Denitii echivalente ale spatiului an. Exemple.

Repere ane. Coordonate baricentrice.

Subspatii ane
Morsme ane

Recapitulare: spatii ane

Oana Constantinescu

Oana Constantinescu Recapitulare: spatii ane

 Denitii echivalente ale spatiului an. Exemple.
Repere ane. Coordonate baricentrice.
Subspatii ane
Morsme ane

Table of Contents

1 Denitii echivalente ale spatiului an. Exemple.

2 Repere ane. Coordonate baricentrice.

3 Subspatii ane

4 Morsme ane

Oana Constantinescu Recapitulare: spatii ane

Denitie

Denition
Un spatiu
 → an peste corpul comutativ K este un triplet
− 
A = X , X , Φ format dintr-o multime nevida X , un spatiu
→
− →
−
vectorial X peste K si o functie Φ : X × X → X cu proprietatile:
→
−
(1) ∃O ∈ X a.i. functia ΦO : X → X ,
ΦO (A) = Φ(O , A), ∀A ∈ X , este bijectiva;
(2) Φ(A, B ) + Φ(B , C ) = Φ(A, C ), ∀A, B , C ∈ X .
→
−
Elementele lui X se numesc puncte, ale lui X vectori, iar functia Φ
→
−
se numeste structura ana. Numim X spatiul liniar director al
spatiului an A. Dimensiunea spatiului an A este egala, prin
denitie, cu dimensiunea spatiului sau liniar director.
Se poate demonstra ca daca are loc (1), atunci pentru orice
→
−
O ∈ X , functia ΦO : X → X este bijectiva.
Exemple

Cel mai simplu exemplu este dat de spatiul an geometric.

Consider S multimea punctelor spatiului geometric, V spatiul liniar
real al vectorilor liberi si

Φ : S × S → V,
−→
Φ(A, B ) = AB .
Evident Φ are proprietatile (1) si (2) din denitia anterioara.
Datorita acestui exemplu notam in general, pentru un spatiu an
−→
arbitrar, Φ(A, B ) = AB .
1
Observam pentru orice ū ∈ V , Φ− A (u ) este punctul B unic
−→
determinat de conditia AB = u .
Exemple

De asemenea, orice K-spatiu liniar V este spatiu an cu spatiul

liniar director V si structura ana data de

Φ : V × V → V,

Φ(x , y ) = y − x , ∀x , y ∈ V .
In particular Kn este K-spatiu an.
Observatie Va amintiti ca orice doua spatii ane de aceeasi
dimensiune nita sunt izomorfe, adica exista un morsm an
bijectiv intre spatiile lor de puncte. De aceea spatiul an geometric
este izomorf cu R3 .
Spatiul liniar tangent TP X

Fie P ∈ X xat arbitrar.

Denim + : X × X → X si · : K × X → X prin
1 −
→ −→
A + B = Φ−P (PA + PB ), ∀A, B ∈ X ,
1 −
→
α A = Φ−
P (αPA), ∀α ∈ K, ∀A ∈ X .

Theorem
Multimea X impreuna cu legile de compozitie denite anterior are o
→
−
structura de spatiu liniar peste K si ΦP : X → X este izomorsm
de spatii liniare.
Structura de spatiu liniar a lui X depinde de alegerea lui P, de
aceea notam spatiul liniar obtinut cu TP X si il numim
vectorializatul lui X in P sau spatiul liniar tangent la X in P.
Spatiul liniar tangent TP X
In caz spatiului geometric observam ca

−
→ −→ −→
A + B = C , unde C e unic determinat de PA + PB = PC ,
−
→ −→
αA = D , unde D e unic determinat de αPA = PD .
Adunarea punctelor cu vectori

Denition
 →
− 
Dat spatiul an A = X , X , Φ , denim o operatie de adunare a
punctelor cu vectori prin
→
−
+:X×X →X
1
P + ū = Φ−
P (ū ).

Theorem
Operatia denita anterioar are urmatoarele proprietati:
→
−
(1) A + (u + v ) = (A + u ) + v , ∀A ∈ X , u , v ∈ X ;
(2) A + 0 = A ∀A ∈ X ;
→
−
(3) ∀A, B ∈ X ∃!v ∈ X a.i . B = A + v .
Observam
 → ca putem deni un spatiu an ca un triplet
−  →
−
A = X , X , + , cu + : X × X → X o lege de compozitie ce are
proprietatile (1),(2),(3) din teorema anterioara.
→
−
Atunci, consideram Φ : X × X → X , denita prin Φ(A, B ) = ū
unic determinat de conditia A + ū = B.
Se verica faptul ca Φ este o structura ana pe X .
Actiuni de grupuri

Fie G un grup si X o multime nevida.

Numim substitutie a lui X o functie bijectiva f : X → X . Multimea
substitutiilor lui X are structura de grup in raport cu compunerea
functiilor si se noteaza cu S (X ).
Denition
Spunem ca grupul G actioneaza asupra multimii X daca exista un
morsm de grupuri
ϕ : G → S (X ).
Morsmul ϕ se numeste G -actiune pe X si notam
ϕ(g )(x ) := gx , ∀x ∈ X , ∀g ∈ G .

Notam (G , X , ϕ) elementele ce determina actiunea unui grup G pe

multimea X .
 Denitii echivalente ale spatiului an. Exemple.
Repere ane. Coordonate baricentrice.
Subspatii ane
Morsme ane

Exemple
(1) Fie V un spatiu liniar real de dimensiune nita si
G = Gl (V ) = {f : V → V | f − izomorsm liniar } grupul liniar al
lui V . Atunci Gl (V ) actioneaza asupra lui V prin

ϕ : Gl (V ) → S (V ), ϕ(f ) = f , ∀f ∈ Gl (V ).

(2) Daca V este un spatiu liniar euclidian de dimensiune nita, pot

considera grupul endomorsmelor ortogonale ale lui V ,
O(V ) = {f : V → V | f − endomorsm ortogonal }.
Amintim ca f : V → V este aplicatie liniara ortogonala daca
< f (x̄ ), f (ȳ ) >=< x̄ , ȳ > ∀x̄ , ȳ ∈ V ⇔k f (x̄ ) k=k x̄ k ∀x̄ ∈ V .
Actiunea lui O(V ) asupra lui V este

ϕ : O(V ) → S (V ), ϕ(f ) = f , ∀f ∈ O(V ).

Oana Constantinescu Recapitulare: spatii ane

Actiuni de grupuri
Denition
O actiune (G , X , ϕ) este dela daca ϕ este monomorsm de grupuri
⇔ Ker ϕ = {e }, unde e este elementul neutru al lui G .

Observam ca ambele exemple anterioare reprezinta actiuni dele de

grupuri.
Denition
O actiune (G , X , ϕ) este tranzitiva daca ∀x , y ∈ X ∃g ∈ G astfel incat
y = gx. Daca g cu aceasta proprietate este unic, spunem ca actiunea
este simplu tranzitiva.

Theorem
Daca grupul G este abelian, atunci orice actiune dela si tranzitiva este
simplu tranzitiva.
Pentru V -spatiu liniar euclidian nit dimensional, consider actiunea
grupului O(V ) pe multimea X a bazelor ortonormate ale lui V . Deoarece
date doua baze ortonormate exista o singura aplicatie ortogonala ce
transforma o baza in cealalta, actiunea este simplu tranzitiva.
Denitie echivalenta a spatiului an

 →
− 
Fie A = X , X , Φ un K - spatiu an. Putem deni actiunea
→
− 
grupului aditiv X , + pe X prin
→
− →
−
ϕ : X → S (X ), ϕ(ū )(P ) = ΦP (ū ), ∀ū ∈ X , ∀P ∈ X .

In plus aceasta actiune este dela si simplu tranzitiva.

Reciproc, daca se da V un spatiu liniar peste K, o multime nevida
X si (V , X , ϕ) o actiune dela si tranzitiva a grupului (V , +) pe X ,
atunci putem deni pe X o structura de spatiu an avand pe V ca
spatiu liniar director:

+ : X × V → X , P + ū = ϕ(ū )(P ), ∀P ∈ X ∀ū ∈ V .

Combinatie ana de puncte
 →
− 
Presupunem ca A = X , X , Φ este un spatiu an peste K.
Se numeste combinatie ana de puncte o expresie de tipul
n
1 2 n
α A1 + α A2 + · · · + α An , cu αi = 1, αi ∈ K, ∀i ∈ 1, n.
X

i =1
Pn
Conditia i =1 αi = 1 este esentiala pentru ca expresia
α1 A1 + α2 A2 + · · · + αn An sa nu depinda de spatiul liniar TP S in
care s-a denit.
Punctul A = α1 A1 + α2 A2 + · · · + αn An se numeste baricentrul
sistemului de puncte {A1 , A2 , · · · , An } cu ponderile α1 , α2 , · · · , αn .
Daca ponderile sunt egale vorbim de echibaricentru.
Fie multimea nevida M ⊂ X .
Infasuratoarea (acoperirea/inchiderea) ana a lui M este multimea
tuturor combinatiilor ane nite de puncte din M:
( m m )
< M >af = αi Pi | Pi ∈ M , αi ∈ K, α i = 1, m ∈ N
X X

i =1 i =1
Puncte an (in)dependente
Denitions
(1) Un sistem de puncte {P1 , P2 , · · · , Pn } se numeste an
dependent daca ∃i ∈ 1, n astfel incat Pi sa e baricentrul cu
anumite ponderi ale celorlalte puncte din sistem.
(2) Un sistem nit de puncte se numeste an independent daca
contine un singur punct sau daca nu este an dependent .
(3) O multime innita de puncte S ⊂ X se numeste an
independenta daca orice sistem nit de puncte ale sale este an
independent.

Theorem
Sistemul de puncte {P1 , · · · , Pn } este an dependent (respectiv
an
n−−−→independent) odaca si numai daca sistemul de vectori
−−−→
P1 P2 , · · · , P1 Pn este liniar dependent (liniar independent).
In
n−acest caz sistemul de puncte
−→ −−−−→ −−−−→ −−→o
Pi P1 , · · · , Pi Pi −1 , Pi Pi +1 , · · · , Pi Pn este liniar dependent (liniar
independent), ∀i ∈ 1, n.
Observatii
(1) Orice doua puncte an independente sunt distincte. Numim
segment un sistem de doua puncte an independente.
(2) Trei puncte sunt an independente daca si numai daca sunt
necoliniare. Un sistem de trei puncte an independente se numeste
triunghi. De asemenea patru puncte sunt an independente daca si
numai daca sunt necoplanare. Ele formeaza un tetraedru.
Repere ane

Denition
Presupunem ca dimA = n. Un reper an este un sistem de n + 1
puncte an independente Ra = {A0 , A1 , · · · , An } ⊂ X .

Theorem
Daca Ra = {A0 , A1 , · · · , An } este un reper an in An , atunci
oricarui punct
PnP ∈ X i se asociaza in mod unic scalarii αi ∈ K,
i
i ∈ 0, n, cu i =1 α = 1, astfel incat
P = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αn An .

Denition
Numerele α1 , i ∈ 0, n se numesc coordonatele baricentrice ale lui P
in raport cu reperul an Ra .
Coordonate ane versus coordonate carteziene

Observam ca dat un reper an Ra = {A0 , A1 , · · · , An } ⊂ X , ii

putem asocia un reper cartezian denit prin Rc = {A0 ; ē1 , · · · , ēn }
−−−→
cu ēi = A0 Ai , i ∈ 1, n, adica o multime formata dintr-un punct
→
−
xat A0 numit origine si o baza {ē1 , · · · , ēn } in X .
Presupunem ca P = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αn An . Vectorializand
aceasta relatie in A0 obtinem
n n
−−→ −−→ X i
A0 P = α i A0 Ai = α ēi ,
X

i =1 i =1
deci P are coordonatele carteziene α1 , · · · , αn .
Coordonate ane versus coordonate carteziene

Reciproc,
 presupunem ca sen da un reper cartezian
Rc = O ; f1 , · · · , fn in A si e punctul P de coordonate
¯ ¯
carteziene β 1 , · · · , β n in raport cu Rc : OP = ni=1 β i f¯i .
−→ P
Denim un reper an astfel. Consider punctele
−−→
Qi = O + f¯i ⇔ f¯i = OQi , i ∈ 1, n.
Atunci Ra = {O , Q1 , · · · , Qn } esre un reper an al lui A.
Observam caP
−→
OP = 1 −P ni=1 β
i OO + ni=1 β i OQi ⇔

−→ P −−→
P = 1 − ni=1 β i O + β 1 Q1 + · · · β n QnP .
Deci P are coordonatele baricentrice 1 − ni=1 β i , β 1 , · · · , β n .
Subspatii ane
Denition
 →
− 
Fie A = X , X , Φ un spatiu an peste K. O submultime Y ⊂ X
se numeste subspatiu an al lui X daca Y = ∅ sau daca Y 6= ∅ si
→
−
exista un subspatiu liniar V al lui X astfel incat Φ(V × V ) ⊂ Y si
(Y , V , Φ/V ×V ) este un spatiu an.

Theorem
(a) Daca Y este subspatiu
n−→ an nevid alolui X atunci pentru orice
punct O ∈ Y multimea OP | P ∈ Y este subspatiu liniar al lui
→
− →
−
X si coincide cu Y . In plus
→
− n →
−o
∀O ∈ Y : Y = O + Y = O + ū | ū ∈ Y .
n−→ o
(b) Daca ∅ =
6 Y ⊂ X si exista O ∈ Y astfel incat OP | P ∈ Y
→
−
n−→ liniar al olui X , atunci Y este →
este subspatiu subspatiu an al lui X
→
− −
si Y = OP | P ∈ Y . In plus Y = O + Y .
Teorema de caracterizare a subspatiilor ane

Theorem
Fie ∅ =
6 Y ⊂X .
(1) Daca Car K 6= 2, Y este subspatiu an al lui X daca si numai
daca ∀P , Q ∈ Y , ∀α ∈ K ⇒ αP + (1 − α)Q ∈ Y .
(2) Daca Car K = 2, Y este subspatiu an al lui X daca si numai
daca ∀P , Q , R ∈ Y ⇒ 13 P + 13 Q + 13 R ∈ Y .

Corollary
Fie ∅ =
6 Y ⊂ X . Atunci Y este subspatiu an al lui X daca si
numai daca Y isi contine toate baricentrele cu orice ponderi
⇔ Y =< Y >af .

Din rezultatul anterior rezulta ca infasuratoarea ana a unei

multimi este un subspatiu an.
Dreapta ana

O dreapta ana este un subspatiu an de dimensiune 1.

Fie doua puncte distincte A, B ∈ X . Atunci infasuratoarea ana a
multimii formate din cele doua puncte este e o dreapta ana.
−→
< AB >:=< A, B >af = {αA + (1 − α)B | α ∈ K} = A + [AB ].

Evident o{A, B } este un reper an pe dreapta < AB >, iar

n −→
A; AB un reper cartezian.
Dreapta ana poate  data si printr-un punct al ei si un vector
nenul din spatiul sau liniar director
→
−
d = A + d = A + [a],

unde am notat cu [a] subspatiul liniar generat de vectorul director

→
−
a∈ d.
Planul an

Un plan an este un subspatiu an de dimensiune 2.

Fie A, B , C trei puncte an independente.
Atunci < ABC >:=< A, B , C >af =
{αA + β B + (1 − α − β)C | α, β ∈ R} este un plan n an.
−→ −→o
{A, B , C } este un reper an in planul considerat si A; AB , AC
este un reper cartezian.
Un plan an π este unic determinat si de un punct A ∈ π arbitrar
xat si a, b ∈ →−
π doi vectori necoliniari.

π =A+→
−
π = A + [a, b].
Operatii cu subspatii ane

Theorem
O intersectie arbitrara de subspatii ane este subspatiu an. Daca
intersectia este nevida, atunci spatiul sau liniar director este
intersectia spatiilor liniare directoare ale subspatiilor ane
considerate.
Fie P un punct arbitrar din intersectia subspatiilor ane
Yi ⊂ X , i ∈ I 6= ∅. Atunci
s .a
→
−
∩ Yi = P + ∩ Y i .
i ∈I i ∈I
Se poate demonstra ca infasuratoarea ana a unei multimi nevide
S ⊂ X coincide cu intersectia tuturor subspatiilor ane ale lui X ce
contin pe S, de aceea utilizam pentru < S >af si denumirea de
subspatiu an generat de S.
Operatii cu subspatii ane

In general, reuniunea a doua spatii ane nu este un spatiu an.

De exemplu, 2
Y1 = (x1 , x2 ) ∈ R | x1 + x2 = 1 si
Y2 = (x1 , x2 ) ∈ R2 | x1 − x2 = 1 sunt subspatii ane ale lui R2 .


Fie P = (1, 0) si Q = (2, 1). Observam ca

1 1 3
2 P + 2 Q = ( 2 , 1) ∈
/ Y1 ∪ Y2 , deci Y1 ∪ Y2 nu este subspatiu an.

Denition
Suma a doua subspatii ane Y1 , Y2 ⊂ X este subspatiul an
generat de reuniunea lor:

Y1 + Y2 =< Y1 ∪ Y2 >af .
Deci Y1 + Y2 este cel mai mic subspatiu an (in sensul incluziunii)
care contine pe Y1 ∪ Y2 .
Teorema dimensiunii

Theorem
Fie Y1 , Y2 subspatii ane ale lui X , avand spatiile liniare directoare
−
→ − →
Y1 si Y2 . Atunci spatiul liniar director al spatiului an suma
Y1 + Y2 este
(−
→ −
→
−−−−−→ Y1 + Y2 , Y1 ∩ Y2 =
6 ∅,
Y1 + Y2 = −
→ − → −−−→
Y1 + Y2 + [O1 O2 ], Y1 ∩ Y2 = ∅,

unde O1 ∈ Y1 si O2 ∈ Y2 sunt doua puncte arbitrar alese.

Observatie. Evidentiem proprietatea urmatoare, utila in
demonstrarea a numeroase rezultate.
Fie Y1 , Y2 subspatii ane ale lui X si O1 ∈ Y1 , O2 ∈ Y2 doua
puncte xate arbitrar. Atunci
−−−→ −
→ −
→
Y1 ∩ Y2 6= ∅ ⇔ O1 O2 ∈ Y1 + Y2 .
Teorema dimensiunii

Theorem
Fie Y1 , Y2 subspatii ane ale lui X , avand spatiile liniare directoare
−
→ − →
Y1 si Y2 . Atunci

dimY1 + dimY2 − dim (Y1 ∩ Y2 ), Y1 ∩ Y2 6= ∅,

(
dim (Y1 + Y2 ) = −
→ −
→
dimY1 + dimY2 − dim Y1 ∩ Y2 + 1, Y1 ∩ Y2 = ∅.

Consecinte:
data o dreapta ana d si un punct A exterior acesteia, spatiul an
suma d + {A} este un plan an ; generalizare: dat un subspatiu an
Y de dimensiune k < ∞ si un punct A ∈ / Y , atunci Y + {A} este
un spatiu an de dimensiune k + 1;
date doua drepte ane concurente, d1 , d2 ⊂ X , d1 ∩ d2 = {P },
atunci spatiul an suma d1 + d2 este un plan an;
→
− −
→ −
→
daca Y1, Y2 ⊂ X , dimX < ∞, astfel incat X = Y1 ⊕ Y2 , atunci
s .a
Y1 ∩ Y2 = {P }.
Paralelism an

Denitions
−
→ −
→
(a) Subspatiile ane Y1 si Y2 sunt paralele daca Y1 = Y2 . Notam
Y1 k Y2 .
−
→
(b) Subspatiile ane Y1 si Y2 sunt paralele in sens larg daca Y1 ⊆
−
→ −
→ − →
Y2 sau Y2 ⊆ Y1 . Notam Y1 C Y2 .
Observatie:
Relatia de paralelism este o relatie de echivalenta pe multimea
subspatiilor ane ale unui spatiu an dat.
Relatia de paralelism in sens larg este o relatie de ordine
partiala pe multimea subspatiilor ane ale unui spatiu an dat.
Dat Y ⊂ X , Y 6= ∅ si un punct A ∈ X , exista un singur
s .a
subspatiu an al lui X care trece prin A si este paralel cu Y , si
anume A + Y .
Pozitiile relative a doua spatii ane paralele

Theorem
(1) Daca Y1 k Y2 atunci Y1 = Y2 sau Y1 ∩ Y2 = ∅.
(2) Daca Y1 C Y2 atunci Y1 ⊆ Y2 sau Y2 ⊆ Y1 sau Y1 ∩ Y2 = ∅.

Reciproca nu este adevarata, adica exista subspatii ane disjuncte

care nu sunt paralele, nici paralele in sens larg.
In schimb in cazul particular urmator avem o reciproca adevarata.
Theorem
Intr-un spatiu an de dimensiune nita, un subspatiu an si un
hiperplan care nu se intersecteaza sunt paralele in sens larg.
Ecuatiile subspatiilor ane

 →
− 
Consideram spatiul an real A = X , X , Φ de dimensiune nita.
→
−
Putem scrie ecuatiile unui subspatiu an Y = A + Y al lui X atunci
cand cunoastem un punct al lui Y si o baza in spatiul liniar director.
Exemplicam metoda doar pe cazurile particulare ale spatiilor ane
3 si 4 dimensionale.
Intr-un spatiu an de dimensiune trei, xam un reper cartezian
R = {O , ē1 , ē2 , ē3 }.
→
−
Consideram d = A + d o dreapta ana. Presupunem ca A are in
−→
raport cu R vectorul de pozitie r̄0 = OA = x01 ē1 + x02 ē2 + x03 ē3 si
→
−
ā = a1 ē1 + a2 ē2 + a3 ē3 6= 0̄, ā ∈ d este un vector director al
dreptei.
Fie un punct arbitrar P (r̄ ) ∈ X de vector de pozitie
−→
r̄ = OP = x 1 ē1 + x 2 ē2 + x 3 ē3 .
Ecuatiile dreptei ane in A3

Punctul P apartine dreptei d daca si numai daca vectorul sau de

pozitie, respectiv coordonatele sale in raport cu R verica unul din
seturile de ecuatii echivalente:
ecuatia vectoriala: r̄ = r̄0 + t ā, t ∈ R;
1 = x01 + ta1 ,
x


ecuatiile parametrice: x 2 = x02 + ta2 ,
 3
x = x03 + ta3 , t ∈ R;


x 1 −x 1 x 2 −x 2 x 3 −x 3
ecuatiile canonice: a1 0 = a2 0 = a3 0 ;
ecuatiile dreptei ca intersectie de (hiper)plane:
a x − a1 x 2 + (a1 x02 − a2 x01 ) = 0,
2 1
(

a3 x 2 − a2 x 3 + (a2 x03 − a3 x02 ) = 0.

Fie dreapta d = A + [ā], cu A(r̄0 ), r̄0 = 2ē1 − 3ē2 + 5ē3 ,
ā = −4ē1 + 7ē2 − ē3 .
1
x = 2 − 4t ,


Ecuatiile parametrice: x2 = −3 + 7t ,
x3 = 5 − t , t ∈ R;



Ecuatiile canonice:
x1 − 2 x2 + 3 x3 − 5
= = ;
−4 7 −1
Ecuatiile dreptei ca intersectie de plane:
7x 1 + 4x 2 − 2 = 0,
(

x 2 + 7x 3 − 32 = 0.
Ecuatiile planului an in A3

Fie planul an π = A + → −π ce trece prin A(r̄0 ), cu spatiul liniar

director → −
π = [ā1 , ā2 ], ā1 , ā2 ind vectorii unei baze in → −
π.
In raport cu reperul cartezian R, presupunem ca
r̄0 = x01 ē1 + x02 ē2 + x03 ē3 , ā1 = a11 ē1 + a12 ē2 + a13 ē3 6= 0̄,
ā2 = a21 ē1 + a22 ē2 + a23 ē3 6= 0̄. Atunci un punct oarecare P ∈ X , ce
are in raport cu R vectorul de pozitie r̄ = x 1 ē1 + x 2 ē2 + x 3 ē3 ,
apartine planului π daca si numai daca vectorul sau de pozitie,
respectiv coordonatele sale in raport cu R verica unul din seturile
de ecuatii echivalente:
ecuatia vectoriala: r̄ = r̄0 + t 1 ā1 + t 2 ā2 , t1 , t2 ∈ R;
1 = x01 + t 1 a11 + t 2 a21 ,
x


ecuatiile parametrice: x2 = x02 + t 1 a12 + t 2 a22 ,
x3 = x03 + t 1 a13 + t 2 a23 , t 1 , t 2 ∈ R;


ecuatia
 1 planului sub forma de determinant:
 x − x01 a11 a21 
 2
 x − x 2 a 2 a 2  = 0;

0 1 2
 x 3 − x 3 a3 a3 
 
0 1 2
ecuatia generala a planului, obtinuta din dezvoltarea
determinantului anterior dupa prima coloana:

ax 1 + bx 2 + cx 3 + d = 0, a2 + b2 + c 2 > 0.
De exemplu, ecuatiile planului π ce trece prin A(1, 2, 3), avand
spatiul liniar director →
−
π = [ā1 , ā2 ], ā1 (3, −2, 5), ā2 (1, −4, 2) sunt:
1
= 1 + 3t 1 + t 2 ,
x


ecuatiile parametrice: x 2 = 2 − 2t 1 − 4t 2 ,
 3
x = 3 + 5t 1 + 2t 2 , t 1 , t 2 ∈ R;

 1
 x −1 3 1


 2
ecuatia sub forma de determinant:  x − 2 −2 −4  = 0;


 x3 − 3 5 2 
ecuatia generala: 16x 1 − x 2 − 10x 3 + 16 = 0.
Ecuatiile subspatiilor ane in A4
Sa ne reamintim ecuatiile subspatiilor ane intr-un spatiu an de
dimensiune patru. Consideram reperul cartezian
R = {O , ē1 , ē2 , ē3 , ē4 }.
Fie dreapta d = A + [ā], cu A(2, −1, −3, 5), ā(3, −7, 4, −2).
ecuatia vectoriala: r̄ =r̄0 + t ā, t ∈ R;

 x 1 = 2 + 3t ,
x 2 = −1 − 7t ,


ecuatiile parametrice:

 x 3 = −3 + 4t ,
x 4 = 5 − 2t , t ∈ R;



ecuatiile canonice: x −2 = x +1 = x +3 = x −5 ;
1 2 3 4
3 −7 4 −2
ecuatiile dreptei ca intersectie de hiperplane:
7x 1 + 3x 2 − 11 = 0,



4x 2 + 7x 3 + 25 = 0,
 3
2x + 4x 4 − 14 = 0.


Observam ca o dreapta intr-un spatiu an de dimensiune n

este intersectia a n − 1 hiperplane.
Fie 2-planul α = A + [ā1 , ā2 ], cu A(2, −1, 3, 5), ā1 (1, 2, −2, 4),
ā2 (5, −2, −3, 6).
Ecuatia vectoriala: r̄ = r̄A + t 1 ā1 + t 2 ā2 , t 1 , t 2 ∈ R;


x1 = 2 + t 1 + 5t 2 ,
x 2 = −1 + 2t 1 − 2t 2 ,


Ecuatiile parametrice:

x3 = 3 − 2t 1 − 3t 2 ,
x 4 = 5 + 4t 1 + 6t 2 ;



Ecuatia 2-planului ca intersectie de hiperplane:

2x 3 + x 4 − 11
(
= 0,
1 2 3
10x + 7x + 12x − 49 = 0.
Observam ca ultimele ecuatii se obtin din cele parametrice prin
eliminarea parametrilor t 1 si t 2 . In general, un subspatiu de
dimensiune p al unui spatiu an de dimensiune n este
intersectia a n − p hiperplane.
In sfarsit, consideram un hiperplan → −π = A + [ā1 , ā2 , ā3 ], cu
A(1, 2, 3, 4), ā1 (2, −4, 6, −8), ā2 (3, −3, 1, −3), ā3 (−1, 2, −3, 5).
Ecuatia vectoriala: r̄ = r̄0 + t 1 ā1 + t 2 ā2 + t 3 ā3 , t 1 , t 2 , t 3 ∈ R;


x1 = 1 + 2t 1 + 3t 2 − t 3 ,
x 2 = 2 − 4t 1 − 3t 2 + 2t 3 ,


Ecuatiile parametrice:

x3 = 3 + 6t 1 + t 2 − 3t 3 ,
x 4 = 4 − 8t 1 − 3t 2 + 5t 3 ;



Ecuatia
 1 sub forma de determinant:
 x −1 2 3 1

 2 − 
 x − 2 −4 −3 2 

 = 0;
 x3 − 3 6 1 −3 

 x 4 − 4 −8 −3 5 


Ecuatia generala: 7x 1 + 8x 2 + 3x 3 − 18x 4 + 30 = 0.

Morsme ane
 →
−   →
− 
Fie A1 = X , X , Φ1 si A2 = Y , Y , Φ2 doua spatii ane peste
acelasi corp comutativ K.
Data o functie f : X → Y , ii putem asocia intotdeauna o functie
→
− → − →
−
f : X → Y , numita urma lui f , in modul urmator.
Fixam un punct O ∈ X arbitrar.
→
− −→
Pentru
→
−
orice ū ∈
−−−−−−→ → X ⇒ ∃! A ∈ X a.i. ū = OA. Denim
−
f (ū ) = f (O )f (A) ∈ Y . Aceasta denitie depinde de alegerea lui
O.
Denition
Aplicatia f : X → Y este aplicatie ana (morsm an) daca
∃O ∈ X a.i. urma lui f sa e aplicatie liniara.
→
− →
− →
−
Pentru orice aplicatie ana f , urma sa f : X → Y mai este numita si
aplicatia liniara asociata lui f .
Observam ca pentru o aplicatie ana, denitia urmei este independenta
de alegerea lui O. Fie O 0 6= O. Atunci, daca
− −−0→
→ − −→ −−→
→ →
− −→ − −−→
→
f (O B ) = f (OB − OO 0 ) = f (OB ) − f (OO 0 ) =
−−−−−−→ −−−−−−−→ −−−−−−−→
f (O )f (B ) − f (O )f (O 0 ) = f (O 0 )f (B ), pentru orice B ∈ X .
Exemple de morsme ane
→
− →
− →
−
Deci pentru f : X → Y morsm an, exista f : X → Y
aplicatie liniara a.i.
→
− −→ −−−−−−→ →
− →
−
f (AB ) = f (A)f (B ), ∀A, B ∈ X ⇔ f (A+ū ) = f (A)+ f (ū ), ∀A ∈ X , ∀ū ∈ X .

Nu exista o corespondenta biunivoca intre multimea aplicatiilor

ane si multimea aplicatiilor liniare, deoarece exista morsme ane
diferite cu aceeasi urma.
Ca exemplu putem concidera doua aplicatii constante diferite:

f1 , f2 : X → X , f1 (A) = P , f2 (A) = Q , ∀A ∈ X ,
unde P , Q sunt doua puncte distincte xate in X .
→
− → − → − →
−
Se deduce imediat ca f1 , f2 : X → X sunt ambele aplicatii nule:
→
− →
− →
−
f1 (ū ) = f2 (ū ) = 0̄, ∀ū ∈ X .
Am gasit astfel si un prim exemplu de morsm an, aplicatia
constanta. Demonstrati ca daca un morsm an f are urma egala
cu aplicatia nula, atunci f este o plicatie constanta.
Theorem
O aplicatie ana este unic determinata de urma sa si de o pereche
de puncte corespondente.
→
− →
− →
−
Data aplicatia liniara f : X → Y si punctele O ∈ X , O 0 ∈ Y ,
atunci exista o unica aplicatie ana f : X → Y astfel incat urma
→
−
lui f este f si f (O ) = O 0 .
→
− −→
Existenta: denim f : X → Y prin f (A) = O 0 + f (OA), ∀A ∈ X .
→
−
Rezulta ca urma lui f este f , iar cum aceasta este liniara rezulta
ca f este morsm an. Mai mult f (O ) = O 0 .
Unicitatea lui f cu proprietatea din enuntul teoremei se
demonstreaza prin reducere la absurd.
Teorema de caracterizare a morsmelor ane

Theorem
 −
→   −
→ 
Fie A1 = X1 , X1 , Φ1 si A2 = X2 , X2 , Φ2 doua K-spatii ane.
O conditie necesara si sucienta ca aplicatia f : X1 → X2 sa e
morsm an este:
(1) daca Car K 6= 2 : f (αA + (1 − α)B ) =
αf (A) + (1 − α)f (B ), ∀A, B ∈ X1 , ∀α ∈ K;
(2) daca
Car K = 2: f (A + B + C ) = f (A) + f (B ) + f (C ), ∀A, B , C ∈ X1 .

Consecinta:
Orice morsm an transforma puncte coliniare in puncte
coliniare si pastreaza raportul simplu a trei puncte coliniare.
Legatura morsme ane - subspatii ane

Orice morsm an transforma subspatii ane in subspatii

ane. Mai exact, daca f : X → Z este morsm an si Y ⊂ X
−−−→ → − →−
este un subspatiu an, atunci f (Y ) = f ( Y ). In particular
Imf este subspatiu an.
Contraimaginea oricarui subspatiu an printr-un morsm an
este un subspatiu an. In particular Kerf este subspatiu an.
Mai exact, daca f : X → Z este morsm an si Y ⊂ Z este
−−
−−1
−→ → − −1 → −
un subspatiu an, atunci f (Y ) = f ( Y ), daca
f −1 (Y ) 6= ∅.
Orice morsm an transforma subspatii ane paralele in
subspatii ane paralele.
Doua spatii ane nit dimensionale sunt izomorfe daca si
numai daca au aceeasi dimensiune.
Translatii
Denition
 →
−  →
−
Fie A = X , X , Φ un K-spatiu an si ū ∈ X . Translatia de
vector ū este aplicatia denita prin

tū : X → X , tū (P ) = P + ū , ∀u ∈ X
−→
tū (P ) = Q ⇔ PQ = ū .
Translatii

Theorem
 →
− 
Orice translatie a spatiului an A = X , X , Φ este un morsm
→
−
an cu urma egala cu aplicatia identica pe X .
Reciproc, orice morsm an cu urma egala cu aplicatia identica pe
→
−
X este o translatie.
O proprietate des folosita in aplicatiile legate de translatii este
urmatoarea:
−−−−→ −−−−−−−→ −→
Ptū (P ) = ū , ∀P ∈ X ⇔ tū (P )tū (Q ) = PQ , ∀P , Q ∈ X .
Observam ca t0̄ este IdX .
Omotetii

Denition
 →
− 
Fie spatiul an A = X , X , Φ , punctul O ∈ X si λ ∈ K∗ . Omotetia de
centru O si raport λ este aplicatia denita prin
−→
hO ,λ : X → X , hO ,λ (A) = O + λOA, ∀A ∈ X ,
−−−−−−→ −→
OhO ,λ (A) = λOA, ∀A ∈ X ,
hO ,λ (A) = (1 − λ)O + λA, ∀A ∈ X .
Observam ca omotetia de centru O si raport 1 coincide cu aplicatia
identitate pe X .
Se poate demonstra ca orice omotetie proprie (diferita de IdX ) are un
unic punct x, si anume centrul omotetiei.
Omotetii
Omotetii

Theorem
Omotetia de centru O si raport λ este un morsm an cu urma
→
− →
− →
−
egala cu omotetia vectoriala hλ : X → X , hλ (ū ) = λū , ∀ū ∈ X .
Reciproc, orice morsm an f cu urma egala cu omotetia vectoriala
hλ , λ 6= 0, λ 6= 1, este o omotetie de raport λ. In plus centrul
omotetiei este unic determinat.

−−−−−−−−−−−→ −→
hO ,λ (A)hO ,λ (B ) = λAB , ∀A, B ∈ X
→
−
hO ,λ (A + ū ) = hO ,λ (A) + λū , ∀A ∈ X , ∀ū ∈ X .
Proiectii ane

 →
− 
Fie spatiul an A = X , X , Φ peste K si Y 6= ∅ un subspatiu an
→
− →
− →
−
al lui A. Fie V ⊂ X astfel incat X = Y ⊕ V . Atunci, pentru
ecare A ∈ X exista un singur subspatiu an al lui X ce trece prin
A si are spatiul liniar director V : YA = A + V . Se stie ca
intersectia dintre Y si YA este formata dintr-un singur punct.
Aceste consideratii ne permit denirea urmatoarei aplicatii.
Denition
Proiectia ana a spatiului an X pe subspatiul an Y , paralela cu
V , este aplicatia denita prin

p : X → Y ⊂ X , p (A) = punctul dat de Y ∩ YA , ∀A ∈ X .

Proiectii ane
Proiectii ane

Theorem
Proiectie ana p : X → X a lui X pe Y , paralela cu V , este un
morsm an idempotent (p 2 = p ◦ p = IdX ), urma acestuia ind
→
− →
−
proiectia vectoriala a spatiului liniar X pe Y , paralela cu V .
Orice morsm an idempotent f : X → X este proiectia ana a lui
→
−
X pe Imf , paralela cu Ker f .
Simetrii ane

 →
− 
Fie spatiul an A = X , X , Φ peste K si Y 6= ∅ un subspatiu an
→
− →
− →
−
al lui A. Fie V ⊂ X astfel incat X = Y ⊕ V . Pentru ecare
A ∈ X , consideram p (A) ∈ Y proiectia ana a lui A pe Y , paralela
−−−→
cu V . Deoarece Ap (A) ∈ V si A ∈ YA = A + V , rezulta ca exista
−−−→ −−−−−−→
un unic punct notat s (A) ∈ YA astfel incat Ap (A) = p (A)s (A).
Denition
Simetria spatiului an X fata de subspatiul an Y , paralela cu V
este aplicatia s : X → X care asociaza ecarui punct A ∈ X
punctul s (A) unic determinat ca mai sus.

Observam ca s = 2p − IdX .
Simetrii ane
Simetrii ane

Theorem
Simetria ana a lui X fata de Y , paralela cu V este un morsm
→
−
an involutiv, avand urma egala cu simetria vectoriala a lui X fata
→
−
de Y , paralela cu V .
Reciproc, orice morsm an involutiv f : X → X este simetria
ana a lui X fata de subspatiul an format din toate punctele xe
→
−
ale lui f , paralela cu Ker ( f + Id−
→ ).
X
Grupul an

Theorem
Multimea automorsmelor ane (morsme ane bijective) ale unui
spatiu an X are structura de grup in raport cu compunerea
functiilor, numit grupul an al lui X si notat cu GA(X ). Grupul
automorsmelor ane ale lui X care au un punct x este izomorf cu
→
− →
−
grupul Gl ( X ) al izomorsmelor liniare ale lui X . Izomorsmul este
aplicatia ce asociaza ecarui morsm an urma sa.
Acest rezultat rezulta din:
compunerea a doua morsme ane f : X → Y si g : Y → Z este
un morsm an g ◦ f : X → Z cu urma egala cu compunerea
−−→ − → −
urmelor celor doua morsme ane:g ◦ f = → g ◦ f ;
un morsm an este injectiv (respectiv surjectiv/bijectiv) daca si
numai daca urma sa este injectiva (respectiv surjectiva/bijectiva);
daca f : X → Y este izomorsm an atunci f −1 : Y → X este
−  −1
→
morsm an cu urma f .
Subgrupuri importante ale grupului an

Theorem
Multimea translatiilor T (X ) ale unui spatiu an X are structura de
grup
→ abelian in raport cu compunerea functiilor, grup izomorf cu
− 
X , + . Mai mult T (X ) este divizor normal al lui GA(X ).

→
−
tū ◦ tw̄ = tw̄ +ū , ∀ū , v̄ ∈ X .
−1 →
−
t0̄ = Id−
→ , (tū )
X = t−ū , ∀ū ∈ X .
Theorem
Multimea HO (X ) a omotetiilor de acelasi centru O ale spatiului
an X are structura de grup abelian in raport cu compunerea
functiilor, grup izomorf cu (K∗ , ·).

hO ,α ◦ hO ,β = hO ,βα , ∀α, β ∈ K∗ .
−1
hO ,1 = IdX , hO ,α = hO ,α−1 , ∀α ∈ K .
∗
Dilatari
Denition
Se numeste dilatare a unui spatiu an un morsm an care este e
translatie e omotetie.

Theorem
Multimea dilatarilor unui spatiu an Dil (X ) este subgrup al
grupului an.

Compunerea dintre doua omotetii de centre diferite este o omotetie

(cand produsul rapoartelor omotetiilor este diferit de 1) sau o
translatie (cand produsul rapoartelor omotetiilor este egal cu 1).
Compunerea dintre o omotetie si o translatie este o omotetie.

Theorem
Fie X un K-spatiu an de dimensiune ≥ 2 si f : X → X o bijectie.
Atunci f este dilatare a lui X daca si numai daca f transforma orice
dreapta ana δ a lui X intr-o dreapta ana paralela cu δ .
 Denitii echivalente ale spatiului an. Exemple.
Repere ane. Coordonate baricentrice.
Subspatii ane
Morsme ane

Ecuatiile unui morsm an

Theorem
Fie X n , Y m doua K-spatii ane nit dimensionale. Aplicatia
f : X → Y este morsm an daca si numai daca exista reperele
carteziene R1 = {O ; B} si R2 = {O 0 ; B0 } in X , respectiv Y astfel
incat ecuatiile lui f in raport cu cele doua repere sa e de forma

Y = AX + B , A ∈ Mm,n (K), B ∈ Mm,1 (K),

unde X e matricea coloana a coordonatelor unui punct arbitrar

P ∈ X in raport cu reperul R1 iar Y este matricea coloana a
coordonatelor punctului f (P ) in raport cu reperul R2 .

Oana Constantinescu Recapitulare: spatii ane

 Denitii echivalente ale spatiului an. Exemple.
Repere ane. Coordonate baricentrice.
Subspatii ane
Morsme ane

Ecuatiile unui morsm an

In particular, e R = {O ; ē1 , · · · , ēn } un reper in X n , punctul
Ω(x01 , · · · , x0n ) si vectorul ū = u 1 ē1 + · · · + u n ēn .
Ecuatiile translatiei de vector ū in raport cu R sunt


y1 = x 1 + u1,
y 2 = x 2 + u2,




··· ···
y n = x n + un .



Ecuatiile omotetiei de centru Ω si raport λ sunt



y1 = λx 1 + (1 − λ)x01 ,
y 2 = λx 2 + (1 − λ)x02 ,




··· ···
y n = λx n + (1 − λ)x0n .



Oana Constantinescu Recapitulare: spatii ane