HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE.

CLASIFICAREA METRICA A
CONICELOR.

OANA CONSTANTINESCU

1. Hipercuadrice intr-un spatiu afin euclidian. Invarianti afini si izometrici.

 → − 
Cadrul de lucru pentru prima parte a cursului este un K−spatiu an n-dimensional A = X, X , Φ , K-corp
comutativ cu CarK 6= 2.
Denition 1.1. O submultime Γ ⊂ X se numeste hipercuadrica in A (sau hipercuadrica ana) daca Γ este
locul geometric al punctelor M ∈ X ale caror coordonate (x1 , x2 , · · · , xn ) in raport cu un reper cartezian R =
{O; ē1 , · · · , ēn } verica o ecuatie de tipul

n X
X n n
X
(1.1) H(M ) := H(x1 , · · · , xn ) := aij xi xj + 2 ai0 xi + a00 = 0,
i=1 j=1 i=1

unde coecientii aij ∈ K, i, j ∈ 1, n nu sunt toti nuli si aij = aji , ∀i, j ∈ 1, n.

Ecuatia de gradul al II-lea (1.1) se numeste ecuatia hipercuadricei ane in raport cu R.
Altfel zis, o hipercuadrica este nucleul unei forme patratice ane H : X → K,
−−→ −−→
H(M ) = h(OM ) + f (OM ) + a00 , ∀M ∈ X,
→
−
unde h: X →K este forma patratica ce se exprima in raport cu baza reperului R prin
n
n X
−−→ X
h(OM ) = aij xi xj
i=1 j=1
→
−
si f : X →K este forma liniara denita in raport cu baza {ē1 , · · · , ēn } prin

n
−−→ X
f (OM ) = ai0 xi .
i=1

Pentru simplitatea scrierii vom folosi notatia matriceala.

Consideram A = (aij ), matricea simetrica de ordinul n cu coecienti in K, A 6= On , B = (a10 · · · an0 ) ∈ M1,n (K)
si X =t (x1 · · · xn ) ∈ Mn,1 (K) matricea coloana a coordonatelor unui punct arbitrar M ∈ X . Deci
(1.2) M ∈ Γ ⇔ H(X) :=t XAX + 2BX + a00 = 0.

Theorem 1.2. Proprietatea unei submultimi Γ ⊂ X de a  hipercuadrica ana nu depinde de reperul cartezian in
raport cu care i se da ecuatia.
Proof. R0 = O0 ; f¯1 , · · · , f¯n

Intr-adevar, e un alt reper cartezian in X. Schimbarea de repere induce schimbarea
de coordonate

(1.3) X = SX 0 + S0 ,
unde X0 si X sunt matricele coloane ale coordonatele aceluiasi punct in raport cu R0 , respectiv R, S este matricea
0
de trecere de la baza reperului R la baza reperului R iar S0 este matricea coloana a coordonatelor lui O0 in raport
cu reperul R.
Atunci, in raport cu R0 , Γ are ecuatia

t
X 0 A0 X 0 + 2B 0 X 0 + a000 = 0,
1
 HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE. CLASIFICAREA METRICA A CONICELOR. 2

unde

(1.4) A0 = t
SAS,
0 t
B = S0 AS + BS,
a000 = H(S0 ).
Rezulta ca A0 6= On si este simetrica.


 
 t
 S S0
A B
Fie matricea D= ∈ Mn+1 (K) si S 0 =  0| ·{z
· · 0} 1  ∈ Mn+1 (K). Rezulta ca det S 0 = det S 6= 0.
B a00
n
Vericati ca

A0 t
B0
 
0
(1.5) D = = t S 0 DS 0 .
B0 a000
Notam det A = δ si det D = ∆.
Observam ca

(1.6) det A0 = det A(det S)2 , det D0 = det D(det S)2 ,

Din relatiile (1.4), (1.5) si (1.6) rezulta:

Theorem 1.3. Rangurile matricelor A si D nu se schimba la schimbari de repere carteziene. Daca δ 6= 0 atunci si
δ ramane acelasi la o schimbare de repere carteziene.
∆

Denition 1.4. Numim rangA := r rangul formei patratice h asociata formei patratice ane H si rangD := ρ
∆
rangul lui H sau rangul hipercuadricei Γ. Datorita teoremei anterioare spunem ca r, ρ si
δ sunt invarianti ani ai
hipercuadricei Γ.
O hipercuadrica se numeste degenerata daca rangH = rangD ≤ 2.
Observam ca δ si ∆ nu sunt invarianti ani ai hipercuadricei.

Remark. Rezultatele anterioare pot  interpretate si astfel. Identicam o schimbare de repere carteziene ale lui
X cu actiunea unui automorsm an al lui X asupra lui X. Spunem ca doua hipercuadrice ane sunt echivalente
daca exista un automorsm an ce transforma prima hipercuadrica in cea de a doua. Doua hipercuadrice ane
echivalente au aceiasi invarianti ani.

 →
− 
Consideram acum ca studiem hipercuadricele unui spatiu an euclidian E = E, E , Φ si reperele carteziene

in raport cu care dam ecuatiile unei hipercuadrice sunt ortonormate.

Amintim ca doua hipercuadrice sunt congruente daca exista o izometrie care transforma prima hipercuadrica in
cea de a doua. Ne intereseaza ce marimi (proprietati) raman invariante in aceeasi clasa de echivalenta relativ la
relatia de congruenta pe multimea hipercuadricelor unui spatiu an euclidian.
Sau, altfel spus, ce marimi raman neschimbate la o schimbare de repere ortonormate. Aceste marimi le vom
numi invarianti ortogonali sau izometrici ai unei hipercuadrice.
In cazul schimbarii de repere ortonormate matricea S a schimbarii de baza este ortogonala, S ∈ O(n) ⇔t S = S −1 .
Deci detS = ±1. Din (1.6) rezulta ca

det D = det D0 , det A = det A0 .

Mai mult, din (1.4) rezulta ca matricile A si A0 sunt asemenea, deci au acelasi polinom caracteristic.
Amintim ca polinomul caracteristic al unei matrice A ∈ Mn (R) se scrie
p(λ) = det (A − λIn ) = (−1)n λn − δ1 λn−1 + δ2 λn−2 − · · · + (−1)n δn ,


(1.7)

unde δk este suma minorilor diagonali de ordinul k ai lui A, k ∈ 1, n. In particular

δ1 = T raceA := I este urma matricei A iar δn = δ = det A. Am demonstrat rezultatul:
 HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE. CLASIFICAREA METRICA A CONICELOR. 3

Theorem 1.5. Coecientii polinomului caracteristic al matricei A (in particular I , δ ) si ∆ = det D nu se schimba
la o schimbare de repere ortonormate, deci sunt invarianti ortogonali ai hipercuadricei.

2. Conice in E 2. Clasificarea izometrica a conicelor.

Cadrul de lucru al acestei sectiuni este un spatiu an euclidian de dimensiune 2. O hipercuadrica in E2 se numeste
conica.
Fie Γ o conica ce are in raport cu reperul ortonormat R = {O; ī, j̄} ecuatia:
2 2
(2.1) Γ : H(x, y) := a11 x + 2a12 xy + a22 y + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0.
 
  a11 a12 a10
a11 a12
Amintim ca A = ∈ S2 (R), B = (a10 a20 ), D =  a21 a22 a20  ∈ S3 (R).
a21 a22
a10 a20 a00
2
Mai mult, am demonstrat ca I := T raceA = a11 + a22 , δ = det A = a11 a22 − a12 si ∆ = detD sunt invarianti
ortogonali ai conicei.

Pe langa invariantii ortogonali amintiti deja mai introducem si un invariant centro-ortogonal.

     
 a11 a12   a11 a10   a22 a20 
Proposition 2.1. Numarul real ∆1 =   + + , adica suma minorilor diagonali
a21 a22   a10 a00   a20 a00 
de ordinul 2 ai lui D, este un invariant centro-ortogonal al lui Γ, adica ramane neschimbat la o rotatie de repere
carteziene ortonormate. Daca in plus δ = ∆ = 0, atunci ∆1 este chiar un invariant ortogonal al conicei.

In continuare vom clasica conicele spatiului an euclidian E2 in functie de invariantii ortogonali si centro-
ortogonali introdusi.

Theorem 2.2. (Teorema de clasicare izometrica a conicelor) Invariantii ortogonali si centro-ortogonali ai unei
conice permit determinarea naturii conicei ca in tabelul urmator:

Nr. δ ∆ I∆ ∆1 Genul conicei Tipul conicei Denumirea

conicei
1 >0 =
6 0 <0 eliptic nedegenerat elipsa
2 >0 =6 0 >0 eliptic nedegenerat elipsa
imaginara
3 >0 0 eliptic degenerat punct dublu
4 <0 =
6 0 hiperbolic nedegenerat hiperbola
5 <0 0 hiperbolic degenerat drepte
concurente
6 0 6= 0 parabolic nedegenerat parabola
7 0 0 <0 parabolic degenerat drepte
paralele
8 0 0 0 parabolic degenerat dreapta dubla
9 0 0 >0 parabolic degenerat drepte
imaginare
paralele
 HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE. CLASIFICAREA METRICA A CONICELOR. 4

Vom cauta un reper ortonormat, pe care il vom numi canonic, in raport cu care ecuatia conicei Γ sa e una de
tipul urmator:

x2 y2
2
+ 2 = 1 (elipsa)
a b
x2 y2
− 2 = 1 (hiperbola)
a2 b
2
y − 2px = 0 (parabola)
x2 y2
+ = −1 (elipsa imaginara)
a2 b2
0 0 0
(ax + by + cz)(a x + b y + c z) = 0 (o pereche de drepte)
x2 + y 2 = 0 (punct dublu)
x2 = −1 (drepte imaginare paralele)

Reamintim ca in raport cu reperul ortonormat R = {O; ī, j̄}, conica Γ are ecuatia

(2.2) H(x, y) := a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0.

→
−
Consideram forma patratica h : E → R asociata lui Γ care, in raport cu baza ortonormata {ī, j̄}, are expresia
h(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 . Stim ca exista o baza ortonormata {ī0 , j̄ 0 }, formata din vectori proprii ai lui A,
in raport cu care h are forma canonica

h(x0 , y 0 ) = λ1 (x0 )2 + λ2 (y 0 )2 ,
λ1 , λ2 ind valorile proprii ale lui A. Vectorii proprii ī0 ∈ U (λ1 ), j̄ 0 ∈ U (λ2 ) se numesc directii principale pentru
conica Γ.

Consideram rotatia de repere carteziene ortonormate R → R0 = {O; ī0 , j̄ 0 }. In raport cu R0 , conica are
ecuatia:

(2.3) λ1 (x0 )2 + λ2 (y 0 )2 + 2a010 x0 + 2a020 y 0 + a000 = 0.

Din (1.4) rezulta ca a000 = H(S0 ) = H(O) = a00 .

(I) Presupunem ca δ = λ1 λ2 6= 0 ⇔ λ1 6= 0 si λ2 6= 0.
Atunci rescriem ecuatia (2.3) astfel:
2 2
a010 a020 (a0 )2 (a0 )2
 
0 0
λ1 x + + λ2 y + + a00 − 10 − 20 = 0.
λ1 λ2 λ1 λ2
0 a010
 
 λ1 
λ2 a020
0
 
Folosind faptul ca ∆ este invariant ortogonal, rezulta ca ∆ = ∆ =  0 .
 a010 a020 a00


(a010 )2 (a020 )2 ∆
De aici obtinem a00 − λ1 − λ2 = δ si deci ecuatia lui Γ devine
2 2
a010 a0
 
∆
λ1 x0 + + λ2 y 0 + 20 + = 0.
λ1 λ2 δ
Consideram translatia de repere R0 → R00 = {C; ī0 , j̄ 0 },
a010
(
x0 = x00 − λ1 ,
a020
y0 = y 00 − λ2 ,
a0 a0
unde C are in raport cu R0 coordonatele x0C = − λ101 , yC
0
= − λ202 . In raport cu reperul ortonormat R00 , conica Γ
are ecuatia
∆
(2.4) λ1 (x00 )2 + λ2 (y 00 )2 + = 0.
δ
 HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE. CLASIFICAREA METRICA A CONICELOR. 5

(Ia) Daca ∆ = 0 atunci Γ : λ1 (x00 )2 + λ2 (y 00 )2 = 0. Avem subcazurile:

• δ > 0 ⇔sign(λ1 ) = sign(λ2 ) ⇒ x00 = y 00 = 0, deci Γ = {C} este un punct dublu.
00
• δq< 0 ⇔sign(λ1 ) = −sign(λ2 ) ⇒ deci Γ este o pereche de drepte concurente in C, de ecuatii y =
± − λλ12 x.

(Ib) Daca ∆ 6= 0, rescriem ecuatia (2.4) astfel:

(x00 )2 (y 00 )2
(2.5)
∆
+ ∆
− 1 = 0.
− δλ 1
− δλ 2

Consideram subcazurile:
   
∆ ∆
• δ > 0 ⇒sign(λ1 ) = sign(λ2 ) = sign(I), deci sign − δλ = sign − δλ = −sign(I∆).
q 1 2

 I∆ < 0, atunci Γeste o elipsa de

daca semiaxe
∆
− δλ i
, i ∈ {1, 2};


daca I∆ > 0. atunci Γ este o conica vida, mai exact o elipsa imaginara.
q 
∆ 
• δ < 0 ⇒sign(λ1 ) = −sign(λ2 ) ⇒ Γ este o hiperbola de semiaxe  − δλ  , i ∈ {1, 2}.

i

Remark. In cazul δ 6= 0 reperul canonic este deci R00 = {C; ī0 , j̄ 0 }.

Ne reamintim ca originea reperului canonic al unei elipse sau hiperbole este centrul de simetrie al conicei, deci
C este centru de simetrie pentru Γ.
Axele reperului canonic sunt axe de simetrie pentru conica, si in cazurile discutate sunt drepte prin C , care
au ca vectori directori doi vectori proprii ortogonali ai lui A.
Intr-unul unul din cursurile viitoare vom reveni la studiul centrelor si axelor de simetrie ale unei hipercuadrice.

(II) Daca δ = 0, rezulta ca una din valorile proprii ale lui A este zero. De exemplu, presupunem ca λ1 = 0 si
λ2 = I 6= 0.
In raport cu reperul R0 conica are ecuatia

λ2 (y 0 )2 + 2a010 x0 + 2a020 y 0 + a00 = 0,

sau
2
a0 (a0 )2

λ2 y 0 + 20 + 2a010 x0 + a00 − 20 = 0.
λ2 λ2
(a020 )2 ∆1
Folosind ca λ2 = I , ∆ = ∆0 si ∆1 = ∆01 , obtinem ∆ = −I(a010 )2 si a00 − λ2 = I − ∆
I 2 . Astfel, ecuatia conicei
0
in raport cu R devine
2
a020 a010 0 ∆1

∆
(2.6) y0 + +2 x + 2 − 3 = 0.
λ2 I I I

(IIa) Daca ∆ 6= 0, rezulta ca a010 6= 0 si rescriem ecuatia (2.6) astfel:

2
a0 a0
   
1 ∆1 ∆
y 0 + 20 + 2 10 x0 + 0 − 2 = 0.
I I 2a10 I I
Consideram translatia de repere R0 = {O; ī0 , j̄ 0 } → R00 = {V ; ī0 , j̄ 0 },
(
∆1
x0 = x00 − 1 ∆


2a010 I − I2 ,
a020
y0 = y 00 − I .
∆1 a020
V are in raport cu R0 coordonatele x0V = − 2a10 ∆
yV0 = −


I2 − I3 si
I . In raport cu reperul cartezian ortonormat
10
R00 , conica are ecuatia  0 
00 2
a 
00
(y ) ± 2px = 0, p =  10  ,
I
deci Γ este o parabola. Sa observam ca putem scrie parametrul parabolei intr-un mod convenabil:
r r
∆ ∆ ∆
(a010 )2 = − ⇒| a010 |= − ⇒p= − .
I I I3
 HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE. CLASIFICAREA METRICA A CONICELOR. 6

Remark. Pentru cazul δ=0 si ∆ 6= 0 reperul canonic este R00 = {V ; ī0 , j̄ 0 }.

00 00 0
Deci originea V a reperului canonic R este varful parabolei, iar axa V x = V + [ī ] trece prin V si are ca vector
normal vectorul propriu al lui A corespunzator valorii proprii nenule. Ea este axa de simetrie a parabolei. Axa V y 00
este tangenta la parabola in V.

(IIb) Daca ∆ = 0, rezulta a010 = 0, deci ecuatia (2.6) devine

2
a0

0 ∆1
y + 20 + = 0.
I I2
• ∆ 1 > 0: conica vida (drepte paralele imaginare);
2
a0 a020

• ∆1 = 0: y 0 + I20 = 0, deci conica este o dreapta dubla de ecuatie (in raport cu R0 ) y 0 = − I ;
 q  q 
a0 a020
• ∆1 < 0: y 0 + I20 − − ∆ I
1
2 y 0
+ I + − ∆1
I 2 = 0, deci conica e o pereche de drepte paralele, de
q
a0
0 0
ecuatii (in raport cu R ) y = − 20 ±
I −∆ 1
I2 .

3. Exemple

(1) In raport cu reperul ortonormat R = {O; ī, j̄} se da conica

Γ : 5x2 + 4xy + 8y 2 − 32x − 56y + 80 = 0.

Aduceti aceasta conica la forma canonica si reprezentati-o grac.
Calculam invariantii ortogonali necesari determinarii conicei.
 
  5 2 −16
5 2
Avem A = , deci I = 13 si δ = 36. De asemenea D =  2 8 −28 , deci ∆ = −1296.
2 8
−16 −28 80
Deoarece δ>0 si I∆ < 0, rezulta ca Γ este o elipsa.
Polinomul caracteristic al lui A este p(λ) = λ2 − Iλ + δ = λ2 − 13λ + 36, deci valorile proprii ale lui A sunt λ1 = 4
si λ2 = 9.
Determinam acum directiile principale ale conicei, adica vectorii proprii corespunzatori celor doua valori proprii.
   
l 0
Rezolvand sistemul scris matricial (A − 4I2 )U = O, unde U = 6= contine coordonatele unui vector
m 0
√
propriu al lui A corespunzator lui λ1 , obtinem
5
U (4) = {ū = −2αī + αj̄ | α ∈ R}.
5 (2ī − j̄). Stim Alegem ī0 =
ca vectorii proprii corespunzatori unor valori proprii distincte ale unei matrice simetrice sunt ortogonali, de aceea
√
0 5
putem alege direct j̄ =
5 (ī + 2j̄) un vector propriu corespunzator lui λ2 = 9.
0 0
Baza reperului canonic este deci {ī , j̄ }.
0 0 0
Facem rotatia de repere R = {O; ī, j̄} → R = {O; ī , j̄ }, ce determina schimbarea de coordonate
√  ( √
x = 55 (2x0 + y 0 ),

5 2 1 0
(3.1) X= X ⇔ √
5 −1 2 y = 55 (−x0 + 2y 0 ).
Astfel, inlocuind pe x, y in functie de x0 , y 0 in ecuatia initiala a conicei, obtinem ca ecuatia conicei in raport cu
R0 este √ √
0 2 8 5 0 144 5 0
0 2
4(x ) + 9(y ) − x − y + 80 = 0 ⇔
5 5
√ 2 ! √ 2!
0 5 0 8 5
4 x − +9 y − − 36 = 0.
5 5
Facem translatia de repere R0 = {O; ī0 , j̄ 0 } → R00 = {C; ī0 , j̄ 0 },
( √
x00 = x0 − 5√5 ,
(3.2)
y 00 = y 0 − 8 5 5 .
 HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE. CLASIFICAREA METRICA A CONICELOR. 7

In raport cu reperul canonic R00 = {C; ī0 , j̄ 0 } elipsa are ecuatia

(x00 )2 (y 00 )2
(3.3) + −1=0
9 4
Pentru a reprezenta grac aceasta elipsa, in sistemul de axe ortogonale (xOy) asociate reperului R, vom determina
coordonatele lui C si ecuatiile axelor reperului canonic in raport cu reperul initialR.
00 00 00
Astfel, centrul de simetrie al elipsei are, in raport cu R , coordonatele xC = yC = 0. Folosind formulele
√ √
0 5 0 8 5
si (3.1), obtinem xC =
schimbarilor de coordonate (3.2)
5 , yC = 5 si in nal xC = 2 si yC = 3. Astfel, am
obtinut C(2, 3) in raport cu R.
In cursurile urmatoare vom aa si alta metoda de determinare a centrului de simetrie al unei conice.
Axele reperului canonic au, in raport cu R00 , ecuatiile Cx00 : y 00 = 0 si Cy 00 : x00 = 0. Putem folosi aceleasi
formule (3.2), (3.1) pentru a obtine ecuatiile acestora in raport cu reperul initial sau, mai simplu, observam ca
Cx00 trece prin C si are ca vector director vectorul propriu ī0 , iar Cy 00 trece prin C si are ca vector director pe j̄ 0 .
Obtinem

Cx00 : x + 2y − 8 = 0, Cy 00 : 2x − y − 1 = 0.
Pentru o reprezentare graca cat mai riguroasa, putem sa ne folosim si de intersectiile elipsei cu axele reperului
initial, Ox si Oy . Obtinem Γ ∩ Oy = {P (0, 2), Q(0, 5)} si Γ ∩ Ox = ∅.
De asemenea, elipsa are varfurile A(3, 0), A0 (−3, 0) si B(0,√2), B 0 (0, −2), in
√
00
raport cu R . Folosindu-ne de cele
6 5 3 5
doua schimbari de coordonate succesive, calculam xA = 2 +
5 si yA = 3 − 5 . Analog procedam cu celelalte trei
varfuri ale elipsei.
√ √
De asemenea, focarele elipsei au in raport cu reperul canonic coordonatele x00F = 5, yF00 = 0 si x00F 0 = − 5, yF00 0 =
0, iar in raport cu reperul initial obtinem F (4, 2) si F 0 (0, 4).

(2) In raport cu reperul ortonormat R = {O; ī, j̄} se da conica

Γ : 6xy + 8y 2 − 12x − 26y + 11 = 0.

Aduceti aceasta conica la forma canonica si reprezentati-o grac.
 
  0 3 −6
0 3
Determinam A= si D =  3 8 −13 , deci I = 8, δ = −9, ∆ = 81. Deoarece δ < 0 si ∆ 6= 0
3 8
−6 −13 11
rezulta ca Γ este o hiperbola.
Polinomul caracteristic al lui A este p(λ) = λ2 − 8λ − 9, deci λ1 = −1 si λ2 = 9 sunt valorile proprii ale lui A.
Ca si in exemplul precedent determinam subspatiul liniar al vectorilor proprii corespunzatori lui
√ √
λ1 = −1,
U (−1) = {−3αī + αj̄ | α ∈ R} si alegem ī0 = 10
10 (3ī− j̄). Fie j̄ 0 = 10
10 (ī+3j̄) ⊥ ī0 un vector propriu corespunzator
lui λ2 = 9.
 HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE. CLASIFICAREA METRICA A CONICELOR. 8

Facem rotatia de repere R = {O; ī, j̄} → R0 = {O; ī0 , j̄ 0 }, ce determina schimbarea de coordonate
√  ( √
x = √1010 (3x0 + y 0 ),

10 3 1 0
(3.4) X= X ⇔
10 −1 3 y = 10 (−x0 + 3y 0 ).
10
0
In raport cu R, hiperbola are ecuatia
√ √
−(x0 )2 + 9(y 0 )2 − 10x0 − 9 10y 0 + 11 = 0 ⇔
√ !2 √ !2
10 10
− x0 + + 9 y0 − − 9 = 0.
2 2
Consideram acum translatia de repere R0 = {O; ī0 , j̄ 0 } → R00 = {C; ī0 , j̄ 0 },
( √
x00 = x0 + 210 ,
(3.5) √
y 00 = y 0 − 210 .
In raport cu reperul canonic R00 = {C; ī0 , j̄ 0 } hiperbola are ecuatia

−(x00 )2 (y 00 )2
(3.6) + −1=0
9 1
00
Observam ca hiperbola are focarele si varfurile pe axa Cy .
Procedand ca in exemplul anterior, folosindu-ne de formulele (3.4), (3.5), obtinem centrul de simetrie al hiperbolei
C(−1, 2) in raport cu R.
Axele reperului canonic sunt Cx00 = C + [ī0 ] si Cy 00 = C + [j̄ 00 ], de ecuatii
00 00
Cx : x + 3y − 5 = 0, Cy : 3x − y + 5 = 0.
Asimptotele hiperbolei au, in raport cu reperul R00 , ecuatiile a1 : y 00 = 1 00
3 x si a2 : y 00 = − 31 x00 . Aplicand
formulele schimbarilor de repere obtinem

a1 : y = 2, a2 : 3x + 4y − 5 = 0.
 11  11 1

Intersectiile hiperbolei cu axele Ox, Oy sunt Γ ∩ Ox = P (
12 , 0) si Γ ∩ Oy = Q(0, 4 ), R(0, 2 ) .
00 0
Varfurile hiperbolei, in raport cu reperul canonic R , au coordonatele A(0, 1) si A (0, −1). Pentru o reprezentare
graca riguroasa determinati coordonatele acestora in raport cu reperul initial R. De asemenea focarele hiperbolei
0
au, in raport cu reperul initial, coordonatele F (0, 5) si F (−2, −1).
 HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE. CLASIFICAREA METRICA A CONICELOR. 9

(3) In raport cu reperul ortonormat R = {O; ī, j̄} se da conica

Γ : 9x2 − 6xy + y 2 + 20x = 0.

Aduceti aceasta conica la forma canonica si reprezentati-o grac.

 
  9 −3 10
9 −3
A= si D =  −3 1 0 . Rezulta ca I = 10. δ = 0, ∆ = −100. Deoarece δ=0 si ∆ 6= 0,
−3 1
10 0 0
Γ este o parabola.
Valorile proprii ale lui A sunt λ1 = 0 si λ2 = 10. √ √
Determinam U (0) = {αī + 3αj̄ | α ∈ R} si alegem de exemplu ī0 = 1010 (ī + 3j̄) si j̄ 0 = 1010 (−3ī + j̄) ⊥ ī0 .
0 0 0
Rotatia de repere ortonormate R = {O; ī, j̄} → R = {O; ī , j̄ }determina schimbarea de coordonate

√ ( √
10
(x0 − 3y 0 ),
 
10 1 −3 0 x = √10
(3.7) X= X ⇔
10 3 1 y = 10 0 0
10 (−3x + y ).

In raport cu R0 , parabola are ecuatia

√ √
2 10 0 6 10 0
0 2
(y ) + x − y =0⇔
10 10

√ !2 √
0 3 10 2 10 0 9
y − + x − =0⇔
10 10 10

√ !2 √ √ !
0 3 10 2 10 0 9 10
y − + x − = 0.
10 10 20

Consideram acum translatia de repere R0 = {O; ī0 , j̄ 0 } → R00 = {V ; ī0 , j̄ 0 },

( √
x00 = x0 − 9√2010 ,
(3.8)
y 00 = y 0 − 3 1010 .

In raport cu reperul canonic R00 = {V ; ī0 , j̄ 0 } parabola are ecuatia

√
00 2 2 10 00
(y ) + x = 0.
10

Reamintim ca parabola nu are centru de simetrie, iar originea reperului canonic este varful parabolei. Acesta are
in raport cu R00 coordonatele x00V = yV00 = 0, iar din (3.7) si (3.8) obtinem
9
xV = − 20 si yV = 33
20 . Deci
9 33
V (− 20 , 20 )
in raport cu reperul initial.
V x00 = V + [ī0 ], deci V x00 : 3x − y + 3 = 0. Sau putem considera ca V x00 trece prin V si are ca vector normal j̄ 0 .
V y 00 = V + [j̄ 0 ], sau e perpendiculara 00 00
pe V x in V . Obtinem V y : x + 3y −
9
2 = 0.
20

Determinam si Γ ∩ Ox = O, P (−
9 , 0) si Γ taie Oy in punctul dublu O . Deci parabola este tangenta axei Oy
in O . √
10 1 3
Focarul parabolei are coordonatele F (−
20 , 0) in raport cu reperul√canonic si F (− 2 , 2 ) in raport cu reperul
00 10
R. Ecuatia directoarei in raport cu reperul canonic este d : x = 20 , iar in raport cu reperul initial avem
d : x + 3y − 5 = 0.
HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE. CLASIFICAREA METRICA A CONICELOR. 10