 .
n=0
∞
Atunci funcţia f : ( − R, R ) →  , f ( x ) = ∑ an xn este continuă.
n=0

∞ ∞
Teorema 6.3.4. Fie ∑ an x n
şi ∑ bn xn două serii deputeri pentru care există
n=0 n=0
∞ ∞
ε > 0 astfel încât ∑ an xn = ∑ bn xn , ∀ x ∈ ( −ε, ε ) .
n=0 n=0
Atunci aceste serii sunt identice, adică an = bn , ∀ n ∈
.
Demonstraţie. Punând x = 0 în identitatea
a0 + a1x + ... + an x n + ... = b0 + b1x + ... + bn x n + ..., ∀ x ∈ ( −ε, ε ) ,
obţinem a0 = b0 . Prin împărţire cu x ≠ 0 , rezultă
a1 + a2 x + a3 x 2 + ... = b1 + b2 x + b3 x 2 + ..., ∀ x ∈ ( −ε, ε ) \ {0} .
Deoarece suma unei serii de puteri este o funcţie continuă, putem face pe x să
tindă la zero în ultima egalitate şi rezultă a1 = b1 .
Procedând similar, vom obţine an = bn , ∀ n ∈
.

În cazul când 0 < R < ∞ , teorema lui Abel nu spune cum se comportă seria de
puteri în punctele − R şi R , extremităţile intervalului de convergenţă.

3
 Se poate întâmpla ca unul din aceste puncte sau ambele să fie puncte de
divergenţă sau unul din ele sau ambele să fie puncte de convergenţă, sau seria să fie
oscilantă în aceste puncte.
Dacă însă într-unul din punctele − R sau R seria este absolut convergentă,
atunci seria este absolut convergentă în celălalt punct. Într-adevăr, pentru ambele serii,
∞ ∞ ∞

∑ an ( − R ) , ∑ an R ∑ an Rn , deci dacă una este

n n
, seria modulelor este aceeaşi
n=0 n=0 n=0
absulut convergentă, rezultă că şi cealaltă este absolut convergentă.
De aici rezultă că dacă în unul din punctele − R şi R seria este divergentă,
atunci în celălalt punct seria nu este absolut convergentă.

Exemplul 3.1. Seria geometrică 1 + x + x 2 + ... + x n + ... are raza de convergenţă

R = 1 . Pentru x = 1 se obţine seria 1 + 1 + 1 + ... + 1 + ... care este divergentă şi are suma
+∞ . Pentru x = −1 se obţine seria 1 − 1 + 1 − 1 + ... care este oscilantă. Aşadar, mulţimea
de converegnţă este C = ( −1,1) .
xn
∞
Exemplul 3.2. Pentru seria de puteri
n
∑2
, găsim raza de convergenţă R = 1 şi
n =1
mulţime sa de convergenţă C = [ −1,1] .
∞
x 1
Exemplul 3.3. Fie seria de puteri ∑ n . Avem an = n şi cu teorema Cauchy –
n =1
∞
( −1)n
Hadamard , rezultă R = 1 . Pentru x = −1 obţinem seria armonică alternantă
n ∑
n =1
care este convergentă, conform criteriului lui Leibniz. Mulţimea de convergenţă a
acestei serii de puteri este C = [ −1,1) .
∞
Propoziţia 3.1. Dacă seria de puteri ∑ an xn este divergentă pentru x = R ,
n =1
atunci convergenţa seriei pe intervalul [ 0, R ) nu poate fi uniformă.
Demonstraţie. Într-adevăr, dacă nu avem convergenţă uniformă, s-ar putea trece
la limită pentru x  → R, x < R şi astfel s-ar putea stabili convergenţa seriei
∞

∑ an Rn , contradicţie.
n =1


4
 ∞
Propoziţia 3.2. Dacă seria de puteri ∑ an xn este convergentă pentru x = R ,
n =1
atunci ea este uniform convergentă pe intervalul [ 0, R ] .
∞ ∞ n
x
Demonstraţie. Avem ∑
an x = n
∑ n
an R ⋅   , 0 ≤ x ≤ R .
R
n =1 n =1
  x n  ∞
Şirul     este descrescător şi sria numerică
 R   ∑ an Rn este convergentă.
 n ≥ 0 n =1
∞
Conform criteriului lui Dirichlet, rezultă că seria ∑ an xn este uniform convergentă pe
n =1
intervalul [ 0, R ] .
∞
Teorema 6.3.5. (Teorema lui ABEL). Dacă seria de puteri ∑ an xn este
n=0
convergentă pentru x = R , atunci suma ei rămâne continuă şi pentru x = R , adică
∞ ∞
lim
x→ R
∑ an x = ∑ an R n .
n

x < R n =0 n=0

Exemplul 6.3.4. Vom considera dezvoltarea

x 2 x3 n −1 x
n
ln (1 + x ) = x − + − ... + ( −1) + ... , − 1 < x < 1 .
2 3 n
Conform criteriului lui Leibniz, această serie este converegntă pentru x = 1 .
Atunci, prin trecere la limită pentru x  →1, x < 1 , obţinem
1 1 n −1 1
ln 2 = 1 − + − ... + ( −1) n + ... .
2 3

§ 6.4 Integrarea şi derivarea seriilor de puteri.

∞
Fie ∑ an xn o serie de puteri cu raza de convergenţă R > 0 şi să definim funcţia
n=0
∞
f : ( − R, R ) →  , f ( x ) = ∑ an xn , ∀ x ∈ ( − R, R ) .
n =1

5
 Am demonstrat că seria de puteri converge uniform către f ( x ) şi orice interval
[ −r , r ] , cu 0 < r < R . Prin urmare, ea se poate integra şi se poate deriva termen cu
termen.
Pentru orice x < R avem
x
a1 2 a2 3 a
∫ f ( t )dt = a0 x +
2
x + x + ... + n −1 x n + ... .
3 n
0
a1 2 a2 3 a
Dacă seria a0 R + R + R + ... + n −1 R n + ... este convergentă, atunci avem
2 3 n
şi relaţia
R
a1 2 a2 3 a
∫ f ( t )dt = a0 R +
2
R + R + ... + n −1 R n + ... .
3 n
0
Putem deriva o serie de puteri termen cu termen. Pentru orice x < R , avem
f ′ ( x ) = a1 + 2a2 x + 3a3 x 2 + ... + ( n + 1) an +1x n + ... .
Dacă seria
a1 + 2a2 R + 3a3 R 2 + ... + ( n + 1) an +1R n + ...
este convergentă, atunci
f ′ ( x ) = a1 + 2a2 R + 3a3 R 2 + ... + ( n + 1) an +1R n + ... .

∞
Lema 6.4.1. O serie de puteri ∑ an xn are aceeşi rază de convergenţă cu seria
n=0
∞
de puteri ∑ ( n + 1) an+1xn obţinută prin derivare termen cu termen.
n=0

∞
Teorema 6.4.1. Fie R > 0 raza de convergenţă a seriei de puteri ∑ an xn . Atunci
n=0
∞
funcţia f : ( − R, R ) → , f ( x ) = ∑ an xn , x ∈ ( − R, R ) este indefinit derivabilă.
n=0
∞
În plus, egalitatea f ( x ) = ∑ an xn nu poate fi derivată (integrată) termen cu
n=0
termen de oricâte ori în intervalul ( − R, R ) .

6
 ∞
Corolarul 6.4.1. Fie R > 0 raza de convergenţă a seriei de puteri ∑ an xn şi
n=0

f ( ) ( 0)
∞ n
funcţia f : ( − R, R ) → , f ( x ) = ∑ n
an x . Atunci an =
n !
, ∀ n≥0.
n=0

Exemplul 4.1. În relaţia

1
= 1 + x + x 2 + ... + x n + ..., − 1 < x < 1
1− x
înlocuid x cu − x şi obţinem seria de puteri
1
2
= 1 − x 2 + x 4 − x 6 + ... + ( −1) x 2 n + ..., − 1 < x < 1
1+ x
cu raza de convergenţă R = 1 . Integrând termen cu termen, rezultă
x 3 x5 x 7 n x
2 n +1
arctg x = 1 − + − + ... + ( −1) + ..., − 1 < x < 1 .
3 5 7 2n + 1
Pentru x = 1 , obţinem seria
n
1 1 1
1 − + − + ... +
( −1) + ...
3 5 7 2n + 1
π
care este convergentă, conform criteriului lui Leibniz. Cum arctg 1 = , rezultă că
4
n
π 1 1 1
= 1 − + − + ... +
( −1) + ... .
4 3 5 7 2n + 1

Exemplul 4.2. Fie funcţia f :  →  ,

x x2 xn
f ( x) = 1+ + + ... + + ... .
1! 2! n!
Raza de convergenţă a acestei serii de puteri este R = ∞ . Derivând termen cu
termen, obţinem
x x2 xn
f ′( x ) = 1 + + + ... + + ... ,
1! 2! n!
deci f ′ ( x ) = f ( x ) , ∀ x ∈  . Cum f ( 0 ) = 1 , rerultă că f ( x ) = e x , deci
x x2
x xn
e =1+ + + ... + + ..., x ∈  .
1! 2! n!
Pentru x = 1 regăsim formula

7
 1 1 1
e =1+ + + ... + + ... .
1! 2! n!

§ 5 Formula lui Taylor. Formula lui MacLaurin.

Teorema 5.1. (TAYLOR). Fie f : [ a, b ] →  o clasă de C n +1 . Atunci există
ξ ∈ ( a, b ) pentru acre avem egalitatea
2 n
f (b ) = f ( a ) +
b−a
f ′( a ) +
( b − a ) f ′′ a + ... + ( b − a ) f ( n ) a +
( ) ( )
1! 2! n!
n +1
( b − a)
f(
n +1)
+ ( ξ),
( n + 1)!
numită formula lui Taylor.
Demonstraţie. Fie A∈  definit de relaţia
2 n
f (b ) = f ( a ) +
b−a
f ′( a ) +
( b − a ) f ′′ a + ... + ( b − a ) f ( n ) a +
( ) ( )
1! 2! n!
n +1
+ (b − a ) A.
Considermă funcţia F : [ a, b ] →  ,
2 n
F ( x) = f ( x) +
b−x
f ′( x ) +
( b − x ) f ′′ x + ... + ( b − x ) f ( n ) x +
( ) ( )
1! 2! n!
n +1
+ (b − x ) A.
Funcţia F este continuă pe [ a, b ] , derivabilă pe ( a, b ) şi F ( a ) = F ( b ) . Conform
teoremei lui Rolle, există ξ ∈ ( a, b ) astfel încât F ′ ( ξ ) = 0 . Dar
n
( b − x)
F ′( x ) = f(
n +1)
( x ) − ( n + 1)( b − x )n A.
n!
f ( ) ( ξ)
n +1
Atunci F ( ξ ) = 0 dacă şi numai dacă A =
′ , deci concluzia.
( n + 1)!
În cazul când a = 0 , se obţine un caz particular care este des utilizat.
Teorema 5.2. (MACLAURIN). Fie f : [ 0, b ] →  o clasă de C n +1 . Atunci
există ξ ∈ ( 0,b ) pentru care avem egalitatea

8
 b b2 bn ( n )
f (b ) = f ( 0) + f ′( 0) + f ′′ ( 0 ) + ... + f (0) +
1! 2! n!
b n +1 ( n +1)
+ f ( ξ),
( n + 1)!
numită formula lui MacLaurin.

§ 6 Serii Taylor.
Fie f : [ a, b ] →  o funcţie de clasă C ∞ ([ a, b ]) şi fie x0 ∈ ( a, b ) un punct fixat.
f ( ) ( x0 )
∞ n
Seria de puteri ∑ n!
( x − x0 )n se va numi seria Taylor asociată fucţiei f în
n=0
jurul punctului x0 .
În general, raza de convergenţă a acestei serii nu este stric pozitivă şi chiar dacă
seria ar fi convergentă pe [ a, b ] , este posibil ca ea să nu aibă ca sumă funcţia f .

 e −1 x2
, x≠0
Exemplul 6.1. Fie funcţia f : [ −1,1] →  , f ( x ) =  .
0, x=0
Vom arăta că f ( ) ( 0 ) = 0, ∀ n ∈
. Astfel, seria Taylor asociată funcţie f în
n

jurul originii are toţi coeficienţii nuli şi implicit, suma sa este funcţia nulă, diferită de
funcţia f pe orice vecinătate a originii.
Inductiv, rezultă că pentru orice n ∈
există un polinom Pn astfel încât
 1  2
f ( ) ( x ) = Pn  2  e−1 x , ∀ x ∈ [ −1,1] , x ≠ 0 .
n
x 
Atunci, dacă presupunem că f ( ) ( 0 ) = 0 , rezultă
n

f ( ) ( x ) − f ( ) ( 0)
n n
1  1  x2
lim = lim Pn  2  e−1 =
x →0 x−0 x →0 x x 

− y2 ( ) = 0,
yPn y 2
y →∞
( )
= lim yPn y e 2
= lim
y →∞ ey
2

adică f (
n +1)
( 0) = 0 .


9
 Teorema 6.6.1. (de reprezentare a funcţiilor de clasă C ∞ prin serii Taylor).
Fie f : [ a, b ] →  o funcţie indefinit derivabilă pentru care există M > 0 cu
proprietatea că f ( ) ( x ) ≤ M , ∀ x ∈ [ a, b ] , n ∈
.
n

Atunci seria Taylor a lui f în jurul orcăui punct x0 ∈ ( a, b ) este uniform

convergentă pe [ a, b ] şi are suma f ( x ) , adică
f ( ) ( x0 )
∞ n
f ( x) = ∑ n!
( x − x0 )n , ∀ x ∈ [ a, b] .
n=0

§ 7 Dezvoltări în serie ale unor funcţii elementare.

Funcţia exponenţială. Fie a, b ∈ , 0 < a < b şi f : [ a, b ] →  , f ( x ) = e x .
f ( ) ( x) = ex f ( ) ( x ) ≤ eb , ∀ x ∈ [ a , b ] , n ∈

n n
Evident, , deci . Cum

xn
∞
f ( ) ( 0 ) = 1, ∀ n ∈
, seria Taylor asociată este e x =
n
∑ n !
, x ∈ [ a, b ] .
n =0
Numerele reale a, b au fost alese arbitrar, deci dezvoltarea are loc pentru orice
x∈.

Funcţia sinus. Fie f : [ a, b ] →  , f ( x ) = sin x . Avem

 nπ 
f ( ) ( x ) = sin  x +
n
 ≤ 1, ∀ x ∈ , n ∈
.
 2 
nπ
Cum f ( ) ( 0 ) = sin
n
, seria Taylor asociată funcţie f în jutul originii este
2
∞ 2 n +1
n x
∑
sin x = ( −1)
( 2 n + 1 ) !
, ∀ x∈.
n =0

Funcţia cosinus. Fie f :  →  , f ( x ) = cos x . Avem

 nπ 
f ( ) ( x ) = cos  x +  ≤ 1, ∀ x ∈ , n ∈
.
n
 2 
nπ
Cum f ( ) ( 0 ) = cos
n
, seria Taylor asociată funcţie f în jutul originii este
2
∞ 2n
n x
cos x = ∑ ( −1)
( 2 n ) !
, ∀ x∈ .
n=0

10
 Funcţia logaritmică. În relaţia
1
= 1 + x + x 2 + ... + x n + ... , −1 < x < 1
1+ x
înlocuind x cu − x şi obţinem
1 n
= 1 − x + x 2 − ... + ( −1) x n + ... , −1 < x < 1 .
1+ x
Prin integrare termen cu termen, rezultă
n −1
x 2 x3 ( −1) x n + ... , −1 < x < 1 .
ln (1 + x ) = x − + − ... +
2 3 n
Conform criteriului lui Leibniz pentru serii numerice, rezultă că seria obţinută
pentru x = 1 este convergentă, deci
n −1
1 1
ln 2 = 1 − + − ... +
( −1) + ... .
2 3 n
m
Funcţia putere. Fie m ∈ ∗ . Seria Taylor asociată funcţiei (1 + x ) este
m ( m − 1) 2 m ( m − 1)( m − 2 ) ...(m − n + 1) n
1 + mx + x + ... + x + ...,
2! n!
numită serie binomială. Această serie are raza de convergenţă R = 1 . Fie
f : ( −1,1) →  ,
∞
m ( m − 1)( m − 2 ) ...( m − n + 1) n
f ( x) =1+ ∑ n !
x .
n =1
Prin derivare, obţinem
m ( m − 1) m ( m − 1) n −1
f ′( x ) = m + x + ... + x + ..., − 1 < x < 1.
1! 1!
De aici,
f ′ ( x ) + xf ′ ( x ) =
∞
 m ( m − 1)( m − 2 ) ...( m − n ) m ( m − 1) ...( m − n = 1)  n
=m+ ∑ 
n !
+
( n − 1) !
x =
n =1  
 ∞
m ( m − 1)( m − 2 ) ...( m − n + 1) n 
= m 1 +
 ∑ n !
x  = mf ( x ) ,

 n =1 
de unde

11
 f ′( x ) m
= , − 1 < x < 1.
f ( x) 1+ x
Prin integrare, rezultă
ln f ( x ) = m ln (1 + x ) + c, − 1 < x < 1 ,
m
unde c ∈  . Cum f ( 0 ) = 1 , obţinem c = 0 şi apoi f ( x ) = (1 + x ) . Aşadar,
m ( m − 1)( m − 2 ) ...( m − n + 1) n
(1 + x )m = 1 + ∑ x , − 1 < x < 1.
n!
Dacă m ∈
∗ , atunci termenii de rang mai mare decât n sunt nuli şi astfel se
obţine formula binomului lui Newton.
1
Pentru m = se obţine dezvoltarea
2
∞
n −1 ( 2 n − 3 )!! n
∑
1 + x = 1 + ( −1)
n ! ⋅ 2 n
x , − 1 < x < 1.
n =1
1
Pentru m = − , rezultă
2
∞
1 n ( 2 n − 1)!! n
1+ x
∑
= 1 + ( −1)
n !⋅ 2 n
x , −1 < x < 1.
n =1
Aplicaţiile pot continua. Dacă înlocuim în ultima egalitate x cu − x 2 , rezultă
∞
1 ( 2n − 1)!! x 2n , − 1 < x < 1 .
=1+ ∑ n
1 − x2 n =1 n !⋅ 2
Integrând termen cu termen, obţinem
∞
( 2n − 1)!! x 2n +1, − 1 < x < 1
arcsin x = x + ∑ n
n =1 n !⋅ 2 ( 2n + 1)

12