ELEMENTE DE SIMETRIE ALE UNEI HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE

OANA CONSTANTINESCU

1. Centru de simetrie pentru o hipercuadrica afina

 →
− 
Pentru inceput cadrul de lucru este un spatiu an real de dimensiune n: An = X, X , Φ .
Se considera hipercuadrica ana nevida
(1.1) (Γ) H(X) := t XAX + 2BX + a00 = 0,
t
A = A ∈ Mn (R), A 6= On , B ∈ M1,n (R),
a carei ecuatie matriceala este data in raport cu un reper cartezian R = {O; ē1 , · · · , ēn }.

Denition 1.1. Se numeste centru de simetrie al hipercuadricei ane Γ un punct C ∈ A cu proprietatea ca oricare
ar  un punct M ∈ Γ, rezulta ca simetricul lui M fata de C apartine tot hipercuadricei.
Reamintim ca SC (M ) = 2C − M .
Theorem 1.2. Punctul C ∈ A este centru de simetrie pentru hipercuadrica ana (Γ) daca si numai daca matricea
X a coordonatelor sale in raport cu R verica ecuatia matriceala
(1.2) AX +t B = O.
Remark. Sistemul (1.2) este echivalent cu
1 ∂H
(1.3) = 0, i ∈ 1, n.
2 ∂xi
Observam ca multimea centrelor de simetrie ale unei hipercuadrice ane este un subspatiu an de ecuatie (1.2),
de dimensiune n − rang(A).

−−→
Proof. Presupunem ca C este centru de simetrie pentru Γ si OC = ni=1 xi0 ēi . Notam cu X0 =t x10 · · · xn0
P

matricea coloana a coordonatelor lui C in reperul R. Consideram o translatie de repere R → R0 = {C; ē1 , · · · , ēn },
X = X 0 + X0 .
Ecuatia matriceala a hipercuadricei in raport cu noul reper este
t
(X 0 + X0 ) A (X 0 + X0 ) + 2B (X 0 + X0 ) + a00 = 0 ⇔
(1.4) t 0
X AX 0 + 2 t X0 A + B X 0 + H(X0 ) = 0.

Fie M ∈ Γ ce are in raport cu R0 matricea coordonatelor X 0 . Atunci, simetricul lui M fata de C are in raport cu
R matricea coordonatelor −X 0 . Deoarece C este centru de simetrie rezulta ca atat X 0 cat si −X 0 verica ecuatia
0

matriceala a lui Γ:

(1.5) t
X 0 AX 0 − 2 t X0 A + B X 0 + H(X0 )


= 0.
Scazand ecuatiile (1.4) si (1.5) obtinem (t X0 A + B) X 0 = 0.
Daca presupunem t X0 A + B 6= O ar rezulta ca ecuatia (t X0 A + B) X 0 = 0 este ecuatia unui hiperplan H si ca
orice punct al cuadricei Γ apartine acestui hiperplan, deci Γ ⊂ H, contradictie cu denitia unei hipercuadrice. Deci
t
X0 A + B = O ⇔ AX +t B = O.


1
 ELEMENTE DE SIMETRIE ALE UNEI HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE 2

Sistemul de ecuatii liniare (1.2) are solutie unica daca si numai daca este un sistem de tip Cramer, deci daca si
numai daca δ = det(A) 6= 0.

Conicele si cuadricele cu centru unic de simetrie sunt:

• elipsoid
• elipsa
• hiperboloid cu o panza
• hiperbola
• hiperboloid cu doua panze
• punct dublu
• con patratic
• drepte concurente
• punct dublu

Daca δ = 0, sistemul (1.2) este compatibil daca si numai daca rang(A) = rang (A t B).

Daca δ = 0 si ∆ 6= 0, atunci Γ nu are centru de simetrie.

• paraboloidul eliptic
• parabola • paraboloidul hiperbolic
• cilindrul parabolic
Daca δ = ∆ = 0, atunci Γ are o innitate de centre de simetrie:

o dreapta de centre de simetrie:

• dreapta dubla
• cilindrul eliptic
o dreapta de centre de simetrie:
• cilindrul hiperbolic
• o pereche de drepte paralele • o pereche de plane secante
• o dreapta dubla
un plan de centre de simetrie:
• o pereche de plane paralele
• plan dublu

Exemple
1) Fie cuadrica
(1.6) (Γ) x2 + 5y 2 + z 2 + 2xy + 6xz + 2yz − 2x + 6y + 2z = 0.
Am vazut in cursul precedent ca este un hiperboloid cu o panza.
Coordonatele centrelor de simetrie sunt solutiile urmatorului sistem
 
1 ∂H
 2 ∂x
 = 0, x + y + 3z − 1 = 0,

1 ∂H
2 ∂y = 0, x + 5y + z + 3 = 0,

 1 ∂H 
= 0, 3x + y + z + 1 = 0,

2 ∂z

sistem care are solutia unica C − 31 , − 23 , 23 .

2) Fie paraboloidul eliptic

(1.7) (Γ) 4x2 + 2y 2 + 3z 2 + 4xz − 4yz + 6x + 4y + 8z + 2 = 0.
Coordonatele centrelor de simetrie sunt solutiile urmatorului sistem:

4x + 2z + 3
 = 0,
2y − 2z + 2 = 0,

2x − 2y + 3z + 4 = 0.


Acesta este incompatibil, deci paraboloidul eliptic nu are centru de simetrie.

3) In cazul cilindrului eliptic

(1.8) (Γ) 4x2 + 2y 2 + 3z 2 + 4xz − 4yz + 8x − 4y + 8z = 0,
 ELEMENTE DE SIMETRIE ALE UNEI HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE 3

sistemul coordonatelor centrelor de simetrie este compatibil nedeterminat:


4x + 2z + 3
 = 0,
2y − 2z + 2 = 0,

2x − 2y + 3z + 4 = 0.


Dreapta centrelor de simetrie are ecuatiile parametrice x = 1 − 2t , y = 1 + t, z = t.

2. Directii principale. Hiperplane de simetrie ale unei hipercuadrice intr-un spatiu afin euclidian

Hiperplanul diametral conjugat unei directii in raport cu o hipercuadrica ana.

Fie ū 6= 0̄ un vector nenul xat si hipercuadrica (1.1).
Theorem 2.1. Locul geometric al punctelor P din spatiul an A, cu proprietatea ca pentru orice punct M al
dreptei δ = P + [ū], are loc H(M ) = H(SP (M )), are ecuatia matriceala
(2.1) t


XA + B U = 0,
unde X este matricea coloana a coordonatelor lui P in raport cu reperul considerat si U este matricea coloana a
coordonatelor lui ū in raport cu baza reperului.

Remark. Daca AU = BU = 0, ecuatia anterioara determina intreg spatiul an.

Daca AU = 0 si BU 6= 0, obtinem multimea vida.
Daca AU 6= O ecuatia (2.1) reprezinta un hiperplan si este echivalenta cu

1 1 ∂H 1 ∂H 1 ∂H
(2.2) u + u2 2 + · · · + un n = 0,
2 ∂x1 2 ∂x 2 ∂x
unde ū = u1 ē1 + u2 ē2 + · · · un ēn 6= 0̄.

Denition 2.2. Hiperplanul de ecuatie

t


XA + B U = 0, AU 6= O
se numeste hiperplanul diametral conjugat directiei ū in raport cu hipercuadrica Γ.
In cazul conicelor il numim simplu diametrul conjugat directiei ū in raport cu Γ, iar in cazul cuadricelor il numim
planul diametral conjugat directiei ū in raport cu Γ.

Denumirea poate  explicata astfel. Pentru o hipercuadrica ce are cel putin un centru de simetrie, orice centru
de simetrie apartine oricarui hiperplan diametral conjugat unei directii nenule in raport cu hipercuadrica. Acest
lucru reiese din ecuatiile (1.3) si (2.1).

Proof. Revenim la demonstratia teoremei anterioare.

Fie Lg = {P ∈ A | ∀M ∈ P + [ū] ⇒ H(M ) = H (SP (M ))}. Consideram ca P0 ∈ Lg si e X0 matricea coordo-
natelor lui P0 in raport cu reperul xat.
Ecuatia matriceala a dreptei δ = P + [ū] este δ : X = X0 + tU, t ∈ R. Daca M ∈ δ are matricea coordonatelor
M rezulta ca M̄ = 2P0 − M are matricea coordonatelor X̄ = 2X0 − X . Deoarece M, M̄ ∈ δ rezulta ca ∃t ∈ R astfel
incat X̄ = X0 − tU .

t
H(X) = (X0 + tU ) A (X0 + tU ) + 2B (X0 + tU ) + a00 ⇔
t
U AU t2 + 2t t X0 A + B U + H(a00 ).



H(X) =
t
U AU t2 − 2t t X0 A + B U + H(a00 ).



H(X̄) =
Dar P ∈ Lg , deci rezulta ca H(X) = H(X̄) ⇒4t (t X0 A + B) U = 0 ∀t ∈ R ⇒ (t X0 A + B) U = 0.
Reciproc, daca matricea X0 a coordonatelor lui P verica ecuatia (t XA + B) U = 0, demonstrati ca pentru orice
M (X) ∈ P + [ū], simetricul sau M̄ (X̄) fata de P satisface relatia H(X) = H(X̄), deci P ∈ Lg .
 ELEMENTE DE SIMETRIE ALE UNEI HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE 4


Exemple
1) Pentru elipsa (Γ) 3x2 + 2xy + 3y 2 + 6x − 2y − 5 = 0, diametrul conjugat directiei ū = 2ē1 − 3ē2 in raport cu
Γ are ecuatia
1 ∂H 1 ∂H
·2 + (−3) = 0 ⇔ 3x − 7y + 9 = 0.
2 ∂x 2 ∂y

2) Pentru paraboloidul hiperbolic (Γ0 ) y 2 − z 2 + 4xy − 4xz − 6x + 4y + 2z + 8 = 0 si ū = ē1 − 2ē2 + 3ē3 , planul
diametral conjugat directiei ū in raport cu Γ0 are ecuatia 21 ∂H 1 ∂H 3 ∂H
∂x + 2 (−2) ∂y + 2 ∂z = 0 ⇔ 10x + 5z + 4 = 0.

Directii principale. Pentru a putea

 deni directiile
 principale ale unei hipercuadrice, este necesar sa ne situam
→
−
intr-un spatiu an euclidian E n = E, ( E , <, >), Φ .
→
−
Denition 2.3. Vectorul nenul ū ∈ E se numeste directie principala pentru hipercuadrica Γ daca ū este perpen-
dicular pe hiperplanul diametral conjugat directiei ū in raport cu Γ.

Theorem 2.4. Daca ū 6= 0̄ este directie principala pentru Γ atunci ū este vector propriu al lui A.
Proof. Fie ū o directie principala pentru Γ si U matricea coloana a coordonatelor sale in raport cu baza reperului.
Hiperplanul diametral conjugat lui ū fata de Γ are ecuatia matriceala t XAU + BU = 0, deci are vectorul normal
avand matricea coordonatelor AU 6= O.
Dar ū este perpendicular pe acest hiperplan, rezulta ca ū este coliniar cu vectorul normal hiperplanului, adica
∃λ ∈ R∗ astfel incat AU = λU , adica ū este vector propriu al lui A corespunzator valorii proprii λ.


Corollary 2.5. Orice hipercuadrica in E n are cel putin n directii principale ortogonale doua cate doua.
Reamintim ca baza reperului in raport cu care o conica sau o cuadrica are ecuatia canonica e formata din directii
principale.

Proposition. Pentru o hipersfera, orice directie nenula este principala.

Proof. Pentru o hipersfera, matricea A este de tipul A = (aij )i,j∈1,n cu aii = a 6= 0, ∀i ∈ 1, n si aij = 0∀i 6= j .
Rezulta ca (A − aIn ) X = O, ∀X , deci orice vector nenul este vector propriu al lui A corespunzator valorii proprii
a.


Hiperplane de simetrie pentru o hipercuadrica euclidiana.
Denition 2.6. Se numeste hiperplan de simetrie pentru hipercuadrica Γ din spatiul an euclidian E n un hiperplan
diametral conjugat unei directii principale. In cazul unei conice obtinem notiunea de axa de simetrie, iar pentru
cuadrice cea de plan de simetrie.

Din (2.1) reiese urmatorul rezultat:

Theorem 2.7. Fiecarei valori proprii nenule λ a matricei A ii corespunde un hiperplan de simetrie, de ecuatie
(2.3) t
X(λU ) + BU = 0.
 ELEMENTE DE SIMETRIE ALE UNEI HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE 5

Denumirea anterioara este motivata de faptul ca se poate demonstra ca simetricul oricarui punct al unei hiper-
cuadrice fata de hiperplanul diametral conjugat unei directii principale apartine tot hipercuadricei.
Observam in plus ca intersectia a n−1 hiperplane de simetrie este o dreapta, pe care o vom numi axa de simetrie,
deoarece simetricul oricarei punct al cuadricei fata de acea dreapta apartine tot cuadricei.

Remark. Pentru λ = 0, hiperplanul de simetrie determinat de vectorul propriu corespunzator lui λ este nedeterminat.
Mai exact, daca BU 6= 0, ecuatia (2.3) nu are solutii.
De exemplu, putem vedea ca nu exista hiperplan diametral conjugat unui vector propriu corespunzator valorii
proprii 0 in cazul unei parabole sau al unui paraboloid. Din acest motiv parabola (λ1 = 0, λ2 6= 0) are o singura
axa de simetrie, iar paraboloidul eliptic ori cel hiperbolic (λ1 6= 0, λ2 6= 0, λ3 = 0) au ecare doar doua plane de
simetrie.
Daca BU = 0, atunci relatia (2.3) este identic adevarata, deci orice hiperplan diametral conjugat vectorului
propriu corespunzator este hiperplan de simetrie.
De exemplu, in cazul unui cilindru eliptic sau hiperbolic, obtinem o innitate de hiperplane de simetrie asociate
unui vector propriu corespunzator valorii proprii λ = 0.

In cazul unei conice cu centru unic de simetrie C , acesta apartine celor doua axe de simetrie, deci putem
determina in doua moduri axele de simetrie ale unei elipse sau hiperbole: e ca drepte prin C , avand ca directii
directiile principale, e ca diametri conjugati directiilor principale.
De exemplu, folosind notatiile din exemplele din cursurile precedente, axa Cx00 e dreapta prin C , de directie ī0 ,
sau este diametrul conjugat lui j̄ 0 in raport cu Γ. Am notat cu ī0 , j̄ 0 vectorii proprii ai lui A.

Pentru o cuadrica cu centru unic de simetrie C , avem de asemenea mai multe posibilitati de determinare a axelor
si planelor de simetrie.
Axele de simetrie sunt drepte prin C , cu directiile date de directiile principale. Planele de simetrie sunt plane
prin C , avand ca vectori normali cate o directie principala. Sau putem determina mai intai planele de simetrie,
ca ind planele diametral conjugate unor directii principale, iar axele de simetrie sunt intersectia a doua plane de
simetrie distincte.
Pentru conicele si cuadricele care nu au centru unic de simetrie vom da cate un exemplu pentru a explica modul
in care putem determina reperul canonic, fara a folosi metoda expusa in demonstratia teoremelor de clasicare a
conicelor, respectiv cuadricelor.

Exemple
1) Fie conica x2 + 2xy + y 2 + 3x + y = 0, a carei ecuatie e data in raport cu reperul ortonormat R = {O; ī, j̄}.
Deoarece δ = 0, ∆ = −1 6= 0, rezulta ca este o parabola, de ecuatie canonica
r √
2 ∆ 2
ỹ = ±2px̃, p = − 3 = .
I 4
Semnul ± din ecuatia anterioara va  xat dupa alegerea reperului canonic. Stim ca acesta are ca origine varful
parabolei iar baza e formata din directiile principale ale matricei A.
Valorile proprii ale lui A sunt λ1 = 0 si λ2 = 2, iar directiile principale sunt ī0 = √12 (ī − j̄) ∈ U (0) si j̄ 0 =
√1 (ī + j̄) ∈ U (2).
2
Axa de simetrie a parabolei este diametrul conjugat directiei j̄ 0 : (V x̃) x + y + 1 = 0. Varful parabolei il obtinem
intersectand axa de simetrie cu parabola: V (0, −1).
Cealalta axa a reperului canonic, V ỹ, este tangenta in V la parabola (sau perpendiculara in V pe V x̃): x−y +1 =
0.
Reprezentati grac parabola! √
Cu aceasta alegere a reperului canonic, ecuatia canonica a parabolei este ỹ 2 = 22 x̃.

Remark. Se poate demonstra ca in cazul in care a11 6= 0, atunci un vector propriu corespunzator valorii proprii
nenule este vectorul j̄ 0 = a11 ī + a12 j̄ , deci putem retine ca ecuatia axei de simetrie a parabolei este
∂H ∂H
a11 + a12 = 0.
∂x ∂y
 ELEMENTE DE SIMETRIE ALE UNEI HIPERCUADRICE IN SPATII AFINE EUCLIDIENE 6

Daca a11 = 0, δ = 0 ⇒ a12 = 0. Rezulta ca a22 6= 0. In acest caz consideram j̄ 0 = a12 ī + a22 j̄ vectorul propriu
corespunzator valorii proprii nenule si axa de simetrie a parabolei este
∂H ∂H
a12 + a22 = 0.
∂x ∂y

2) Ne propunem sa determinam reperul in raport cu care cuadrica urmatoare are ecuatia canonica.
(Γ) y 2 − z 2 + 4xy − 4xz − 6x + 4y + 2z + 8 = 0.
Aceasta ecuatie e data in raport cu un reper ortonormat R = O; ī, j̄, k̄ . Vom nota coordonatele punctelor in


raport cu reperul canonic prin x̃, ỹ, z̃ .

Calculam invariantii ortogonali δ = 0, ∆ 6= 0. Valorile proprii ale lui A sunt λ1 = 3, λ2 = −3, λ3 = 0. Deci
cuadrica este un paraboloid hiperbolic.
Directiile principale sunt ī0 = 31 (−2ī − 2j̄ + k̄) ∈ U (3), j̄ 0 = 13 (−2ī + j̄ − 2k̄) ∈ U (−3), k̄0 = 31 (ī − 2j̄ − 2k̄) ∈ U (0).
Primelor doua directii principale le corespund doua plane de simetrie.
Planul (ỹV z̃) este planul diametral conjugat lui ī0 : 2x + 2y − z − 1 = 0.
Planul (x̃V z̃) este planul diametral conjugat lui j̄ 0 : 2x − y + 2z + 2 = 0.
Intersectia acestor doua plane de simetrie ne va da axa de simetrie V z̃ : x1 = −2 y
−2 .
= z+1
Intersectand V z̃ cu cuadrica obtinem varful paraboloidului: V ( 18 , − 18 , 18 ).
5 10 28

Planul (x̃V z̃) este planul tangent cuadricei in V si il obtinem prin dedublare din ecuatia cuadricei: −x + 2y +
2z + 29 = 0.
Celelalte doua axe ale reperului canonic Rc = V ; ī0 , j̄ 0 , k̄0 se determina ca drepte prin C , de directie respectiv


ī0 , j̄ 0 , sau ca intersectia a cate doua plane ale reperului canonic, deja determinate.
 
3 0 0
Pentru a determina ecuatia canonica a cuadricei, stim ca A0 =  0 −3 0  si B 0 = (t S0 A + B) S =
0 0 0
0 0 −3 , a000 = H(S0 ) = 0, unde S0 e matricea coloana a coordonatelor lui V si S e matricea schimbarii

de baze ī, j̄, k̄ → ī0 , j̄ 0 , k̄0 .

 

Deci ecuatia canonica a paraboloidului hiperbolic este 3x̃2 − 3ỹ 2 − 6z̃ = 0⇔ x̃2 − ỹ 2 = 2z̃ .

3) Fie cuadrica
x2 + y 2 − 2xy − 2y − 2z + 1 = 0.
Determinam δ = 0, λ1 = 0, λ2 = 2, λ3 = 0, K 6= 0, deci cuadrica este un cilindru parabolic.
Consideran directia principala corespunzatoare lui λ2 , j̄ 0 = √12 (ī − j̄). Planul diametral conjugat lui j̄ 0 este plan
de simetrie pt cilindrul parabolic: (x̃O0 z̃) : 2x − 2y + 1 = 0. (Am notat cu O0 originea reperului canonic, inca
nedeterminata).
Intersectia dintre planul de simetrie si cilindru este axa reperului canonic
1
x+ y z − 85
(O0 z̃) 2
= = .
1 1 −1
Generatoarele cilindrului sunt paralele cu aceasta axa.
Ca origine a reperului canonic putem alege orice punct de pe aceasta dreapta, de exemplu O0 (− 21 , 0, 58 ).
Planul (x̃O0 ỹ) este planul perpendicular in O0 pe dreapta O0 z̃ : x + y − z + 89 = 0.
Axa (O0 x̃) este intersectia planelor (x̃O0 z̃) si (x̃O0 ỹ), iar axa O0 ỹ se obtine ca ind normala in O0 la planul (x̃O0 z̃).
Astfel determinam 1 5 1 5
x+ y z−8 x+
y z−8
(O0 x̃) 2
= = , (O0 ỹ) = . 2
=
1 1 2 −11 0
In nal, planul (ỹO z̃) e planul prin O , avand ca normala dreapta O x̃: 
0 0 0
x + y + 2z −43 = 0.
0 0 0  
Pentru a scrie ecuatia canonica a cilindrului parabolic, folosim A0 =  0 2 0 , B 0 = − √36 0 0 ,
0 0 0
a000 = H(S0 ) = 0, deci s
3 K
ỹ 2 = √ x̃. ⇔ ỹ 2 = −2 − x̃.
6 λ32